La Cetate Chardonnay 2023 Crama Oprisor

Hegel credea ca umanitatea are o traiectorie progresiva, iar progresul se realizeaza prin conflict, că idei diferite intra in lupta si din infruntarea lor iese progresul, stiti voi, teza, antiteza, sinteza. Cel putin asa imi amintesc din rudimentele de educatie filosofica obtinute in scoala. Asta nu insemna ca progresul e un drum lin, uneori umanitatea mai da si inapoi, dar per ansamblu mergem inainte. 

Crama Oprisor e un agent al modernizarii vinului romanesc, inca de la infiintare, insa uneori chiar si ea are momente de stagnare sau regres. Vinul de azi este un exemplu. E dintr-o gama "straveche", obisnuita atat in restaurante cat si in marele retail, este premium romanesc, adica se vinde undeva pe la 40 lei. In primul rand, pentru ceva premium si in plus baricat, sa fie accesibil in inceput de februarie al anului de dupa recolta e o performanta, dar pare putin cam prea repede dupa gustul meu. Dar in fond, sunt atatea vinuri din lumea noua care ies la fel de repede, daca nu si mai si, purtand si ele mentiunea "reserve", "special reserve" etc

Oricum, toate carcotelile acestea nu ar insemna nimic daca vinul ar fi entuziasmant la proba paharului. Insa, previzibil, nu este. In alte editii, vinul era bun pentrru ceea ce isi propunea sa fie: un chardonnay nu foarte corpolent, cu nuante moderate datorate maturarii in stejar. Ori ce am descoperit la acest 2023 e un vin alb generic, lipsit de corpolenta, cu aromatica de guma turbo, lemnul iluzoriu, per total subtire. Integrarea nivelului de alcool este si ea problematica la temperatura fireasca pentru un chardonnay baricat. Baubil, in ultima intanta, dar cam putin pentru pedigree si pretul platit. Mar rog, poate e prea tanar, poate nu s-au integrat elementele inca, poate anul n-a fost chiar nemaipomenit pentru chardonnay in Mehedinti, insa nimeni nu plateste pentru scuze si scrupule, ci pentru satisfactie. 

Eu insa abordez un optimism hegelian si sunt convins ca acest pas inapoi va fi urmat de multi pasi inainte.

Să bei cu trufie o Smerenie

Acestă etichetă s-a născut concept. Cu alte cuvinte înainte de a fi un vin a fost o idee. Ulterior s-a realizat și licoarea care să umple de sens conceptul.
Litania oficiala, excelent scrisă, zice astfel: "Smerenie este primul vin din România care a parcurs un drum invers: de la nume şi idee la licoarea închisă în sticlă. S-a vrut a fi un tribut adus sufletului nemuritor şi credinţei nesmintite, călugăriţei din chilie care se roagă pentru fiecare om întâlnit sau de care a auzit. Alchimia lui Liviu Grigorică şi puritatea soiurilor lucrate de Veronica Gheorghiu au fost exploatate la maximum pentru a obține un vin care „închide” această atmosferă. Asprimile tocite ale rasei călugăreşti – surprinse în taninii catifelați, cu astringențe plăcute. Răcoarea chiliei – descoperită în urme aproape imperceptibile de mentă şi eucalipt. Viaţa de zi cu zi – regăsită în parfumul de gutuie lăsată în fereastră şi de cireşe supracoapte. Nedezminţirea credinţei – revelată în puterea mare de învechire a vinului".
Asadar, traducând mai putin liric, vinurile monovarietale erau deja finalizate, însă abia după ce reputatul oenolog Liviu Grigorică și-a pus talentul la lucru, ele s-au îmbinat într-o formă care să transmită fondul deja creionat. După cum își amintește chiar el: "George Moisescu (omul cu ideea n.n.) m-a pus să fac un vin care să evoce o chilie curată de măicuţă. El amintea de parfumul discret de tămâie care vine din biserică, eu mi-am amintit de gutuile puse la păstrat în fereastră si a iesit un vin pe care cei care l-au gustat l-au considerat remarcabil. Eu îl consider ca fiind complet si „altfel“ decât ce oferă astăzi piaţa." 

Dar...s-o luam de la capăt. Istoria Cramei Oprișor începe din 1994, când un important producător din Germania (Reh Kendermann) decide să investească în România. Din 2001 apar și primele vinuri pentru piața internă, iar din 2008 Carl Reh Winery trece printr-un proces de rebranding care o transformă în ce este astăzi, cu accent pe tradițiile și istoria Olteniei. Astfel apar etichete precum Caloian, Drăgaica sau Rusalca. Firma are în exploatare aproximativ 250 de hectare în arealul comunei Oprișor, județul Mehedinți și îmbuteliază anual aproximativ 900.000 litri de vin.

Revenind la licoarea de astăzi, cupaj de  Shiraz (48%), Pinot Noir (29%) și Dornfelder (23%), Smerenie este unul dintre cele mai bune vinuri romanești recoltă de recoltă și cu siguranță unul dintre cele mai valoroase vinuri disponibile pe rafturile Selgros, atât din punct de vedere al calității, cât și al prețului. Care nu este mic (119 lei la ora scrierii acestor rânduri), însă este foarte competitiv față de alte surse de achiziție.

Ce primim de banii amintiți? O sticlă grea, premium, cu accesorii de calitate, lăsând o impresie sobră, bine anturată conceptului. Să nu uităm ca vinul este destul de tânăr (recolta 2016), așa încât după desfacere recomand decantarea (vinul este nefiltrat și pot apărea depuneri) dar mai ales aerarea până la câteva ore în vasul de decantare, pentru ca vinul este evolutiv aromatic și astfel îl vom ajuta să se deschidă. Cu greu am putea bate descrierea oficială, cu taninuri ei care amintesc de asprimea tocită a rasei călugărești etc, așa încât e mai eficient nici să nu ne propunem. În deplierea aromatică putem amușina note de cutie de lemn, sol de pădure, ciocolată neagră, marochin, vișine, coacăze și afine. Iar dacă nu le sesizați, să știți că nu e ceva groaznic, fiind nevoie de puțină experiența în aplecarea spre paharul de degustare. Însă cred că orice persoană poate recepta structura solidă a vinului, corpolența sa, dar și o amabilitate gustativă, un compozit catifelat în care structura tanică și aciditatea se susțin și se completează. Pe final apare o notă tonică, ușor amăruie. Cine știe, aici vor fi gutuile uscate pe fereastra chiliei...
Și da, când lași jos paharul, pe când vinul și-a lăsat deja marca pe palatin, iar aromele și-au împlinit odiseea prin celulele olfactive, papilele și viscerele noastre, vom avea sentimentul că licoarea experimentată este de mare calitate. Iar în opinia mea, vinul e departe de potențialul maxim. Ar trebui păstrat cu grijă și reîncercat peste 4-5 ani. În ce privește asocierile culinare, din rețetele mai recente urcate pe Selgros cauta pasiunea, aș vedea vinul alături de treburi cărnoase, cum ar fi cotlete de berbecuț la grătar sau o smerită și clasică tocăniță de vită.

Nu știu dacă veți simți adierea aripilor de înger pe umeri când vă veți întâlni cu acest vin, însă așa cum smerenia este o atitudine omenească dar înrădăcinată în cele sfinte, să reținem și că dragostea adevărată pentru vin trece dincolo de mundanul amețitor și plăcut simțurilor. Iar dacă licoarea ne ajută și ea, fiind meșteșugit lucrată precum cea de astăzi, și experiența noastră se va întregi printr-un sentiment cald, liniștitor și introspectiv. Singurul neajuns, peste care putem trece cu puțină penitență la o dată care se va stabili ulterior, este că prea multă Smerenie ne poate da dureri de cap! E mai bine în reprize mici și bine dozate, dar...dacă bicisnicul trup nu ne-a ajutat în fața ispitei, iar concupiscența ne-a învăluit de-a dreptul, să știți că pe lângă rugăciune ajută și o aspirină luata de dimineață.

articol aparut in cadrul proiectului Selgros cauta pasiunea

CRAMA OPRISOR - Sfintii Mihail si Gavril (2017)

Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. 

E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese

(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun ținte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie. 

De fapt, avem acum in pahar nu pe Mihail si Gavrilă, ci, mai degraba, pe Mișu si Gabiță.

IG Dealurile Olteniei, 14,5%, ~50 lei, 84 pct

PS: La multi ani!

Jiana Rose 2017 Crama Oprisor

Am citit candva o poezie (balada ar zice criticii) intitulata Jiana. Din ce imi amintesc era o domnisoara blonda, cu parul spic si brate de voinic si cand spahiul de langa izvor pofteste, Jiana are alta parere, mai de Wonder woman. Intr-un fel avem si noi Marvelul nostru mitologic, in acest caz cu accent oltenesc. Vinul rose de la Oprisor incearca sa aminteasca de zana respectiva, fiind proaspat, lin si repede curgator. Aduce arome de cirese, piersici si grepfrut, un corp mai solid decat asteptarile (brate de voinic, da?) si aciditate, recomandarea mea ar fi sa il raciti corespunzator si sa-l mentineti asa.  

Piraţii de la Marea Neagră şi Tămâioasa românească *

Se zice că trăia odată la malul Mării Negre o ceată de haiduci. De fapt, dacă privim cu seriozitate problema, erau niște tâlhari de joasă speță. Și mai bine zis, erau niște pirați de uscat. Cum vine asta, vă întrebați? Vă explic imediat.

Metoda lor era relativ ingenioasă. Se știe ca în nopțile fără lună, sau în nopțile cu furtună, exista obiceiul de a aprinde focuri pe mal, astfel ca navigatorii să știe cam pe unde se află și care e distanța până la țărm. Banditul dobrogean era inventiv: aprindea și el focuri, dar nu pentru a-i ajuta pe marinari, ci pentru a-i ademeni mai aproape de tărm decât ar fi fost prudent. Stânci, naufragiu, morți, o sticlă de rom, bărci, jaf, ahoi!, arrr! etc.

Legenda zice că șeful bandiților era un domn numit Radu Soare care trăia în pădurea Comorova, adică pădurea de la Neptunul zilelor noastre.

Și într-o zi furtunoasă îi ajunge la ureche lui Radu Soare că în zare a apărut o “corabie cu trei catarge și pântecele lung” care se lupta cu furtuna. E un aspect important, care ne spune că nava era de origine occidentală. Baieții noștri s-au pus pe treabă, au aprins focurile astfel încat să ademenească nava spre țărm, zis și făcut, corabia s-a lovit de stânci, mulți morți, nu că pe “haiducii” noștri i-ar fi interesat prea tare subiectul. A doua zi furtuna s-a potolit, iar Radu Soare și ai lui s-au urcat în bărci să exploreze epava. Dar “n-au gasit nimic care să le răsplătească strădania”. Tocmai când se întorceau obidiți la mal, mândra lor căpetenie a băgat de seamă că marea era plină de joarde de viță de vie provenind de la epavă. El le-a ordonat ortacilor să adune toate joardele. Ei l-au ascultat dezamăgiți si crâhnind, zicându-și că partea lor de lume e plină de viță de vie roditoare din moși strămoși și că nu prea merită efortul.  Dar Radu Soare a ramas ferm pe poziție- a curățat o parte a pădurii, unde și-a plantat prada și a asteptat. După câțiva ani a gustat din poama viței și i-a plăcut atât de mult că s-a lăsat de haiducie ca s-o îngrijească mai bine.

Peste ani si ani cele trei fete ale ex-căpitanului s-au măritat. Prima cu un transilvanean, a doua cu un oltean și ultima cu un moldovean. Deja bănuiti ce s-a întâmplat: pe lângă zestrea din tâlhărie le-a dat ginerilor și un dar în joarde de viță. Pe care le-a plantat fiecare de unde era. Și de asta avem azi tămâioasă de Drăgășani, Busuioacă de Moldova și muscat de Târnave. Și toate de la o corabie franțuzească și de la niște tâlhari neaoși.

Sfârșit.

Trebuie să indic ca sursă bibliografică o interesantă cărticică scrisă de Gherasim Constantinescu (mare om, a fost presedintele OIV- Organizația Internațională a Vinului) și Adrian Alexandru Heraru, numită “Metamorfozele Vinului – legende și povestiri despre vița de vie și despre vin”, ed. Niculescu, Bucuresti, 2005, pg 97 “Via adusă de valuri”. [later edit: deși este o poveste distractivă, trebuie să aveți în vedere că nu există alte surse mai serioase din punct de vedere istoric și documentar care să confirme legenda]

Din Google aflăm și o altă variantă a legendei, în care dl. Soare era de loc din Murfatlar și “de aceea se spune că Murfatlar stă la originea vinurilor romanești” (fals citat). Partea aceasta e puțin probabilă, pentru că acum 200 de ani (să zicem) într-un punct oarecare al actualei podgorii Murfatlar ar fi fost mai comună priveliștea unei turme de oi, decât cea a rândurilor de viță de vie. Abia din 1887 s-au făcut acolo primele plantații experimentale, apoi s-a dezvoltat o stațiune de cercetare viticolă, dar abia după cel de-al doilea război mondial plantațiile s-au extins rapid. Dacă ne gândim un pic la istoria zonei și la toponimul turcesc, deja ideea unei tradiții multimilenare neîntrerupte pare doar o poveste de marketing.

sursa foto: pietroasaveche.ro

Cât privește caracterul național implicat de nume, să zicem că în lucrarea de referință Wine Grapes (Robinson, Harding și Vouillamoz) Tămâioasa românească este amintită doar ca un sinonim al unui strugure larg răspândit, anume Muscat blanc à petit grains. Așadar, face parte din marea familie a muscaturilor, care cuprinde în jur de 200 de varietăți, printre care și cunoscutul Muscat Ottonel. De ce anume a simțit cineva nevoia să o boteze “românească” rămâne a fi stabilit, cam în același rând cu celebrul ou românesc, cunoscut așa doar prin unele cărți de bucate de la noi.

Până la urmă, dacă o luam pe aia dreaptă și după povestea noastră de azi, Tămâioasa românească e de fapt cam franțuzească, oricum venită de peste mări și țări, dar deh! să nu mai zică lumea că n-avem povești de spus despre vin.  [later edit: de fapt grecească, studiile ADN confirmând ipoteza originii est-mediteraneene. Fiind un strugure cu multiple denumiri regionale, se prefera generic denumirea franceză, mai des utilizată în literatura de specialitate]

N-o să insist asupra profilului organoleptic, pentru că sunt convins că stiți toți cam ce soi de vin poate da acest strugure.

În ce privește exemplarele pe care le putem găsi în rafturile Selgros, din cele pe care le-am încercat, v-aș recomanda două etichete, ambele din zona Olteniei, de la Domeniul Coroanei Segarcea, respectiv Crama Oprișor. Ambele sunt vinificate în sec, devenind astfel pe de o parte mai prietenoase asocierilor culinare, pe de alta chiar potrivite consumului colocvial (sau convivial, depinde cum o luați). De exemplu, as fi curios cum ar sta lângă acesta rețetă. Poate îmi spuneți într-o zi. Iar din cele pe care nu le-am încercat, e pe lista de încercări viitoare una dulce și venerabilă, cu an de recoltă 1996. Eu zic să ținem legătura!

*aparut in cadrul campaniei SELGROS cauta pasiunea

Feteasca Negra La Cetate (2015) Crama Oprisor

Iata o Feteasca neagra bine facuta, rosie-rubinie cu reflexii purpurii, cu aromatica de prune, mure, cu adieri vanilate, bine integrate in corpul mediu sustinut de taninuri neintruzive, amabile. Nivelul de alcool e respectabil, 14,5%, asa incat am gasit ca racit un pic mai mult, pe la 16 celsius, devine si mai cu duca-s-ar pe gat.

 IG Dealurile Olteniei, 14,5%, ~ 40 lei, 85 pct 

Vinuri pentru 5 retete

Am făcut un exercițiu de imaginație încercând să potrivesc câteva vinuri la preparatele propuse de colegii de campanie. Rețetele respective le-am ales oarecum la întâmplare. Sunt doar niște opțiuni personale, bazate pe inspirația de moment și pe un mic ajutor bibliografic. Să mai zic că toate vinurile amintite se pot achiziționa din Selgros. Logic, nu? Eu am contemplat rafturile magazinului din propria urbe, însă mă gândesc că în cazul altora oferta poate fi chiar mai amplă, deci și baza de selecție s-ar mări. Hey ho, let's go!

Linguine cu creveți în stil italian, o rețetă propusa de Savori Urbane.

Pe larg aici si in rezumat in mintea mea:

Paste, creveți trași la tigaie cu putin usturoi, zeama de lămâie, pătrunjel, una peste alta. Știu nu-i amuzant să povestești așa lapidar elaborate rețete îngemănate în blogosfera cu poze artistice, dar asta e! Laser, frate!

Părerea mea: Purcari Pinot Grigio 2016. Aromatică directă, curată și florală și cu note de pere și piersici. Un vin ușor, aromat, cu suficienta aciditate cât sa "taie" dulceața creveților. Pe banca de rezerve: Canti Pinot Grigio 2015, vin din nordul Italiei, regiunea Veneto, prețuit undeva pe la 20-25 de lei, cu aromatica asemănătoare titularului, dar cu o condiție fizică mai precara, respectiv Cuvee 4 Sfinți 2016 Sarica Niculițel un alb onest, fructat și mai simplu decât am bănui citind componența cuvee-ului: Sauvignon Blanc, Rhein Riesling, Chardonnay si Aligote, cu arome fragrante si un gust proaspat. 20-24 lei. E ziua lor în iunie, halal potrivire! Cum a cui? A sfinților! Adică Zotic, Atal, Camasie și Filip.

Tofu crocant, autor Broccoli and Muffins.

Cu poze strălucitoare: aici.

Mi s-a părut nițel exotic, asiatic, simplu, dar de fapt complicat. O gustărică! Dar una cu texturi diferite și cu gusturi usor exotice (remarc doar "ghimbir"). Deci ce să fie, ce să fie?

Părerea mea: As încerca un strugure aromat vinificat in sec. Sa zicem Tămâioasă Private Reserve de la Halewood din an cat mai recent sau la chiar Egregio Muscat Ottonel 2012 de la Vincon, care s-a păstrat destul de bine. Toate sunt vinuri prețuite în jur de 30 de lei. La o adică, merg si Pinot Grigio amintite mai sus. Iar ca sa fie fantezia completa as încerca un Palomino fino extra dry Tio Pepe, un vin de Jerez marca Gonzalez Byass de servit rece!

E lung pământul, ba e blat. De pizza. Ciprianmuntele.ro

Pe lung: aici. Pizza, salam, măsline, chestii clasice.

