 |
| Mysterium |
Asa cum va amenintam in finalul
descrierii "judetului Jidvei", a venit timpul sa vorbim serios despre obiectul muncii, si anume- vinurile. Trebuie sa fac o precizare, chiar de la inceput. Degustarea s-a intins pe durata a aproximativ doua ore, si a cuprins o lista de 21 de vinuri, plus doua aditionale. Cu exceptia pauzelor, ritmul de degustare a fost sustinut si inevitabil au aparut mici probleme. Un alb aromat sau puternic baricat face ca intensitatea aromelor sa emigreze pur si simplu de la el la urmatorul aruncand peste pahare arome si gusturi care ar putea sa nu fie de fapt acolo. Poate ca de aceea am fost singurul care si-a luat note de degustare la toate vinurile, cine stie..:)
Oricum impresia generala a fost favorabila, nu mi-a venit sa cred ca doar 2-3 vinuri din 23 au cazut sub 80 de puncte la recitirea foii de degustare. Poate o fi o posibila crestere in calitate venita odata cu retehnologizarea, poate faptul ca direct de la crama vinul nu trebuie sa indure trubulatiile cauzate de lantul distributie-retail si ca il ai in fata la varsta si calitea maxima (optima, mai bine zis), nu stiu, cert e ca ce am incercat acum si ce aveam in amintire despre vechiul Jidvei sunt doua lucruri foarte diferite.
Asa incat, cu rezervele amintite, si cu precizarea ca vinurile sunt seci cu exceptia acelora in care am mentionat explicit un alt nivel al zaharului rezidual, sa trecem in revista rezultatele:
 |
| Bloggerimea la lucru |
1.
Feteasca Alba Maria 2011- floral, mieros, ierbos (lucerna), aciditate buna amplificand note de mere parfumate, piersica, aluzii minerale spre finalul dominat de tuse picante, piperate. Persistent. O feteasca alba din cele bune. Desi marturisesc ca l-am gasit diferit de mostra gustata
la inceputul lui aprilie, mi s-a parut de aceeasi calitate: 84.
2. Feteasca regala barique 2011- fermentat in baric aduce arome de lemn si gutui uscate, dar si un iz de alcool, gust plin, dar acid, cu tuse de gutuie, para, si o astringenta minerala, as zice, pe final. Nu cred ca e inca 100% gata de aruncat pe piata. Inca neetichetat, de fapt inca nebranduit, ca sa fiu exact. 81.
3. Feteasca regala 2009- un nas evoluat, floral, cu tuse de grapefruit, care se transmit in gust care arunca senzatii dulcege, de pepene galben, nuca si ceva tonic, amarui. Un vin demidulce (la limita inferioara), dar cu o aciditate suficient de mare cat sa te pacaleasca. 83-85 (exista loc de evolutie). Din nou, eticheta incerta.
4.
Chardonnay barique Ana 2011. Si aici exista diferente fata de varianta
gustata anterior, parca vinul a devenit mai "mare", mai musculos. De fapt cred ca e doar vorba de integrarea unor note de lemn. Acum e foarte clar un chardonnay new-world, cu mar si tuse evidente de vanilie si miere. Alcoolul (14,5) e totusi bine integrat. 83
 |
| Dr. Ioan Buia |
5.
Chardonnay 2009. Un vin interesant, old school, fara baric. In nas aduce polen, grapefruit, in gust se prezinta fin si moale, cu astringenta de coaja verde de para williams, si pepene galben. Putea fi mai acid, dar vorbim de un vin maturat si cred cu pastrare medie. Placut, de vinoteca. 82+.
6. Mysterium traminer+sauvignon 2011. Un vin cu tuse de ierburi aromatice, bulion, cu un gust vanilat, cu pepene, caisa si finish de ardei verde si pielita de strugure aromat. 82.
7. Mysterium muscat ottonel, feteasca regala, sauvignon blanc 2011- olfactiv aminteste de boaba de muscat si aduce in plus note vegelate de ardei. Gustul e citric-dulce, cu mar si mango, nuante de fruct copt remarcabile in contextul unui nivel de zahar rezidual de doar 1,2g/l. 83.
8. Tezaur Sauvignon blanc, feteasca regala 2010. Un nas floral, usor, discret, un gust citric moderat, cu tuse iodate pe final, destul de acid. 79
9. Sauvignon Blanc barique 2011- un nas de paine prajita, ierburi aromatice, vanilie si volatili evidenti (vinul are aproape 15% alcool), un gust siropos de pere si vanilie. Pare "mare", solid. Am fost nitel surprins sa aflu ca are 12 g/l zahar rezidual, aciditatea grozava contrabalansand bine acest aspect.
 |
| "Hm", ziceam in timp ce citem lista |
10.
Sauvignon blanc Nec Plus Ultra 2009. Vinul acesta are mai multe fetze. L-am baut de mai multe ori (
aici e descrierea unei astfel de ocazii) si cred ca exista unele diferente intre loturi. Dar nu despre acelea vorbim aici, ci despre sticla pusa pe masa cu aceasta ocazie. In nas o bizara aroma de gaz, iar in atac si gust o multitudine de arome exotice, cu rest de zahar ascuns bine de tot, avand in vedere ca e demisec. 82.
11. Dry Riesling Monsieur Henri Selection 2010. Un vin arhicunoscut, de categorie usoara, cu o interesanta aroma si chiar gust de paine prajita, dar si grapefruit (cu tot cu o usoara astringenta). Nu-i rau, avand in vedere raza de pret, sper doar sa regasesc aceeasi calitate la raft. 78.
12. Riesling de Rin 2009. O premiera care imediat dupa deschidere se prezinta extrem de tipic. Am baut nenumarate vinuri de la Weingut Geiben si pot spune cu mana pe inima ca daca acelea au fost bune si acesta e la fel de rheinriesling si la fel de bun. Gaz lampant, grapefruit, gutuie in nas, gutuie, mandarina in gust si un final citric-amarui care taie cele aproape 30 g/l zahar. Am punctat vinul cu 85 pct, dar marturisesc ca am sesizat pe parcursul serii o involutie din partea sa.
 |
Alina Musat, Razvan Avram
si degetul lui Ioan Buia |
13.
Muscat Ottonel Ana 2011. Am mai vorbit
in trecut si in termeni laudativi despre acest vin. Sa zic doar ca aceasta noua revedere mi-a intarit parerea ca este o reusita enologica. 85.
14. Gewurztraminer "Grigorescu" 2009. Acesta e un vin de mare retail, il stim cu totii. Este un demisec la limita cu demidulce. Mi s-a parut ca nu are aciditatea necesara pentru a sustine zaharul si aromele intense. In speta, arome ca petale de trandafir, vanilie si lyche au fie nevoie de o prospetime mai mare fie de un corp mai solid ca sa nu dea senzatia de sirop. In orice caz, nu vreau sa-l critic prea tare, e corect lucrat, fara defecte care sa ne alunge de langa el, doar nah! nu-i pentru mine. 75.
15.
Pinot Gris Maria 2011. Un vin fermentat 50% in lemn. Cititi va rog ce am spus
aici despre el, pentru nu am nimic de completat. 81.
16. Pinot Gris 2009. Un vin de vinoteca, inca neetichetat. Am banuiala ca acesti viitori batranei care sporovaiesc pe rafturi in crama vor apare candva in gama "Castel". Un vin cu aromatica interesanta, cu polen, avocado, pere williams, gutui, aciditate buna si cu final tonic, amarui. Din nou "smart move" la cele 27 g/l zahar pe care le are. 84, cu perspective.
17. Neuburger 2011. O alta noutate. Un strugure austriac, rezident in Transilivania de cand haul, dar plantat pe suprafete mici, din ce in ce mai mici. Aduce a fagure de miere, un strop de esenta de vanilie, pere moi, lyche. Neajunsul e ca se termina foarte abrupt. Altfel din soiul "full body". Nah, la 51 g/l zahar, ar fi si culmea sa fie altfel. 82+.
18. Icewine (vin de gheata, de fapt metoda e un mix de ice si strawwine) 2011. Un vin special, produs din struguri de gewurztraminer culesi la sfarsitul lui noiembrie, in plin inghet nocturn. Aromatic pare tuipic pentru vinuri cu o asemenea concentratie de zahar, cu musetel, crini, miere de salcam, un plus vegetal de ardei gras. In gust surprinde prin baubilitatea ridicata, retronazal intalnim para din compot, si altfel un iz de portocala rascoapta si chiar pe final coaja rasa de portocala, dulce-picanta, cum o stim. Exista si ceva mentolat, vinul este neobisnuit de alcoolizat pentru categoria lui (14%). Un vin foarte bun. 91.
