Se afișează postările cu eticheta Balla Geza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Balla Geza. Afișați toate postările

Un rosé surprinzător de la Balla Geza *

Pentru un iubitor al vinului aflat la un anumit nivel al “nebuniei”, vinul rose e doar ruda fashion a vinului alb. Un soi de alb cu arome de căpșune și frăguțe, privit condescendent când vezi paharul pe masa cuiva, în Centrul Vechi sau…oriunde. Chiar o risipă de struguri roșii, pentru că metoda cea mai comună de producere a rose-ului este presarea rapidă și contactul foarte limitat cu pielițele (de unde își ia culoarea), astfel încât un vin roșu care urmează din același material va fi mai dificil de făcut, întrucât ceea ce rămâne este “deshidratat” (LE: nu e un termen de specialitate. Cert este ca prin aceasta metodă vinul roșu va fi mai intens, mai “concentrat” decât dacă nu s-ar fi reținut partea pentru rose).

Crama Balla Geza se găsește în localitatea Păuliș, județul Arad. Din punct de vedere vinicol, vorbim de podgoria Miniș-Măderat. Balla Geza este numele proprietarului și oenologului. E un tip dintr-o bucată, dur ca vinurile roșii care ies din dealurile din spatele cramei. Cel putin așa pare la prima vedere, în intimitate, cine știe? – poate e un poet laureat. Nu prea cred, oricum – ca să administrezi 100 de hectare trebuie sa fii un tip mai practic. Deși are un simț al umorului sănătos, pe cuvânt!

Crama e fondată în 1999, primele vinuri pe care le-am încercat eu au fost din 2003. Poate cunoscătorii o recunosc și sub numele anterior: Wine Princess. Deși s-a făcut remarcat inițial cu o tăioasă Mustoasă de Măderat, un soi alb specific zonei, a surprins definitiv cu o Cadarcă, un soi cultivat mai ales în Ungaria, deși la Miniș are partea sa de istorie multiseculară. Însă confirmarea totală a venit prin Cabernet Sauvignon, Merlot (of, Doamne, oare câte sticle de 2007 am băut?) și mai recent și mai ales Cabernet Franc și Furmint (soiul alb titular pe postul de mijlocaș de creație în Tokaj). Există și o pensiune în aceeași incintă, unde seara se rotesc berbeci la proțap, nebunie ce să mai… e un loc bun de relaxare mai ales pentru cei aplecați spre plăcerile oeno-gastronomice de proporții pantagruelice:)


Oh, să mă întorc la rose, pentru că avem în față un astfel de vin. Sau nu? Ei bine, Balla Geza a produs sub această etichetă, nu un rose obișnuit, văratec, de terasă etc, ci mai degrabă un soi de verigă lipsă dintre rose și vinul roșu. Pe vremuri, exista în comerț ceva numit vin rubiniu, acum căzut în desuetudine. Păcat!

Ei, deși mai degrabă oranj, vinul de azi e cam pe acolo, adică un rose înspre roșu. Este produs din Fetească neagră și Cadarcă, două soiuri care la Miniș au condiții specifice. Solul și clima favorizează roșiile tenace, abundente în taninuri, care necesită ani și ani de maturare până să fie gata de consum. Din fericire, avem o scurtătură: acest pseudo-rose!

Iubitori ai roseului de Provence, nu disperați, se poate bea cu succes, deși aduce rotunjimi de cireșe și corcodușe în locul obișnuitelor înțepături de zmeură și căpșune!
Partea interesantă e că am gustat această etichetă anul acesta, dar din productia 2013 (în vechiul packaging, cu “pijama” protectoare de hârtie) și asta nu din rezerva cramei, ci din rafturile esoterice ale magazinelor și…minune! Deși nu era o soluție pentru cei căutători de prospețime intensă, vinul era viu, încă oferind plăcere unui anumit tip de băutor. Iar asta spune ceva despre licoare, în fond știți multe roseuri românești cu potențial de învechire?

Așadar, data viitoare când conspectați raftul pentru ceva deosebit, nu treceți cu vederea Rose Cuvee 2017 de la Balla Geza! Să facă vreo 30 de lei (29,99 sau așa ceva), 12,5% alcool, așadar prietenos. Mai face și plăcere, dacă suntem deschiși la diferit! Și dacă tot sunteți la raionul de vinuri din Selgros, vedeți că găsiți si Cabernet franc și Cadarcă, ba chiar și numita Mustoasă de Măderat!

*Articol aparut in cadrul campaniei Selgros cauta pasiunea 

Vinuri pentru 5 retete

Am făcut un exercițiu de imaginație încercând să potrivesc câteva vinuri la preparatele propuse de colegii de campanie. Rețetele respective le-am ales oarecum la întâmplare. Sunt doar niște opțiuni personale, bazate pe inspirația de moment și pe un mic ajutor bibliografic. Să mai zic că toate vinurile amintite se pot achiziționa din Selgros. Logic, nu? Eu am contemplat rafturile magazinului din propria urbe, însă mă gândesc că în cazul altora oferta poate fi chiar mai amplă, deci și baza de selecție s-ar mări. Hey ho, let's go!

Linguine cu creveți în stil italian, o rețetă propusa de Savori Urbane.
Pe larg aici si in rezumat in mintea mea:
Paste, creveți trași la tigaie cu putin usturoi, zeama de lămâie, pătrunjel, una peste alta. Știu nu-i amuzant să povestești așa lapidar elaborate rețete îngemănate în blogosfera cu poze artistice, dar asta e! Laser, frate!
Părerea mea: Purcari Pinot Grigio 2016. Aromatică directă, curată și florală și cu note de pere și piersici. Un vin ușor, aromat, cu suficienta aciditate cât sa "taie" dulceața creveților. Pe banca de rezerve: Canti Pinot Grigio 2015, vin din nordul Italiei, regiunea Veneto, prețuit undeva pe la 20-25 de lei, cu aromatica asemănătoare titularului, dar cu o condiție fizică mai precara, respectiv Cuvee 4 Sfinți 2016 Sarica Niculițel un alb onest, fructat și mai simplu decât am bănui citind componența cuvee-ului: Sauvignon Blanc, Rhein Riesling, Chardonnay si Aligote, cu arome fragrante si un gust proaspat. 20-24 lei. E ziua lor în iunie, halal potrivire! Cum a cui? A sfinților! Adică Zotic, Atal, Camasie și Filip.


Tofu crocant, autor Broccoli and Muffins.
Cu poze strălucitoare: aici.
Mi s-a părut nițel exotic, asiatic, simplu, dar de fapt complicat. O gustărică! Dar una cu texturi diferite și cu gusturi usor exotice (remarc doar "ghimbir"). Deci ce să fie, ce să fie?
Părerea mea: As încerca un strugure aromat vinificat in sec. Sa zicem Tămâioasă Private Reserve de la Halewood din an cat mai recent sau la chiar Egregio Muscat Ottonel 2012 de la Vincon, care s-a păstrat destul de bine. Toate sunt vinuri prețuite în jur de 30 de lei. La o adică, merg si Pinot Grigio amintite mai sus. Iar ca sa fie fantezia completa as încerca un Palomino fino extra dry Tio Pepe, un vin de Jerez marca Gonzalez Byass de servit rece!

E lung pământul, ba e blat. De pizza. Ciprianmuntele.ro
Pe lung: aici. Pizza, salam, măsline, chestii clasice.
E de rosu, proaspăt și vioi, fără îndoială. Sa vedem un Chianti de la Banfi, cu strugurele Sangiovese în rolul principal. Alegerea e undeva intre clasicco și superiore, după buget! Taninuri suple, aciditate buna, ar trebui sa se ducă pe gât ca o cascada de munte! În caz de patriotism excesiv încercați o Feteasca Neagra (sec, ca altfel nu alunecă), cum ar fi Castel Stârmina de la Vinarte, din Mehedinti sau chiar un Pinot noir de Dealu Mare Vinul Cavalerului de la Serve.  Să-mi ziceți cum a fost!


Pulpă de miel la cuptor cu vinete, rodie și cartofi dulci copțiretetecalamama.ro.
Aici avem ceva sățios, fie si numai privind pozele. E o farfurie complexă. Rulada de carne, ca rulada de carne, dar cartofii dulci și rodiile ar cam cere un rosu suculent, fără o structură tanică prea dezvoltată și cu o tentă dulceagă. Păi un Chianti si un Pinot, precum cele de mai sus, sau mai bune ar trebui să facă treaba. De dragul variației as propune Brolio de la Barone Ricasoli sau un Pinot Noir la Cetate de la Oprișor. În plus hai să zicem...o picantă Cadarcă de la Balla Geza. Ba chiar și spumantele rose care vor urma. O variantă "exotică", propusă de un amic somelier, ar fi un Lambrusco secco, dacă există în ofertă.

Cheesecake cu fructe de pădure…la borcan, fără coacere, de Alexjuncu.ro.
Așadar, se ia un pachet de biscuiți digestivi, niște brânză proaspătă și...lăsați, mai bine citiți direct la sursa.
Părerea mea: Ei, aici e greu. Avem crema de brânză, fructe de pădure, biscuit. E un desert, dar nu prea dulce.
Putem să rupem pisica în doua cu un Rhein Imperial Extra Brut Rose, spumant obținut prin metoda tradițională la fabrica Rhein din Azuga. Ceva fructe roșii, dar și arome de "toast", biscuiți, drojdii fine și alune de pădure. Să facă vreo 35-40 de lei. Sau putem încerca noul Domeniile Recas rose, care e mai abordabil, produs prin metoda Charmat (fermentare secundară în tanc și nu în sticlă ca în cazul metodei tradiționale), potrivit la granița dintre brut și extradry, având arome de fructe roșii mai intense. 25-27 lei. 
PS: dacă s-a pus mai mult zahar în lucrare, vedeți un Asti (un spumant italian cu rest de zahar consistent produs din struguri de Muscat) sau neaoșa Cashmere Tămâioasă românească (care e produsă de Oenoterra in Dealu Mare după metoda italieneasca amintita).

V-am mai spus ca asocierea mâncare-vin nu e tocmai o știință exactă? Vă mai spun o dată! Există evident niște principii destul de sănătoase ale asocierii, există cărți de specialitate, manuale pentru somelieri, site-uri dedicate etc așa încât vă încurajez să fiți creativi. Bine, nu creativi în sensul de scrumbie la grătar udată de un Barolo sau un Cabernet Franc, dar în niște limite rezonabile, acolo! :)  

 scris pentru SELGROS cauta pasiunea.

La Balla Geza (si de ce cramele sunt cele mai cool fabrici din lume)

Acum doua saptamani am fost invitat sa petrec un week-end in satul Paulis, comuna omonima din judetul Arad. Desigur, nu e un sat foarte urat, nici din cale afara de pitoresc, din fericire pentru el adapostind o crama cunoscuta: Balla Geza (fosta Wine Princess). 

Vinul are ceva special fata de alte produse. De exemplu, e mai greu pentru un locuitor al unei comune din patria noastra sa se mandreasca cu profilele PVC care se asambleaza la el in asezare. Adica poti privi un "ce termopane se fac la noi, bai tata!" cu oarece deferenta amuzata, insa in fata unui "ce vin se face la noi, extraordinar, ce sa mai!" poti deveni brusc interesat. 
Pe cand ne balanganeam la vale, printre viile de Cabernet franc, Furmint si Cadarca, intr-o remorca trasa de un tractor, i-am comunicat panseul si lui Balla Geza, patron, administrator, oenolog, profesor, ghid turistic si prezentator de mare succes, anume ca dintre toate fabricile lumii, cramele sunt cele mai interesante. Adica nu exista bloggeri de termopane, nu-i asa? Nimeni nu face review-uri de feronerie si foarte putini vor purta polemici pe seama notelor fine de cheag dintr-un iaurt. 

O fraza de genul "dragi cititori, in acest weekend am fost la fabrica de extinctoare Puf&Spuma SRL, unde imi doream de mult sa ajung deoarece apreciez in mod deosebit produselor lor! E o zona foarte propice producerii de extinctoare, iar bicarbonatul de sodiu din ele se impleteste de minune cu cel din micii care ne-au fost serviti la cina de protocol, in adierile muzicale ale tarafului din localitate" pare desprinsa dintr-un roman de Boris Vian, cred sunteti de acord cu mine.
Insa daca inlocuim doua, trei cuvinte (si ignoram bicarbonatul, care nu stiu de unde mi-a venit), introducand  "crama" sau "vin", dintr-o data totul face sens, pentru ca nu-i asa, in vino veritas, iar mie mi-ar prinde mai bine acum o doza de adevar decat ceasca asta de cafea amara. (sfarsitul excursului metanarativ)

Dupa ce am petrecut vreo 3+8 ore pe drum (Dan Micuda, provin.ro, Cosmin Udrea, pasionat profesionist si sofer admirabil, respectiv subsemnatul), incluzand o oprire inutila printre norii de smog de la Dedulesti, caci ce poate fi mai romanesc decat sa-ti petreci urmatoarele 5 ore in habitatul unui masini impreuna cu alti doi colegi de dambla erupand periodic gheizere usturoiate, am izbandit in final. Am ajuns chiar mai repede decat autocarul cu ceilalti invitati, care plecase cu 4 ore inainte. Am avut timp sa imi verific in prealabil ibuprofenele, dupa care, constatand ca nu aveam, le-am inspectat pe ale lui Dan. Complexul arata foarte frumos, aranjat, crama, magazin, depozit, restaurant, pensiune, toate in acelasi stil arhitectonic, curte aranjata.

Ne-am asezat la o masa in curtea-parc, alaturi de alti entuziasti ai licorii si am ascultat prezentarea evident degustand cateva vinuri din portofoliu, dintre care va recomand cu tarie Furmint 2015, un alb vin cu profil unic printre cele de la noi, mai aproape de un riesling nemtesc decat de fetesti, Cabernet franc 2011, un vin foarte serios, plin, cu taninuri abundente, dar catifelate, Feteasca Neagra 2011 din gama Stonewine, care se deschide frumos si cu tipicitate dupa 20 de minute, Cuvee David 2013 (cabernet sauvignon, syrah si feteasca neagra) o mica bestie bine crescuta care va creste fara indoiala, spumantul romano-maghiar Clarus vintage 2015 facut din Mustoasa de Maderat si cu moderata tarie Cadarca Stonewine, un frizzante prospat, ingenios denumit Fizzy, plus roseul infant 2016 (cam bombonica pentru mine, deci un mare crowd-pleaser, in concluzie). Oricum, daca in urma cu cativa ani Wine Princess era Mustoasa&Cadarca, Balla Geza de acum e Furmint&Cabernet Franc.
Au mai fost cateva vinuri rosii in proiect. Pe care acum, dupa ce am stat in acea seara pana tarziu in noapte, nu pot sa le cataloghez decat ca teribil de promitatoare.

Adica, vedeti dumneavoastra, profesionalismul a tinut pana a venit porcul la protap. In rest s-a ras, pentru ca din fericire vinul de Minis are si acest efect secundar si s-a stat cu ochii pe eclipsa de luna, care, din nou, intr-un mod pur romanesc, a fost si n-a fost. Adica a fost, dar atat de subtila si in penumbra, incat un ochi de necunoscator ar fi putut s-o rateze cu usurinta. Oricum, eu fiind cel responsabil cu anuntatul rarului eveniment astronomic, am cauzat reactii care mai de care mai acide (chiar mai acide decat Furmintul!), cum ca, vezi doamne, tot atat de adevarate sunt si informatiile date de bloggerii de vin despre obiectul muncii etc. Norocul lor ca se pricep ceva mai bine la vin decat la astronomie, ca altfel le-as fi zis vreo doua! De fapt, cred ca tocmai le-am zis.

A doua zi, am baut o cafea si pentru a vizita abruptele dealuri ale podgoriei Minis-Maderat ne-am imbarcat in niste vehicule decapotabile, speciale, de teren. Adica tractoare cu remorca. Ne-am oprit intr-un loc cu panorama si mustind de entuziasm, am gustat niste bobite de Furmint si Cadarca. Am privit cu oarece temere spre zecile de ladite goale. Am mai trecut prin astfel de momente dureroase, asa ca in prealabil mi-am rugat doctorul de familie sa-mi incropeasca o scrisoare medicala, care sa ateste teribila maladie de care sufar, numita durere de sale, in limbaj de specialitate ceva cu limbo, ceea ce are sens daca te gandesti la dansul respectiv.

N-am stat mult aici si am plecat mai sus, spre locul de unde provin vinurile din gama Stonewine. Surpriza, sunt dealuri cu o gramada de pietre de ele! Eu am banuit ca le-au adus special cu camioanele, ca sa le vedem noi, insa se pare ca stau acolo linistite din cretacic. Ei, aici iar s-au descarcat laditele malefice, insa soarta mi-a suras! Desi au fost cativa inconstienti care dintr-un elan suspect s-au apucat sa culeaga struguri, probabil pentru a compensa lipsa de la sala, s-a constatat rapid ca nu sunt suficiente foarfece pentru toata lumea. De fapt era numai unul. Ei, veselie amplificata! A venit si o masina cu mezelicuri si vinuri la gheata, da-i cu un spumant sa nu faci insolatie. Pac-pac, hai, inapoi!  

Ne-am intors ca sa plecam. Masa si dansul la hanul Moara cu Noroc dintre Mocrea si Ineu. Daca asa era programul...Si-am mers prin tot soiul de sate, cu arhitectura ba traditionala, ba neo-toparlaneasca, influentata de locurile pe unde a fost lumea la munca, orice ar insemna asta. In Șiria sau Covasant (nu mai stiu exact) zici ca esti pe Downing Street. Well, daca ignori carutele si balega lasata in urma de caii lor.

Ajunsi la Moara cu Noroc (Slavici was here), loc celebru in zona, am fost intai uimiti de cortul de nunti amintind de opera din Sydney. E sambata seara, we are doomed, ne-am zis. In parcare mai multe masini ca la Ateneu, ramanand in registru muzical. Am avut si aici o camera tripla, cu inimioare de lebede din prosoape pe pat, nebunie! Cel putin Dan si Cosmin au fost teribil de impresionati de covarsitorul romantism. Noroc cu generatorul de langa geamul camerei, care mai risipea aerul nenatural de romantic. Si de dulapul de serviciu de pe hol, care dupa toate aparentele, nu putea fi inchis decat prin trantire de catre cameriste. In afara de asta a fost frumos! Veneau nuntasi, miri si mirese, veselie (e drept, nu chiar atat de mare ca prin partile noastre), doua nunti in paralel...Loc celebru in zona, cum v-am zis. Atat de celebru incat am ridicat din sprancene cand mi-a venit nota de plata a gustarii de dupa amiaza. 5 sarmale, 30 de lei. Dar...o data ajunge omul la Moara cu Noroc. Oricum, bun nume pentru nunti, ce sa mai discutam. Ana&Ghita si nasii fam. Lica Samadaul va doresc petrecere frumoasa! 

