Am ales câteva vinuri din Selgros Galați gândindu-mă la un singur lucru: la ce nu
aș alege în mod obișnuit :) Din variate motive, căpătăm de-a lungul timpului
marote: nu ne place eticheta respectivă, am gustat ceva acum 10 ani și nu ne-a
plăcut, s-a uitat urât cineva de la marketing la noi (glumesc,
toți oamenii de PR și marketing ne iubesc sincer) etc etc.
Apoi, fiind slujbaș în templul diversității, gustând aproape zilnic
vinuri din te miri ce și de aiurea, trimise de negustori și importatori spre
competenta mea dare cu părerea (s-aveți rezon și mizericordie dacă
ironia/autoironia mea e uneori prea camuflată), ajungi să nu te întâlnești prea
des cu vinuri românești provenind de la nume foarte cunoscute publicului larg.
Așa că mi-am zis: Oh, mărită Fortuna, să ridicam paharele și să
începem cu:
Promessa Rose 2016 Aurelia Vișinescu. Un nume
cunoscut în lumea vinului românesc, Aurelia Vișinescu s-a făcut remarcată la
Cramele Halewood, mai ales prin obținerea unei mari distincții în 2002, la
Concours Mondial de Bruxelles, pentru un vin din cunoscuta și acum defuncta
gama Prahova Valley. Au trecut aproape 15 ani până un alt producător autohton
să egaleze aceasta performanță. Între timp, Aurelia Vișinescu a început o nouă
aventură la Domeniile Săhăteni (jud. Buzău, chiar la granița cu jud.
Prahova), care s-a "rebranduit" în urmă cu câțiva ani sub numele
oenologului.
Nu avem informații pe etichetă despre strugurii folosiți, insa
Google ne indică prin meandrele sale un blend neobișnuit de Pinot noir, Syrah
și Pinot Gris/Grigio.
Culoarea e un rose virat spre portocaliu, cu nuanțe de
cireș, dar nefiind pictor nu trebuie să ma credeți pe cuvânt. Aromatica e ușor
florală, cu impresii clare de fructe roșii, gust proaspăt, corp mediu, cu
aciditate mare și rest de zahar mic. Remanenta e medie, acrișor-vegetală.
Este
un DOC-CT (cules târziu), oarecum neobișnuit pentru un rose, cu 13,5% alcool și
preț gravitând în jurul a 35 lei. Fără a fi ceva luxuriant, își face bine
treaba de licoare jovială, răcoritoare, de vară, eventual potrivită pentru
ocazii fericite, după cum denumirea și eticheta ilustrează fără prea mare
echivoc. În atare condiții nu pot scăpa de imaginea "ordefului" de
nunta/botez cu nelipsitele sale rulade de carne. Cea de pui ar intra mai bine,
dar să vedem dacă merge și cu așa ceva.
Chateau Valvis Chardonnay 2014. Jean Valvis e un cunoscut om de afaceri, de al cărui nume se leagă
câteva din cele mai cunoscute branduri din industria alimentară, ca să-i zicem
așa. Domeniile Sâmburești (jud. Olt) sunt foarte prezente pe piață, de la
magazinașul din colț până în supermarketuri și pe meniul multor locante. Cu
toate acestea, există o deosebire între calitate și notorietate, diferența care
devine, prin trecerea anilor și prin investițiile în tehnologie, din ce in ce
mai subțire. Gama Chateau Valvis propune ce are acest producator mai bun, fiind
destinată exclusiv Horeca și magazinelor specializate. Ca orice chardonnay
baricat (maturat în butoaie de stejar) are nevoie de puțin timp pentru a-și
clarifica "aromatica" și odată ce o face, vom descoperi pe lângă
culoarea aurie intensă, adieri florale (salcâm, floare de viță), păducel și
citrice, dar și de vanilie si pâine prăjită. Gustul e moderat citric, mai suplu
decât așteptările, cu o remanență bună, dulceagă și cu o notă distinctă,
vegetal-amăruie. Nivelul de alcool este mare, 14,5%, provenit și de la culesul
târziu, dar este bine ascuns de greutatea aromatică și de tușele vanilate.
Prețul e destul de mare, aprox 80 lei, deci dacă căutam chilipiruri, n-o să le
găsim aici. Însă nici dezamăgiți n-o să fim, ceea ce-i destul de important.
L-aș încerca la o supa cremă de dovleac. Cine nu riscă nu caștigă, nu-i
așa? 
Purpuriu 2014 Casa Isărescu. Prima întrebare care ne vine în minte în legătură cu acest nume, nu
este dacă vinul e bun sau rău, ci cât de repede va ajunge euro la 5 lei. Însă
asemenea înțelepciune nu e pentru noi, muritorii, care rămânem doar cu
certitudinea că o butelie din acest vin al iubitului fiu al Drăgășanilor (căci
da, omul e de-acolo) e prețuit pe la 45 de lei. Deci, domnu' guvernator, dacă
vreți să țineți vinul la rotunjorul preț de 10 euro la raft, vă rog eu, faceți
ceva cu raportul de schimb, că se strică cifra rotundă cu toate mașinațiile
astea politice din ultima vreme!
Crama Isărescu are reputația producerii unor vinuri mai de moda veche.
Apropos, dacă se numește Purpuriu să știți că e din soiul care pătează. Dacă nu
spălați paharul imediat după utilizare, s-ar putea să aveți nevoie de oțet și
bicarbonat ca să scăpați de nuanțele purpurii.
Este produs din Cabernet
sauvignon și Merlot, are nevoie de putin aer (carafa, 30 de minute, poate mai
mult după posibilități), o temperatura de servire pe care eu o găsesc mai bună
undeva pe la 14-15 celsius (așadar un pic mai rece decât clasica
"temperatura camerei" de 16-18 celsius). Olfactiv descoperim porumbe,
pielărie, prune afumate, atacul e așteptat de puternic, cu o structură tanică
care ar sustine înca un vin pe lângă acesta, ușor vanilat pe final, cât să
îmbune impresia lăsată de nărăvașele taninuri. Alcoolul indică borna 13,5% și e
bine integrat. 
E un vin sec și musculos, poate prea după standardele statuilor romane,
agreabil după gustul omului, care n-are nicio șansă să fie ridicat în slăvi de
unul singur, dar în asociere cu ceva cărnos și la fel de rustic ar putea
împlini o experiență plăcută. Cum ar fi, de exemplu, o farfurie mare de Plov. Dacă e prea exotic pentru dumneavoastră,
atunci încercați o friptură de vită!
Of, ați obosit?
Păi după atâta turism interactiv, cred și eu!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu