Vinarte Cuvee d'Excellence Riesling 2014

Dupa ce am gustat vinul, mi-am zis ca albele de la Vinarte sunt pe nedrept umbrite de mult mai celebrele exemplare rosii din Merlot si Cabernet. Si ca Rieslingul italian nu e deloc un soi de umplutura. 

Acest vin se plaseaza intr-o liga superioara celei a pretului cerut. Vine intr-o aparitie aurie cu tuse verzui, cu arome minerale, citrice, cu un gust echilibrat, elegant, citric, dar foarte prietenos. E si nitel lemn pe acolo, care imblanzeste bestia si ii confera o tusa de miere de salcam. Remanenta dulce-amaruie, de grepfrut. 

Recomand cu tarie. Ă, lasati taria, mai bine cu niste pește sau fructe de mare!

DOC Mehedinti-Starmina. 12,5%, 35 lei. 87 pct. A se cumpara in doua sau mai multe exemplare.

PS: Imi place de Vinarte ca din cand in cand rupe gura targului cu cate ceva neasteptat. Dupa ani in care aceasta gama s-a pierdut prin marasmul noutatilor autohtone, iata ca cei de la Vinarte au intrat in studio si a iesit ceva sincer, ritmat, fresh, dar old-school. 

Cam ca albumul din 2015 (Crosseyed Heart) al nemuritorului Keith Richards (chitaristul de la The Rolling Stones), om de 73 de ani, care nu are probleme cu pensia, cu artrita sau cu abonamentul RATB. De pe care va propun o mica piesa, numita pilduitor Trouble. Rock 'n' roll!

Davino Domaine Ceptura Blanc 2015

DCB 2015, DOC Dealu Mare, blend de Sauvignon blanc, Feteasca alba, Riesling italian, vine intr-o culoare alb-aurie stralucitoare, cu reflexii verzui. Aromatic trimite spre flori albe, socata, mere, cherimoya, grepfrut, gust cu oarecare densitate, cu adicitate potrivită, citric amăruie, destul de imperios cu papilele. Alcoolul e bine integrat (13%). 84-85 (vinul s-a prezentat mai elegant a doua zi, ceea ce e o indicatie ca momentul sau optim de consum e nitel mai incolo). ~80 lei in magazine specializate si in restaurante dupa mila restauratorului.

sau (MVA style) 

De sub pastelul galben pal cu sclipiri de smarald, amintind de un camp in primavara tarzie, printre flori albe zdrobite sub imbratisarile indragostitilor care isi impart sarutari duioase ca merele si fructele exotice coapte, se ridica o aromatica ampla, maiestoasa, pasionala. Precum dragostea, acest vin cu structura rafinata sopteste dorul reintalnirii, care este intotdeauna dulce.

Stele:3 

Tipologie: alb, sec

Regiune: Dealurile Munteniei 

13% vol.alc

....

....

Davino umbla la butoane in 2014 (albele Iacob, Domaine Ceptura si Revelatio)

Vinurile albe din 2014, primite de la cunoscutul producator din Ceptura, marcheaza o schimbare. Presupun ca oricum s-ar numi si oricate motive tehnice s-ar da, e vorba de doua lucruri: plafonare si perfectionare. Adica s-a observat ca așa mai mult nu se poate si atunci s-a schimbat "așa"-ul ca sa se poata. Inteleg ca pentru albe s-a renuntat la baric si s-a trecut la budane de 1000 de litri, asadar trebuie sa ne asteptam la alt tip de impact al lemnului, ba chiar ca de la reductiv s-a trecut la permisiv in ce priveste contactul cu oxigenul.

Dupa ce l-am gustat de "micul" Faurar, am trecut la albele mai pretioase. 

Iacob 2014, blend de sauvignon si feteasca alba, 13,3% alcool, mi s-a parut cel mai gata de consum, in stilul sau "sauvage" si cu amprenta cretoasa, usor astringenta. Vin robust, fara lemn, si care ofera un feeling interesant de nuci verzi peste un amalgam de fructe mai degraba neaose decat exotice (piersici, mere ionatan, bot de iepure, cirese albe) dar si grepfrut si lamaie. Gust vertical, articulat, pun pariu ca se va linisti in timp si va oferi senzatii mai democratice in 2 ani.  85 pct

De aici lucrurile tin mai mult de previziune decat de realitate, pentru ca acum vorbim de vinuri foarte compacte, cu arome patrunzatoare, de batonnnage. Cum sa ma exprim simplu: daca vreti sa beti ceva bun, beti-le acum. Daca vreti ceva foarte bun, incercati-le in toamna. Iar de excelent vorbim de la anul incolo. 

Domaine Ceptura Blanc 2014 e un blend de sauvignon, feteasca alba si riesling, cam o treime tinut in lemn cateva luni. Un vin cu prospetime, cu tuse de lamaie, lemonada, coaja conservata in zahar, flori albe, portocala, grepfrut. Senzatiile de fruct dulce sunt moderate de o aciditate serioasa. E un vin cu potential mai bun decat Iacob, fapt logic oarecum. 13,5% alc, foarte bine inegrat. 85(87) pct

Revelatio 2014 (sauvignon blanc si feteasca alba) este vinul despre care voi vorbi cel mai putin in ce priveste descriptorii. Pentru ca la momentul degustarii amprenta juvenila era prea bine conturata.  Nu va ganditi la un soi de chard supra baricat, ci ca asamblajul de batonnage si ceva lemn creeaza un monolit pelicular, foarte promitator prin robustete si densitate, dar care trebuie lasat sa se deplieze. Desigur, e un vin care se poate bea cu mare succes si acum, insa dupa papilele mele de hobbyist e nevoie de cel putin 1 an ca sa receptam tot ce vrea el sa ne spuna. Astept senzatiile dominante acum de soc, ananas si limonada sa se transforme in gutuie, poate cirese albe si variate picanterii. Si la timpul prezent a amusina paharul gol, a doua zi, e o experienta in sine, trust me. 13,5% alcool, bine "amestecat".  87 (90) pct

