Cu ochii în 3,14 pahare!

****

Am o poveste pentru voi. E scrisă de marele Hans Cristian Andersen, scriitorul danez cunoscut în toată lumea pentru „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” sau „Rățușca cea urâtă”. Povestea de azi nu e printre cele mai cunoscute. E puțin melancolică și meditativă. Vă încurajez să o citiți. 

Este "Povestea unui gât de sticla", in traducerea lui Alexandru Philippide. Să vă dau un citat stimulativ: "Sticla noastră se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect și poate că pe vremea aceea, dacă i-ar fi spus cineva, n-ar mai fi crezut în ruptul capului că are să ajungă odată un ciob mărunt și schilod din care să se adape un canar, rătăcit și el într-o casă veche și aproape părăsită. Lada în care a fost așezată întâia oara a fost coborâta în pivnița unui negustor de vinuri. Numaidecât a fost scoasa din paie și spălată cu apa curată. A simțit atunci ceva foarte plăcut. Apoi au pus-o deoparte, goala și fără dop. Se simțea parca stingheră. Îi lipsea ceva și nu știa ce. În cele din urma a fost umplută cu un vin strașnic, dintr-o podgorie renumită. Au astupat-o cu multa dibăcie, iar peste pântec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise următoarele cuvinte: „Prima calitate“. Era asemenea școlarului care-a luat premiul întâi și mândria era pe de-a-ntregul îndreptățită."

Ei? Cred ca sunteți de acord că nu sunt multe povești clasice care să aibă ca personaj principal o sticlă de vin!

****

Iată textul ultimei strofe din Le serpent qui danse (volumul Les Fleurs du mal, al lui Charles Baudelaire):

Je crois boire un vin de bohême,

Amer et vainqueur,

Un ciel liquide qui parsème

D’étoiles mon cœur !

Și acum vă invit sa citiți trei traduceri diferite ale versurilor de mai sus:

Parcă beau balsamuri grele

De amar și glorii

Și-mi presară-n suflet stele

Bolțile cu norii. 

(trad. Ion Caraion)

Parcă aș bea deodată

Un vin cu-aroma grea

Și-un cer ce mă îmbată,

Sorbindu-l, stea cu stea

(trad. Octavian Soviany)

Parcă beau licoare rară,

Vin de glorii grele,

Cer lichid care-mi presară

Inima cu stele! 

(trad. Petru Dincă)

Un vin nu vorbește de la sine. Are nevoie de un interpret, de un traducător. Știți desigur expresia italiană "traduttore, traditore", care atrage atenția ca deși prin traducere universul cultural al unei limbi se lărgește cu noile pagini "aclimatizate", inevitabil ceva se va pierde din sensul originar, ceva nu va face trecerea în noua limbă.  Ambele variante mi se par adevărate.

O sticla de vin este ca poezia lui Baudelaire, iar băutorii- precum traducătorii chemați să o tălmăcească. Unele traduceri vor fi mai muzicale, altele mai fidele, altele vor fi atât de departe de înțelesul inițial încât cu greu îți vei da seama ca în miez sunt același lucru. Unii traducători se vor inspira din înaintași, alți vor căuta să fie complet originali. Pentru unul poate fi o strofă minunată, pentru un altul o banalitate prețioasă, pentru unul o încântare, pentru altul platitudine și plictiseală.

****

Un studiu foarte respectabil produs de câțiva cercetători americani, publicat în  Proceedings of the National Academy of Sciences (care e ditamai revista de știință, locul unde publici dacă vrei premiul Nobel. Dacă doriți o traducere pentru oameni normali iaca aici) arată că ceea ce ne separă de alte rude cu patru membre este capacitatea de a asimila alcoolul fără sa cădem pe jos din prima.

Am fost primate, trăitoare în copaci. Multă vreme oamenii de știință s-au întrebat care ar fi fost motivul pentru care strămoșii noștri au părăsit siguranța coronamentului pentru pericolele solului. Și răspunsul pe care l-au găsit este...fructele fermentate!

Vedeți voi, orice primată ar fi ingurgitat o fructă fermentată ar fi intrat într-o stare veselă. Și odată intrată în acea stare ar fi fost pradă ușoară pentru suratele mai sobre, cât și pentru celelalte bestii care trăiau pe acolo.

Și așa se făcu că acum 10 milioane de ani, o primată, pe care o vom numi de dragul discuției- Gigel- a căpătat o mutație genetică care o făcea prima posesoare din univers a enzimei ADH4, adică chestiunea care ne face și azi (relativ) rezistenți la alcool.

Ei, din momentul acela Gigel și urmașii săi au putut mânca fructele căzute pe sol fără a cânta instantaneu My way și a dansa Macarena. Un avantaj imens față de celelalte maimuțele, care mureau de foame prin copaci de frica prădătorilor care le-ar fi luat ca din oală dacă s-ar fi împleticit prin pădure după câteva fructe căzute. Printre care- mai ales- vitis silvestris, străbuna viței de vie actuale.

****

Acum două săptămâni, într-un loc draguț din București am fost părtaș la o verticală de Emeritus Rotenberg. Legendă: “verticală” în domeniul vinului înseamnă o degustare din același vin produs în ani diferiți (peste trei, că altfel e o mini-verticală), "Emeritus" e o denumire comercială, în acest caz un anume vin, iar "Rotenberg" este producătorul acelui vin, crama lui Mihail Rotenberg, un veteran al industriei IT, care la bătrânețe s-a întors în patria mumă ca să producă vin la Ceptura, în Dealu Mare. Tot ce produce el este din Merlot. Doar ca îl face în…nu le-am numărat, dar sunt multe variante. Face inclusiv un vin alb din Merlot. Da, e posibil, pentru că pulpa boabei de strugure e incoloră și dacă nu lași mustul să ia contact cu pielițele, se poate obține un vin alb din majoritatea strugurilor roșii.

Însă acum e vorba de Merlot Rotenberg. 

Scriu acestea deoarece acum câteva zile, am trecut pe la Selgros Galați și am văzut în raft un Emeritus 2008. Iar la degustarea pomenită am zis de el (mă autocitez cu nesimțire) ” 2008 Aici e miezul! Arome interesante, complexe, intrigante de leuștean uscat, ciocolată albă, fructe negre, cireșe negre, cu gust delicios, îmbietor, final lung, cu ierburi aromatice și cireșe confiate. 90 puncte”. 90 puncte sunt multe. Pentru vinuri românești, nu cred că am receptat la nivelul asta mai mult de 30 de etichete în 9 ani de consemnare, care să sară peste această barieră axiologică. Deci, atenție!

****

Oameni buni, vorba lungă, sărăcia omului! Eu știu asta bine, pentru că (zice-se) vorbesc mult! Așa că să ne veselim cu un pahar de vin bun alături!

 *publicat in campania SELGROS cauta pasiunea

Rotenberg Emeritus, de la origini si pana in prezent

Aventura mea in lumea vinului, desi dupa atatia ani cu greu as mai putea spune ca e o aventura, ci o relatie de durata si sper (oarecum in ciuda medicului meu de familie) de mare viitor, a inceput cam in acelasi timp cu aventura vinicola a lui Mihai Rotenberg, cel putin din punct de vedere al vizibilitatii comerciale.

De-a lungul timpului am gustat multe vinuri de la IT-istul pensionat cu o obsesie pentru Merlot, pe care, dupa cum multi stiti deja, il face in mai multe variante, inclusiv de culoare (exista si un alb de Merlot, daca va vine sa credeti). 

Intotdeauna a fost ceva usor amuzant in legatura cu aceasta crama, de la pomposul slogan "cel mai bun Merlot din Romania"(actualmente retrogradat la mai modestul "probabil cel mai bun Merlot din Romania"), apoi de la tomberoanele de vinificatie initiale (nu glumesc, erau chiar tomberoane comune, din plastic, ce-i drept, nou-noute), apoi trecand prin niste budane conice care pareau asezate invers, continuand cu vechiul conac, cu pereti imbinandu-se in unghiuri cu tocmai drepte si tencuiala neuniforma, construit de nou pe fundatia unei magazii mostenite de la Cramele Prahova si pana la enorma ciuperca din tavanul etajului -2 (e o crama gravitationala, interesanta de vazut) care s-a dovedit a fi un banal repetor wifi. 

Dar ceea ce e important e ca indiferent cat de experimental, si uneori nu tocmai senzational, vinul Rotenberg a propus intotdeauna altceva fata de mainstream, un soi de rustic extrem, care cumva functioneaza, individualizandu-i vinurile. Fie si cel mai ieftin produs al cramei, Rapsod, vin disponibil in mai toate supermarketurile, ofera un profil deosebit, distinct. Se simte sucul, vinul, lemnul, si acea tusa de afumatura care pare un trademark.

...

Exista multe feluri in care antipatica zi de luni se poate termina. Dar o degustare de vinuri e unul dintre cele mai fericite. Daca sunt vinuri bune, e si mai bine. Daca e o verticala, atunci cu atat mai bine. Iar daca e si in compania unor oameni ok (i don't do "frumosi", sorry), atunci e minunat! 

Locul unde s-a intamplat chermeza e si el de marcat. Vino Winebar (Eminescu 71). Cozy.

Vinul a fost Emeritus. Merlot, nici n-ar trebui sa mai aprecizez. In mod normal costa vreo 60 de lei.  

Asadar, de la origine si pana in prezent:

2014 initial tulbure, ulterior stabilizandu-se intr-un rosu rubiniu intens, cu aromatica de afumatura, baton cu rom, ierburi aromatice, alcool, aciditate moderată. Încă nu e gata, dar va fi in doi ani. E frumos sa vezi cum inca se matureaza un vin dealtfel de 3 ani, asadar nu imberb. 

2013 aduce condimente pudra, vișine, pielărie, tutun, gust plin, robust, cu taninuri bine crescute, amabile, dar care dau volum. Lung, placut. Destul de gata, desi mai are putin pana la lansare. 87

2012. O combinatie suculent-intunecata. Ciocolata neagră, negresa, cirese. Mediu. 85

2011 Vin cu aciditate volatilă mai mare, ciocolata, boaba deshidratata, uitata în vie, smochine, furcte negre si visine. Multe vinuri de la Rotenberg au initial nota aceasta balsamica, insa reusesc cumva in timp sa o integreze. 85

2010. Nu s-a produs. An teribil.

2009 Nas clasic pentru Rotenberg: visina din visinata, ușor picant, floral, agreabil in gust, rafinat, post mediu, de sos chinezesc. 86

2008 Aici e miezul! Arome interesante, complexe, intrigante de leuștean uscat, ciocolata alba, fructe negre, cirese neagre, cu gust delicios, imbietor, final lung cu ierburi aromatice si cirese confiate. 90

2007. Primul. Imi amintesc si acum intalnirea cu el.  90 pct in 2010 valorau mai mult decat acum. Inflatie, ce sa-i faci. A fost un vin usor bizar, bazat neobisnuit, pe taninozitate, care nu era, din fericire, barbara, ci metamorfozata in pliuri de para si visine. Acum aduce arome de vin matur, cu miere de rapita, zaharisita, caprifoi, insa gustul e in continuare foarte viu, dens, gratie amintitei taninozitati care sustine inca, cumva miraculos, vinul. Finalul e dulceag, prietenos. 87. 

Nu e o intamplare ca vinurile mai vechi au parut mai in forma. E o indicatie ca stilul lui Rotenberg functioneaza, ca trecutul, demodatul, vinul fara prea multe aditionale e cumva, inca...de viitor. 