E de rosu, proaspăt și vioi, fără îndoială. Sa vedem un Chianti de la Banfi, cu strugurele Sangiovese în rolul principal. Alegerea e undeva intre clasicco și superiore, după buget! Taninuri suple, aciditate buna, ar trebui sa se ducă pe gât ca o cascada de munte! În caz de patriotism excesiv încercați o Feteasca Neagra (sec, ca altfel nu alunecă), cum ar fi Castel Stârmina de la Vinarte, din Mehedinti sau chiar un Pinot noir de Dealu Mare Vinul Cavalerului de la Serve.  Să-mi ziceți cum a fost!

Pulpă de miel la cuptor cu vinete, rodie și cartofi dulci copți. retetecalamama.ro.

Aici avem ceva sățios, fie si numai privind pozele. E o farfurie complexă. Rulada de carne, ca rulada de carne, dar cartofii dulci și rodiile ar cam cere un rosu suculent, fără o structură tanică prea dezvoltată și cu o tentă dulceagă. Păi un Chianti si un Pinot, precum cele de mai sus, sau mai bune ar trebui să facă treaba. De dragul variației as propune Brolio de la Barone Ricasoli sau un Pinot Noir la Cetate de la Oprișor. În plus hai să zicem...o picantă Cadarcă de la Balla Geza. Ba chiar și spumantele rose care vor urma. O variantă "exotică", propusă de un amic somelier, ar fi un Lambrusco secco, dacă există în ofertă.

Cheesecake cu fructe de pădure…la borcan, fără coacere, de Alexjuncu.ro.

Așadar, se ia un pachet de biscuiți digestivi, niște brânză proaspătă și...lăsați, mai bine citiți direct la sursa.

Părerea mea: Ei, aici e greu. Avem crema de brânză, fructe de pădure, biscuit. E un desert, dar nu prea dulce.

Putem să rupem pisica în doua cu un Rhein Imperial Extra Brut Rose, spumant obținut prin metoda tradițională la fabrica Rhein din Azuga. Ceva fructe roșii, dar și arome de "toast", biscuiți, drojdii fine și alune de pădure. Să facă vreo 35-40 de lei. Sau putem încerca noul Domeniile Recas rose, care e mai abordabil, produs prin metoda Charmat (fermentare secundară în tanc și nu în sticlă ca în cazul metodei tradiționale), potrivit la granița dintre brut și extradry, având arome de fructe roșii mai intense. 25-27 lei. 

PS: dacă s-a pus mai mult zahar în lucrare, vedeți un Asti (un spumant italian cu rest de zahar consistent produs din struguri de Muscat) sau neaoșa Cashmere Tămâioasă românească (care e produsă de Oenoterra in Dealu Mare după metoda italieneasca amintita).

V-am mai spus ca asocierea mâncare-vin nu e tocmai o știință exactă? Vă mai spun o dată! Există evident niște principii destul de sănătoase ale asocierii, există cărți de specialitate, manuale pentru somelieri, site-uri dedicate etc așa încât vă încurajez să fiți creativi. Bine, nu creativi în sensul de scrumbie la grătar udată de un Barolo sau un Cabernet Franc, dar în niște limite rezonabile, acolo! :)  

 scris pentru SELGROS cauta pasiunea.

Acolo unde sirenele au coadă de scrumbie

Printre îndatoririle de gălățean, pe lângă plata unor taxe și impozite, stă și obligația obștească de a mânca scrumbie de Florii. E momentul magic în care Isus intra în Ierusalim iar noi ieșim din pescărie cu 25-30 lei pe kilogram de scrumbie mai puțin. Iar dacă ieșim din restaurant…Doamne-ajută!

Am premeditat licoarea nimerită cu vreo săptămână mai devreme, invitat la Selgros Galati, de unde am plecat cu o mândrețe de captură, una bucată de 0,75 l de Rusalca 2015, vin produs de Crama Oprișor. Am folosit o montură compusă din farmecul meu natural și campania Selgros caută pasiunea. A tras din prima!

După cum și numele sugerează, e un vin cu "bătaie" acvatică, rusalca fiind versiunea slavă a nimfelor apei, la noi știma apei sau vâlva apei, la alții sub denumirea binecunoscută de sirenă. Acum să nu ne gândim la asocierea cu o coadă prăjită de personaj mitologic, dar orișicât e clar că ar fi nimerit să avem în plan pește și lighioane acvatice mai accesibile.

Vinul în sine este adus pe lume de doi oenologi, Veronica Gheorghiu pe partea de vinificare și de Liviu Grigorică, responsabil de proporțiile cupajul. În amestecul de vinuri pot fi folosiți doi termeni: asamblaj, respectiv cupaj. Distincția e iluzorie. Unii zic că asamblajul e amestecul elevat, ca un parfum, construit după arta "parfumierului" pe straturi aromatice, care se deschid pe rând, pe când cupajul e ruda ignobilă, menită a face băubile vinuri nu tocmai de primă clasă. Dacă mă întrebați pe mine, așa o fi fost acum 100 de ani. Azi cu progresele tehnologice nu mai trebuie să fii așa mare artist ca să obții vinuri băubile. Oricum, Crama Oprișor preferă termenul "cupaj", chiar dacă e cel mai bun vin alb al lor. Poate și pentru că, spre deosebire de "asamblaj", cupajul apare în DEX în sens oenologic.

Apropos, Liviu este gălățean de-al meu, deci vedeți că se leagă. Iar soiurile folosite sunt Sauvignon blanc (dominant, cu aprox. 40-45%), Chardonnay, Pinot gris (fiecare undeva între 20 si 25%) și Riesling de Rin (10%). 

Când cei din tagma mea descriu un vin, rezultatul se numește "notă de degustare". Aceasta poate fi (și ar fi bine să fie) succintă. De regulă, ar trebui să parcurgă toate etapele examinării. Nu e obligatoriu, dar așa e considerat profesionist. Chiar dacă nu ești:) Iată un exemplu:

Rusalca 2015, cupaj alb, sec, elaborat, galben auriu deschis, cu o aromatică elegantă, cu nuanțe câmpenești, în registru floral-vegetal, de flori albe și iarbă, ușor citric. Gustul amintește de fructe proaspete, cum ar fi merele verzi, limeta, dar și o latură consistentă, rotundă, de pepene galben și banană. Gustul remanent este mediu, citric-dulceag și usor tonic, ca de cireșe albe. 13,5% alc, bine integrat. 88 pct.

Dacă veți citi o revistă de specialitate cam așa vor arăta notele de degustare din cuprins. Că veni vorba, 88 pct înseamnă foarte bine. Se utilizează diferite metode de punctaj (scara de 20 pct, 100 pct, 3 stele, 5 stele etc), însă cea mai răspândită e cea de 100 pct, ca sistemul de notare american. Pentru că a fost propusă (și impusă) de cel care avea să devină cel mai influent critic de vinuri: Robert Parker, un avocat american care a ajuns atât de influent, încât are (mai bine zis avea, fiind de câțiva ani în retragere) de unul singur, cu gustul și standardele sale, un impact asupra pieței mondiale de vin.

Dar sunt și alte moduri de a descrie un vin. Mai creative, dacă mă întrebați pe mine și chiar mai ușor de înțeles pentru publicul larg. Deși nota de degustare de mai sus spune destul de multe unui cunoscător, un neofit s-ar simti nițel stinger. De aceea, nu-i o ideea rea să scurtăm lista de descriptori și să adaugăm puțin afect:

Rusalca 2015 e un vin cu o curgere care începe molcom, ardelenește, urmând ca pe parcurs să capete energie, devenind bombastic și precipitat, precum Oltul coborând la vale, printre munți, spre Dunăre. Lucrare frumoasă și fină, dar extrem de băubilă, care poate fi precum premonitoriul nume, ademenioare și periculoasă, atrăgând în mrejele ei băutorul imberb și imprudent. Așadar, cumparați două, ca să nu rămâneți pe uscat precoce, sau folosiți metoda Ulise, adică dopuri de ceară. Eu vă recomand prima variantă, nu de alta, dar să nu vă înecați!  Cu el (vinul) sau cu osul de pește pentru care este predestinat.

Și cititul e după gust, precum vinul. Ca să mă întorc la scrumbiile noastre, desigur că vinul de azi merge cu ele. Merge și rândunica de mare, dorada, merge și crevetele, ba și stridia! Totuși, îmi place să cred că un vin cu indicație geografică Dealurile Olteniei, capătă prin simpla regionalitate o legătură cu pământul, apa și lighioanele locului. Așadar, scrumbie de Dunăre și în subsidiar: crap, caras, dar și răpitori, ca:  șalăul, poate un păstrăv mare, cum se găsesc în lacurile de acumulare, era să zic lostriță, dar mi-am dat seama că a rămas mai multă în manualul de literatură decât în râurile noastre, din păcate. Sigur că fiecare pește, în funcție de metoda de preparare, cunoștințele și inspirația somelierului (profesionist sau auto-intitulat), poate fi asociat cu un vin și mai specific, însă risc să spun că vinul de azi se poate descurca mulțumitor lângă majoritatea peștilor numiți.

Însă...e ceva cu scrumbia! Ce-i al ei e pus deoparte! E un pește cu oase, fără utilitate pentru un francez sau spaniol, însă la grătar, cu niște ulei de măsline stropit și zeama de lămâie stoarsă pe deasupra, ei, aici se dezvolta "deliciozitatea", acest umami românesc. Nu sunt mulți pești care fac asta la noi, bucătăria noastră fiind bazată, în principal, pe pești de apă dulce. Scrumbia aduce înăuntru gustul salin al Mării, e unul dintre puținii pești emigrați pe Dunăre care aduce ceva din greutatea uleioasă și puterea aromatică a rudelor din mări și oceane, ca sardina sau macroul. E ceva foarte românesc în acest pește, nu e cel mai ușor de mâncat, are oase și toate cele, însă are și o netăgăduită savoare.

La Galați (hai să zic si Brăila, din pură probitate profesională, deși știți cum e cu brăilenii și gălățenii) și desigur Tulcea, sunt oameni care cumpără zeci de kilograme de scrumbie în aprilie și mai, ca să le ajungă tot anul. Scrumbia e o religie, mai onestă și mai pacifistă decât multe altele, care cere și un vin pe măsură: sec, citric, preferabil elegant, fin și ușor de băut, cum e exemplarul de azi. Nu e ieftin, nu e nelimitat, se fac doar câteva mii de sticle anual, însă se fac bine! Nu e un vin destinat marelui retail, însă e bine poziționat în Selgros, hypermarket care vizează segmentul de profesioniști HoReCa. E și un raion de pește acolo care merită vizitat, cu tot felul de lighioane exotice (și nu numai).  Iar de vin...well, iată că are cine să vă povestească!

articol scris pentru campania SELGROS cauta pasiunea

Si Guy de Poix ar fi simtit Ispita Rezervelor Davino. Degustare de scumpeturi romanesti (06.04.2015)

Ieri seara, la un restaurant din targul Galatilor, cei trei bloggeri de vin dintr-o raza de 25 km, adica Iulian Grigorescu, Ciprian Haret si subsemnatul, s-au intalnit pentru a trece in revista cateva din vinurile "grele" ale patriei noastre, intr-un soi de BYOB mai extins. N-am avut pretentia acoperirii intregii harti oenologice, pur si simplu fiecare a adus ce a avut sau ce a vrut.

Desigur ca intalnirea a fost foarte voioasa, semn ca ar trebui sa le facem mai des, insa hai sa trecem la vinuri.

Davino Rezerva Alb 2012, 13,8%, produs de Unicom Production, DOC Dealu Mare.  Un vin care costa in jur de 130 de lei, blend de Riesling italian si Sauvignon blanc. Am scris mai pe larg de el aici. Am coinchis ca da, e cel mai bun vin sec romanesc sec pe care l-am gustat pana acum. Pretul e mare, desigur, insa daca sunteti amatori de topuri si "cel mai cel", atunci trebuie bifat. 92 pct.

Cuvee Guy de Poix 2011, Feteasca neagra, produs de SERVE Ceptura, tot un DOC Dealu Mare, 160 lei, 15,5% alcool! A lasat o impresie foarte buna, socand ceilalti participanti la degustare atunci cand au citit nivelul de alcool. Maiestria se vede si din acest aspect, al ascunderii aproape miraculoase a nivelului urias de alcool. Imi mentin opinia de la lansare ca este printre cele mai bune doua fetesti negre gustate de mine si am gustat cateva. Un vin de viitor, dar foarte agreabil inca de pe acum. 91-92 pct.

Ispita "Iluminarea" 2011, Crama Oprisor, IG Dealurile Olteniei, 14,5% alc, 160 lei. Este un blend in mod intentionat pastrat secret, dar putem intui ca exista cabernet si merlot prin meandrele sale. Din pacate, l-am degustat dupa Cuvee Guy si poate i-am facut un defavor. S-a prezentat ca un vin pe fruct, cu tuse elegante de baric, fructe rosii si negre (visine, cirese, afine negre) și un indiciu verde, care se va regăsi în gust. Taninuri verzi se ițesc dupa colt si pare a avea o aciditate ridicata. Mi s-a parut ca pe alcool il strange putin camasa, dar mai poate slabi in timp si "sa fie bine". Impresia generala a fost ca emana tinerete si nu isi ascunde asperitatile care vin cu ea. Eu sunt sceptic in privinta sa, insa nu sunt un super specialist care sa puncteze cu precizie potentialul de pastrare si momentul optim de consum. E doar un sentiment pe care vi-l comunic. Dar, in anumite circumstante, mai ales de asociere culinara, poate fi receptat ca un vin foarte, foarte bun. De unul singur: 86 pct.

Cuvee Charlotte 2010, SERVE Ceptura, feteasca neagra si merlot, DOC Dealu Mare, 14,5%, 85 lei. E o doamna foarte schimbatoare aceasta Charlotte 2010. Puteti vedea pareri despre ea, la momente diferite in timp, aici, aici si aici.  Ieri seara a fost cuceritoare cu miresmele sale elegante si elevate. Cred ca se gaseste intr-un moment foarte favorabil consumului, insa, mai cred si ca nu e cea mai complexa Charlotte dintr-o eventuala verticala. 2007 sau 2011 sunt ceva mai sofisticate. 86-87 pct.

Davino Rezerva rosu 2009, acelasi Unicom Production, DOC Dealu Mare, 14,9%, 260 lei. Rezerva este de fapt un soi de tete de cuvee, de Flamboyant plus. Componenta blendului e aceeasi: Cabernet, Merlot si  Feteasca neagra. Sunt pus intr-o postura ciudata, pentru ca mi-a placut foarte- foarte tare Flamboyant 2009. Tare de 95 pct, nu asa oricum. Ori degustand Rezerva, care ar trebui sa fie si mai si, n-am mai simtit aripile ingerilor atingandu-ma. Dar asta poate fi din pricina mea sau a contextului si nu din pricina vinului. Flamboyant e mai flamboiant, asta sigur, insa Rezerva pare genul de vin pe care o sa-l uite Dumnezeu pe pamant.

Indubitabil a fost cel mai bun vin al serii, cu structura robusta, compacta, fara asperitati, cu aromatica ampla de fructe confiate (curmale, stafide, smochine) si fructe proaspete coapte (afine, mure), un sentiment de densitate aproape de cel dezvoltat de un Amarone si un final "plictisitor" de lung, cu impresii de boaba stafidita, scortisoara si cuisoare. In ce priveste punctajul, permiteti-mi s-o intorc ca la Ploiesti- Dealu Mare: 92-95.

Fac precizarea ca a existat in degustare si un merlot 1997, produs de Vinterra pentru Banca Tiriac. Daca Banca Tiriac a supravietuit prin alipire la Unicredit, nu acelasi lucru s-a intamplat cu acest vin, din pacate.

Cam asta a fost seara vinurilor romanesti foarte, foarte scumpe. Din fericire au fost si foarte, foarte bune.

Cabernet sauvignon alb 2013 Crama Oprisor

Stati linistiti, nu s-a descoperit vreun soi noi de vita de vie. E doar un cabernet vinificat in alb. Cum probabil stiti, pulpa strugurelui de cabernet (ca mai toate soiurile rosii destinate vinului) este incolora. Culoarea e data de pielita si sambure, in timpul maceratiei. Daca nu exista contact intre must si pielite- vinul nu va avea de unde sa-si traga pigmentii si va iesi- precum in cazul de fata- alb. Si nu doar "alb", adica galbui, cu tente verzui sau auriu- ci super-alb, decolorat- mai bine zis. Asa a stat situatia si in cazul cabernetului alb 2012 de la Casa Panciu, daca ne amintim. Si zinfandelul alb (tot Caloian) e la fel. 

Ma gandesc ca avand plantatii extinse dintr-un singure strugure esti fortat sa experimentezi, sa scoti pe piata si altfel de vinuri decat cel clasic. Nu-i rau.

Asadar cabernetul in alb vine intr-o culoare...incolora, nas de zahar tos, ușor iz de oja, o fateta vegetala, de iarba și frunze. În gust e plin, ușor glicerinos, cu descriptori de fruct, cum ar fi marul piersica si para chinezeasca. Este ușor pe papile, delicat, dar cu buna densitate. 82, in jur de 25-29 lei in online sau pretuit irational  in marele retail (40 in mod normal, dar apare si la promotii ciudate- 11 lei/sticla, cum aflam de la cumparatorii vigilenti de pe facebook).  

Takeshi Shimoda, importator de vin romanesc (interviu)

Japonia este o tara cu peste 125 milioane locuitori. Poate o sa va surprinda, dar dupa Wineintelligence jumatate din populatia tarii este consumatoare ocazionala de vin, iar aproximativ 22,5 milioane consuma vin saptamanal sau mai des!  In crestere constanta, Japonia are o piata pentru vinul imbuteliat estimata la 750-800 milioane USD, deci ca valoare- mai mare decat a noastra.

Am tot observat, mai ales pe facebook, ca exista unele eforturi romanesti pe acea piata. Asa ca prin intermediul Gramma (Marian Olteanu) am identificat pagina RiJT JAPAN- iar domnul care mi-a raspuns la cateva intrebari (si ii multumesc frumos pentru asta) se numeste Takeshi Shimoda (foto). 

Asadar, sa vedem ce zice un importator strain despre licorile noastre:

Cum ati ajuns implicat in importul de vinuri romanesti?

Am venit in Romania in interes de afaceri, de vreo 40 de ori si intr-una din aceste dati am fost invitat sa particip la o degustare unde mi-au fost prezentate mai multe tipuri de vin romanesc. Am fost placut surprins de gustul lor si mi-am dat seama ca vreau sa impartasesc aceasta experienta oamenii din Japonia.

Cat de mare este piata japoneza?