Restul vinurilor de la Familia Petru

Kerner 2013 din struguri de la Villa Vinea. DOC Tarnave. Un nas rezervat, vinos, rustic, vegetal și cu timide flori de câmp,  mere verzi. Gust propunând o impresie fibroasa, de caisa nepoata și mere granny Smith. Culmea e ca gustul dulceag de mar golden este foarte persistent. E un cu totul altfel de vin decat cel de la Villa Vinea. Ramai usor descumpanit. Fiind mai altfel raspunsul la intrebarea "e bun?" e variabil. Mie nu mi-a placut, mi s-a parut greu de baut, dar sunt sigur ca exista un public pentru el, nu prea mare deoarece exista doar 400 de sticle ramase:)

Pinot Noir rose 2013. DOC Tarnave. E un vin demisec, portocaliu, cu aroma concentrata de trandafiri, cirese si capsune. E un vin curat, bine lucrat, insa e nitel greoi. Poate fi potrivit pentru bautura de vara a romanului, atunci cand nu bea bere. Da, cuvantul acela al carui nume nu poate fi rostit:) 1831 sticle.

Trifon 2013 este un blend demisec de Feteasca regala si Riesling italian, DOC Lechinta. Grepfrut, mere golden, din nou o rusticitate familiara, moderat sub aspectul nivelului de alcool. Si acesta pare a fi potrivit pentru cel al carui nume nu poate fi rostit. 1131 sticle.

Evident cand am intitulat post-ul "Restul vinurilor..." m-am gandit la Pinotul vinificat in alb, de care va ziceam acum ceva vreme. Acela e cu o lungime in fata celorlalte vinuri de la crama familiala din Tarnaveni. 

In jur de 20 lei la comezi-sampanie.ro

Vinurile Domeniului Vladoi la Ethos Cafe Galati (21.02.2015)

Sambata am fost martor si beneficiar al unei degustari organizate la confluenta dintre Ordinul Cavalerilor Vinului (multumiri pe aceasta cale Zenaidei Costea si lui Iulian Grigorescu), Ethos Cafe si -desigur- Domeniul Vladoi.

Iulian Grigorescu si Zenaida Costea

Ethos Cafe/Casa Serfioti
credit foto: Victor Cilinca, Viata Libera

Stabilimentul Ethos se gaseste la numarul 52, strada Domneasca, in asa numita Casa Serfioti, dupa numele familiei care a ridicat-o in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Azi imobilul se gaseste in proprietatea lui Marcel Capris, el insusi un cercetator istoric pasionat si cel de la care - sambata seara- am aflat mai multe despre aceasta frumoasa cladire. Numai parterul este deocamdata complet amenajat, etajul fiind inca in renovare. Oricum, este o bucurie sa vezi aceste cladiri vechi, cu cariatidele si decoratiile lor belle epoque revenind la viata. 

Vinul a fost prezentat chiar de proprietarul domeniului de la Siminoc (sat din Dogrogea- podgoria Murfatlar) Ion Vladoi, care este si vinificatorul pasionat al vinurilor. Vinurile sunt obtinute de pe plantatiile familiei, insumand aproximativ 19 hectare. Firma s-a fondat in 1995, insa abia dupa 2009 si dupa modernizarea cramei cu fonduri europene s-au putut lansa vinuri cu adevarat interesante.     

Desigur, mi-am luat note de degustare, dar inainte de acestea as vrea sa remarc franchetea cu care Ion Vladoi a vorbit despre vinurile sale si despre materialele oenologice folosite. Mie imi plac detaliile despre drojdiile folosite si tipul de baric sau gradul de prajirea al butoiului, pentru ca - cat de cat- inteleg aceste notiuni si impactul pe care le au asupra produsului final.  

Materialul didactic
credit foto: Iulian Grigorescu

Riesling italian 2013 Ravak (numele gamei). Un vin atipic, cu explicite arome florale. Abia în gust apar tusele robuste și minerale asteptate de la rieslingul italian. 81.

Sauvignon blanc 2014 Ravak. O bomba florala cu impresii de flori albe, soc, piersica. Are persistenta si fibră. 83-84.

Chardonnay 2013 Pivnita Basarabilor. Un chardonnay tipic, dupa retata moderna, plin, cu pepene galben, vanilie, mere golden, dar si ușoare tuse fenolice. Vinul a fost fermentat in lemn a beneficiat si de fermentatie malolactica si acestea dau un sentiment de catifelat si usor pastos, vanilat, dar nu din cale afara. 83

Chardonnay 2012 Pivnita Basarabilor. Un vin mai evoluat, dar mai liniștit aromatic, mai vegetal, cu tuse nițel mai ușoare pe papile, dar mai proaspete, decat fratele mai tanar. Pare mai burgund, cu lemn survenit ulterior incheierii fermentatiei, cu un impact mai scazut. Si nivelul de alcool e mai mic decat la cel din 2013. 83-84. Stiu ca majoritatea iubitorilor vinului l-ar prefera pe cel din 2013, care are un stil mai modern, insa permiteti-mi momentele mele retrograde, pe care mi le asum cu gratie.

Ion Vladoi
credit foto: Iulian Grigorescu

Rose 2013 Ravak. A fost un Rose interesant. Nu vreau sa fiu ironic, insa desi e inca jovial, nu mai propune aceleasi note mustind a prospetime precum a facut-o anul trecut. Zmeura si grapefruit-ul, ba chiar si fizz-ul reconfortant au lasat acum locul unui vin mai rezervat, cu afine rosii si un profil mai putin primavaratec. 79

Feteasca neagră 2013 (probabil din gama Pivnita Basarabilor) un vin proaspăt, frumos, delicios, cu arome clare de prune și vișine, cu picanterii obraznice, mai ales pe final. Fara lemn. Eu unul cred ca acest tip de vin este mai potrivit pentru strugurele nostru portdrapel decat retetarul standard pentru vinuri rosii baricate, atat de aplicat prin alte parti. 84-85.

Merlot 2011 Pivnita Basarabilor. Un merlot bine executat, cu aromatica de fructe combinate, proaspete și confiate. Tuse prăjite de lemn, aducând a cafea, dar si taninuri prezente mici, dar "musculoase". Mai are viata-n el. 84.

Preturile acestor vinuri in magazinele specializate (in Galati a se vedea Le Marche) ar fi intre 20 si 30 pentru gama Ravak si 30-40 pentru Pivnita Basarabilor, asadar moderate si bine pozitionate in ce priveste raportul pret calitate. 

Eu cred ca asemenea crame familiale, cu plantatii de dimensiuni reduse, trebuie incurajate si sustinute. Insa mai cred ca tocmai deoarece sunt relativ mici, iar forta de promovare este si ea implicit redusa, ar trebui sa urmareasca produse mai deosebite, care sa difere de curentul mainstream, de regula cu sentiment de lume noua. Pentru ca sunt producatori cu resurse mult mai mari care isi pozitioneaza produsele in aceeasi zona si dupa ce curiozitatea consumatorului se va fi satisfacuta, crama mica ar putea suferi un recul pe care si-l va explica mai greu. Dar cel mai important e sa se doreasca imbunatatirea continua, sa se experimenteze si sa nu se multumeasca cu putin. 

Trecand peste panseurile mele (nu stiu cat de folositoare), as vrea sa inchei spunand ca Domeniul Vladoi a fost una dintre frumoasele surprize ale anului trecut si sper ca va continua sa propuna vinuri bune la preturi decente.

Davino Rezerva alb 2012 (sau de ce esteții se bucură mai mult de vin)

in fotografie, alaturi de o ruda
  tot cu inalta calificare

Davino rezerva alb 2012, preponderent riesling italian cu aport de sauvignon blanc. Un nas de grapefruit, frunze de crizanteme, pastaie de vanilie, mosc, un gust fin, în care lemnul adaugă dulceață, tuse de para Williams, mar golden, cu o mineralitate bine exprimata. Un final dominat de aciditate vie, citrica. 13,8%, 6 luni in baric. 130 lei, 92 pct.

Aceasta e o nota de degustare tipica in zilele noastre. O insiruire de arome, cateva date tehnice. Ne transmit acestea "sufletul" vinului? A facut secretarul o treaba buna consemnand procesul verbal al impactului organoleptic? Isi va face cititorul o impresie exacta despre cum a fost acest vin, la momentul degustarii in papilele degustatorului? 

Desigur ca nu.

A gusta un vin ar trebui sa fie un eveniment, un fenomen la incrucisarea dintre obiect si subiect. De ce mi-a placut? Intrebarea e valida pentru ca evident punctajul aplicat semnifica ca l-am considerat un vin de toata lauda. Nu e ravisant aromatic, nu e foarte fructat, foarte "parfumat" cum ar spune unii. Cred ca mi-a placut nu pentru ceea ce este el- intrinsec- daca ar fi sa fie degustat de o masina de detectat arome si acizi- ci pentru ceea ce sunt eu. Eu sunt un om de formatie "umanista", cum se spunea odata, un tip care si-a petrecut ceva vreme (nu suficienta, din pacate) studiind filosofia artei si estetica. Si acest om stie ca frumosul si valoarea estetica nu vin din cat de incarcata este o pictura (de exemplu). 

O asertiune de tipul "Acest peisaj este minunat deoarece artistul a folosit 121 de nuante de culoare" este pentru mine o prostie. Sunt alte lucruri care dau valoare, cum ar fi perenitatea, compozitia, perspectiva sau resorturile interne ale categoriilor estetice metodic studiate de Kant, de Hegel, de Schopenhauer, Ingarden, Dufrenne si asa mai departe. 

Asa stau lucrurile si cu acest vin de la Unicom Production. Ceea ce leaga ansamblul e sentimenul creat mie de eleganta, finete, durabilitate, rezistenta la timp. La noi exista doar doi alti producatori capabili sa-si plaseze produsele (e drept nu in fiecare an) in aceasta elevata categorie. Probabil intuiti care sunt acestia. 

In rest sunt atatea vinuri albe care au sindromul imunodeficientei la timp, care sunt proaspete si delicioase cateva luni, un an-doi, dupa care fac implozie, sfarsind lamentabil.

Rezerva alb 2012 de la Davino este o bestie diferita. Face parte din specia pe cale de disparitie a vinurilor albe facute sa dureze. 

Domaine Ceptura Blanc 2013 DAVINO

DCB 2013, cupajul de sauvignon blanc, feteasca alba si riesling italian al celor de la Davino din Ceptura, vine intr-o roba galbuie cu tente verzui, stralucitoare, cu un nas placut, de fructe albe coapte si flori de soc, iar in gust livreaza robustete si rotunjime, cu descriptori amintind de mere, caise, gutui, o iluzie vanilata si condimente dulci. 86 pct, 80 de lei

Acum ca aveti vinul potrivit pentru puiul vostru cu sos de lamaie si sparanghel verde, dati-mi voie sa va ofer si materie pentru panseul de dupa cupajul oenogastronomic. E ceva usurel. Nimic foarte complicat. E un mix din doua lucruri simultan prezente in vietile noastre: computerul si sentimentele. Pe post de barman este astazi Victoria Siemer, un designer grafician din New York, pe numele de online Witchoria. Seria de fotografii editate se numeste Human Error. Enjoy!

Riesling italian 2013 Pelegrin Alcovin Macin

Riesling italian 2013 Pelegrin Alcovin Macin, 13%, 15 lei. E remarcabila asemanarea (data de un profil aromatic floral si gustativ- dulce-vegetal amintind de cirese albe, caise, mere golden), cu cramposia 2012 de la Intervitt. Poate si aici glicerolul inseala papilele. Un vin de mare retail reusit, fara o marcanta amprenta minerala, dar plin de prospetime. 

Pretul mic intareste impresia de vin curat, de incredere. 79-80
Dupa parerea mea, e mai potrivit pentru preparate din pui si diverse aperitive, branzeturi si legume proaspete, decat pentru peste. Dar de aceste variante ramane sa va convingeti singuri.

Crama Ceptura Riesling si Chardonnay

Vorbim aici de vinuri imbuteliate in vara lui 2012, asadar- cel mai probabil- sunt din recolta 2011. Presupunem in lipsa indicatiei privind anul de pe eticheta. Rieslingul (italian) s-a prezentat cu o culoare aurie, nas oarecum asteptat, "ars", cu musetel, tei, tuse uleioase, adica vin alb usor oxidat,.Gustul in schimb e destul de vivace, acid cu impresii salcii, ca de pruna verde, gutuie si lamaie. 78 pct

Chardonnay-ul imbuteliat in preajma aceleeasi date, aduce un nas usor apasator, de flori ofilite si citrice. Gustul e destul de tipic si robust, cu fructe albe, mere, zarzare si lamaie. Ok, baubil, dar nimic mai mult. 78 pct

De altfel ambele sunt vinuri ok, fara defecte, dar...la un pret gravitand in jur de 30 de lei nu sunt tocmai o afacere.

Trei Pesti 2013 Domeniile Dealu Mare Urlati

Culoare frumoasa, aurie, stralucitoare.
Olfactiv aduce a mere,  pere,  ghiocei, soc sau poate fructul pasiunii (stiti cum e cu adierile astea de sauvignon blanc, au traduceri diferite) dar si grepfrut. Impetuos si primavaratec.
Gustul este crocant dar plin, consistent, cu pulpa de grepfruit si o persistenta amintind de limeta si un mic iz vanilat. Foarte plăcut, repede curgatoriu.
Blend de sauvignon blanc, riesling italian si feteasca alba. 86 pct.
E inca nelansat si ma gandesc ca daca il mai ferchezuiesc putin ar putea chiar sa creasca in sondaje.
Costa sub 40 de lei, deci e de bine.
Probabil asa va arata cand o sa creasca mare:

Daca simtiti nevoia de povesti- va indrum sa cititi despre lostrite si alte bestii aici si aici. 

Cateva vinuri beta de la Intervitt in frunte cu riesling italian care m-a salvat de indigestie

Riesling Italian. Trebuie sa marturisesc ca mi-a placut cel mai mult, in parte deoarece m-a salvat de la o indigestie. Cum asa? Pai, putintica rabdare, ca acus va spun.

Intr-una din zile saptamanii trecute plictisit de atata fois gras si caviar, de atata sampanie si cognace centenare, m-am gandit sa empatizez cu vulgul si sa ma indestulez cu o banala portie de carnati cu fasole si o bere. Carnatul a fost prea sarat, fasolea prea dulce, castravetii la fel (erau din soiul in otet si atat de duuulci, ca devin un oximoron, nu alta), berea si ea, ca era o bere din grau, pofta prea mare. Si pe cand boleam blestemandu-mi lacomia, mi s-a infiripat ideea medicinei alternative. Mare noroc cu proaspatul si racoritorul riesling din frigider. Vai...nici nu puteti sa va dati seama ce analgezic eficient a fost. Aciditatea specifica, caracterul neutral, fara aromatica baroca, a intrat in stomac precum Harvey Keitel (aka The Wolf, din Pulp Fiction) in casa cu probleme. Si-a pus talentul la treaba si in 15 minute a rezolvat problema. "Tare tipul, sa-mi dai si mie numarul lui" (the original vs reclama romaneasca).

Celelalte incercate, pe scurt:

Feteasca regala- o bomba aromata, exotica, seamana cu cea de la Recas.

Sauvignon blanc- o buna tipicitate, cu soc, mere verzi, fara aperitati, foarte usor pe gat.

Chardonnay-ul nu este atat de intens pe cat ma asteptam, exotic si nu prea. Tot la fel de baubil.

Roze (din pinot noir) o reusita in clasa sa, destul de fin si delicat. nu are concluzie siropoasa precum unele, nici amarui persistent precum altele. Bun!

Asadar avem vinuri proaspete, agreabile, cu duca-s-ar pe gat, punctate (dac-ar fi fost) intre 80-84 pct, bine croite avand in vedere ca se lucreaza cu materialul clientului, adica cu plantatii foarte tinere. Sper sa se incadreze intr-o gama care sa le faca accesibile publicului larg.

Si i-am spus, la un pahar de Riesling Italico DAVINO

Si i-am spus:

Auzi nevasta ar trebui sa punem niste metafore la murat

Pentru la iarna.

De cand cu fenomenele astea extreme

Figurile de stil sunt din ce in ce mai greu de gasit!