   

Rapsod 2014 Cramele Rotenberg

foto: smartdrinks.ro

Culoare rosie rubinie, continuand cu un "nas" ardelenesc, de afumatura, fum de esenta tare, prune goldane supracoapte, stejar ud, gust jovial, suculent, de cirese dar si de porumbe astringente si acrisoare, pe final.
Am ramas surprins, mai ales de profilul diferit pe care il propune. Ati observat deja o serie de descriptori nu tocmai des intalniti.

DOC Dealu mare- Ceptura, 13,4%, nefiltrat, un vin jovial, 22 de lei (Billa). 85 pct

Bormasina si cureaua lata: Menestrel Blanc de Merlot 2015 Rotenberg

Am avut intotdeauna un respect deosebit pentru oamenii carora le place sa faca lucrurile cu mana lor. Poate pentru ca nu sunt unul dintre ei. Mie imi plac mai mult telefoanele. Telefoanele date instalatorilor, zugravilor, tencuitorilor si altor categorii profesionale admirabile. E drept ca n-o sa am satisfactia lucrului facut de manutele mele. Nici dezamagirea ca nu iese prea bine. 

Rotenberg Blanc de Merlot. 13,2%, ~35 lei (Carrefour, Horeca). Culoare alb gălbuie, nas turbulent, ușor intepator, de borș. Gust de mere golden și pere chinezești, deci fără o aciditate prea mare. Însă (racit bine) curge ușor, e foarte baubil, fără asperitati. Rustic&funny. 76 (mai ales din pricina nasului) 

PS: presupun ca experientia docet. De fapt, in cazul Rotenberg, ma bazez pe asta.

4 vinuri de la Cramele Rotenberg (28.12.2015)

De-a lungul timpului, am ajuns ca imi formez impresia ca asa numitul "bottle variation", adica variatia de la o sticla la alta, este mai prezenta statistic la Cramele Rotenberg decat la alti producatori. O fi metoda de producere, mai rustica, o fi de la "nefiltrat"(mai mult sau mai putin), o fi de butoaiele home-made, sau de la loturile diferite? Nu stiu. Cert e ca de la acest producator din Dealu Mare am gustat si sticle dezamagitoare, dar si unele din cele mai sincere si frumoase vinuri romanesti.

Notorius 2009. O culoare matura nitel avansata pentru 2009. Aduce visina din visinata, un pic de aciditate volatila, baton cu rom, alaturi de ceva rustic, amintind de pruna afumata. Poate ma insel, dar pare din alt lot decat cel de care va povesteam aici. Are si o taninozitate si o abundenta de depuneri de care nu-mi amintesc.  Dar se poate bea, no problem. 77

Emeritus 2008. Aici totul e bine, serios in nas, cu arome de tabac, pielarie, mixate cu fruct, gustul intra voios, lin curgator, pana te trezesti cu o senzatie amara, persistenta. Oricat aer i-am dat, tot acolo am ajuns. Nu stiu ce sa zic. Eu nu ma consider institutie, ca sa vorbesc la persoana intai plural, dar prefer sa nu "îi acordam" puncte.

Emeritus 2009. Alta treaba, alta satisfactie. Intrucatva asemanator, dar mai solid, mai suculent, mai baubil. L-am descris bine aici. 87 

Primus 2008. Am gustat vinul in tandem cu Notorius 2009. Dupa  relativa dezamagire, Primus 2008 a parut nu numai vizual mai proaspat, cu o culoare mai sanatoasa, dar si gustativ a oferit o satisfactie superioara. Mult mai fin, cu pastise de visina (mix de prospata si din compot), cacao, vanilie, coacaze si afine, cu aciditate mare care impinge vinul pe gat si rezolva fripturi grele, la cuptor, de sezon. Un vin foarte bun. 89

*nu stiu daca toata lumea e constienta, dar toate aceste vinuri sunt produse din Merlot. 

Nu cred ca e un mare mister ca imi place Rotenberg, cu budanele sale intoarse, cu conacul vechi de nou, cu monopolul univarietal din vie, cu maniera sa de a vinifica "a la garagiste", ba chiar si relativul jemanfisism al etichetelor sale (are 3 vinuri cu aceeasi ilustratie, diferentiate doar prin nume). E drept ca am recomandat etichetele sale, de cateva ori, pentru cadouri corporatiste de sarbatori. La fel de drept e ca am cumparat mai putine vinuri decat am gustat. 

In noul an, asa cum imi doresc si eu sa fiu mai bun, tot asa il doresc micului producator din Ceptura sa asigure o mai mare constanta a produsului sau. 

Nu de alta, dar Isus se naste iar si iar in fiecare an. Cumparatorii...mai rar.  

Rotenberg "Clasic" 2009

La inceput, Rotenberg a scos un singur vin- Merlot 2006. Ulterior au aparut si alte vinuri cu noi denumiri comerciale, astfel incat urmasii acelui Merlot 2006 au ajuns sa fie numiti mai oficial sau mai neoficial "Clasic". 

Clasicul a ajuns la anul 2009, fapt de apreciat si nu prea des intalnit pe la noi, unde cramele in nevoia lor cronica de cash arunca chiar si vinurile serioase, care ar avea nevoie de ceva timp de maturare, repede-repejor pe piata.

Acum vreo doi ani mi-am notat despre o varianta beta ca "denota aciditate volatila, tradusa printr-un iz de otet, sesizabil si in atac. In rest clasicul 2009 e destul de bogat, aduce a para usor fermentata, condimente, piele afumatura, si in gust apare si ciocolata, scortisoara, visina, pruna si un finish picant.". Ei bine, aciditatea volatila nu-si mai face simtita prezenta, dupa doi ani de baric si inca pe atata de maturare in sticla, impresiile calde, "dulci" date de stejar fiind acum pregnante, peste visine si fructe negre, insa am resimtit acum niste taninuri verzi care contrasteaza cam strident cu restul. Alcoolul (13,6) mi s-a parut bine integrat. 

