 |
| Ultima etapa: Paris |
Pana acum vreo 3-4 ani am fost un fidel urmaritor al Turului Frantei, celebra competie ciclista. Comentariul asigurat de Radu Naum si Radu Banciu se ridica de multe ori peste nivelul unei competiile tarata de scandaluri de dopaj, dar plina de adevarate fapte de vitejie si eforturi supraomenesti uneori incununate de succes. O etapa se intinde pe mai multe ore, rastimp in care “caravana” trece prin peisajul rural al Frantei, prin orasele pentru care simpla trecere in goana a ciclistilor este o sarbatoare in sine, o onoare de care isi vor aminti multi ani. Imi amintesc ca primarul din Macon, atunci cand ne-a primit pe noi- tinerii romani veniti in urbea sa la un “schimb de experienta”- a amintit de un eveniment notabil pentru capitala departamentului Saone-et-Loire, si anume trecerea lui Miguel Indurain pe strada principala:).
 |
| Un suporter celebru: Didi Senft |
Turul Frantei este o sarbatoare veritabila, un fenomen specific frantuzesc, in care sportul, turismul, gastronomia si cultura franceza in general isi fac intrarea prin ecranul televizorului in casele privitorilor de aiurea. Marturisesc ca dupa ce Radu&Radu au abandonat proiectul, chestiune care a coincis oarecum cu prima retragere a lui Amstrong, am incetat sa mai fiu un client fidel. E ciudat cum desi controversele au planat asupra dominatiei olimpiene a ciclistului american asupra Turului, si mai toti sperau ca retragerea sa va anima acest sport, am senzatia ca s-a intamplat invers. S-a creat un imens “vid de putere”, a fost ca si cum s-a inchis brus o institutie importanta, lasand multimile de petenti cu ochii in soare. Iar din punctul meu de vedere renuntarea celor doi comentatori, de la care aflam nu atat ce au mancat rutierii la micul dejun, ci istoria locurilor prin care treceau, se personaje notabile s-au nascut sau au trait in localitatile respective, ce tip de banza si ce vin se face pe acolo, m-a facut sa-mi dispara dependenta de Eurosport, in luna iulie a fiecarui an. Profitand de prezenta sa la recenta intrunire organizata de George Moisescu, i-am multumit lui Radu Naum pentru contributia la umplerea unor dupa amieze din trecut, si la randul sau mi-a recomandat sa privesc Turul in continuare, deoarece sportul acesta mai are inca multe momente frumoase si demne de privit.
 |
| pietrisul din vie: un trademark al Rhonului |
In fine, vinul de astazi vine de pe langa Avignon, pe unde Turul a trecut de multe ori, daca imi amintesc bine chiar si la ultima editie. Este un Cotes du Rhone Villages, de la 1 km de Lirac si peste fluviu de Chateauneuf. Syrahul din vite de 40 de ani reprezinta 90% din acest vin, restul fiind Grenache din vite si mai batrane, de 60 de ani. Aceste coordonate se regasesc in vinul produs de cooperativa Les Vignerons d'Estezargues (mai multe despre producator: aici), sub numele Domaine d'Andezon. Anul este 2009 si nu a fost rau. 
La nivelul analizei senzoriale avem un vin superconcentrat, aparent nebaricat, cu arome puternice de afumatura, pielarie parfumata, precum manusile fine ale unei domnisoare de pension, la primbare prin parcul cel mare din Avignon. Gustul este puternic, devii brusc constient de forta gravitationala, in sensul ca in gura trage in jos, pare greu. Fructul identificabil usor este un compozit de afine si coacaze, cu nuante de cafea si tabac pe final. Nivelul de alcool (14,5%) contribuie la senzatia de forta a vinului, fara a fi deranjant.
Trebuie sa remarc, in final, fantastica diversitate a vinurilor de Rhon, unde poti gasi cele mai diverse expresii, de la easy-drinking pana la “greucenesti” de soiul vinului de azi. A costat 10,5 euro, adus de afara, si e un vin foarte bun pentru banii dati. 89-91pct. Cu apogeu in 2013-14, daca ma intrebati pe mine.
E un vin mai degraba de tricou alb cu buline rosii, adica tricoul celui mai bun catarator, decat de tricou galben (liderul la general). Desi daca il pierde in urmatoarea etapa, nu-i bai: din cauza tineretii sale, il poate prelua pe cel alb (cel mai bun tanar). Allez!!!