Si s-a facut seara, ne-am mutat intr-un salon incapator, departe de galagia matrimoniala. Ciorba ciorba, carnatul carnat, friptura friptura. S-au straduit oamenii, cu folos, a fost traditional si gustos. Vinul a curs iar ca la nebuni. Da-i cu un Cabernet franc, stinge cu spumant, nu s-au incurcat nici oamenii de la crama, ce s-a vrut aia s-a dau... Nu stiu daca am mai zis-o, dar imi pare sincer rau ca trebuie sa treceti prin toate astea. Nu era mai bine sa zic ca "am fost la cocheta crama din podgoria Minis Maderat si am gustat o serie de vinuri foarte promitatoate, cum ar fi: Furmint Stonewine 2015- 87 pct. Cabernet Franc Stonewine 2011 90 pct (...) Pitoresti locuri, minunata crama, oameni frumosi (...) Multumesc pentru invitatie si sa ne vedem la anul!"? Asa, vreo 3000 de semne, pline de informatii "pertinente" si profesionist livrate? In loc de asta va chinui acum cu generatorul de la pensiune...

Iar s-a facut noapte. Multe vorbe, prea mult tutun, Adrian Butuc impartasind o poveste de pe drum, despre o doamna de la o vinarie din piata din Arad (sau Zalau sau...era tarziu).
Si-am mai incercat un pahar de Clarus sub clar de luna, uimit ca la toate nuntile din jur nu s-a imbatat crita niciun unches, nu s-a tipat, nu s-a batut nimeni... adica frumoasele traditii ale nuntii la romani. De la una chiar se auzea muzica religioasa, ceea ce m-a cam speriat!

Duminica, de dimineata, am stat la o cafea, prilej de a-mi admira cearcanele in lentilele ochelarilor de soare ai altor petrecareti, care ii purtau nu pentru ca ar fi fost soare, ci tocmai ca sa nu aiba ce sa-si admire. Ne-am luat la revedere (moment emotionat) si am taiat-o spre capitala, oprind la pranz la un Subway de langa Sibiu, de unde ne-am luat fiecare un sandvis mare. Baiatul ne-a vazut cam regateni si ne-a pus vreo doua kile de ceapa de caciula, ceea ce, in final, a inchis cercul aromatic al usturoiului de vineri.

In concluzie, Crama Balla Geza este un loc de stat, nu numai pentru maniacii vinului, care vor aprecia stilul personal in care omul isi face licorile, caracterul deosebit al acestora, barbatesti si taninoase, pentru rosii, acide si minerale pentru albe, mai ales Furmintul, care e un "trebuie" (nu poti sa zici "must", ca intelege lumea gresit), dar si pentru "civilii" care vor doar sa se relaxeze cateva zile intr-o zona linistita, sa viziteze o crama si sa guste un vin la modul cel mai onest si convivial posibil. Pentru toti, iacata aici preturi si date de contact.

Vin cateva vinuri foarte bune de acolo, in parte datorate oenologului, in parte terroir-ului, care mi se pare foarte nimerit pentru rosii bogate in taninuri, cu maturare lenta.

Dragilor, dupa toate aceste tribulatii, sper ca va e clar ca blogeritul de vin e o meserie grea, dar cineva trebuie s-o faca si pe asta!

PS: Vica Necula, multumesc, acesta a fost un loc in care mi-am dorit sa ajung!
PPS: Micii de la Dedulesti nu sunt nici pe departe la fel de buni ca cei de "la scari", din Piata Centrala din Galati. Bine ca am facut aceasta calatorie pentru vinuri, ca de-ar fi fost doar pentru mici, m-as fi simtit ca personajul din Alchimistul.
PPPS: m-am chinuit doua ore sa gasesc un titlu cat mai agatator. N-am talentul asta, e clar.


The Heavy
Vinul politicianului roman


Crama/Restaurant/Pensiune
Future Stonewine
Cadarca
Furmint
Fabrica de slefuit taninuri
Monogram...ă

"Asta, asta de acolo, ne-a baut ieri tot vinul! Pe el!"
Dupa doua pahare de Cadarca toate pozele ies asa
Paulis
N-am poze cu pisici, asta e tot ce pot face

Citatul cultural și spumantul "românesc"

Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei misive scurte. Clinc Clinc! Pornirea mă-mpingea să întind brațul dupa marcofon, însă trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua.

Daca as avea talentul sau dedicatia sa scriu lucruri care sa ma propuna candva la Premiul Nobel, ar fi util sa precizez ca cele de mai sus sunt o pastisa dupa primele paragrafe din "Craii de Curtea Veche" de Mateiu Caragiale. Dar cum premisa nu se va indeplini, nici nu ma obosesc sa va previn. he, he.
Sigur, in stilul steampunk al Conului Basil, postasul cu scrisoarea originala e inlocuit de "notificarea" misivei, care vine prin marcofon, un soi de telefon fara fir de la 1900 (e SF, da?). SMS, whatsapp, you get the picture.

Mircea Cartarescu a fost acuzat de plagiat pentru una din primele poezii publicate, ceea ce da apa la moara unor ofuscati, chiar si in ziua de azi. Cand, de fapt, ceea ce a facut a fost tot un soi de pastisa, un experiment literar, un citat cultural, prin care a preluat un text dintr-un roman de Laurence Sterne, impartindu-l in versuri, fragmentatie care ofera o alta muzicalitate si un alt intelesul textului. Mai sunt si alte exemple de versuri, hai sa le zicem "interpretate". Cu timpul, pana si autorul si-a dat seama ca a fost prea indraznet, ca sa nu spunem "nesabuit". In antologia "Poezia", publicata anul trecut, Cartarescu a decis sa plasese intre citate "interpretarile", ca sa incheie din punctul sau de vedere o controversa veche de 35 de ani (puteti citi un articol scris de Ion Spanu, in Cotidianul, insa luati-va manusile de protectie intai. E foarte murdar...).

Dar altceva doresc sa va spun de fapt. 
Daca niste coacaze romanesti culese cu truda din padurile patriei, ajung intr-o hala de sortare din Suceava, unde sunt congelate rapid, apoi sunt trimise in Germania, unde o firma face dulceata din ele, cum e dulceata de fapt? Este romaneasca? Sau mai degraba nemteasca?

Daca o firma romaneasca (vorba vine, firma cu sediul in Romania, intelegeti) importa lapte din Polonia sau Ungaria si face iaurt din inima Ardealului, cum e iaurtul? Romanesc? Unguresc? Sau nu are nicio importanta?

Daca o crama din Romania trimite vin in Italia sau in Ungaria la o alta crama specializata in productia de vin spumant, care ii va aplica magia din care ies bulele, cum va fi etichetat produsul final? Va fi spumant romanesc? Sau italienesc? Sau unguresc? 

Am observat ca in degustarile organizate de un grup de pasionati din industrie si nu numai, la capitolul spumante romanesti au fost incluse si vinuri produse prin metoda numita mai sus, adica cu fermentatia secundara realizata in alta tara. Nu doresc sa spun ca au gresit, in fond la cat de anemica e oferta de spumante de la noi, asemenea degustari comparative nici n-ar prea fi posibile fara includerea celor etichetate Cramele Recas, Petrovaselo, Balla Geza sau, mai nou, Crama Girboiu. Ai ramane cu Angelli, Zarea, Jidvei, Halewood si cei mai mici, Casa Panciu si Stirbey. 
Materia prima e romaneasca, nimic de zis, insa ceea ce face un spumant spumant se intampla in alta tara, sub coordonarea altei crame, de unde si inscrierea pe contra-eticheta ca e produs acolo. Cum ar veni, avem mare pe eticheta "Romania" si mic de tot pe contraeticheta "made in Italy".

Desigur, departe de mine intentia de a incrimina pe cineva intr-un fel. In fond toate sunt vinuri reusite, unele chiar foarte reusite. Franta e plina de vinuri de negociant, vinuri produse de o crama din strugurii altcuiva, exista atatea branduri private, uneori multinationale, ingloband vinuri din continente diferite, incat sa te legi de caracterul romanesc al unui vin, poate parea chiar desuet. Atrag doar atentia atat asupra unui adevarat curent, nascut nu numai din capriciul producatorilor, cat din legislatia fiscala discriminatorie cu vinul spumant (e nevoie de antrepozit fiscal, accize, loc special si separat de producere etc), dar si asupra unui adevar incontestabil: aceste spumante nu sunt tehnic si legal romanesti! 

Pana la urma, sunt si ele un soi de citat cultural. Pentru Cartarescu- un moment cam jenant, pentru vinarii romani...un business.

Doua fetesti negre: Davino 2010 si Stonewine 2011 Balla Geza

Purpura Valahica 2010 DAVINO (feteasca neagra, Ceptura, 14,5% alc)
Un vin de o culoare rosie rubinie cu nuante purpurii. Nas mai ciudat, pentru ca dupa asteptatele prune uscate urmeaza batonul cu rom. Daca aveti rabdare, si ar trebui, sa stiti ca are nevoie cam de 30 de minute ca sa scape de impresia puternic glicerinoasa. Odata calmata situatia, lasa in urma tuse parfumate de boabă de strugure, dulceata de cirese, cacao si condimente pudra. Gustul e suculent, cu cirese, compot de prune, nuante fine de baric, cu miez de nuca verde, scortisoara pe final, si un gust remanent prelung si placut ca de cireasa si pruna coapta. 
Este usor de baut, desi e un vin viguros, cu extract mare si cu taninuri bine crescute. Da impresia de tinerete, desi nu e tocmai facut ieri. 86-87 pct.  Aprox. 80 lei.