E posibil ca sticla 317/1500 s-o fi virat pe strada gresita, fie lotul, fie cine stie...pentru ca: 83 pct@100 lei. Din perspectiva mea, exista in portofoliul Rotenberg alte vinuri din 2009 mai reusite.

Rose Ceptura 2014 Cramele Rotenberg

Rose-ul Rotenberg 2014, produs din Merlot de pe dealul Jugaurs din Ceptura, vine intr-o culoare rose pal, foaie de ceapa, un nas inițial ciudat, amintind de clorina diluata cu apa, piatra udă. Dupa putin timp si dupa cateva grade in plus fata de racoarea frigiderului, apar arome de căpșune ușor răscoapte și un iz salin și iodat. În gust aduce mai degrabă a cireșe, cu aciditate moderata, fiind un vin plăcut, frumos curgător, cu un finish discret, usor citric.  

Nivelul de alcool este 13%, destul de bine integrat, mai ales gustativ. E genul de rose care se apropie de papilele noastre cu oarece delicatete.

Se vede ca Rotenberg si-a stabilizat stilul de rose, vinul fiind destul de asemanator cu cel de anul trecut. Din ce se pare, in 2014, vorbim de e o cantitate mica, de numai 3700 sticle. 

Sa faca vreo 50-55 de lei in magazinele specializate. Pentru aromatica care intriga: 83 pct. 

Emeritus 2009 Cramele Rotenberg

"Mihail Rotenberg s-a obisnuit sa lanseze aceasta eticheta la mai multi ani dupa recolta, lucru de apreciat si inca destul de rar printre producatorii romani, fie ei si de calitate. La obiect: avem o culoare rosu granat cu o bordura indicând semne de maturitate. Olfactiv livreaza suc de vișine, flori uscate și note saline, ca de carne uscata și undeva, in miez- hrean! Sigur, fara partea lacrimogena :)  În gust se prezinta robust, cu note de fructe confiate (smochine, prune) miez de nuca verde, traduse printr-o combinație de taninuri dulci și uscate. În acest sens, e de preferat consumul la masa, mai degrabă decât de unul singur. Ah si in caz ca nu ati remarcat, primeaza descriptorii maturi, copti. Ceea ce e o indicatie asupra oportunitatii de consum, in sine."

Am scris nota de degustare de mai sus pentru Un vin pe zi. Am facut-o in mare graba, avand foarte putin timp intre degustare si data limita de predare a textului. Am regretat aproape instantaneu ca am uitat sa precizez ca merlotul Rotenberg are un nas "evolutiv", ca exista un ferment, o transformare olfactiva, lucru care-  desi nu e ceva deosebit la vinuri rosii care nu sunt ieftine- merita mentionat.

Am avut doar un pahar si vreo jumatate de ora ca sa-i fac radiografia. Insa am incercat vinul din nou, mult mai tarziu, in seara. Nu transformarile din "nas" au fost cele care "dadeau flash-uri"acum, ci surpriza mare a fost gustul. Daca in acea jumatate de ora dupa deschidere gustul era dominat de niste taninuri seci, uscate, iata ca dupa mai multe ore acestea s-au "dizolvat", facand gustul mult mai suculent si mai placut, cel putin din punctul meu de vedere. Tusele de nuca s-au facut coaja de para, si au aparut mai multe fructe negre, suculente, incadrate de arome tipice de baric, acelea care m-au facut sa zic odata, ca sunt "arome de cofetarie". 

Mai amintesc si faptul ca spre deosebire de precedentele doua editii, la 2009 alcoolul (13,8%) mi s-a parut mult mai bine integrat. Daca il aveti, permiteti-mi sa va recomand o aerare de cel putin doua ore. 

Vinul are acea marca Rotenberg- un balans intre eleganta si rusticitate sau daca vreti- intre fin si robust. 86 pct.

Notorius 2009 Rotenberg si viata de apoi a printeselor din povesti

Merlotul 2009 e un vin bun. Are ce te astepti de la un merlot rotenberg: visine in mai multe variante, in functie de moment si imaginatia degustatorului. Dar visina din visinata nu lipseste sigur. SI as zice ca e singurul indiciu al celor 13,5% alcool.  Gustul continua lucrarea aromatica cu un sentiment puternic de cafea si trufa de ciocolata plus condimente pe final, din care nu lipseste piperul. Pentru un vin baricat 18 luni e surprinzator de viu si suculent.E un vin pe care l-as putea bea oricand (daca as avea 50-60 de lei:), dar e pe un prag mai jos din punct de vedere al rafinamentului decat vinurile Rotenberg pozitionate acolo sus la limita celor 100 de lei. 85 pct. 

De nume si eticheta, ce sa zic, parerile sunt impartite. Mai toata lumea se gandeste la Notorious BIG, rapperul mort, iar cand vede ilustratia...Ciprian a pus poza pe #winelover, care e un grup format in mare parte din straini si nicio reactie n-a fost pozitiva. Ma tem ca ideea e prea contorsionata ca sa se regaseasca lumea cu usurinta in ea.  

Dar cumva imaginea aceasta de contorsionist, de ilustratie de codex medieval migalos ilustrat, m-a dus cu gandul la cartile inflorate, de povesti, care-mi populeaza rafturile de mai bine de cinci ani. Iar impactul de la granita dintre interesant si socant mi-a amintit de viziunea fotografei israeliene Dina Goldstein, intitulata fallen princesses. Cam dau de gandit aceste puneri in scena, nu-i asa? 

Rotenberg Ceptura Rose 2013 si niste muzici recente

Inainte de a ma apuca sa traduc un interviu luat unei personalitati internationale din lumea vinului, hai sa va zic doua-trei vorbe despre proaspatul roze 2013 de la Rotenberg.