Piata japoneza a bauturilor alcoolice este preocupata in special de bauturile traditionale cum ar fi sake, umeshu si shochu dar si de bauturile coreene si chinezesti traditionale. Vinul este printre ultimele intrate pe piata Japoniei si a devenit o bautura foarte la moda, dar care e consumata de un numar relativ mic de oameni care traiesc in special in zone urbane. Oricum piata vinului din Japonia trece printr-un proces de expansiune, cu din ce in ce mai multi consumatori care incep sa aprecieze vinuri de buna calitate. 

Care sunt tendintele? Ce tip de vin consumatorul japonez prefera?

Deoarece mancarea japoneza e foarte „sensibila” si este bazata in principal pe ingrediente crude sau proaspete, felurile de vin cele mai apreciate de japonezi sunt cele albe si mai usoare. Oricum si carnea de vita e printre preferintele japonezilor asa incat vinul rosu e si el apreciat.

Este vinul compatibil cu bucataria japoneza?

Depinde de gust, unele feluri sunt compatibile, altele nu. Cum spuneam- cele albe, cu un gust mai delicat fac parte din prima categorie.

Importati numai vinuri romanesti sau aveti si altele tari in portofoliu?

Nu, doar vinuri romanesti.

Ce vinuri romanesti importati?

Gramma, DaVino, Basilescu, Visinescu, Oenoterra, Oprisor

Cum sunt vazute?

Sunt vazute ca vinuri scumpe, dar de o calitate si un gust superior.

Se vand?

Da, se vand. Piata creste usor in functie de nivelul de promovare.

Ne puteti spune un vin sau doua care s-au facut remarcate?

Japonezilor le plac brandurile DAVINO si Oprisor si le plac Davino Flamboyant si pinot noir de Oprisor. Le plac vinurile rosii romanesti.

Ce canale de distributie folositi?

Acum folosim Horeca si online.

Exista si alti importatori de vinuri romanesti in Japonia?

Din cate stiu sunt alte 2 sau 3 persoane cre incearca sa vanda vinuri romanesti si o fac promovand Romania si cultura romana.

Este Statul Roman implicat cumva in promovare?

Din pacate, nu.

Vedeti un viitor pe piata japoneza pentru vinurile romanesti si ce ar prebui facut ca acest lucru sa se intample?

Avem nevoie de un suport financiar puternic pentru promovarea României, a vinurilor românești si a produselor de mare calitate. Japonia are o populatie numeroasa si pentru a ajunge la cat mai multe persoane este nevoie de mai multi bani pentru proiecte si evenimente de promovare.

Cu K de la Kinky: Erotikon 2008 Cabernet Sauvignon 2007

Asa scrie pe eticheta- Erotikon 2008, dar pe contra-eticheta aflam ca e un cabernet din 2007. Nu stiu exact

la ce s-au gandit cand au trecut doua date, dar cert e ca la oamenii carora nu le prea place sa fie bulversati- nu prea au facut-o.

La ultima degustare din Turn eticheta a fost un lung prilej de discutie. Nici nu prea imi vine sa pun poza, nu ca as fi vreun mare pudic, sau ca n-as avea destul rafinament artistic din acesta cam pervers, dar mi-e sa n-o raporteze cineva ca indecenta si ma trezesc cu alta belea pe linia blogger/facebook (hai sa pun una mica, bine ca nu-i cu verso, ca acolo e si mai si). De remarcat ca din opt participanti nimeni nu a fost entuziasmat de ceea ce vedeau. Bine, pare a fi un vin pentru oameni si petreceri kinky gen Eyes Wide Shut, ori degustarile noastre nu sunt atat de progresiste.

Asadar, IG-ul Dealurile Olteniei s-a prezentat cu arome de padure (forest floor, zice lumea pe afara), menta, tutun, dulceata zaharisita, carne uscata. In gust fructele se releva mai clar cu tuse amalgamate de cirese, prune, coacaze, cu taninozitate si densitate pe final- unde gasim tuse de praf de cacao, afine si o varietate de condimente, dupa gust. Bun, serios. 85 p. 

Mai are sange in instalatie, ca sa fiu in ton cu ideea.

Fascinanta este si epopeea pretului care de pe la vreo 60 de lei a ajuns in zilele noastre la peste 100, asa dupa un google rapid. Asta e, pana la urma e de colectie, in adevaratul sens al cuvantului. 

Imi si inchipui un milionar german in varsta, miscat de tot soiul de fetish-uri selecte, coborand in pivnita/dungeon sa stearga praful de pe etichete.

*Ilustratiile sunt semnate de artistul plastic Ciprian Paleologu, conceptul apartine lui George Moisescu, iar vinul e adus la indeplinire de oenologul Veronica Gheorghiu. Au fost produse 2000 de sticle. 

Doua spumante germane bune: Carl Reh si Geiben

Am gustat de curand doua spumante care mai multe lucruri in comun: Carl Reh Riesling si Geiben Sekt. 

Ambele sunt nemtesti, ambele sunt brut, ambele sunt din riesling, ambele sunt produse prin metoda traditionala, ambele au indicatie Mosel-Saar-Ruwer si daca nu ma inseala memoria ambele au 12% alcool, dar acesta e un aspect mai putin important. Deosebirile sunt: pretul- 30 lei (actualmente redus la 26) vs 55 lei; faptul ca Geiben este vintage 2009, dar si faptul ca cel de la Reh poate fi gasit in Romania (chiar in Selgros, de exemplu), in vreme ce Geiben e adus pe samizdat, ca sa zic asa, din tara muma.

Carl Reh, e un vin de aperitiv reusit,  mi s-a parut un vin spumant ok, care e de preferat sa fie servit mai rece, pentru ca incalzindu-se, incep sa iasa din cercul zen semnalele cam stidente ale unei aciditati mari. Profil aromatic clasic (pentru spumante), gustativ destul de viguros si citric, cu usoare note prajite, o indicatie vizuala a calitatii (perlare si efervescenta) hai sa zicem ok. Un vin pe care il poti bea fara rezerve, mult si bine. 

credit foto: vinuldincluj.com

Vintage-ul Geiben e din alta clasa. Superioara. In primul rand te uimesc fenomenele din pahar. E drept ca am utilizat un pahar Stolzle, de vin rosu. Dar ce se intampla te duce cu gandul la o tornada, sau la o ciuperca atomica. Milioane de bule minuscule, angrenate intr-o eruptie de-a dreptul vulcanica. Paharul a sta vreo 30 de minute in eruptie, dupa care m-am plictisit si l-am baut. 

