Acest vin mi s-a parut dezamagitor dintr-un punct de vedere. Pus fata in fata cu noutatea, fiind un vin din varietati mai putin intalnite precum grenache blanc (50%), clairette blanc (20%) si restul marsanne, rousanne si pantagruelic intitulatul bourboulenc, te astepti la ceva deosebit, inedit, cu arome ciudate, etc. Si ramai putin dezamagit cand descoperi ca nu-i asa. Un vin produs de Camille Cayran in comuna Cairanne din Vaucluse, deci un Cote du Rhone veritabil, cu nas floral, mieros, si gust molicel aducand a caise, para, o muscatura de banana, corcosuse galbene, final citric-amarui, pelinat nu foarte agreabil. Daca adaugi si ceva alcool, deja nu te gandesti prea nostalgic la el. Vinul e oricum destul de tare, din ce imi amintesc (14%).
Nu e rau in vreun sens, dar nu-i nici fresh, nici elegant, nu-i -intr-un cuvant fie spus- memorabil. E un vin generic, ca sa-mi asum paternitatea termenului.
Am impresia ca Ciprian a dat vreo 7-8 euro pe el de la niste nemti, pret la care nu-ti smulgi parul din cap, dar e "deception", ca-n titlu.
Tot amalgamul asta de soiuri bizare mi-a amintit prin contrast ca uneori un film cu actori necunoscuti sau considerati mediocri (pana atunci), poate furniza surprize foarte placute privitorului. Sa ne amintim doar Trainspotting, Lock, Stock and Two Smoking Barrels sau...The Usual Suspects. Si vorbesc doar de filmele generatiei mele, pentru ca daca ne intoarcem in timp dam de Mean Streets si cate si mai cate.
Insa, pe de alta parte cate cabernet/merlot nu seamana cu ce zice lumea aici?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu