Doua chardonnay-uri 2012 din emisfera sudica: Muratie si Terrazas (Africa de Sud/Argentina)

Am gustat doua chardonnay-uri din emisfera sudica, la scurta vreme unul fata de celalalt. Ambele au fost bune si destul de interesante, fapt pentru care vi le recomand.

Altos del Plata 2012 produs de Terrazas de los Andes, in podgoria argentiniana Mendoza, a stat 6 luni in baric, asta dupa ce o parte a fost si fermentat in butoaie de stejar. Aromele sunt flagrante, dar nici nu ma asteptam la altceva. Tusele datorate lemnului se impletesc cu cele originare ale strugurelui si creaza un melaj amintind de compot mixt, de piersici, pere, mere, ananas, mai degraba decat de fructul proaspat. Pe langa acestea apare si o tenta florala, de iasomie precum si o asteptata aroma tostata. Gustul este plin si puternic (14% alc), dar inca fresh, chiar usor intepator, ceea ce este remarcabil, avand in vedere ca nu e tocmai adolescent, la doi ani si mai bine dupa recolta (fiind un vin din emisfera sudica). In aceasta ordine de idei, cred ca mai are cativa ani de trait bine. E inchis cu screwcap. 14% alcool. 85 pct. A fost 50 de lei pe unvinpezi.ro.

Isabella 2012 vine din Africa de Sud de la Muratie, din renumitul Stellenbosch. Numele vine de fiica proprietarilor. Crama este atestata din 1685, asadar am ceva rezerve in a cataloga vinul ca fiind de "lumea noua". Nu este chiar asa, in parte deoarece, desi fermentat in butoaie de 500 litri apoi maturat 9 luni in baricuri, paradoxal impactul lemnului asupra vinului a fost mai putin pregnant decat in cazul argentinianului de mai sus. Probabil gradul de prajire a fost altul. Nici Chablis nu este, desi n-au pierdut ocazia sa bata un apropo pe site. 

As dori sa fac o paranteza, ca sa auda si oamenii care vorbesc in public despre vinurile lor (sau a altora). Desi uzul baricului a ajuns si in Chablis, totusi -in mod traditional- un chardonnay de acolo nu este baricat si nici nu trece prin fermentatie malolactica. Asadar mai usor cu alaturarile aspirationale, mai ales in cazul vinurilor evident baricate sau supra-baricate. 

Sud-africanul este la fel de impetuos aromatic, cu nuante de compot de ananas, alune de padure si citrice. In gust se exprima pepenele galben, lamaia confiata si gutuia, cu un finish picant, vanilat. Lemnul a fost inteligent folosit, avand tuse care s-au integrat printre descriptorii de fruct. Un vin rotunjor, fresh si usor de baut. Si aici vorbim de un potential mediu de pastrare. 13% alc. 86 pct. 11.5 euro/belvini.de (via Ciprian Haret)

Ieftine si nesortate: Khan Krum merlot, Cimarosa chenin blanc, feteasca regala Castel Huniade

Khan Krum Merlot 2010 din Bulgaria. Un vin entrylevel destul de corect lucrat, un merlot decent, recognoscibil. Cu vinozitate aromatica, fructe negre, cireasa neagra un finish de dulceturi, pare un demi. Dar baubil. Vin de 5-7 leva. 75.

Cimarosa Chenin Blanc 2011, vin din Africa de Sud, 9,99 in Lidl. Acestea nu sunt vinuri pe care le cumperi cu scopul de a fi delectat. Un fizz detectabil vizual care nu aduce beneficii, potentand arome nu tocmai placute, de agurida. Gust acid, subtire, vin de sete, de caldura. Interesant ca odata ridicat dioxidul, vinul se rotunjeste, iar zaharul rezidual produce o impresie de fruct exotic copt si devine chiar suportabil.73

Feteasca Regala Castel Huniade 2011. 13 lei. Chiar daca zaharul rezidual e usor prea evident in gust, acest vin ramane un preferat de-al meu pentru segmentul low-cost, mese familiale, pestrite. Mar parfumat, cirese albe, corcoduse, si o coloana vertebrala amintind de zeama compotului de piersici, bine temperata de zeama de lamaie. Daca tot il apreciez de ce sa-l las la 77?  Pana la urma punctajul trebuie sa reflecte si potentiala memorabilitate. Deci...80.

Nu intotdeauna conceptele temporale au sens si nici somonul cu Chardonnay

Vinul de azi e un chardonnay vanilat, produs de Nederburg, din Africa de Sud, producator unde Razvan Macici este cellarmaster. Se numeste Winemaster's Reserve si e din 2010. Are o culoare galbuie stralucitoare si nas pe alocuri bizar, de conserva de ton, miere, crema de vanilie, tot soiul de flori intense (cum ar fi crinii) si un iz afumat. Gustul e tot vanilat, impreuna cu alte condimente dulci, si doar cu imaginatie descoperi si tuse fructate de pepene galben. Cu toate aparentele, gustul nu e greu, obositor ci destul de light, acid si agreabil, si tocmai de aceea n-ar trebui asociat prea indraznet. Intr-o circumstanta s-a servit langa un carpaccio de somon si a fost distrus pur si simplu. Spuneai ca-i apa, nu alta. Eu as merge pe niste pui, poate chicken fingers, dar fara sosuri orientale, bogate. Exista o oarecare disproportie intre promisiunile electorale din nas si realitatea gustativa, dar asta e poate a prins o zi mai slaba la infruntarea televizata. 82 pct. Importat de Cramele Recas. De gasit si in hypermarketuri, ca sa nu mai vorbim de magazine specializate si unele restaurante.

In alta ordine de idei, va anunt ca am descoperit in marele online un poet adevarat, cu verb plutitor la altitudine dar bine ancorat in real, si zic "ancorat" deoarece am mari banuieli ca e galatean de-al meu. Ii puteti cerceta inscrisurile pe poezie.ro si agania.ro, doua platforme cunoscute, pe care puteti citi creatii alandala compuse de poeti valorosi dar necunoscuti, precum si tinere silfide care scriu opere complete utilizand un lexic de doar 100 de cuvinte. Oricum, omul de azi se numeste Ioan Albu si va ofer doua dintre creatiile sale cu iz acid, lemonat si profund. Apropos, aveti toti peste 18 ani, da?  

Iisus şi cu mine 

azi noapte Iisus mi-a ciocănit la uşă

era într-adevăr nalt şi trist

şi în lumina felinarului electric

din întunericul de ametist

părea că-şi face din vazduh un giulgiu

şi a sărit vecinul Costică de deasupra

răcnea împungând noaptea cu monturile pumnului 

ce cauţi aici hipiotule

mergi la scara ta şi fă panarama

fă Iustină, ia cheamă poliţia

iar eu am scos capul pe geam

şi am zbierat şi eu mai încet,

că eram răguşit după meciul Stelei 

am strigat

doamne, dacă e scris bate şi ţi se va deschide

cum se face că ăsta cheamă sectoristul?

iar el, înalt şi trist

sărmanul meu Christ 

mi-a zis dispărând în aburul nocturn

adevărat îţi zic ţie că astăzi 

vei fi cu mine în crâşmă

nu intotdeauna conceptele temporale au sens

poetul ioan albu a vazut odata in maxi-taxi o tanara

s-a uitat la ea si si-a dat seama

ca ceea ce simtea

simtea incat ar fi putut recurge 

la tot felul de clisee ca sa exprime sentimentul

ar fi putut spune

ca inima ii batea sa-i sparga pieptul

ca inima i se suise in gat

ca ii tremurau picioarele

si vreascurile

ca nu stia daca e treaz sau de viseaza

ca simtea cum ii creste pe spinare păr de câne turbat

si altele asemenea

dar fiind poet

poetul ioan albu a preferat sa nu foloseasca asemenea clisee

el si-a imaginat doar

in mintea lui intunecata de bautura

un mare semn

!

intre timp tanara i-a spus

(cu un oarecare repros in atitudine)

in fiecare zi merg cu harbul asta

si fac conversatie cu soferul

si fac conversatie cu combinistii care ma ingesuie

si ma adulmeca

de ma lasa fara mirosul meu atat de feminin

unde ai fost pana acum?

e prea tarziu a venit vacanta

voi disparea de acum din microbuze

treaba mea unde

treaba mea

poetul ioan albu s-a trezit din lesin numai mult mai tarziu

aproape la capatul traseului

unde s-a simtit printre altele si jefuit

de atunci umbla poetul

ioan albu

la ora cutare in toate microbuzele din galati simultan

a deprins numai pentru asta ubicuitatea

el si-a dezvoltat zeci de nasuri

care sunt in vesnica patrulare-adulmecare

si ochii lui ca ai lui argus sunt multi

multi

de tot / fara numar

chiar daca e vacanta

ioan albu nu va inceta sa cutreiere microbuze

si sa se bata cu soferii

si cu combinistii

acum el zice pula mea

ca sa nu para patetic

5 Climates Chenin Blanc Boland Kelder (Africa de Sud)

Mda.
Un vin auriu putin intens cu iluzii verzui. Are nas de limonada, fruct de cactus (ce fapt orice fruct exotic de hypermarket, cules verde, copt artificial pe vapor, cu arome dulci-fetide). Gustul aduce a lamaie, mar, prune galbene, iar finalul e vegetal, dulce amarui ca o coaja de lamaie rasa cu zahar, cum tineau bunicile in camara.
Aciditatea e din alt film. Baubil, nu zic nu, dar la 7 lei, nu 20.
70 pct, mai mult pentru ca desi comun si cam lipsit de corp, e totusi un vin curat.

ps: foto de alaturi arata un alt sortiment, dar nu va faceti griji, vinul de care tocmai v-am vorbit arata la fel, cu mentiunea ca in loc de "sauvignon blanc" scrie "chenin blanc".

4 importuri noi, din Kaufland. Hubert Beck, S.A. Prum, Peter Mertes, Rooiberg

Rar se intampla sa raman surprins de oferta unui magazin. Dar in prag de sarbatori, retailerul Kaufland a surprins printr-o restructurare aproape completa a raionului de vinuri importate. Nume noi, etichete proaspete, necunoscute, vinuri din Alsacia, beaujolais village, cel mai ietfin amarone din univers, rieslinguri nemtesti, cheninuri sud africane, sauvignonuri neo-zeelandeze, etc. E greu sa rezisti. Si n-am facut-o. 

Cu vreo 80 de lei, m-am captusit cu: un gewurztraminer Hubert Beck din 2010, un riesling S.A. Prum "Essence" 2010, un alt riesling 2010, numit Bernkastel Kueser- un kabinett facut de Peter Mertes si un chardonnay sud african 2011- de la Rooiberg  Winery. Toate vinuri din preajma lui 20 de lei. Toate au preturi suspect de mici, fata de ceea ce se poate folosi drept comparatie, cu ajutorului batranului google. Interesant e ca importatorul este chiar reteaua de magazine Kaufland, e drept, nu romania, ci ba Germania, ba Croatia, etc. Chilipiruri, bibicule? 

Dar stati linisti, nu e cazul sa dati navala. Gewurztraminer 2010 Hubert Beck, un vin alsacian, m-a surprins prin lipsa prospetimii, dar si unei aciditati mai reconfortante, ceea ce ar fi un trademark al Alsaciei. Dar nu, e flasc, miroase a trandafiri si a fondante, un soi de vin de spritz, greu, uleios, tip Jidvei din 2007:)  Ma gandesc ca plimbatul intre kauflanduri de aiurea i-a pus capac. Cu ceva mai mult fizz altfel statea treaba. Asa, Orschwiller-ul lui Razvan Avram, sau Hugel-urile importate de  Halewood pot sta linistite: nu au un rival adevarat in acest Hubert Beck. Sigur, poate o fi fost sticla mea defecta, poate pinot blanc-ul sau alte vinuri (pentru ca sunt mai multe de la aceasta crama) sa livreze ce astepti de la un aromat sec(sau pe aproape) din Alsacia, dar lichidul din paharul meu nu s-a ridicat la nivelul asteptat. 

Riesling (de Rin) 2010 "Essence" S.A. Prum a pornit un soi de leapsa intre bloggeri. Dan a dat entuziast tonul (si puteti citi mai multe la el despre acest producator destul de cunoscut). Apoi Ciprian a dat si el o fuga in Kaufland, sa se bucure de chilipir,  dar n-a fost sa fie:) Am gustat si eu vinul si e ciudat rau. Nasul e corect, de citrice si miere, nitel kerosen, gustul e plin, dar cu aciditate precara care lasa aromele in offside. Poate ca aciditatea (aceea masurata in laborator) o fi destula, dar de pomana e daca nu se intregreaza in peisaj. Daca vinul nu are un pic de fizz, mai ales la aceste entry-leveluri cu arome puternice, citrice, exotice, fara finete deosebita, cade toata sandramaua. Mandarina e usor de recunoscut, dar pe masura ce vinul se incalzeste in pahar apare un feeling des intalnit si la alte exponate ieftine, provenite din Germania, anume ca dulcele si acrul se disociaza. Parca e vitamina C cu zahar. Moment in care m-a pierdut de client. Sa-l bea pe tot cei de la Wine Spectator care i-au dat 88 pct. 

Riesling no2: Bernkastel Kueser 2010, Riesling Kabinett, trocken(sec), Gold Edition,  produs de Peter Mertes. In teorie, e de alta clasa. E un Kabinett, vin de rang inalt in clasificarea nemteasca, e "single vineyard" Bernkastel Kues. Cel putin in sticla mea exista un reziduu consistent datorat precipitarii de tartrati, asta data n-au adaugat, asa de fason, fulgi de nuca de cocos:). Probabil a dardait un pic de frig. In fine, e tot riesling, cu nasul cunoscut, seamana cu Prum, tot cu mandarina si ceva senzatii exotice, dar pare si mai subtire. E drept ca aceasta subtirime vine pe fondul unei aciditati sesizabil mai mari. Oricum, ceva mai baubil, mai cu zvac, limonada cu apa minerala, dar tot din categoria "too good to be true", cum e si Icewine-ul gasibil tot in Kaufland.

Cu chardonnay-ul 2011 Rooiberg Winery aduce un miros flagrant de chardonnay new-world- fructe exotice supracoapte, scofalcite in raft in Real sau Carrefour, de la deschidere si pana azi, si un iz floral, greu, gen crini. Gustul e plin, dar dezechilibrat (din pricina aciditatii, care iese din front), cu note de ananas, banana, mar verde, si aduce pe final o mineralitate interesanta. 

Concluzia ar fi ca, cel putin in cazul alsacianului si rieslingurilor nemtesti, pretul e surprinzator de mic, atat pentru apelatie lor (Alsacia, Mosel) in general, cat si pentru preturile vehiculate in pentru ele in afara. Totusi exista echilibru in lume, sau cel putin in mintea responsabililor cu achizitiile, si motivul il descoperi cu usoara insatisfactie in pahar.

1.68

2.70

3.74

4.75

 PS: cum e posibil ca gasesti un AOC Beaujolais si un Beaujolais-Villages, de acelasi producator si acelasi an,  la acelasi pret modest, de 15,99? Pana o sa gasesc un raspuns multumitor, va las pe voi sa experimentati.

Chateau Lagrange 1989 St. Julien si alte doua vinuri

Imi inchipui un nene francez cu basca si efarfa rosie (ca sa fie cliseul complet) facandu-si de treaba deasupra unui tanc in care mustuieste viitorul vin. In acelasi timp in Romania, intr-un balcon, tovarasul Nicolae Ceausescu, dorea sa stinga o revolutie promitand poporului 100 de lei pe luna in plus. Comunismul, in forma sa agravanta, ca sa folosesc un termen juridic, s-a incheiat in acel decembrie. Au urmat douazeci de ani extrem de agitati, dar in care culmea! nu s-a intamplat mare lucru. Parca plina de dispret asupra lucrurilor de deasupra aceasta sticla de vin a stat linistita intr-o pivnita. 

In fine, intelegeti sentimentul, nu are rost sa fac o mare teorie despre cei 21 de ani ai acestui vin, ajuns iata la maturitatea in care sa se poata consuma singur:) Sticla cumparata de Ciprian de la un comerciant din Belgia arata extraordinar. Eticheta parea de parca ar fi fost lipita ieri. Semn al unei pastrari destepte si in conditii excelente. Nivelul extraordinar. Dopul a iesit fara probleme. Minim doua ore de carafare si o usoara frapare inainte de consum au fost necesare.

Intre timp n-am stat degeaba, ci companion de vorba si turism virtual cu Turul Frantei a fost chardonnayul Nyakas 2009. Daca tot a fost cadou de la Crama Noastra, m-am gandit ca dar din dar se face raiul, chiar daca e vorba de vicii:). Ei bine, in urma reintalnirii cu el, un an mai tarziu, am ajuns la concluzia ca am fost prea sever prima data si prin urmare i-am ridicat ratingul de la 82 la 85 de puncte. Fabulos cum si-a pastrat integritatea si caracterul in conditii vitrege de pana la 25 de grade celsius. Vinul  a fost deschis la temperatura mediului ambiant, turnat in pahare cam 100 ml, inainte a fi racorit la frigider, dar n-a stat mult acolo. Am intalnit foarte putine vinuri albe care sa poata fi baute si sa ofere placere in timp ce sunt baute,  la temperaturi atat de inalte. De obicei par scoase din tatani, dezarticulate, cu alcool persistent pe final, fruct desantat, dar nu si acest vin de 25 de lei din Ungaria, care culmea- are 14% alcool! O mare reusita a celor de la Nyakas, care la pretul sau este fara doar si poate un best buy. Abia astept degustarea versiunii 2010. Desi informatiile indica un an deloc favorabil. Sa vedem.

Dupa carafare si frapare Lagrange-ul 1989 (istorie&descriere: aici) s-a relevat ca un vin care mai are cativa ani buni in fata.  Sigur nu aceasta sticla, care n-a supravietuit intalnirii cu pofticiosii de noi, dar alte eventuale exemplare. Culoarea: rosie-rubinie intensa, fara borduri caramizii, subtieri, sau alte semne de imbatrinire. Pana la urma se vad cei 60% cabernet sauvignon. Si ca e un Bordeaux adevarat. Nas elegant si matur, cu magiun afumat, coacaze, ceva volatili florali domoliti, piele si tabac, note vegetale. Atacul e foarte viguros, iti transmite ca e pe baza de cabernet, deloc fragil, si se desface in coacaze, afina,  visina, note de cafea proaspata. Vorba englezeasca: "ripe, delicious fruit". Pe final vinul se linisteste, iti explica ca totusi are peste 20 de ani, devine extrem de baubil si echilibrat, cu note persitente de cireasa si fructe de padure coapte, dulci, si putina menta. Taninii, de granulatie fina (e un trademark personal:), impreuna cu aciditatea potrivita, dar vie, te fac sa remarci cu surprindere varsta vinului daca nu ai fi citit in prealabil eticheta. Echilibrat, fara complicatii inutile, fara zeci de arome, dar un vin adevarat, fara doar si poate, si foarte placut de baut. 89 puncte, dar imi dau seama ca la vinuri vechi exista alta ordine ontologica. Eu as zice ca-i de baut acum. Pret: Intre 40 si 50 euro. Ciprian stie mai bine cat a dat pe el:)

Pentru ca am fost necumpatati a mai iesit din joben si un shiraz sud-african Nederburg 2009, gasibil in Real la ceva mai putin de 30 de lei. Pacat de el, pentru ca pus in imediata vecinatate a francezului a parut mititel si ciudat. Adica notele ce se presupun a fi date de invechire, cum ar fi cele de tabac si piele, erau mai prezente decat la bordolezul de 20 de ani! Asta ii cam da un aer de artificial...In rest, tipic pana la un punct, nu foarte bombat, cu note de afumatura, iaurt cu fructe de padure, scortisoara, lemn, ciocolata neagra, si destul de taninos. Nu-i rau, a fost doar prost plasat sau prost dispus. 81-82 pct, dar nu ma credeti pe cuvant, dupa un bordeaux de calitate de peste 20 de ani, toate celelalte ti se par vinutzuri.

PS: ii multumesc lui Ciprian pentru ca si-a impartit venerabila licoare cu subsemnatul. Vinul si vorbele din jurul lui au fost minunate.

14 vinuri albe pentru 33 de ani impliniti

 33 e o varsta interesanta, plina de simbolism. La 33 unii au cucerit jumatate de lume, altii au salvat lumea de pacate, zice-se. E drept ca astea sunt ultimele lucruri pe care le-au facut.

In lumea oamenilor care n-au aspiratii atat de inalte, 33 este o varsta la care prietenii s-au multiplicat, fie cu doi, fie cu trei, iar altii, mai prodigiosi, cu cat le-a dat Dumnezeu, o varsta la care viata s-a asezat pe un fagas, oricare ar fi el, in care visele din tineretea post-adolescentina s-au transformat in planuri.  

In asemenea ocazii, in care o curte frumosa si ingrijita se umple de lume, de copii alergand, bunici multumiti, prieteni ciocnind un pahar de vin,  pestele pe gratar atrage cu mirosurile sale primare si face pofta de o gura de vin alb.

Si alb a fost.  Mai jos puteti citi meniul enologic, la a carui pregatire am contribuit si eu (cu know-how-ul), pentru aniversarea de 33 de ani a prietenului Alexandru, zis si Leax, sau pentru unii (printre care si Registrul Comertului)- Regele Pastarnacului! Puteti zambi, nu-i bai:)

Au fost cativa supravietuitori dintre cele 14 vinuri, deci concluzia e partiala, dar imi face placere sa anunt ca toate vinurile degustate au fost ok+, unele chiar bune, unul sau doua foarte bune (dupa standardele mele, sigur), si trag speranta ca au fost apreciate de bautori. Ca atmosfera a fost propice, si nu te poti gandi la ocazii mai placute sa bei un pahar, iata proba aici.

La multi ani, inca o data, amice!

Sauvignon Blanc 2010 “Private Bin”, Villa Maria, Noua Zeelanda

Xarello 2009, Castellroig, Spania

Chenin Blanc 2010, Simonsig,  Africa de Sud

Vina Tobia Blanco 2010, Spania

Torrontes 2009, Broquel, Trapiche, Argentina

Solo Quinta 2009, Cramele Recas, Romania

Millenium alb 2010, “Terra Romana”, SERVE, Romania

Cramposie Selectionata 2010, “Prince Stirbey”, Romania

Fume Blanc 2008, 2009, Budureasca, Romania

Chardonnay 2009 “Theia”, Halewood Romania

Sauvignon/Feteasca Alba 2009, Vitis Metamorfosis, Romania

Chardonnay “Cocosul” 2009, Cramele Recas, Romania

Sarba 2009 “Livia”, Crama Girboiu, Romania

Nota: Toate vinurile din lista au fost degustate de mine anterior. Totusi, cateva au scapat condeiului (de fapt tastaturii) pana acum, asa ca ma voi referi la ele in articolele viitoare, si voi adauga aici linkurile pe masura ce apar.