N-ai auzit? Ieri a dat grindina in muzeul literaturii romane

S-au manat toate odele in metru antic!

si prin vecini e dezastru

s-au scuturat florile albastre ale lui Novalis, ciu-ciu romantism la toamna

si toate rasadurile de suprarealism a lu nea Naum

c-o sa ramana toata tara in cateva importuri prost traduse.

E grav! Nu stiu cum ne vom descurca

doar cu site-urile astea de poezii pline de e-uri si

epopeeile congelate din Carrefour…

Dupa tusele fructate si vegetale de mai sus merge un Davino Riesling Italico 2012, vin de vorba lunga, dar valoroasa, de palavre inalte, ca sa zic asa.. Licoarea are culoare aurie, nas frumos fin, cu arome de lamaita, ghiocei, izul specific, as zice mineral al RI, lamaie coapta si un pic vegetal, de frunze verzi.  In gura intra cu gust de caise, pere, ananas, toate dulci si prospete, piscacioase, pentru ca pe final sa capete o nota tonica de coaja de para verde si cirese albe. Lasa un gust remanent fin, linistit, neobositor.

Oda notei de subsol cu Davino Rezerva 2011 si Sirena Dunarii 2001

Mi-e foarte greu sa mai inteleg exhibitia care se numeste jurnal. Mai ales daca avem un jurnal de idei. Gasesc intreaga chestiune futila, ca un soi de zburdalnicie de copil scapat de la scoala. Ai idei? Scrie un tratat, o carte, un eseu! Sa le arunci intr-un jurnal seamana cu risipa unui om beat care comanda in carciuma numai bauturi scumpe, desi nu le mai poate aprecia. Nu spun ce anume mi-a cauzat aceasta reactie, in fond e vorba de un om pe care-l pretuiesc, dar nu pot intelege prea bine de ce se lasa purtat atat de usor spre frivolitati de peste 200 de pagini. 

Imi dau seama ca unii pot fi fermecati de stilul mundan, pe intelesul multora, melancolic, dar nelinistitor, al unor astfel de scrieri. E ca si cum bestia intelectuala s-a domesticit. Nu mai trebuie sa ai o buna cultura filosofica prealabila ca sa intelegi ce se intampla. Nu mai trebuie sa te aventurezi in teritorii nefamiliare ca sa surprinzi monstrul. Iti vine singur la usa, docil, incorsetat in adezivul care tine paginile laolalta. Eu cred ca in domeniul ideilor, mai ales cu marca scrierilor contemporane in care originalitatea sistemica nu mai atat de accesibila, adevarata epopee spirituala sta in notele de subsol si in referinte. Cartile de filosofie de azi seamana cu un teren de skateboard in care relieful poate inalta obstacole la impactul cu care sa-ti pierzi echilibrul si sa cazi, sau- dupa abilitatea sportivului- sa le transforme in trambuline cauzatoare de imponderabile salturi. Exista, si niciunul dintre cei care au studiat filosofia nu m-ar putea contrazice, un parcurs miraculos, o cadere si o inaltare prin toate aceste glose, excursuri si referinte bibliografice, un univers vechi si nou in egala masura care se naste intre parcurgerea distantei de la simbolul notei si pana la subsolul unde se cimentuieste ideea. In fond, nota de subsol, justificarea prin citare din autoritate, este fundatia constructiei ideatice. Sunt foarte putine scrieri din contemporaneitate care au rezistat timpului in lipsa acestor borne kilometrice. 

Hai sa culisam discutia spre vin. O sa va dau doua exemple de vin romanesc care vor rezista, pun pariu, testului posteritatii. Ambele sunt albe si mai mult- ambele sunt produse 100% unul, majoritar celalalt, dintr-o varietate care nu apare pe coperta tratatelor de specialitate, anume rieslingul italian. Ambele imi amintesc de cartile eseistilor contemporani francezi- cum ar fi Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut sau Alain Comte-Sponville- autori care nu au vreo problema in a-si pune fundatiile rationamentului (valoros, de altfel) pe texte inedite, de tipul manifestelor politice, articolelor anonime de ziar sau altele si mai nastrusnice.

Cu toate rezervele cele doua vinuri de astazi isi trag seva din acest strugure subestimat, si el un soi de nota de subsol in tratatele de specialitate.

Sirena Dunarii 2001 este un vin dulce produs de Vinarte, din struguri botritizati din Golul Drancei, jud. Mehedinti. Reperele organoleptice spun astfel: culoare de un chihlimbariu deschis, arome intense de fructe confiate, cimbru, liliac, capucino, caramel. Dens, cremos, fără a-i lipsi totuşi oarecare prospeţime, în ciuda vârstei şi metodei de producere, se pune în valoare cu tonuri de miere, smochine, gutuie şi dulceţuri din coaja de portocală. Intens, lung, delicios, vin cu 230 grame zahar rezidual si inca un bun potential de pastrare. 91 pct.

Cu titlu de frumoasa promisiune remarcam Rezerva Alb 2011, produs de DAVINO, in Dealu Mare, un cupaj cu riesling majoritar si ceva sauvignon blanc. Aici avem de-a face cu un rezultat ceva mai subtil, cum de altfel vinificarea in sec obliga. Arome delicate, florale si minerale, calcaroase, piersici, aroma citrica fina, un usor iz vanilat si de mosc. Gustativ pare echilibrat, cu buna aciditate, cu un joc magistral condus intre dulce si amarui, ca pulpa de grapefruit sau gutuie coapta. Desi vorbim de un vin cu intensitate si persistenta, ceea ce ramane in urma e o senzatie de finete si de fruct placut, delicat, neintruziv, ceea ce e de apreciat mai ales in conditiile maturarii pe depozit de drojdie si a pastrarii in butoaie de stejar.  Nu am dubii ca-l vom aprecia- e drept cu alte repere datorate invechirii- si peste 10 ani. 90 pct.