19. Mysterium Roze 2011, cupaj de syrah si cabernet. Aromatic aduce a miez de paine, zmeura si petale de trandafir, iar in gust zmeura si cireasa sunt evidente. Nu mi s-a parut cine stie ce, nu-i cel mai bun rose facut de Marc, dar venind atat de tarziu in degustare e posibil sa nu-i fi sesizat niste nuante. De aceea: 78-80.
20. Romantine alb. Spumant extrabrut obtinut din feteasca regala si pinot noir. 2010 in lista degustarii, desi anul nu apare pe etichete. Vin fara adaos de expeditie, 1,9 g zahar. In aceasta ordine de idei cred ca e unic in Romania. Aduce a sambure de mar, unt, drojdii fine, are o perlare fina, bule mici, un gust usor citric si amarui, de zarzara semi-coapta. Un spumant fin, dar parca ceva mai multa diversitate gustativa l-ar fi ridicat mult. Bun.
 |
| UUU, creepy! |
21.
Romantine Roze. Tot 2010. Un spumant brut. Obtinut din pinot noir. Are o perlare fina, usor inconstanta, in nas si gust crema de patiserie cu fructe de padure, zmeura, fragi, e fin, agreabil iar restul de zahar anuleaza unele tuse amarui, aparute pe final. Ok.
22. In afara listei am mai gustat o Feteasca regala din gama Clasic, din 2011, vin de larga circulatie, ca sa zic asa. L-am gustat la sfarsitul zilei, si nu cred ca a avut prea mult de castigat din asta, dar un vinut cu aromatica simpla, de citrice, iarba si tuse de cremene, cu gust nu foarte corpolent, citric, ca de mere inca necoapte si final dupa preferinte de limeta sau carcei de vitza. Simplu, dar curat, oricum. 75 pct. Marturisesc ca am incercat vinul acesta si cu alta ocazie si concluzia a fost asemanatoare: fara a fi un vin extraordinar, aduce insa prospetimea necesara unei discutii mai prelungi, fara ca pretul sa fie un subiect prea incins.
23. Tot in afara listei am mai avut ocazia sa gust o alta premiera. Primul vin rosu de la Jidvei, un proiect al d-lui Ioan Buia, un
cupaj pe baza de cabernet cu aport de pinot, burgund si merlot din 2008. Rezultatul a fost usor bulversant, oricare dintre noi putand fi pacaliti ca avem in fata un pinot 100%. O aromatica de fructe rosii coapte, un gust de skittles, plin de dulce-acrisorul fructelor de padure si al cireselor coapte, cu un gust remanent foarte placut in aceeasi tenta agreabila. Un vin care, dupa spusele creatorului, a fost vizat sa intre in gama Tezaur, dar din variate motive cele 17.000 de butelii nu si-au gasit inca eticheta si e posibil nici sa n-o gasesca vreodata. Un vin de 82-83 pct.
Avand in vedere ca e un post relativ tehnic si poate plictisitor pentru unii, simt nevoia sa mai adaug unele impresii care nu privesc atat vinurile, cat celelalte lucruri care finalmente il produc. E imposibil sa nu sesizezi pasiunea cu care vorbeste Ioan Buia despre vinurile sale, dar si maniera "clasicista" in care le realizeaza. Si e la fel de imposibil sa nu sesizezi competenta expeditiva a lui Marc Dworkin, contemporanitatea vinurilor facute sub indrumarea sa- cele trei din gama Owner's Choice si mai recentele Mysterium. Celelalte etichete, cum banuiti, sunt realizate de Ioan Buia.
Si mai cred ca din colaborarea celor doi enologi- mai bine zis- din exploatarea inteligenta a expertizei si contributiei fiecaruia, Jidvei poate intra si in topul celor mai bune vinuri romanesti, nu doar in cel al vanzarilor si al cifrei de afaceri.
.jpg){kind=spacer}