foto: Ciprian Haret
Feteasca Neagra 2011 Stonewine Hill Selection Balla Geza (Minis, 15% alc). Prezinta o culoare regulamentara, rosie-rubinie cu nuante purpurii, ceva mai deschisa decat precedenta (Purpura Valahica n.a). Acest vin prezinta initial tuse cam evidente de maturare in lemn, cu aromatica de lemn ud, trufe de ciocolata si condimente de vin fiert. Dupa o aerare mai sanatoasa, tusele verbace initial se integreaza mai bine in obstea aromatica. Asa se face ca ies la lumina tuse de fructe negre (cireasa neagra, mure, afine), pruna uscata nefiind chiar atat de evidenta precum spune canonul. Gustul e punctul tare al vinului, fiind in egala masura suculent, de corp mediu, cu taninuri dulcege, de fruct copt, sustinute de o aciditate buna si elevate de nivelul mare de alcool, care este surprinzator de bine integrat. Denota o remanenta medie. 85 pct. 60-70 lei

Ambele vinuri- desi sunt expresia unor terroir-uri diferite, primul din Bordeaux-ul Romaniei - Dealu Mare, cru-ul Ceptura (imi arde de glume la inceput de 2014), iar al doilea dintr-o mica Burgundie romanesca- ergo podgoria Minis, judetul Arad-  prezinta o relativa asemanare, mai ales sub aspectul corpolentei medii si acelui caracter suculent, de fruct pur, care incepe incet-incet sa revina la moda mondiala. Nu ne-am chinuit noi prea tare sa ne aliniem nici pana acum, cel putin nu cu toate varietatile, si cine stie, poate de data asta, din intamplare sau din inertie, chiar vom ajunge sa calarim un val mai mititel. Cramele trebuie doar sa mizeze pe ceea ce si eu- de mai bine de patru ani, dar si toti specialistii straini care au trecut pe aici am spus: varietati autohtone! Cat mai multe si cat mai bune! 
Doamne-ajuta!

5 vinuri rosii de la Balla Geza

Intr-una din zilele saptamanii trecute comisia galateana s-a reunit pentru a trece in revista cateva vinuri de-ale lui Balla Geza, crama Wine Princess din Arad, vinuri din noua gama Stonewine, care reuneste- din ce am inteles eu - fostele varfuri, adica variantele reserve, premium, grand sellection, etc. Cum Cadarca am luat-o deja in verb, astazi vom vorbi despre:

Cuvee Diorit 2011 (Burgund, Cadarca, Merlot si Pinot Noir), 13,5%, este un vin fructat de corpolenta medie. Juicy, cu un feeling unguresc, sanatos si jovial:) Mi-a adus aminte de alt cupaj alambicat, dar extrem de simplu in final. Praf de cacao, legume tocate, fructe rosi, condimente. Nu e impresionat, dar e de baut mult si bine:)  80

Burgund Mare Stonewine 2009. 14%. Culoare frumoasa, stralucitoare. Nas interesant, afumat, floral, cu tuse de banană, impresii picante, dar si vegetale, ca de pastarnac. Gustul e suplu, usor uscat, cu vișina, pruna,  scortisoara. Bun, diferit. 84. 

Pinot Noir 2009 14% un vin direct, denotand visina din compot si cireasa, buna concentrare. Nu e cine stie ce ca diversitate, dar e un pinot, e curat, se poate bea cu usurinta si este versatil in ce priveste asocierile culinare. 82

Cuvee David 2010 (Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot şi Cadarca ) este un vin cu un profil aromatic mai conventional, dar serios: cutie de lemn, condimente pudra, ardei gras, afine negre si un gust brut, de fructe negre, cu taninuri uscate, piperat pe final. Infipt. Dar...nu e foarte placut pentru moment, din pricina unor barbare taninuri uscate care-ti jefuiesc si incendiaza gura pe final. In prag de 80 acum, insa e posibil sa se linisteasca barbarii, sa se aseze la casa lor si atunci vom deschide relatii diplomatice mai joviale cu ei. Poate pana pe la 90, cine stie. Oricum se poate si acum dar are nevoie de preparate grele, pe care sa le "taie" cu foarta sa bruta.

Cabernet franc 2009. Un vin din struguri culesi tarziu, cu 15,5% alc! Insa foarte bine ascuns. Nas vegetal, chiar usor floral, condimentat, cu ciocolată, tutun si paine prajita. Un gust catifelat si dens dar fara a fi intruziv, ca un nectar de fructe de padure negre, usor cremos, dar proaspat, agreabil. Cireasa neagra si coacaze. Si aici apar in letopiset niste taninuri uscate pe final, dar sunt civilizate si deja bine integrate in harta europeana. Cel mai cel din degustare. 86 acum, cu posibilitati de crestere si invechire! 

Majoritatea licorilor au exprimat un caracter aparte, exista o impresie de diferit, de diversitate, care pentru maniaci ca mine sunt muzica pentru urechi si delectare pentru papile. Tot la fel de prezente sunt niste taninuri uscate, pe care eu- bautorul- le-as fi vrut mai imblanzite. Toate sunt vinuri foarte puternice, in general acest aspect fiind foarte bine stapanit. Si desigur, ar fi de preferat sa se gaseasca o uniformitate vizuala, intrucat exista nu mai putin de trei etichete diferite pentru ceea ce pare a fi acelasi vin. Sunt sigur ca acest proces este in desfasurare, avand in vedere noutatea vinurilor si ca publicul doritor nu va trebui sa se simta bulversat de multitudinea lor. 

In rest, pentru mine a fost intotdeauna o placere intalnirea cu aceste vinuri din vestul tarii. Chiar daca nu sunt intotdeauna reusite plenare, ofera invariabil o autenticitate care suplineste in mare parte micile neajunsuri care s-ar putea sesiza, ici si colo.

Sa ne fie de bine, oameni buni! Noroc si...Egészségetekre!

Mustoasa de Maderat 2012 Balla Geza

E un vinutz agreabil, de la Arad- crama Wine Princess, cu aromatica fructata, de para, banana, piersica si in total - guma turbo. Odata gustat constati ca aciditatea putea fi ceva mai mare. Dar e bine si asa, prospetimea si notele de fructe coapte compensand.  In concluzie un vin curat, aromat, cu baubilitate ridicata ajutata si de nivelul decent de alcool (12,5%) si un pret de aprox 25 de lei. 
Eu unul consider ca in acest vin se exprima mai degraba materialele oenologice folosite decat tipicitatea de soi, dar nu-i bai din moment ce e lin curgator. Asa a fost si cazul zghiharei de la Averesti, cea initiala de la lansarea din toamna tarzie 2011. Pana la urma e bine ca aceste vinuri regionale, cum e si francusa sau cramposia isi gasesc inca expresii pe piata. 79 pct.


Furmint 2012 "Stonewine" Balla Geza (Romania)

Cei care studiaza rafturile cu vinuri din supermarket stiu desigur de Wine Princess si sticlele lor invelite in hartie. Vinurile provin din judetul Arad, din podgoria Minis-Maderat. Ei bine, de anul acesta, s-a produs un re-branding si chiar in rafturile de la Real am observat ca desi s-a pastrat ambalajul, numele inscris pe el este acum Balla Geza, adica proprietarul si vinificatorul cramei. Gama Stonewine a aparut anul trecut, fiind un pas in plus pe scara calitatii (si a pretului). Se gasesc ici-colo prin online, dar nu si vinul de azi. Inteleg ca "targetarea" e pe Ungaria, unde este un veritabil soi national. Iar pretul ar fi probabil undeva peste 50 de lei, poate chiar peste 60, judecand dupa celelalte din gama.  Eu am avut ocazia sa-l incerc deoarece SERVE actioneaza ca distribuitor pe Bucuresti al celor din Arad. Astfel, cu ocazia vizitei de lucru de la Ceptura, am putut gusta acest vin rar.
Ei bine, e bun, foarte bun chiar. Vine cu o roba galben aurie, cu un nas frumos, fin si floral, cu arome de pere si fagure, iar gustul e plin, cu amintind de compotul de pere, dar mai ales de infuziile de plante, de ceaiul de tei cu miere si lamaie, de paducel si macese uscate. Lasa o impresie de vin delicat si fragil, dar fara a-i lipsi robustetea necesara mascarii reusite a unui nivel mare de alcool (14%). In plus nu am dubii ca s-a folosit si baricul in elaborare, dar impactul lemnului e si el bine ascuns printre pliurile licorii. 
Fata de grasa noastra in sec, singura si unica de pana acum, pentru ca nu-i asa- se tot spune ca exista similitudini intre soiuri (celebra legenda cu plantele de Tokaj date de Matei Corvin lui Stefan cel Mare care le-a platat la Cotnari)- e mai delicata, dar mai complicata, ca un personaj feminin de roman cu pretentii.
Am punctat vinul cu 85 de puncte. Oricum, n-as zice ca are un raport pret calitate chiar entuziasmant daca costa 50-60 de lei, dar nici nu te poti declara dezamagit in vreun fel. Daca ar fi vreo 40 de lei- alta treaba. 
Una peste alta, o experienta interesanta, un vin mai altfel, deci placut de explorat. Pana la urma, in afara de un furmint scos pe piata candva de Cramele Recas, acesta e acum singurul de felul lui din Romania...

PS: dumneavoastra ce va suna mai bine: Wine Princess sau Balla Geza? Daca as pune aceasta intrebare in Real-ul din Galati, eh, am o banuiala care ar fi raspunsul...politica asta, bat-o vina!