Dupa cum se vede mai ales din cele doua exemple de mai sus, un autor virtuos poate crea lucruri bune si din materiale considerate (poate pe nedrept) inferioare. Eu va invit sa le incercati si sa constatati pe propriile papile (sau circumvoluntiuni, dupa caz) acest interesant paradox.

Surprins în stare de sirenătate într-o zi cu Soare

La Dobroteasa, pe malul Oltului, peste deal de Simburesti si impartind (oenologic vorbind) acelasi DOC, sta "Bolovanu" celor de la Vinarte, stabiliment de secol 19, cu o frumoasa si boltita crama subterana. Aici e patria cabernetului prim din portofoliul producatorului amintit, Soare pe numele lui, dar si a fratelui mai mic- Castel Bolovanu.

Primirea, turul, materialul didactic si subiectul ne-au fost puse la dispozitie de Ion Treanta, Sergio Faleschini, Costel Canaimisir, Iustin Urucu (foto, de la stanga la dreapta) si somelierul Stelian Stefan (care a reusit aproape in totalitate sa asocieze fiecarui vin un preparat care sa puna cat mai bine in valoare licoarea din pahare). 

Iar ca sa puna predicatul in propozitie au fost chemati oameni din zona scriitoriceasca si jurnalistica a vinului (printre care George Stanca, Mihail Galatanu, Valentin Ceafalau, Dan Micuda etc), dar si muzicala (Cosmin Tudoran). Speram sa facem acordul corect in cele ce urmeaza:

Cuvee d'Excellence Sauvignon Blanc 2012. Daca in editiile anterioare exista un delay in punerea pe piata a vinurilor albe din aceasta gama de top, intarziere cauzata de un complex de factori fie ei oenologici (fiind baricate intr-o oarecare masura si maturate), fie de marketing, iata ca acum s-a incercat o abordare mai practica,  mai varateca si mai de succes, as zice. Desi e lemn si aici, dar e mai istet. Sauvignonul 2012, DOC Mehedinti- Starmina, este produs pe ideea de prospetime si aduce arome specifice soiului- soc, iarba, piersici albe care se transmit si in gustul robust si usor gliceric, cu un final dominat de un iz acrisor-amarui, amintind de gutuie si de prunele cu gat. Se remarca printr-un bun echilibru si o prospetime reconfortanta. 84-85.

Nedeea 2011- cupajul original de negru de Dragasani, novac si feteasca neagra, toate fermentate patriotic impreuna- nu si-a domolit culoarea tinereasca rosie-purpurie. In rest, l-am gasit usor diferit fata de lansarea din toamna lui 2012. Presupun ca e interesanta lectura comparativa a notelor de degustare. Olfactiv si-a dezvoltat o tusa de ciocolata cu lapte si stafide usor de recunoscut si o fateta vegetala evidenta. In gust e plin, agreabil, cu tuse de ardei capia copt, si nuante pamantoase, vegetale. Destul de picant, piperat de final. 83 pct. 

Soare Cabernet Sauvignon 2007. Tot cu ocazia amintita (din 2012) s-a lansat si Soare 2007. Atunci parea nitel presat de impactul lemnului. Din fericire lunile scurse de atunci au estompat acest aspect si acum dpdv aromatic vorbim de esenta de rom, cerneala, pielarie, boia. Are un corp bun, cu taninuri care mai au nevoie de timp pentru "polisare"- in rest coacaze, afine, etc- cabernet serios, old-school. Am degustat in trecut 2005 si 2006. Pentru mine 2007 este superior. 87-89 pct. 

Au urmat cateva probe direct din baric, in ambientul frumoasei crame subterane. Eu unul, din experientele anterioare, ma feresc sa trag concluzii asupra acestora, deoarece vinul evoluaza diferit in functie de baric, iar rezultatul final e de obicei un monocepage, adica un amestec de vin din diferite baricuri. Un posibil Soare 2011 s-a prezentat frumos, poti simti cum se infiripa aromatica serioasa, dar e inca prea puternic, alcoolul nabadaios. Poate se va "roade", poate ca nu. Un Soare 2012 a parut si mai promitator, dpdv al puritatii fructului si al echilibrului. Pare insa ca va fi ceva mai light (sub aspectul taninurilor), ceva mai prietenos mai de jovial decat 2007.  Tot din baric am gustat un Castel Bolovanu 2011, tot un cabernet, tot din aceleasi vii, dar pe un stil mai adordabil, mai juicy, cu aromatica evidenta de cirese, afine, dar inca "patat" de influenta lemnului. Valoare buna, asa cum ne-a obisnuit. Ca un inside info, va zic sa fiti atenti la 2010. Deoarece nu va exista Soare, e posibil ca Bolovanu sa fie mai bun, tocmai din pricina "necazului" fratelui mai mare :) Chiar o sa-l caut si o sa-l iau la intrebari.

Reveniti la suprafata am fost bine tratati cu Prince Matei 2009, minunat asociat unui fraged muschiulet de porc insiropat (ca nu prea i-as zice marinat), iar tusele dulci, molatece, ale merlotului de Zoresti, cu pastise de ciocolata calda, poate capucino, corpul rotund, dens, dulceag si balsamic, cu fruct de pruna uscata visine si afine, s-au imbinat foarte bine cu asocierea propusa de Stelian Stefan.  Consider ca i-am interpretat corect ecografia in decembrie 2011, pe cand era in luna a 8-a:)  88-89 pct.