El este un single vineyard, adica provine de pe un plai viticol anume, un deal din zona Cepturei, numit Jugaurs, grad de specificitate nu tocmai tipic pentru acest soi de vin. Este produs din merlot, ar fi si culmea sa fie din altceva, avand in vedere ca pe plantatiile cramei susnumite merlotul face legea. Are 13,3% alcool, ceea ce iese un pic din tiparere rozeului de la aceasta crama, care ne-a obisnuit in anii anteriori cu un vin extrem de tare, plasat oarecum in afara impresiei pe care o are bautorul roman despre un roze- vin jovial, impetuos, agreabil, disponibil, de vara. Oricum, o adiere etilica e sesizabila si in acest nou caz, dar e ceva suportabil, iar bine racit e insesizabil.

E inca loc de experimente. Daca in 2009, Rotenberg ne-a propus un roze mai pe tipic bordolez, un soi de clairet, deci un rose mai spre rosu, iata ca iata ca dupa o serie de vinuri la limita celor 15% alcool, se revine la un caracter mai moderat din acel punct de vedere. Dar tot au reusit sa surprinda. Pentru ca nu e rozeul romanesc clasic (comun, asemanator de oriunde si din orice ar proveni). 

Culoarea e roze mai palid, tip foaie de ceapa. Nasul are nevoie de usoara adaptare la pahar, poate e prea aproape de imbuteliere si din acest fapt, in primele minute, ofera senzatii mai putin antrenanate. Odata depasita etapa, ne aflam in fata unui profil aromatic discret, din care se desprind totusi ca descriptori- cireasa, un mix de fructe de padure si mere. Gustul este suficient de fin, apasa usor pe papile, in acest sens parand usor de baut. Finalul ofera o usoara senzatie tonica, amaruie, pelinata. Pentru mine e un stil de roze ok. 82. Costa in jur de 50 de lei.

PS: M-a amuzat indicatia de pe contra care zice "depozitarea vinului la temperaturi de peste 30 de grade celsius poate genera depuneri". Eu unul cred ca depunerile sunt cea mai mica problema intr-un astfel de caz, dar, hei!, deja v-ati obisnuit cu opiniile mele divergente:)

A se savura seara, dupa o zi cu peste 30 grade celsius (iata!), cu o priveliste in fata ochilor si usurelele astea in urechi

La un Rapsod Merlot 2012 (Cramele Rotenberg) in restaurantul garii din Medgidia

Cel mai accesibil merlot produs de Cramele Rotenberg (Ceptura, Dealu Mare) se prezinta in recolta 2012 intr-un mod foarte placut mie. Exista un fel de eleganta pudrata pe un vin mai degraba rustic. Tuse vinoase si fructate se impletesc cu impresii de baric, visinele (proaspete, confiate) cu nuante de cafea, foarte perceptibile mai ales in gust si o virgula vanilata. Ceva ierburi aromate pe final. Vin vanjos, nefiltrat, cu taninuri prezente, dar in modul dulce-picant. Alcoolul (13,2%) se ascunde bine printre pliurile catifelate ale licorii. E un vin reusit la 20-25 de lei. Sunt tentat la un rating de 84. Cred ca ceea ce il diferentiaza e tocmai impresia de rustic, de vin de tara bun peste care s-au aplicat notele glicerice si de cafea. Presupun ca e un mix de vin nebaricat cu cel provenit din recipiente de stejar. Oricum ar fi, nu i-as spune niciodata nu, mai ales la masa. Pentru mine niste rosii si masline uscate, cateva felii de saucisson sec si de cascaval de Covurlui au fost o asocierea foarte buna.

Din alte puncte de vedere, va recomand un roman romanesc care se citeste cu sorbituri mici si grabite. Medgidia, orasul de apoi (2009), de Cristian Teodorescu (un interviu interesant cu autorul: aici), spune prin capitole scurte (de maxim doua pagini) si oarecum "detasabile" din context, povestea unui oras si a locuitorilor sai, incepand din interbelic si pana in anii 50. Aduce aminte de un magnum opus al literaturii sud-americane- anume Tocaia Grande al lui Jorge Amado. Imaginea orasului prins sub curentii agitati ai istoriei din mijlocul secolului 20, vazuta cand din restaurantul garii, tinut de bunicul autorului, cand prin usa cazarmei maiorului Scipion, cand prin ochii negustorilor armeni sau evrei, sau din inaltul minaretului, se citeste pe nerasuflate si incapsuleaza o lume care-fatalmente- nu mai exista.

Eu cred ca vinul de azi, amestec de rustic si civilizatie precum Medgidia romanului lui Cristian Teodorescu, merge foarte bine cu lectura cartii. Nu de alta, dar din ea aflam ca Fanica Theodorescu, carciumarul si axul in jurul caruia se roteste lumea din acesta ucronie dobrogeana, isi cumpara vinul renumit de la anume crame din Dealu Mare. Stia el ce stia.

Despre vin, cenacluri si despre termenul de valabilitate al metaforei

Sa incerci un vin dupa mai mult timp, eventual dupa ce l-ai cunoscut en-primeur, ca pe un tanar poet care-si citeste cu glas sovaielnic versurile la un cenaclu literar, e ca si cum te-ai reintalni cu respectivul june dupa ani si ani, dand nas in nas cu poza sa in vitrina unei librarii. 

De fapt, vinul acesta de la Cramele Rotenberg- Primus (parerea din 2011- aici), pe numele sau, chiar imi aminteste de un tanar poet pe care l-am ascultat recitandu-si creatiile acum mai bine de 15 ani. Trebuie sa intelegeti ca la acest cenaclu de provincie talentul rezona destul de rar. Cantitatea de bullshit era enorma, in primul rand din cauza adolescentilor sau tinerilor care valorizau propria nevoie de exprimare, care-si confundau trairile firesti la acea varsta cu un eveniment epocal de mare insemnatate pentru umanitate si care trebuia exprimat si comunicat cator mai multi oameni, intru fiinta.  Ei, la acel cenaclu eu si bunul meu prieten Bogdan eram -ca sa zic asa- vedetele, principalii taietori de frunze la caini si bautori de bere de dupa sedinta. Cata poezie proasta am auzit, vai de mine! Exemplu:  17-18 ani, domnisoara sensibila, poezii dintr-un lexic de 200 de cuvinte, in special rime freudiene gen sange-plange, noapte-soapte. 

Si in acest peisaj lugubru- apare un baiat de la un liceu industrial, care ne-a zis vreo doua trei poeme care ne-au lasat masca. Tipul arata normal, chiar chipes de normal daca-mi amintesc ce zicea o cenaclista. In afara de asta avea un simt al metaforei foarte dezvoltat. Sa va dau niste exemple: "Omul sufera de sindromul imunodeficientei la timp". In alta creatie vorbea despre o anume domnita ca fiind o "arma de iubire in masa". 

Trebuie sa intelegeti ca dupa creatiile batranilor cenaclului (care- in afara de vreo doi tipi valabili- nu erau decat niste Nichita wannabes) si dupa nesfarsitele diatribe avand la baza tribulatiile sufletelului adolescentin- ce scria baiatul asta era adiere de parfum frantuzesc. S-a prezentat sub un nume cam generic, probabil un pseudonim, asa ca nu e chiar ironic faptul ca nu-mi amintesc cum il chema. Nici nu l-am mai revazut de atunci. Probabil acum e electrician prin Spania sau asa ceva.

Cred ca daca mica amintire extrasa din mintea mea corupta si decrepita are vreo morala, aceea ar fi ca metafora de calitate (de fapt figura de stil, intr-un inteles mai general) are un termen de valabilitate foarte lung. Iata cum imi amintesc de niste versuri recitate de cineva intr-un cenaclu acum 15 ani.

Poate asa e si in lumea vinului si ii doresc acestui merlot din Ceptura sa fie la fel de memorabil peste 15 ani, cu toate figurile sale de stil amintind de visine, dude, cacao si vanilie. Ma gandesc de multe ori la oenologi ca la cei mai creativi dintre ingineri, iar creatiile lor- daca sunt expresia unui talent genuin- vor fi precum versurile poetului de care va spuneam. Care e tinut minte (cel putin de un singur om) pentru ca intr-o zi oarecare, intr-un oras oarecare, doua-trei versuri au iesit din normal, au fost...cum sa le spun- autentice? Expresii ale terroirului? He, he...

La Rotenberg (15 septembrie 2013)

Ziua Portilor Deschise la Crama Rotenberg. Mihail Rotenberg in salopeta sa de blugi. Chestie de imagine.

Conacul vechi de nou, gratare. Un tractor cu remorca si ladite cu struguri. 17 hectare. Un singur strugure: merlot. Nu mai putin de 10 vinuri.

Singura noutate, fata de vizita anterioara, este ca celebrele tomberoane au disparut. Fermentatia va avea loc in budane de 1500 litri. E ceva exotic, intr-un fel, sa revezi lemnul in lumea inoxului. 

Si mai e ceva. Mi s-a intarit ideea ca se poate face vin bun si fara marketing agresiv, fara 20 de degustari prin restaurantele patriei, fara reclame in 10.000 de reviste. Stiu ca suna idiot, dar stiti cum e, daca nu mai bei o bere cu un amic vreo doi ani, cand il revezi la un botez ai impresia ca nu s-a schimbat nimic in viata lui, asta pana nu-ti povesteste una-alta si iti dovedeste contrariul. 

Abordarea lui Rotenberg e diferita si ramane de vazut daca va da roade, dar in mod cert are o directie. De exemplu, Menestrel a fost vinul oficial al Festivalului Enescu. Nu s-au batut tobele in Carrefour si nici nu ne-am trezit cu un afis cat teatrul national intr-o intersectie. Dar am vazut clipuri de prezentare pe Money Channel. Tot de exemplu, oarecum bizar fata de directia generala, accentul e pus pe retail si nu pe horeca. Chiar daca crama nu produce vinuri foarte ieftine, ci dimpotriva. 

A fost o zi frumoasa, norii amenintatori de dimineata s-au risipit, iar chestiunea s-a transformat intr-o voioasa petrecere campeneasca. S-au facut vizite in crama, in vie, degustari. Lumea s-a simtit bine. Oricum, la el acasa si vinul pare mai hatru, mai rustic, mai autentic. 

Daca ar fi prin Romania vreo 20 de rotenbergi, fiecare cu damblaua lui (poate ca m-as imprieteni foarte tare cu rotenbergul-babeasca neagra, fara sa uit sa le dau mesaje de la multi ani celor cu grasa sau cu busuioaca), cred sincer ca lumea vinului ar fi mai interesanta.

Ce s-a degustat:

Roze Ceptura 2012. Miros turbulent, de ceapa, gust oarecum plat, cu nuante de căpșune. Exista o finete a lucrarii si un stil spre rose-ul light, mai putin extractiv. Partea rea este alcool pregnant, noroc ca-i productie mica si nu va apuca sa nasca. Una peste alta- 78.

Rapsod 2011 o culoare stralucitoare, rosie-rubinie, cu ceva purpuriu. Un nas de dulcețuri, fructe de padure, patlagina, carne afumată. Gust destul de suculent, cu tușe de vișine, acid, baubil. Taninuri prezente, dar nimic deranjant. 83. Chiar mi-a placut, are un pret decent si e jovial. 

Menestrel 2009 culoare mai intensa decat rapsod, tuse olfactive de caramel si magiun. In gust e dulce acrisor, catifelat, ciocolatiu. 83-84 

Emeritus 2008 Un nas baton cu rom, usoare tuse de sirop de patlagina, carne afumata, In gust visina face legea, dar am sesizat si note de cafea, nuca verde si coaja de para. Pe ansamblu e viguros, dar suplu, apar si taninuri uscate, care provoaca salivatie, mai ales pe final. Bun si cu posibilitati de viitor. 87.

