Syrah Cocosul Cramele Recas in doua variante

Acum mai bine de un am ziceam despre Syrah-ul 2009 al celor de la Recas urmatoarele:

"E prea tanar. Va recomand ori sa-l lasati in voia sortii ceva vreme, ori daca nu va lasa inima- gazduiti-l pana la anul. Arome primare de fructe coapte, corpolenta buna, tanini fini, ceva condiment. Promite. 78 pct (cu potential)". 

Nu stiu cati dintre dvs mi-au ascultat sfatul, dar eu l-am urmat. Bine, m-a ajutat si promotia "toamna la Real", care a adus acest vin la pretul de 18 lei. De la 27! L-am gustat la masa, asa ca cele 50 de arome regulamentare s-au ascuns sub crusta caramelizata a unei delicioase fripturi de porc marinate, preparata la gratar. Totusi, sa zic ca aromatic dovedeste o buna tipicitate de soi, anume afumatura se simte clar. Si piper. Si lemn. Si fructe zemoase, dulci. Gustul surprinde prin greutate, desi trebuie spus ca fara mancare parca pierde un pic din corpolenta. Este proaspat si fructat, cu fructe de padure coapte, cu tanin oarecum lasat in offside, ca un recrut mahmur la instructia de dimineata. Nuantele de lemn sunt sesizabile si ele, insuficient integrate. Un iz de cafea, supra-prajita.  Finalul ofera fructe confiate si o nuanta condimentata, dar si amaruie, cerneloasa. E un syrah bun, mai new-world, dar departe de a fi gemos. Alcoolul sta destul de bine, la 13,5%.

Amu' ca urmare a acelorasi promotii din real, am gasit in raft si un 2007. Elementul distinctiv este bulina de argint Decanter... daca nu ma insel asupra consursului. In comparatie cu 2009, pare mai fin, mai putin entuziast si dens, cu note mult mai evidente si mai bine integrate de lemn, praf de cacao in nas, si ciocolata in gust.  Aciditatea e in continuare buna, iar fructul mai putin magmatic, dar alcoolul (14%) tot iese din schema, indiciu ca nu intotdeauna acest neajuns se toceste prin invechire. Pana la urma s-a pastrat destul de bine, chiar in conditii de hypermarket. Daca e sa-mi citesc "memoriile" din 2009, observ ca notele de degustare corespund si acum. 

In concluzie, acesta este un vin cu atat mai bun la 18 lei, dar nici la 27 nu te face sa-ti para rau intr-un fel dupa bani. In fond, un Nederburg vine cu vreo 10 lei in plus cam in aceleasi conditii. 

Bun!

Vinurile Rotenberg: nu mult, dar bun

Cramele Rotenberg. Comuna Ceptura, judetul Prahova. 4 km nord de la "nationalul" Buzau-Ploiesti. Se ajunge relativ simplu via indicatoarelor amplasate ici-colo pe stalpi. Gard inalt. Sunam la poarta, deschide un muncitor. Te uiti in sus si vezi conacul. Cladirea in sine e o creatie geniala, pare proaspat renovata. Inauntru nici un unghi drept, contructie pe stil vechi, "la ochi". Stil neo-romanesc. Cat sa aiba, ziceti?  1850? 1910? Wrong, my friends! E veche de noua, ca sa zic asa, adica acum doi ani conacul boieresc, despre care acum auzi in sat legende amuzante cum ca ar fi apartinut nu stiu carui boier, nu exista! 

Curtea, crama, conacul sunt impanzite de aureturi (puteti admira maestrul aurar la lucru, intr-o poza). Ghiozdane, lopeti, vinete, roti de caruta, utilaje, toate aurite. Mi-am indesat telefonul bine in buzunar, de teama ca uitandu-l pe vreo masa sa nu mi-l gasesc stralucind in stil manelistic sau retrograd-comunist. E drept ca un ghiozdan aurit devine brusc un obiect de arta. E interesant cum printr-un simplu procedeu chimic obiectul isi pierde ustensilitatea si se transforma in piesa de muzeu. Smart! 

Pe scurt, intr-o dupa amiaza, am vizitat crama, candva parasita si napadita de buruieni, cumparata la reduceri de la Halewood, un centru de vinificatie traditional, cu tancuri de beton unde se amesteca mustul, un prim etaj subteran unde se rotunjesc vinurile in baricuri, si un al doilea unde se aseaza binisor in sticla. Fermentarea are loc in celebrele si hulitete pubele de plastic, care se odihneau inca, alandala, in curte. Culesul abia incepe. Mihail Rotenberg si Ionel Dan (omul care vinde:) ne-au purtat printre butoaie, ne-au imbiat cu mostre de baric, extraordinar de diferite si expresive, ne-au urcat in sala de degustare unde ne-au explicat ilustrat cu poze salvate intr-un laptop inclusiv procesul de fabricatie a baricurilor de la bustean pana la produsul finit. Dupa vorba si rasplata: degustarea. In ordinea numerelor de pe tricou au intrat in scena, urmatoarele merloturi (caci dupa cum probabil stiti, Cramele Rotenberg nu fac altceva):

Rose 2010- culoarea foii de ceapa. De Buzau. Aromatic se plaseasa in zona dulcegariilor, gen caramel, pandispan, dar aduce si o impresie minerala, de cap de chibrit (sau cremene- am facut schimb de nas cu Horia Hasnas:). Gustul aduce a corcoduse iar finalul a spuma de capucino. Totusi continutul de alcool este atroce, depasind 15%, fapt care il limiteaza mult in viziunea mea. 

Menestrel 2008- deja luat in calcul aici. Nu mi s-a parut foarte diferit, asa ca nu simt nevoia sa repet.

Emeritus 2008- culoare intensa, arome de cacao, liliac, si retronazal violete. Gustul e marcat de note de cafea, visina (in toate felurile imaginabile), coaja de para si coarne. Finalul persistent aduce tot visine si coarne. E mai elegant decat 2007, dar...

Rotenberg 2008- aduce aromatic cu un brunello, este dens, cremos, mieros, cu coacaze, vanilie, cacao si o buna expresie a mineralitatii. Gustul abunda in note de fruct copt, cum ar fi pruna, visina, dar si o interesanta fateta de cireasa confiata si insiropata (cum se gasesc ca ornament pentru prajituri). Finalul aduce a bomboana de ciocolata cu visina in lichior. Mi-a placut mult. 

Primus 2008- l-am dat primul, cum se spune, aici. 

Notorius 2007- desi am scris despre el aici, simt nevoia sa adaug ca vinul a parut schimbat in bine, altfel spus si-a imbogatit registrul aromatic in timp cu note rustice de ciuperci chinezesti ("urechi de lemn", au precizat cunoscatorii fenomenului), nuca verde si ceva puternic, animal. Gustul la fel de fin, complex si impetuos. Pare ca s-a despartit de Menestrelul cu care aducea in primavara.

In final, desi oarecum ciudat plasat, a venit si calul de povara a cramei- Rapsod 2008, acelasi vinisor placut, bine pretuit, gasibil in hypermarketuri. 

A fost o vizita fructuoasa, la propriu si la figurat. Acest mic producator din Dealu Mare s-a orientat bine spre productia de calitate. Nu mult, dar bun. Si merge!

Chiar daca se pot spune cateva lucruri despre preturile unor vinuri, un lucru e cert: la Rotenberg nu exista vin prost. Poate nu pe gustul unuia sau altuia, dar prost in nici un caz.

Ah, si daca va intrebati, raspunsul este Da, exista wi-fi pe proprietate:) Si se fac degustari contra cost. De la 60 de lei in sus.

Foto courtesy of  Vinul.ro. Vali, multam!

Conacul in stil vechi, romanesc datat 2011

Un artist cu maini de aur

laptop. wireless. 

Sortaj manual

in the making

the golden age of grotesque

Nu ne certam, sa stiti! Asa aratam noi cand ne concentram:)

subnivelul 2. sticle incuiate. smart move, cand ai multi vizitatori.

Sa stiti ca era un ambalaj de chipsuri inauntru!

grup de cheflii profesionisti

idem

Budureasca Fume Blanc 2010

Ultima editie a best-buy-ului celor de la Budureasca, un sauvignon blanc ajutat de feteasca alba si riesling italian, baricat (cel putin in parte), seamana destul de tare cu editia 2009. E tot sec, costa la fel de modest (17-18 lei la crama si probabil putin peste 20 in magazinele specializate), si e mai putin "limitat" decat precedentul, in sensul ca  nu vorbim despre o editie speciala. Apar totusi unele deosebiri 

Culoarea e galben aurie, fara mare intensitate. Nasul e mai expresiv decat 2009, cu note florale si fructate, de livada cu mere in parg. Gustativ aspectul citric, de mar acrisor, limeta si putin grapefruit este bine completat de note dulcege,  de o onctouzitate amintind de unt vanilat si migdale. Finalul aduce impresii de fruct dulce dar si o asperitate vegetala, condimentata, de ierburi aromatice. Aciditatea este medie, bine integrata. Alcoolul (13, ceva) este foarte bine ascuns. 

Mi s-a parut o noua reusita, sigur in categoria aceasta de vinuri "semi-mijlocii", cu un plus de apreciere pentru mentinerea preturilor la un nivel decent, in pofida laudelor primite din variate surse.
79 pct

PS Intreg "cazierul": 2008, 2009

Festivalul PROVINO te inscrie la "Scoala Vinului"

Ca iubitor si consumator de vin nu pot sa nu observ cat de putine lucruri se stiu despre vin atat in randul consumatorilor dar mai ales in randul celor care il servesc sau vand. De aceea, nu pot decat sa sustin initiativa celor de la PROVINO, de a organiza o Scoala a vinului, proiect inedit ce se va desfasura in paralel cu festivalul intre 3-6 noiembrie. Profesorii vor fi somelieri, degustatori si oenologi. 

Pe durata cursurilor pasionatii vor invata de la profesionisti cum sa aprecieze un vin bun si vor fi initiati in arta degustarii. Programa “Scolii Vinului” cuprinde lectii dedicate atat segmentului HO.RE.CA cat si publicului larg.

Cursurile vizeaza insusirea notiunilor de baza despre Vinurile HO.RE.CA; Tehnici de servire si asociere a vinului cu mancarea; Initiere in arta degustarii -  tipuri de pahare, manuirea paharului , degustarea vinului alb, rose, rosu, spumant; Cultivarea vitei de vie – metode de crestere, boli, taiere, cules; Vinificarea in alb, rose, rosu; Champagne, Spumant, Frizante; Vinuri Romanesti – caracteristicile zonelor viticole, podgorii, plaiuri viticole, crame; “Vinurile Lumii” – Franta, Italia, Africa de Sud, Spania; si “Vinuri din Lumea Noua” – Chile, Argentina, SUA, Africa de Sud s.a. Mai multe informatii despre Scoala Vinului vor fi disponibile in curand pe siteul oficial al Festivalului PROVINO – Vin. Arta. Gastronomie – www.provino.ro. Si sigur nu va fi doar teorie, ci din cand in cand se va sorbi dintr-un pahar, ba chiar se va inghiti cate ceva bun, pentru a ilustra asocierile nimerite dintre mancare si vinul potrivit.

Alte noutati de la festivalul iesean ar fi incherierea unui parteneriat cu o firma basarabeana, care va inlesni participarea unor producatori importanti din tara vecina, stam cu ochii pe Provino ca sa aflam mai multe in viitorul apropiat.

De la noi, si-au anuntat prezenta nume importante in productia de calitate, cum ar fi Crama Basilescu, Vinarte sau Budureasca, dar si ceva ce ma face extrem de curios- un producator nou (si vechi, intr-un fel) Domeniile Nicoresti, care isi propun vinuri premium din babeasca neagra, un soi uitat si subapreciat, spun eu. Sa vedem!

Primus 2008 Cramele Rotenberg

Acesta este un vin nou, inca neetichetat si necomercializat al Cramelor Rotenberg. Am fost invitat la crama pentru degustarea unor noutati, si astfel va pot spune mai multe despre vinurile acestui mic producator din Ceptura, care insa a strans multe laude pentru vinurile sale. Despre celelalte in viitorul apropiat.

In anii trecuti, Rotenberg si-a asigurat prima pozitie intr-o degustare de merlot organizata de Vinul.ro, si a beneficiat astfel si de un slogan de marketing si de atentia sporita a iubitorilor de vin. Unii au privit cu dezamagire schimbarea de registru din 2007, iar Mihail Rotenberg a tras cu urechea la comentarii si s-a gandit sa faca un vin care sa aminteasca prin maniera de realizare de 2006. Acesta este Primus 2008. 

Ca toate vinurile sale culoarea este rosie-purpurie. Registrul aromatic si gustativ este elegant. De altfel pe langa Rotenberg 2008, Primus a parut mai rezervat, mai serios, mai fin.  Oflactiv apar note de visina coapta care se deschid dupa cateva minute in compot de visine (cu bold si caps, ca sa zic asa),  cacao, vanilie, dar si coacaze si afine. Gustul exceleaza la capitolul aciditate, oferind tot visina ca element principal, bine coapta si inconjurata de note calde de paine prajita si ierburi aromatice. Finalul durabil nu schimba registrul, ci il continua fericit.

As zice ca acest vin nu va oferi mai multe decat Rotenberg cel clasic iubitorilor de exuberanta aromatica, dar va place fara indoiala celor care prefera un vin mai greu de sondat si mai schimbator in pahar. 

87 pct

Golem Rosu 2008 Crama Basilescu

Cu acest exemplar Crama Basilescu isi face loc in propria-mi panoplie de vinuri romanesti exceptionale. Este un cupaj de feteasca neagra, cabernet si merlot, de 14,5% alc si este produs din struguri culesi la innobilarea boabelor. Nu mai fac referiri la prezentarea grafica, am facut-o deja la fratele sau alb, dar sa zic doar ca mi s-a parut ca acesta bestie rosie se muleaza mai bine pe concept. Apoi, pentru cei care au gustat Perfectio trebuie spus ca este acelasi vin- rebranduit, ca sa zic asa. Iar cei care au gustat cupajul rosu inca nenumit al Basilestilor, la Goodwine-ul din toamna trecuta, sa stie ca si acela este acelasi vin cu prezentul. Sigur cu transformarile pe care timpul si imbutelierea le aduc vinului tanar.

Este  puternic si complex. La 30 de minute dupa deschidere amprenta aromatica este mai degraba minerala si vegetala, cu sare de mare, telina si morcov uscat, apar tuse discrete de pielarie, tabac, pamant, dar si lemn parfumat, fructe negre, dar si ceea ce n-a putut fi alungat nicicum- alcool. Aici fac o paranteza. Discutam ieri cu Valentin Ceafalau, redactorul sef al publicatiei Vinul.ro, om cu experienta extinsa de degustator si posesor de bun simt inalienabil. Mentionandu-i acest aspect mai putin placut, mi-a replicat ca pentru vinurile cu potential de invechire ridicat, cum este si acest cupaj, ceea ce initial pare defectuos, un nivel parca prea ridicat al alcoolului, usor de sesizat initial, se va aseza mult mai bine in timp, se va toci, ca sa zic asa. N-am nici un motiv sa nu-l cred, si voi supune ipoteza la proba practica in viitor. Dupa inca o ora jumatate notele fructate incep sa se exprime mult mai puternic. 

Gustul este impetuos, cu aciditate sustinuta si cu acel sentiment de vin puternic dat de seriozitatea nivelului de alcool. Coacaze, porumbe, mure, si un compozit placut de cafea dulce, vanilata, semn al unei baricari inteligente, iar pe final se instaureaza o nota de dulceta de visine, care se metamorfozeaza in impresii de fructe confiate- curmale, pruna uscata, stafide.

Concluzia ar fi ca lucrurile de top de la Davino, dar si Uberlandul, Charlotte-ul sau Smerenie au acum un nou partener de discutie, pe masura lor. Un vin mare, ce inca nu se exprima pe deplin, care merita pastrat mai multi ani pentru polisarea micilor asperitati.

Golem rosu 2008, Crama Basilescu, cupaj rosu, sec, 14,5%, CIB, Dealu Mare, 100 lei. 91 pct 

Let's welcome the stars!

M-am plictisit sa dau puncte, dar mai ales sa-mi pierd timpul socotind daca un vin merita 79 sau 80 de puncte. Si apoi sa-mi fac scrupule ca poate i-am facut un deserviciu sau o favoare nemeritata. Poate ati remarcat de cateva vinuri incoace lipsa punctelor si aparitia atat a unor stelute, cat si a unei legende sub ele.

Totusi inteleg perfect nevoia de puncte, mai ales cand vine vorba de liste interminabile ale unui negociant, cu nume si apelatii ciudate, necunoscute. Cand vezi doua Burgundy pe care nu le stii, dar care au langa ele RP 91 si RP 83, pe care sa-l alegi? Si apoi daca exista un vin care nu are nimic langa el, nici un WS, JR, nici macar un TZ, nu iti vine sa-l treci cu vederea? Acestea sunt binefacerile punctarii, anume ca viitorul cumparator isi poate face o idee despre calitate (si doar atat) citind cele doua cifre. Neajunsul este ca vinul daca nu e punctat nu exista, sau in cel mai fericit caz o va duce doar mai greu in lumea neck hangerelor anuntandu-ne un +90 parkerizat. 

Eu unul consum destula informatie despre vin, si nu punctele sunt ceea ce caut, ci o parere onesta despre stilul in care este realizat vinul si de ce nu? o mentiune despre raportul pret calitate.

Bun, spunand toate acestea, trebuie sa precizez ca fatalmente nu voi renunta la poate neobrazata manie de a "ratifica" vinurile. Dar o voi face intr-un mod care nu presupune socoteli. 

Asadar sa le spunem "bine ati venit", cuvintelor si stelelor noastre:

Sub medie, nerecomandat = fara stele

Acceptabil = 1*

Bun = 2*

Foarte bun = 3*

Exceptional= 4*

Dumnezeu a trecut pe aici = 5*

PS:M-am hotarat sa abandonez punctele cu totul, mai bine zis modul de a gandi in puncte, pentru ca altfel, intr-un mod pervers, in loc sa mi se para un vin bun, mi s-ar parea bun doar daca ar intruni 82 sau mai stiu eu cate puncte. Sper ca intelegeti principiul. Ah, si fara subdiviziuni de stele:)

  

Golem alb 2010 Crama Basilescu

Vorbim azi despre un cupaj inedit, atat prin componenta cat si prin modul de realizare. Este facut in vie, cum se spune, adica strugurii de  chardonnay, feteasca alba si riesling au fermentat impreuna, si nu asa cum mai modern se obisnuieste- separat.

Gasesc reusita eticheta, dar mai ales conceptul. Daca nu ati intuit inca, obiectul de pe eticheta  este in fapt un teasc vechi, o namila de 3 metri, expus la Muzeul Golesti. Nu-i asa ca pare sa-si depasesca conditia de ustensil, si aduce, incadrat fiind de ornamente in stil neoromanesc, cu un obiect de cult? Povestea etichetei zice ca teascul insusi este un golem, el este cel care prin forta bruta transforma strugurii in vin. 

Termenul este de origine iudaica, si provine dintr-o legenda, exploatata literar de scriitorul austriac Gustav Meyrink. Romanul Golem este tradus in romaneste, ultima editie fiind din 2007, la editura Nemira. Golemul este plamadit din lut si insufletit prin magie. Are o forta de neegalat. Scopul existentei sale este de acela de a-l proteja pe creator. Dar "robotul" scapa de sub control, iar rabinul este obligat sa-l distruga. Daca va ganditi ca suna cliseistic, tin sa va reamintesc ca povestea a fost publicata in 1915. Oricum, figura mitologica a golemului transcede folclorul evreiesc, intrand in pop-culture, in dexul nostru, in cel englezesc si frantuzesc deopotriva.

Daca o luam altfel, vinul insusi este un golem, o materie insufletita de un creator, un lucru animat si trasmutat prin magia si priceperea vinificatorului. 

Trecand peste straiele sale, vinul m-a incantat. E din soiul fast-drinking:). Apropos Sorin, foarte tare si originala noua ta metoda de rating:)

Culoarea este alb galbuie, nasul extravagant aduce note contradictorii intens florale, dulcege, de crin, trandafiri si flori de soc si tei, urmate de fruct- para, mar, grapefruit, fructe exotice. Exista si ceva vinos aici, rustic, amintind de aroma de fermentatie, cu tuse de drojdii fine si pielita de boaba de strugure si rasina. Atacul este puternic, cu note de soc, suc de grapefruit, mar, aromat si citric, plin, cu o nota usor uleioasa si crocanta. Finalul este intens condimentat, ierbos, cu fruct dulce si usor amarui, cu tuse de condimente pudra si chiar o impresie lipicioasa de menta. Aciditatea este debordanta, inteapa limba cu ace fine, alcoolul (13,5) nu iese in evidenta.

Intr-un fel, acest cupaj indraznet mi-a amintit de un torrontes argentinian, un Broquel Trapiche, daca ma luati repede, dar e mai fin, mai echilibrat. Asperitatile bombastice ale vinului sunt bine polisate de aciditate foarte buna, de note elegante, fine care completeaza radiografia unei surprize foarte placute, venita din partea acestui producator din Dealu Mare. 

Stiti (presupun) ca bogatia aromatica nu ma impresioneaza din cale afara, dar acest vin are si un altceva mai subtil care-i compenseaza usurinta frivola cu care se ofera nasului. Apoi sa zic ca ideea de a face un cupaj old-school, prin fermentarea de struguri diferiti impreuna, se toarna bine in recipientul ce trimite intr-un belle epoque romanesc, de inceput de 1900, pe cand, de altfel, s-a fondat Crama Basilescu.

Gabriel Lacureanu (omul cu vinul), dar si George Moisescu (omul cu branduirea) au facut o treaba buna,  armonizata. Bravos!

Golem Alb 2010, Crama Basilescu, cupaj, sec, 13,5% alc, 65 lei, magazine specializate si horeca.

foarte bun !

Mari dileme ale iubitorilor de vin: J. Baumer Riesling 2009

Acasa la Ciprian s-a iscat un dialog al surzilor in legatura nu atat cu descrierea vinului, ci cu parerea ca acesta nu face 89 de puncte cat cu generozitate i-a acordat publicatia americana Wine Spectator. Florin a opinat la un moment dat ca prin Kaufland ar exista niste rieslinguri mai ieftine si mai bune. Ieftin si bun? Ei, cum sa rezisti.

Sa incep cu rieslingul J. Baumer. Sunt de acord ca acesta ofera o complexitate destul de buna pentru pretul sau, mai degraba gustativa decat aromatica. Nasul nu este chiar super-deosebit, ofera indicii dulci de fagure de miere si fructate, de pulpa de grapefruit, para, si ceva atacator, gen polen, praf de creta, mirosul coajei de grapefruit. Gustul pare plin in atac (are zahar sa dea si la altele), pleaca lin, pentru a vira brusc spre citric, portocala/mandarina, cu atingeri condimentate de piper. Exista si ceva uleios, o nuanta petrochimica, sa-i zic, dar e ca o adiere, si e in gura nu in nas. Cel putin nu in al meu. Ma rog, asta o fi ilustrul kerosen.  Finalul intens citric si tonic de mar verde, nu nuante iluzorii amarui (poate pentru a aminteste de bauturile carbogazoase cu aroma de grapefruit), lasa locul unei dulceti extrem de persistente. Nu stiu cum sa alatur gustul dulce din final decat ca un soi de peltea de grapefruit, daca asa ceva exista.  

Bun. Din Kaufland am achizitionat doua exemplare, din coltul dedicat marcii proprii Villa Vinum. Sincer doar de unul pot fi sigur ca-i riesling, luandu-ma dupa contraeticheta. Celalat e "auslese" 2009, adica nu prea stim ce este, decat ca-i dulce si cules tarziu. Intamplator, dar providential avand in vedere ca poate dvs sunteti curiosi, iar eu n-am chef sa descriu in amanunt posicutele astea, Dan l-a recenzat de curand. Precizez ca a costat 7 lei (sticla de 0,5), va dati seama ce asteptari. Totusi, sa mai zic ca  nota uleioasa, petrochimica observata la J. Baumer se regaseste si aici. In rest, face banii, daca n-aveti bani de ceva mai bun. Se poate bea, oricum, chiar mai bine decat o grasa de Cotnari. Al doilea exemplar e un riesling demisec, qualitatswein 2010, din regiunea Mosel, produs de acelasi Peter Mertes. A costat undeva la 11 lei si e imbuteliat la sticla de 1 litru cu cel mai ieftin capac cu filet din istorie. Sincer, mi-a parut riesling veritabil, adica aroma si gustul de mandarina si piersica fiind usor de recunoscut. Atacul e bun, cu mult fruct si prospetime, indoit bine de dulceata, dar in final...si aici  iti dai seama ca nu exista minuni pe lume...gustul acru este total disociat de cel dulce. Adica nu e dulce-acrisor, ci acru-dulce. Ceea ce il face oarecum dezagrabil. Cele doua specimene nu calca peste 75, oricum, deci n-au stele pe umerii sticlei.

Sigur, nu pot trage mari concluzii, inca nu am gustat "300 de rieslinguri", inca nu am "repere" solide in ce priveste tipicitatea, dar tin sa amintesc ca pe langa cunoasterea prin experienta, mai exista si cunoasterea descriptiva. In fond de asta ne citeste lumea, si de aceea citim si noi pe altii, ca sa aflam cate ceva despre vinuri inainte de a le cunoste prin propria experienta. 

Apoi se  ridica problema punctajului. 89 pct WS? A fost foarte bine dispus Bruce Sanderson cand l-a evaluat, asta cred! Sincer...este destul de bun, desi nu prea stiu la ce ar merge. La masa iese masacrat, aciditatea nu face fata la pui, peste, etc. La desert pare prea citric pentru prajituri si altele normale (niste galuste cu prune n-au fost prea prietenoase cu el). Poate doar niste creme diafane, spume de fructe, zic si eu. Iar de unul singur nu merge, din cauza dulcetii pronuntate din final. 

Asadar 89 de puncte? Hai sa nu-l punctez, ca sa nu trebuiasca sa raspund la 20 de comentarii anonimice, dar daca as da trei stele (la cursul de schimb 3 stele=85-89 pct), as cadea la pace cu ratingul WS. Clever, isn't it?

2009 J. Baumer Riesling Rheingau

Povestea argonautilor intre doua vinuri

Eu nu cumpar vin alb mai vechi de 2 ani din hypermarketuri. E un principiu 99% sanatos. Ei bine, pentru am citit marturii ale placerii aduse de degustarea acestui vin, in speta Tsinandali 2005 Tiflisi Marani, din Georgia, in criza de inspiratie, in Real, am zis- hai sa vedem!

Sunt cu 17 lei mai sarac, sau mai putin bogat, depinde de perspectiva din care privesti, dar nu asta a fost cel mai rau. Partea proasta e ca a trebuit sa beau bere la cina!

Ce am gasit in aceasta sticla este groaznic, regret nespus ca nasul de borhot de prune in plina fermentare si sulf  nu m-a descurajat suficient incat sa nu gust continutul. Horible! (moment in care va conduc spre subsolul paginii, unde exista un disclaimer). Vreau sa va previn ca o gura din el e capabila sa va bantuie papilele cateva zile. Acum, de exemplu, am in fata cu totul altceva, un vin de Crete, si parca de nici unde gustul vomitiv al licorii din tara unde cel mai probabil se gasea lana de aur a aparut si aici. De fapt, fiind vorba despre un vin grecesc se naste o mica poveste nu-i asa? Creta, cu Tezeu si minotaurul, apoi Argonautii, printre care Heracle si Tezeu (au fost 50 de eroi, dar hai sai pomenim doar pe cei doi ca pe niste Messi si Puyol din echipa Barcelonei), Iason, regele Pelias, frumoasa si periculoasa Medeea, lana de aur, etc.

Ei, hai macar sa termin o poveste despre vinuri: e vorba despre Vin de Crete 2010 produs de Kourtaki, evident din insula Creta, Grecia. Vinul este produs din soiul cretan vilana si costa 14 lei in Real. Culoarea verighetei. Nas de pere, mere verzi, usor afumat, putin floral, Gust initial viguros, cu aciditate, cu nuante de corcodusa, mar acrisor, gen Granny Smith, lamaie. Un usor rest de zahar (vinul e sec) echilibreaza rezultatul. Pe final se aseaza o senzatie laptoasa, persistenta, cu impresii amarui, de vana de salata verde sau pielita alba a citricelor. Si piper. 12%. Daca in atac pare viguros, pana spre final iti aseaza concluzia de vin delicat, de vara, baubil, si mai important: pare altfel, pare autentic! Sigur e o iluzie...dar la vinul "comercial" aparentele conteaza foarte tare. 77 pct. Sau o stea (la cursul  de schimb al zilei- 75-80 pct = 1 stea) 

Ah, si dupa cum vedeti, indiciile tauromahiei, nu puteau lipsi de pe eticheta vinului. E pilduitor, nu?, cum  zeitatea minoana a ajuns un monstru hidos in mitologia greaca. Parca ar fi un zapping intre b1 si rtv.

Festivalul PROVINO Iasi 3-6 noiembrie 2011

Drag popor iubitor de vin, dati-va mai aproape pentru ca trebuie sa va anunt nasterea unui festival de vinuri nou-nout care va avea loc la Iasi, in noul Centru Expozitional Moldova (soseaua Nicolina nr. 141), in perioada 03-06 noiembrie 2011. El se numeste PROVINO si este organizat de AB PLUS EVENTS. Oamenii acestia au ceva experienta in organizarea de evenimente, imi vine in minte CAMEX (targul de constructii), care este mosit tot de ei. Iata, s-au apropiat si de industria vinului, si nu pot decat sa le urez succes!

Programul evenimentului poate fi consultat aici. 

Centrul Expozitional Moldova

Eu am vazut macheta locului, si trebuie sa spun, nu ca partener media, ci ca posibil participant, ca n-am mai fost la ceva proiectat la asemenea scara. Sigur, cine a fost la Vinexpo sau Vinitaly, va avea alte repere, dar eu sunt mai comod si mai sarac, de firea mea. Adica, pe langa expozitia in sine, unde diversii producatori isi vor expune si promova  produsele, vor exista si evenimente conexe: Wine&Gastronomy (va dati si voi seama ce-o sa se intample aici), Salonul Royal Wines, unde vor putea fi degustate numai vinuri premiate, ramane de vazut de cine si de unde. Salonul Vinurilor Rare Romanesti pare a fi tare interesant, in cadrul lui putand fi descoperite numai soiuri neaose, deci este un bun prilej sa le cunoastem sau sa le revedem. ART&MUSIC, eveniment conex al Festivalului PROVINO, desfasurat in doua muzee iesene, unde vor avea loc expozitii de arta si concerte de jazz, blues si muzica veche in compania unor vinuri bune.

Standul Partenerului Strain este spatiul unde vor expune companii din industria de profil din tara partenera si vor avea loc degustari de vinuri, spectacole, momente artistice si show-uri gastronomice traditionale.

Va exista si o terasa, unde se va sta la un pahar de vorba, si desigur, un magazin de unde se pot cumpara vinurile care v-au placut.  
De participanti si alte detalii intr-un post viitor. Doar sa stiti ca daca sunteti din Iasi sau din judetele apropiate, aveti ce face in prima saptamana din noiembrie.
Sa ne auzim cu bine!

Noutati din magazine

Am zis ca de acum sa va impartasesc din vinurile care imi sar in ochi prin magazine, reduceri, noutati, etc. Poate va este de folos. Asta nu inseamna ca acesta va deveni o rubrica, pentru ca o rubrica cere consecventa, de care eu- amatorul, nu pot da dovada. Si nici nu inseamna ca-s 100% precis, sau aduse la zi, pentru ca nu stau toata ziua prin magazine, si in locul in care ma aflu diversitatea de magazine nu este tocmai astronomica.
Dar-va promit!- daca o sa vad ceva interesant va anunt cat pot de repede printr-un update al casutei pe de coloana din dreapta, astfel infiintata. O sa punctez si data la care am sesizat aparitia sau oferta, stiti cum functioneaza acestea, nu sunt eterne.

Functioneaza si invers, ca sa zic asa. Aici e locul unde si voi puteti impartasi chilipirurile sau noutatile zarite. Doar sa fie actuale, sa nu consumam benzina de pomana:)

UPDATE: daca sunt noutati le voi pune in comentarii, mai jos. Incurajez pe aceia dintre dvs. care doresc sa ma ajute sa faca la fel. In felul acesta abonatii articolului le vor primi automat pe mail.

Vina Mar Sparkling Brut (Chile)

Din Chile. 34 lei (Vinexpert). Fermentat in tanc. E chardonnay (80%) si  pinot noir. Culoare galben putin intensa, cu ceva verzui. Nasul- tipic pentru spumant- note de drojdii, grapefruit, mar, coaja de arahida. Gustul continua pe linia acrisoara de mar verde, cu note usor untoase de nuca si aluna, cu final amarui de drojdie si migdala. E ok. Nitel cam citric in mijloc. Cred ca este un spumant exclusiv de aperitiv. Totusi, consider ca puteam nimeri ceva asemanator la un pret mai mic in oferta interna.
76 pct

Sauvignon blanc 2010 V Cramele Recas

Am baut cateva sticle din acest vin, in ocazii colocviale, si a doua zi nu mi-am gasit suficiente cuvinte pentru a-l descrie. In afara de aciditatea foarte mare, buna la masa, mai ales la peste gras, si aroma predominanta de soc, si un gust citric, nu am gasit altceva de spus. Asa incat am desfacut o noua sticla cu hartia si creionul in mana, determinat sa-l fac sa spuna tot. Am pus becul pe el si iata ce a iesit.

In primul si primul rand culoarea este alb-galbuie cu discrete tente verzui. Nasul...ei aici e interesant, veti vedea. Soc. Clar! Fructul pasiunii (daca nu stiti gustul, vedeti ca are tic-tac niste bombonele cu aroma respectiva:). Pulpa de grapefruit. Limeta.
Amu' daca la riesling kerosenul e ciudatenia hip, la sauvignon e pipi de pisica. Si este. Am mai spus ca mirosul de fructul pasiunii mi se pare pe aproape, e tot ceva dulceag, cu tuse de diafane de fetid:), intepator. Ei bine, aici expertiza mea de ex-co-proprietar de matza isi va spune cuvantul, oripiland fara indoiala unii cititori, si facandu-i pe altii sa creda ca am luat-o razna. Ei bine, cand ai o pisica in apartament, esti mult mai familiarizat cu mirosul toaletei dumneaiei decat la curte, unde respectiva isi face treaba discret, cine stie pe unde. Ei, sauvignonul acesta mi-a adus aminte nu de lighenasul cu musuroiul de nisip ud, ci de miros banchetei din spate a masinii, unde jupana a catadicsit odata sa-si marcheze teritoriul. Dupa multe spalari si mult biocarpet, se putea respira, dar initial mirosul era destul de asemanator cu acest V de la Cramele Recas. Bun, si cu aceasta am incheiat cuprinzatorul periplu prin aromatica si fascinanta lume a nefrologiei feline.

Gustul ofera aciditate mare si unele note citrice-dulcege de corcoduse galbene, mar verde sau pielita de boaba de strugure cu 3 saptamani inainte de cules, lime si compozitul "miros de mocheta de hotel de 4 stele din Grecia insulara, deschis acum 2-3 ani" (copyright Alexandru Ioanovici), adica mai pe intelesul tuturor- un iz de sapun lichid/detergent parfumat cu aroma de piersica. Finalul este intens piperat, cu nuante dulci de sos dulce acrisor chinezesc si destul de persistent. Aminteste de un gewurtztraminer. Cine stie poate o fi cazut un strop.

Sa mai zic ca fata de 2009 e un progres. O usoara lipsa de corp, aciditatea e nitel cam mare pentru consum per se, asadar miorlaie dupa ceva de mancare. Peste gras, my pick, cum ziceam. Iuteala moderata a saramurii de crap mare se va combina fericit cu notele citrice si piperate ale vinului. 

17 lei. 82 pct. Bestbuy.

2010 Carignan Vieilles Vignes Paul Mas Estate, Franta

Jean Claude Mas este numit si "the humble winemaker", nu stiu exact de ce, probabil din cauza preturilor practicate, care nu sunt prea mari, desi provin din una dintre cele mai cunoscute vinarii din Languedoc. Daca imi aduc aminte bine, vinul acesta a costa 31 de lei la Le Marche Galati si cel mai probabil la fel la Vinexpert si localurile partenere din tara. Pretul in sine este destul de bun, avand in vedere ca pe net nu am gasit pret mai mic de 9 euro pentru acest vin.

Sticla arata foarte bine pentru acest pret, sunt tot soiul de detalii gen "sticla nr. x", dar desi dragut, e de tipul blink-blink, deoarece cifra are prea multe zerouri ca sa dea intr-adevar impresia de exclusivitate. Unde mai pui ca este un single vineyard- Savignac.
Despre carignan sa zic ca nu este un strugure foarte des intalnit, practic e cultivat doar in sudul Frantei, in cateva locuri din Spania (unele parti din Priorat, in special), si prin California, unde desi foarte cultivat odata, acum e privit ca vetust. Se foloseste minoritar, in cupaje, fiind un strugure de mare productie, cu vinozitate si aciditate, dar fara aroma deosebita. Se considera destul de dificil sa faci un vin din carignan 100%, si care sa ofere satisfactie. Jean Claude Mas (seful din prezent al domeniilor Paul Mas) a acceptat provocarea.

Si cum este acest carignan infant, din 2010 (dar din plante de 50 de ani:), dintr-un colt al Languedocului, in care nici francezii nu cred, din moment ce poate fi catalogat doar vin de pays d'Herault?

Culoarea e purpurie intensa. Iti zice de pe acum ca-i heavy stuff. Nasul initial nu-i de bine. Note disparate, disociate de baric, pamantoase, pudra de condimente, intunecat. Lasam paharul jos. Dupa 3 ore lucrurile s-au mai asezat. condimente puternice, ierburi, afine, un pic de coacaze, in fine, amalgamul "fructe negre de padure". Ceva pudra de cacao, si la minerale: mina de creion. Gustul e greu, adica lichidul pare dens, cremos, dar brutal, puternic, cu vinozitate mare, cu miez de- sa zicem- prune, visine si "fructe negre de padure". Finalul este intens condimentat, cu asperitati de frunza de mohor.  Dar nu s-a incheiat asa. Dupa 2 zile, vinul (fara a fi vidat si refrigerat) s-a schimbat! Si nu in rau! In nas au aparut note clare de pastarnac si morcov ras, gustul s-a catifelat nitel, parca fructul se exprima mai evident, chiar daca acest fruct este cazut din maslin, dar finalul  tot brusturos, condimentat, piperat si ierbos a ramas, cu mentiunea aparitiei unei note carnoase, de ardei gras.  

Este un vin ciudat, care in ciuda pretului nu foarte mare, pare sa aiba un bun potential de evolutie (mediu), confirmat oarecum de transformarile pe care le-a inregistrat vinul de la deschidere si pana la obstescul sfarsit. Nu este inca un vin foarte agreabil, e greu de baut, foarte tanar. Mai are nevoie de timp, cu certitudine.  Daca totusi nu aveti rabdare 6 luni-1 an, as zice sa-i dati mult-mult aer. O sa incerc o alta sticla sa vad pana unde se poate intinde.

Mi-a placut si contraeticheta, cu amprenta si semnatura lui Jean-Claude (cam seamana cu ceva de pe la noi, nu-i asa?), dar si indicatia privind forma potrivita a paharului.

 PS: e mai bine asa, dragi revolutionari:)) ?

Cahors Garling Ciumai

Cred ca stiti cahorsul basarabean. E un vin rosu dulce (acesta e produs din struguri de cabernet sauvignon) si este- la nivel declarativ- natural, fara adaos de alcool. Cum anume e posibil sa faci un vin cu- Atentie, cutremurati-va!- 160 grame zahar/litru (pardon, se putea sa nu fie ei nitel mai altfel: pe decimetru cub) si cu 16% alcool si care sa coste 20 de lei (sticla de 1 litru, in forma de statueta reprezentand un taran cu un ulcior pe umar!), e un pic misterios, ca sa nu zic altfel. 

Sincer mi-a fost frica sa beau mai mult de un shot, dar pot spune nu e rau. 

Culoarea este destul de corecta, rosie rubinie foarte intensa, nasul e bizar, cu note de compot de lychee. Gustul e cuprins undeva intre gem de fructe de padure, curmale, smochine si sirop de patlagina, gen sherry nectar, iar finalul, dominat- va dati seama- de cantitatea enorma de zahar si alcool, pare extrem de lung. E si ceva aciditate, si tanin, care fac ansamblul un pic mai suportabil.

Ca vin de desert, sau digestiv, este acceptabil, nu zic nu, pentru cine agreaza stilul. Mai ales la pretul acesta.

PS: are termen de garantie 2 ani, in schimb, (nice touch!) termenul de valabilitate e nelimitat:)

LB's 500: Mavrud 2009 Todoroff Boutique

Undeva prin 2009 citeam "raportul" lui Cezar Ioan despre acest mavrud bulgaresc. Mi-a ramas in minte esentialul. “Habar n-am cat costa la ei, dar la noi un asemenea vin sigur s-ar vinde cu peste 40 de lei”. Iar Ioan T. Morar adauga : “vă spun eu preţul: în jur de 9 leva, adică 18 lei, la Kaufland în Ruse!”.  Ei, acum o luna, in fata unui raft din Carrefour Varna s-a aprins ledul senzorului de chilipir.

Hai sa-l radiografiem pe scurt: 2009 Mavrud Todoroff Boutique. Thracian Region. 10-11 leva. Adica 22-24 lei. Rosu sec. 14%. Culoare rosie-rubinie stralucitoare, adica vezi prin pahar si prin urmare nu arata  a gem new-world opac. Nas frumos, parfumat, de boaba de strugure coapta, cirese, putina cacao. Gustul, cu tanin rarefiat, superb integrat atat cat este, gust suplu, cu cirese, visine, pruna, toate coapte, dar nu stridente. Final condimentat, piperat, cu note delicate de fruct. Sec cu impresii dulci. Aciditate buna, face fata la carnuri la gratar fara probleme, depun marturie. Este (daca e vreo referinta pentru voi) apropiat de un pinot noir. In acesta ordine de idei, nu cred ca e un mavrud tipic, in fond cele cateva experiente anterioare cu alti exponenti ai soiului, de gasit la noi, au fost destul de diferite si nu prea memorabile, dovada ca nici n-am scris despre ele.

2009 Mavrud Todoroff Boutique are o simplitate agreabila, dar e foarte bine facut, nivelul de alcool e bine ascuns, fructul se exprima placut, nefiind  bombastic. Fara iaurturi cu fructe si alte minuni. Iar de raportul pret calitate: numai de bine.

84 pct


PS. Dati-mi voie sa luminez misterul din titlul: Lucruri Bune a ajuns "prin prezenta" la 500 de articole! Va multumesc pentru interesul acordat, care a reprezentat si reprezinta adevaratul combustibil pentru blog!

Arrogant Frog Syrah-Viognier 2010 Paul Mas Franta

Iata un brand de succes. Un francez care in plina animozitate americano-franceza (acum cativa ani- razboiului din Irak, etc) a hotarat sa-si parodieze conationalii prin acesta linie. Si daca noi le spunem italienilor "broscari", ei bine iata ca englezii si restul anglosaxonilor ii numesc pe francezi astfel. Daca mai faci si vinul cu valente de lume noua, atunci poate americanii nu-ti vor arunca ostentativ vinul la canal.  Simtul umorului e o virtute, iar daca este si impartasit, atunci e o mare virtute, nu credeti?  Amestecul de syrah (soi rosu) si viognier (soi alb), fermentate impreuna, este o raritate. Din acest tip de vin, nu prea agreat de UE, am gustat doar un rose grecesc alb/rosu. In cazul francezului din Languedoc, aportul de viognier e mare (15%), dar nu ai banui dupa culoare ca au existat si struguri albi in amestec. De asemenea, as fi curios sa vad ce arome i-ar pune in carca viognierului cei care descompun cupajele in notele lor de degustare ("nas dulce-delicat de merlot, corp puternic de cabernet si final condimentat de syrah"), chestiune care marturisesc mi se pare uneori de inteles, alteori de un comic involuntar. Dati-mi voie sa intuiesc: aromele si gustul floral sunt date de viognier. Logic, nu? Ei bine, exista syrahuri pure care sunt destul de florale si ele. Oricum, motivele co-fermentarii, pe langa eventuale arome, ar fi legate mai ales de conservarea pigmentilor rosii din vin ("se crede", "se pare", bibliografie de internet, ce sa-i faci:).

Vinul vine la noi prin Vinexpert si localurile partenere. 30 lei. Am baut sticla in doua seri aflate la 3 zile distanta. Impresiile au fost diferite. In vreme ce initial am considerat ca e prea simplu, acid si cu fruct cam lipsa, la a doua vedere, lucrurile s-au schimbat. Inclin sa cred ca nu vinul, ci eu m-am schimbat:)

Are o culoare rosie-visinie, stralucitoare. Nasul induce initial note puternice de afumatura, iar dupa o aerare prelungita se stabilizeaza intr-un delicat si parfumat miros floral, putina cacao, fructe de padure, cirese. Atacul aduce a vin subtire, diluat, dar recupereaza pe final, in note mai puternice de fructe de padure (coacaze), lemn parfumat, apa de flori. Mi s-a parut mai light decat bombele din emisfera sudica. Finalul pare foarte sec, taninul amintind de afinele inca necoapte, intr-un ciudat balans cu note dulci ca de pruna si note ierboase ascunzand cei 14% alc.

Mie mi s-a parut un vin ciudat, contradictoriu. Nu-mi pare rau pentru banii dati, e corect si bine facut, dar nu e genul meu, sorry. 

80 pct.

Nitel offtopic:Oz & James si Paul Mas

Spumante de hypermarket sub 25 lei

La noi, spumantul este asociat cu ocaziile speciale. Romanul nu bea un pahar de spumant la orice masa. Sigur, nu-i obligatoriu, si singurii care protesteaza sunt producatorii si vanzatorii de spumant. Apoi, romanului ii cam place bautura "de dulce", si chiar aromatizata cu piersici si alte minuni. Asta e de rau. Adica sper ca va dati seama ca acela nu-i vin natural, cu atat mai putin  spumant, ci o bautura eventual pe baza de vin, cu alcool si dioxid exogen si arome "identic naturale" de fructe, adica din acelea care au aceeasi legatura cu fructul din copac precum laboratorul de chimie alimentara cu corcodusul din curtea facultatii. 

Trebuie sa marturisesc ca, daca am de ales, trag spre spumantele cu cat mai putin zahar, ceea ce la pretul anuntat in titlu nu este chiar fericit. La vinurile cu carente un pic de zahar mai indulceste, la propriu si la figurat, rezultatul. Dar la mine, spumantul la mese festive (sau mai putin) are rol de aperitiv, sau, in unele situatii, vin de toata masa. La desert ar fi de preferat un vin dulce care se potriveste mult mai bine cu dulceata prajiturilor, torturilor, placintelor, etc. Cu acestea fie zise, iata un scurt periplu prin oferta efervescenta a hypermarketurilor romanesti.

Millenium sec, Cramele Halewood- fermentat in tanc, culoare galben pai, dulce acrisor cu un ton de citrica, mar si nuante usor amarui. Perlare abundenta, nebadaioasa. 12 lei. 12%.  Poate am devenit prea pretentios: 70 pct.

Sohnlein Brillant, Sekt, Trocken, Germania- sekt- adica spumant, trocken- adica sec. Fermentat in tanc. Intrusul strain are culoare galben pai-verzui. Vizual te uimeste cu perlarea si efervescenta de vitamina C solubila. Bule mari, neobosite.  Notele amarui primeaza si sunt foarte persistente. 12 lei. 11,5%. 63 pct .

 

Zarea Cristal Collection demisec. Fermentat in tanc. E un clasic. Culoarea aurului. Nu merge ca aperitiv, nici ca desert, poate ca vin de toata masa, in loc de bere sau spritz.  Lasa senzatii dulcege, de sirop, contrabalansate oarecum de notele de mar si carbonatia energica. E “demi”, nici prea-prea, nici …n-as cumpara-o voluntar. 18 lei. 12%. 74 pct.

Zarea Diamond Collection Brut. Vin spumant fermentat in sticla. Culoare galben verzuie, perlarea este buna, cu bule mari si mici, ca sa zic asa. Aromatic ofera doar impresii de mar verde proaspat muscat, si o  senzatie acra care constituie si filigranul gustative. Pacat, in atac, parea fin si elegant, dar nota de acid citric, imposibil de ignorant, stirbeste ceva din “perfectionarea continua de la 1912”. Mi-a placut ravasul prins de gat, povestind ilustrat procesul tehnologic. 11,5%, 22 lei. 73 pct.

Prahova Valley Brut. Cramele Halewood. Produs prin metoda traditionala. O perlare puternica. Si note clare de mar, para, lamaie, cu un final dominat de note usor drojdioase, amarui, amintind de migdale sau grapefruit. Face banii. 12%. 20 lei. 77 pct

Cashmere Dark. Sec. Produs de Oenoterra. Fermentat in tanc. Ca la multe spumante obtinute prin acesta metoda timpul trecut de la imbuteliere este important. Dupa un an-doi incepe sa-si piarda din savoare. Asa se face ca trebuie sa buchisiti contraeticheta dupa indicii privind data imbutelierii. In cazul fericit veti intalni un spumat decent, neutru aromatic, de aperitiv si datorita restului de zahar, chiar de toata masa. Culoare galben-pai. Efervescenta buna, cu bule medii. Note florale, moderat citrice, cu iz de boaba de strugure copt si lime. 12%, 20 lei, 76 pct. 

Angelli Cuvee Imperial demisec. Fermentat in tanc. E un spumant des intalnit. Galben pai. Efervescenta ciudata, inconstanta. Atat olfactic, cat si gustative prezinta note vulgare, drojdioase, care combinate cu zaharul imbelsugat  dau un gust amintind de braga moderna (adica mai fina si mai indulcita decat ruda ei comunista). Eu v-as recomanda altele. 11,5%, 18 lei. 62 pct.

Sa ne vedem sanatosi. Promit ca vom vorbi si de spumante mai cu staif in viitorul apropiat.

PS: Cine este spumantul si ce vrea el:

GUVERNUL ROMÂNIEI Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002

"Vinul spumant este produsul obţinut prin fermentarea primară sau secundară a strugurilor

proaspeţi, a mustului de struguri sau a vinurilor descrise la pct.12 si 13, cu un conţinut în dioxid

de carbon de origine exclusiv endogenă, care prezintă atunci când este conservat la 20ºC, în

recipienţi închişi o suprapresiune datorată anhidridei carbonice în soluţie de minim 3 bari la

temperatura de 20°C."

"Art. 37. (1) În funcţie de procesul tehnologic de obţinere, vinurile spumante se clasifică în:

a) vinuri spumante obţinute prin a doua fermentare în butelii;

b) vinuri spumante obţinute prin metoda transferului izobarometric(transvazare);

c) vinuri spumante obţinute prin metoda de fermentare în cisterne de presiune;

d) vinuri spumante obţinute printr-o singură fermentare în cisterne de presiune.

(2) Definiţia vinului spumant este prevăzută în Anexa nr. 3 la prezentele norme.(n.a: vezi mai sus)

(3) La comercializare, în funcţie de conţinutul în zahar, vinurile spumante şi vinurile spumoase

pote fi:

- but natur, dacă conţinutul de zahăr este de maxim 3 g/l;

- extrabrut, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 0 şi maxim 6g/l;

- brut, dacă conţinutul de zahăr este de maxim 12 g/l;

- extrasec, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 12 şi 17 g/l;

- sec, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 17 şi 32 g/l;

- demisec, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 32 şi 50 g/l;

- dulce, dacă conţinutul de zahăr este mai mare de 50 g/l."

Ca sa epuizam subiectul bulelor, iata si  definitiile altor tipuri de vinuri care fac fîs:

"Vinul spumos este produsul obţinut din vinuri de masă cu conţinut în dioxid de carbon de

origine total exogenă care eliberează atunci cand este deschis recipientul, dioxid de carbon

rezultat în parte sau în totalitate din adiţia de gaz şi care prezintă o presiune suplimentară

dezvoltând în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minim 3 bari la

temperatura de 200.

Vinul petiant este produsul obţinut din vin de masă, vin cu denumire de origine sau din

produse din care se pot obţine vinuri de masă sau vinuri cu denumire de origine,

- cu titrul alcoolic dobândit de minim 7 % în volume şi titru alcoolic total de minim 9% vol;

- cu conţinut în dioxid de carbon de origine endogenă, care dezvoltă în sticlele în care este

îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 şi 2,5 bari la temperatura de 20°C.

Vinul perlant este produsul din vin de masă, vin cu denumire de origine sau din produse

din care se pot obţine vinuri de masă sau vinuri cu denumire de origine,

- cu titrul alcoolic dobândit de minim 7 % în volume şi titru alcoolic total de minim 9% vol;

- cu un conţinut în dioxid de carbon de origine total sau parţial exogenă, care dezvoltă în sticlele

în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 şi 2,5 bari la temperatura de

20°C

- care poate fi comercializat în recipienţi care au capacitatea de maxim 60 l."