Finalul apoteotic ne-a adus in fata unui pahar de Sirena Dunarii 2001, un riesling italian de desert, din Golul Drancei, aproape de Dunare, produs din struguri botritizati, un vin cu 230 grame zahar pe litru care se tine in continuare bine, cu notele sale alchimice de fructe confiate lichide, uleioase, dar si finalul puternic, cu picanterii de cofetarie, ierburi aromatice si gutuie coapta. Peste 90 pct. 

Nici asocierea cu foie gras si dulceata de struguri n-a fost rea deloc! Si nici tortul aniversar (15 ani de Vinarte! La multi ani!) cu crema de zahar ars. Un vin special, cu aliura licoroasa, numai bun sa incheie o degustare reusita, si sa te puna- in umbra cramei fata de arsita de afara- intr-o stare de serenitate (indusa si lui Dan, dupa cum marturiseste). Sa o numim- atat cat o sa mai reziste stocurile- stare de "sirenătate".

Pe post de precizari "extrasportive" as mai zice ca e placut sa observi directie si concentrare. Fara milioane de etichete, fara figuri de ultra, mega premium cu vinuri din plante de 3 ani care sa coste 20 de euro, fara balbaieli pline de subintelesuri si de aroma strugurilor cumparati din Vrancea.

PS: La dus, in cele 7 ore pe drumuri, am fost in stare de sobrietate. In cele 7 de la intors, cum ziceam, in stare de sirenatate. Ultima e mai placuta, sincer!

Domaine Ceptura Blanc 2012 DAVINO

Are culoarea verighetei si un "nas" frumos, floral- soc, lamaita, vegetal: salvie, ardei gras, mineral: calcar, gust plin, puternic, cu corp citric moderat, de corcoduse galbene, si un final cu aliura de sparanghel amarui. Are un echilibru bun, robustete, dar totusi e bine crescut cu papilele, nu le agreseasa cu arome prea intense.

N-a trecut prea mult de cand am gustat versiunea 2011 a acestui cupaj nebaricat de sauvignon blanc, feteasca alba si riesling italian si pot zice ca nitel timp nu-i strica, ba chiar i se mai adauga ceva, mai ales aromatic. O farama mai bun decat 2011, parerea mea. 87 pct.

Pentru pareri despre editia 2011 da click aici.

Domaine Ceptura Mini sau Faurar- ultimele modele! (2012, 2011)

Hai sa vedem noutatile entry-level ( sa le zicem asa de dragul discutiei) de la Unicom Production Ceptura, adica unii si aceiasi care produc mai ilustrele vinuri reunite sub brandul DAVINO:

Cel Alb 2012 (sauvignon, feteasca alba si riesling) aduce o aromatica intensa ca de sauvignon chilian, cu soc si grapefruit rosu, ananas, tuse sesizabile de levuri si un feeling calcaros. In gust este la fel de exuberant, pe fondul prospetimii si al aciditatii, intepator si fructat, cu  impresii de fructe coapte, un tutti frutti pe partea exotica, cu mango, limeta si grapefruit, cu un final citric si picant. Nivelul de alcool e ok, 13,6, nu sare prea tare in fata. E proaspat si o buna alegere in vremuri caniculare. 22 de lei- 82 pct.

Rose 2012 (cabernet si merlot) e un etalon la acest nivel de pret, dar ar trebui sa faca o scamatorie si sa mai scada din nivelul de alcool, care cam sta in calea progresului si se face noapte cam devreme. Arome intense, placute de toate celea(fragi, capsune, trandafiri). Proaspat nevoie mare, robust in gust, cu aceleasi tuse fructate, fizzy, si un final usor tonic, amarui. Un rpc la fel de reusit, dar cum ziceam, rose-ul are o imagine de vin colocvial, iar colocviile tin mult asa ca i-ar sta bine mai usurel. Oricum e o imbunatatire, a fost si mai tare in anii trecuti. 22- 82pct.

Rosu 2011 (Merlot cab, feteasca neagra). Oh, man, cum naiba poti masca 15% alcool in halul asta e un mister pentru mine. Asta e o bila alba. Insa ca sa maschezi trebuie sa adaugi straturi-straturi de taninuri si acizi, in sensul in care vinul mi s-a parut greu si concentrat. E ok, sa nu ma intelegi gresit, nasul are o simplitate rustica, care nu anunta amplitatea tuselor fructate din gust si sonorul de Motorhead. Tonuri usoare de baric- condimentate, si multe prune, afine si visine. Insa pe final apare un iz acetic, pe care-l simti pana-n stomac. Poate am fost eu mai prost plasat in seara cu pricina, cine stie. Oricum: nu pe caldura mare, nu de unul singur si poate mai la toamna. Cam astea ar fi indicatiile tovarasului prim-secretar. 22 lei . 80 pct

In concluzie- toate sunt vinuri ok. Pe cate alte nazdravanii in acelasi pret nu-ti poti arunca banii pe fereastra, sau daca nu macar sa ramai nitel dezamagit? Multe, stiu. Pe de alta parte e vara si nu prea mai trag la treburi grele, intense.  De asta parca ii si vad pe Wine Advocate dand rosului vreo 86 pct :)

PS: ar da bine la noua crama din Ceptura feroneriile astea la ferestre. Pe cea de la rosu o pot fura din Muzeul de arta populara din Gura Humorului:) Bine, difera putin rozeta, dar nu cred sa se supere G. Moisescu prea tare:)

Domaine Ceptura Blanc 2011 Davino

foto de Ciprian Haret

Asa cum in rosu cupajul de cabernet, merlot si feteasca a ajuns un soi de blend specific franco-roman, pe axa Bordeaux-Dealu Mare, tot asa in alb se pare ca sauvignonul, feteasca alba si rieslingul italian se impaca de minune in acelasi stil original romanesc, primitor cu strainii. Pana la urma rezultatul conteaza. 

Albele Davino au stat destul in umbra rosiilor, dar undeva, candva, intr-o seara friguroasa, la Bucuresti, cupajul alb Revelatio (sb+fa) a parut ca isi justifica numele.

Asa ca atunci cand Ciprian a pus pe masa  ruda alba a deja ilustrului DCR, avem deja unele asteptari. Care s-au confirmat. E o jivina cu cap mediu, trup robust si indesat si o coada nu foarte lunga, dar suficienta pentru 86 pct. Aromatica de flori (soc, lamaita) si fructe albe, un usor iz de zahar ars, ca de mere caramelizate, mango si radacinoase. In gust, plin, robust cum ziceam, cu tuse nu prea luxuriante de  corcoduse galbene, limonada si un final cu aliura minerala, usor cretoasa, amaruie. Lasa impresia de vin pe care te poti baza, care aduce lucruri bune si cand prospetimea s-a mai dus, deci capabil de o moderata maturizare. 

Costa in jur de 80 lei, si pana la urma, dupa atatea carcoteli anterioare, las garda mai jos si zic: asta e, dai un ban, da' n-ai surprize.

Despre cum m-am dus sa ma intalnesc cu Charlotte, dar am ramas la baut cu Amaury

Am avut cele mai  bune intentii. M-am imbracat frumos, am cumparat un buchet de flori, pentru ca nu in fiecare zi te invita Charlotte in oras. Am ajuns la timp, o cladire veche din zona armeneasca, sun la usa, si cand colo deschide un tip bine, prezentabil, care-mi zice, nu inainte sa ma masoare critic din cap pana-n picioare: "Salut! Sora-mea inca nu-i acasa, a zis ca vine mai tarziu, dar  poti  s-o astepti inauntru daca tii neaparat" .  Am intrat oarecum stanjenit, m-am asezat intr-un colt. L-am vazut trabaluind cu tot felul de platouri pe tanarul Dragos Bercea, bucatarul finalist la Top Chef. Intre timp a inceput sa curga lumea, semn ca randevu-ul meu cu Charlotte a fost doar in capul meu. Si cand demisolul  de la Espace Minoux s-a umplut de lume, am incheiat reveriile livresti si am trecut la treaba. 

Surpriza pregatita de echipa SERVE a fost o verticala de Cuvee Amaury, din 2002 incoace. Cuvee-ul este compus, in functie de an, din sauvignon blanc si riesling italian, in zilele noastre cu ceva chardonnay alaturi, si in  anii mai vechi- fie doar din riesling, fie doar din sauvignon blanc.  

2011 este un sauvignon blanc, riesling si un strop de chardonnay, cu stragiu in baric, un alb vibrant, proaspat, aducand arome intense de soc, grapefruit roz, un gust plin, adanc, flamboaiant, in genul unui sauvignon blanc de rasa din Chile. Cred chiar ca mai e nevoie de putin timp ca sa-si desfasoare evantaiul aromatic. 88 pct.

2010 aduce a piersici, uleiuri parfumate, mere verzi, si adancimi gustative de pepene galben, pere, tuse vanilate. destul de intens si acid- 86

2009 e un vin mai rezervat,  cu flori de vita si lamaie. Gustul nu aduce aceeasi intensitate ca rudele mai proaspete, dar e fin, lemonat, apar si corcodusele galbene si bine coapte. Finalul aduce, chiar si la nivelul texturii,  a banana necoapta. 83.

2008- nu exista, si nici n-a existat, din cate am inteles.

2007- ei, aici s-a produs scizura cromatica si aromatica. Apare un nas matur, cu tuse de caise confiate, crini, se simte bine rieslingul, care pare de Rin, si nu italian. 84

2006- un SB, pare-mi-se. Nas evoluat, cu arome de gutuie si portocale, continuate in gustul plin si spre finalul usor tonic, amintind de grapefruit. O mica surpriza- 86. 

2005- e un riesling. Vine cu un nas ascutit de prune afumate si condimente (scortisoara e cea mai discernabila). Alcoolul iese usor din corp, iar finalul e pelinat (cam prea), persistent. 82

2004 e tot riesling, fara sauvignon. Aduce un nas frumos, mediu, cu adieri florale, minerale, tot cu prune afumate. Seamana oarecum cu 2005, dar e mai fin si mai agreabil pe final- citronat. 84.

2003- nas etilic, mentolat. Gustul in schimb e inca sustinut, robust, implica niste repere gustative amintind de masline verzi, mere si lamaie. Evolutia il face sa para excentric si interesant. 83.

2002- olfactiv aduce a vin dulce vechi, cu pastise de zahar ars. Gustul nu e la fel de seducator, amintind de apa tonica si de prune necoapte. E la capat de drum, dar inca se mai poate bea, fara probleme. 79

Charlotte 2010 a venit la sfarsitul sindrofiei, cand aproape n-o mai astepta nimeni, mai ales dupa frumoasa surpriza  verticala a celor de la SERVE. E un vin prea tanar pentru a fi receptat corespunzator, se simte ca lipseste cabernetul din amestec, vinul fiind mai feminin, mai unduitor si mai moale decat versiunile anterioare. Cateva luni aditionale in sticla nu i-ar strica.

A fost o seara spectaculoasa, cu multi colegi si prieteni, cu descoperirea inca a unui vin alb romanesc care confirma nu atat cu prezentul, dar mai ales cu trecutul. Iar aceasta continuitate in calitate, an de an, este ceva cu care nu se pot lauda prea multi producatori autohtoni.

credit foto: Bogdan Dobritoiu