Bine, puteti s-o luati ca o gluma, dar mai ales notele de carnuri afumate s-ar putea sa nu fi venit din pahar, ci de la gratarul de afara. Voi relua problema la o data ulterioara, ca sa ma lamuresc:)

Toate bune, pe data viitoare!

Emeritus 2007 Cramele Rotenberg revizitat

Emeritus 2007 Cramele Rotenberg. 
Aromatic a castigat mult, aduce tuse puternice de condimente (scortisoara, cuisoare, piper), fructe negre, ciocolata cu rom, un diafan iz floral. Gustul s-a subtiat nitel, va amintiti taninozitatea bizara de la lansare. In rest apar aceleasi note de para (williams, cu coaja cu tot), coacaze, afine, cafea. Repertoriul gustativ s-a diversificat putin fata de dominanta visina initiala. Finalul aduce pastise acrisoare, ca de visina, zmeura, tanin verde.  Recomand servirea la 10-12C, ca un vin rustic, ceea ce de altfel si este. Daca se incalzeste prea mult tusele dulcege de esenta de rom devin deranjante.
Am incercat sa inteleg ce m-a facut sa-l punctez cu 90 pct in decembrie 2010. Si mi-am dat seama ca-mi amintesc perfect circumstantele, seara, oamenii, vinul care m-a bucurat si entuziasmat. L-am considerat original si unic, nici articolul in sine nu s-a lasat mai prejos.
E in continuare un vin ok, dar bizareriile acestui vin s-au acutizat. Nu mai e atat de rafinat ca prima oara, e ciudat, acum pare rustic, un adevarat ţăran emerit. Ca acei oameni care se retrag dupa iesirea la pensie undeva la tara, in cativa ani se "taranizeaza" (miraculos si fecund de analizat fenomen) si incep sa vorbeasca doar despre starea vremii si a porumbului de la camp.
82 pct. Dar nu m-ar mira sa-l gust peste 2-3 ani si sa mi se para mai bun. In fond un mister predictibil n-are niciun farmec, nu-i asa?

Raportul Recoltei 2011: Dealu Mare

Iata ca am ajuns cu raportul nostru in podgoria Dealu Mare, "Bordeaux"-ul romanesc cum a ajuns sa fie numit in ultima vreme. Cert este ca exista o concentratie mare de crame inclinate spre productia de calitate si ca multe vinuri rosii superioare, la nivelul industriei romanesti, provin de aici. Cei care au raspuns prezent la prima strigare sunt LacertA, SERVE, Halewood si Rotenberg. Metodologic, am ales sa nu trag concluzii dupa raspunsurile primite, nu de alta, dar sunt convins ca la acest aspect va descurcati cel putin la fel de bine ca mine. Oricum, va urma un rezumat (promit: concis) la sfarsitul turului enologic prin podgoriile tarii.

LacertA Winery.  Fintesti, Buzau

“Anul 2011 din punct de vedere climatic a fost un an excelent pentru cultura vitei de vie dar doar in perioada ianuarie-august cand temperaturile au fost bine corelate cu cantitatea de precipitatii cazuta si cu ritmul vegetativ al plantelor. Din pacate vremea in septembrie si octombrie a fost excesiv de calduroasa si uscata ceea ce a dus la acumulari accelerate de zaharuri in struguri[s.n.]. In felul acesta s-a ajuns in situatia in care s-a scurtat la minim esalonarea maturarii soiurilor diferite de struguri. Pentru cramele concentrate pe obtinerea de vinuri de inalta calitate (cum este si LacertA) acest lucru este foarte nefavorabil pentru ca fluxul de procesare este dimensionat astfel incat sa se proceseze zilnic o cantitate limitata de struguri acestia trecand obligatoriu si prin operatiunea de sortare ceea ce limiteaza viteza de procesare.

In tabelul de mai jos voi enumera soiurile vinificate in campania 2011, de la LacertA, prezentand si cateva observatii referitoare la fiecare in parte.

Soiul	Observatii
RheinRiesling	Coacere uniforma cu pastrarea aromelor varietale dupa fermentare. Dupa parerea mea RR 2011 este ca valoare peste RR 2010 (e adevarat ca si plantatia este mai batrana cu un an)
Muscat Ottonel	Coacere accelerate cu scadere rapida a aciditatii totale (oricum aciditatea foarte scazuta este hiba mare a Ottonelului la sud de Carpati
Sauvignon Blanc	Echilibrat in compozitie zahar-aciditate-extract dar aroma cu intensitate mai slaba. Desi nu s-a facut desfrunzire decat foarte putin mare parte din boabe au fost arse de soare si in consecinta aroma este mai combustionata
Chardonnay	Relativ aceeasi situatie de la Sauvignon Blanc
Pinot Gris	Putin deficitar in aciditate. Este adevarat ca nivelul zaharului in struguri a fost cel mai mare (oricum PG in Romania are potentialul de coacere cel mai mare). Aroma de asemenea este putin anonima si parca putin coapta. Cred ca este problema majoritatii vinurilor albe romanesti din recolta 2011-senzatia de copt din aroma
Pinot Noir	Coacere accelerata ceea ce a dus la stafidirea multor boabe. PH-ul mustului a fost foarte mare si in consecinta a fost nevoie de corectie de aciditate, PN fiind soiul dintre rosii cu predispozitia cea mai mare de crestere a PH-ului la nivel cam mare. Consecinta imediata este nuanta vinetie a culorii rosie
Burgund Mare	Comportare foarte buna in conditii de stres hidric. Echilibru intre zahar si aciditate in must
Shiraz	Comportare f.buna in conditii de stres hidric (de fapt Shiraz este soi f.iubitor de soare). Vinul rezultat este foarte tipic (se spune ca in anul 3 si anul 7 via produce strugurii din care se obtin vinurile cele mai tipice din soiul respective). Culoare excelenta, echilibrat, corpolent
Feteasca Neagra	Struguri de foarte buna calitate desi poate putin deshidratati. Fermentarea s-a desfasurat in conditii dificile, Feteasca Neagra fiind un soi capricios. Culoarea este excelenta, aroma este tipica (pruna uscata) si realizarea cel mai mare este faptul ca a fermentat la sec
Merlot	Dupa parerea mea (cel putin la LacertA) 2011 a fost an de exceptie pt.Merlot.  Culoarea este foarte intensa si cu o nuanta rosu violet foarte vie, aroma tipica de zmeura si fructe rosii, corpolenta si lungime in postgust. Urmeaza sa vedem evolutia timp de un an (avem aceleasi variante de M atat la barrique cat si la vas de inox tocmai pt.a vedea in paralel evolutia )
Cab.Sauvignon	Coacere corecta (de fapt din sortimentul de struguri de la LacertA Cabernetul este soiul cel mai tardiv). Culoare excelenta, corpolenta, aroma de fructe de padure negre, aciditate foarte buna care va permite o maturare in barrique in conditii foarte bune

informatii primite prin amabilitatea d-lui Mihai Banita, Director Lacerta

SERVE Ceptura, Prahova. Cu mentiunea ca informatiile privesc si plantatiile SERVE de la Cogealac, Constanta

“In ciuda fenomenelor climaterice extreme care s-au inregistrat in 2011: ploi abundente si temperaturi scazute in mai si iunie, seceta si temperaturi de peste 36° C in a doua parte a lunii iulie si mai ales in august, anul a fost unul foarte bun pentru vita de vie. 

La Ceptura ploile si temperaturile ridicate au alternat, astfel incat excesele de umiditate si temperaturi nu au avut urmari asupra viei. Maximele de temperatura s-au atins in august, cand a plouat destul de putin, iar luna septembrie a fost extrem de prielnica culesului, cu nopti racoroase si zile calde, fara roua si fara precipitatii. 

Putem astfel afirma faptul ca conditiile climaterice au fost unele dintre cele mai prielnice din ultimii 10 ani, mai ales daca luam in considerare calitatea medie a vinurilor pe care le-am obtinut. Toate acestea, combinate cu tehnologia atent aplicata (incluzand normarea productiei in august), au contribuit la obtinerea unei recolte foarte bune. 

La Cogealac, in Dobrogea, unde precipitatiile s-au lasat mai mult asteptate, am reusit sa pastram calitatea recoltei. Iar rezultatul a fost mai mult decat satisfacator: vinuri albe foarte tipice, cu alcool peste medie, dar in acelasi timp foarte echilibrate.

Cat despre vinurile rosii, acestea sunt cu mult peste media ultimilor ani, din toate punctele de vedere: atat in ceea ce priveste culoarea, cat si corpolenta si tipicitatea. 

Concluzionand, am putea spune ca anul 2011 este unul foarte reusit din punct de vedere calitativ si credem ca va deveni un an de referinta.”

Recolta anului 2011 a fost foarte buna din punct de vedere calitativ cat si cantitativ, dar un pic  dificila pentru vinificator datorita conditiilor climatice deosebite.”

Echipa SERVE, prin amabilitatea d-lui Dan Savulescu, director de vanzari

Rotenberg Winery, Ceptura, Prahova

“2010 a fost zero (il sarim) asa ca 2011 a fost mai bun, desigur.  Cantitativ nu a fost cine stie ce, dar culegand devreme, spre deosebire de culegii mei, voi avea sper calitate foarte buna [s.n.]. Recolta a fost slaba la toti, cu toate ca toti au declarat ca e foarte buna. In Dobrogea a fost buna, asa ca la portile cramelor din zona (nu spui tzine, persoana importanta) s-au vazut camioane TIR descarcand struguri culesi nu in Ceptura sau imprejurimi.”  Mihail Rotenberg, proprietar

Halewood Romania, Prahova. Cu precizarea ca informatiile gestioneaza si rezultatele din celelalte plantatii detinute de companie, din podgoria Sebes(Alba) si Murfatlar(Constanta).

“Dupa iarna 2010-2011 pana in mai 2011 conditiile meteorologice au fost excelente. Din pacate in lunile iunie iulie am avut parte de ploi numeroase si abundente, lucru ce a ingreunat tratamentele fito sanitare. Apoi a urmat perioada de seceta cu temperaturi ridicate (38-40 grade Celsius) in septembrie, clima ce a anticipat momentul recoltei pentru a evita fenomenul de stafidire a boabelor. Calitatea strugurilor  nu a fost afectata datorita tratamentelor fito sanitare aplicate si alegerii momentului optim pentru recolta a fiecarui soi in parte.

Datorita temperaturilor foarte ridicate si a umiditatii atmosferice scazute, intr-un timp relativ scurt acumularile de zaharuri au fost foarte mari. Acestea au ajuns la unele soiri si la peste 250 g/lt, ceea ce a dus la ingreunarea fermentiei alcoolice facand mai dificila munca vinificatorului care a trebuit sa acorde o atentie deosebita acestui fenomen.

In general, vinurile obtinute, valabil pentru toate cele trei zone, sunt  foarte concentrate, bine structurate, avand culori intense, cu nuante deosebite, specifice soiului. Din punct de vedere aromatic, in ciuda temperaturilor ridicate din timpul zilei, vinurile se exprima frumos.

Vinurile de mare finete pentru acest an de recolta din regiunea Sebes- Alba sunt  obtinute din soiurile  Chardonnay , Gewurtz Traminer, Pinot Gris. Din regiunea Dealu Mare impresioneaza Fetesca Neagra , Shiraz- ul, Cabernet Sauvignon-ul si Viognier- ul. Vinuri de inalta tinuta din soiurile Chardonnay, Tamaiosa Romaneasca,  Feteasca Neagra si Cabernet Sauvignon s-au obtinut si  din viile noastre din Murfatlar [s.n].”

Prin amabilitatea d-nei Magdalena Constantinescu

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.