In rest, joaca bine intre dulce si acrisor, amintind de zarzare (nu tocmai crude), mere golden si limonada. Un spumant foarte agreabil, prietenos dar si cu o tusa stilata. Daca va intalniti cu el pe undeva sa stiti ca-i de foarte bine.

Cod galben (si rosu) de vinuri la Galati, 27 martie, orele 19-23

Afara nameti, de o zi inainte. La un moment dat incepe sa viscoleasca iar, de nu mai intelege nimeni nimic, iar Nichita Stanescu, daca ar fi fost alaturi de noi, ar fi introdus o erata in volumele sale, cum ca "ningea infernal in luna lui Marte". Oameni cu scaun la cap fiind, am respectat atentionarea si am ramas baricadati inauntru. Inauntrul restaurantului, adica.

Asadar, ca sa ajung la subiect, la degustarea prieteneasca de ieri, din turnul de televiziune din Galati, rieslingul kabinett Geiben din 1974 a fost- cum era si normal- vedeta. Apreciate au fost si Brumont Gros Manseng 2011, care si-a mai pierdut din exuberanta aromatica dar a castigat in corp si adancime,  dar si Golem-ul 2008 Basilescu, vin de certa calitate, full-throttle, care mai are cativa ani pana sa-si exprime plenar evantaiul aromatic.

Erotikon Cabernet 2007 a fost cel mai comentat vin, din ratiuni evidente, odata ce privesti eticheta:) A fost singurul vin care mi-a lipsit din "portofoliul" pana ieri, asa ca o sa-l dau separat, in zilele urmatoare.   

Din fericire si celelalte vinuri ( spumantul Carl Reh Riesling Brut- ca welcome-drink,  Cuvee Rene Faure de la Averesti si un Merlot 2007 de la Wine Princess- vezi aici si aici) si-au spus cuvantul, fara probleme de dop sau alte inabilitati de exprimare.

Ionut Popescu a lipsit motivat, dar il asteptam la editiile viitoare.

In rest, sindrofia organizata de mine si Ciprian a fost suficient de simpatica si plina de informatie pentru ca participantii sa intrebe cand va fi urmatoarea. 

Multumesc localului Perla Dunarii, care ne tot suporta de ceva vreme, ba chiar ne si surprinde cu niste preparate foarte fatoase si gustoase, magazinului Le Marche (care ne-a pus la dispozitie paharele de degustare), dar mai ales participantilor care au facut sa merite efortul si isprava, la propriu si la figurat. 

Doamne-ajuta!

foto: Ciprian Haret

Feteasca Neagra Caloian 2011

credit foto: enotecadesavoya.ro

Feteasca Neagra Caloian 2011. Crama Oprisor. 13,5%, 22 de lei. 

Un vin rosu, sec, de corpolenta medie, cu o aromatica destul de tipica- prune uscate sau gem, visine, cacao, piper si un pic de stejar ud. Pare light, dar i pe final se aglomereaza taninurile ca o echipa de fotbal dominata, in propriul careu. Apare si ceva gras, ca de ardei, final dulce-astringent, de prune si condimente picante. 

Un vin suculent si prietenos, mai ales la masa. 

Daca vreti sa stiti cum a evoluat obiectul (dar si subiectul) de la origine si pana in prezent iaca AICI.

80.

Feteasca Neagra 2010 La Cetate, Crama Oprisor

Culoare stralucitoare, rosie rubinie, cu nuante purpurii, culoare atipica prin intensitatea ei redusa. Nas mustos si de prune uscate, cu oarece impresii rustice si cerneloase. Dupa mult aer, capata nuante de dulceturi, caramel, ciocolata si nunte grele, florale. Alcoolul se cam simte in nas (14,6%), dar e un vin foarte tanar, si se poate domoli in timp. 

Gustul este acid, dulceag, cu tonuri de cireasa de ornament (insiropata&confiata), visina, tanini fini, dar prezenti. Apar si tonuri de coacaze si afine rosii. Pe final- prune natur, final lung, cu tonuri dulci de fructe confiate si o usoara astringeta care tempereaza dulceata. 

Are nevoie de mult, mult aer. Treaba cu deschisul dimineata si bautul seara nu-i o gluma, chiar castiga mult prin aerare, si cel mai probabil si printr-o invechire pe termen mediu.

E diferita de maniera traditionala de a privi feteasca neagra, si e interesanta sub acest aspect. Acest vin seamana mai mult cu un pinot sau cu un Cote de Broully, decat cu standardul fetestii merlotizate.

E un vin dificil de evaluat, te poarta intre extreme. Initial pare redus, dar se implineste prin aerare. 43 de lei (in Real) e cam mult pentru ce ofera acum. Poate daca ar fi fost scos pe piata peste 2-3 ani cu cateva fire albe,  sau poate la alta recolta, cine stie...

Daca aveti rabdare: 83 pct.

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

Din acesta parte de tara avem trei marturii despre anul 2011.  Acestea sunt diverse, atat in continut cat si forma, si arata interesanta diversitate a acestei regiuni vinicole, dar si a producatorilor din regiune. Asa cum au venit, tot asa vi le dau si voua.

Crama Oprisor (aka Carl Reh Winery). (Oprisor, Plaiurile Drancei, Dealurile Olteniei). Informatiile ne-au parvenit de la d-l Gabriel Roceanu, Director General. Sunt destul de detaliate. Puteti sa le folositi la lucrarea de licenta, nicio problema:)

" 1. Consideratii Generale

a)Pozitive

a. In Oprisor, Sezonul 2011 poate fi considerat favorabil productiei de struguri de calitate pentru vin

b. Ninsori abundente in 14 Ianuarie si 3 Martie, cu acumulare de zapada, care a generat, implicit, rezerva suficienta de apa in sol pentru perioada de inmuguririe si preflorala. 

c. Primavara racoroasa, cu temperaturi usor sub media perioadei, care a intarziat inmugurirea cu cca 7-10 zile, fara insa a influneta procesul fenologic al plantelor. Precipitatii constante si la intervale regulate, alternate cu zile insorite, fara vanturi puternice.

d. Inceput de vara calduros, cu inflorirea Chardonnay-ului in 4Iunie, cu 5 zile mai tarziu decat in 2010. 

e. Iunie si Iulie generoase in soare, cu precipitatii regulate, fara grindina sau ploi torentiale masive, care sa determine exces de umiditate sau eroziuni. Ploile au alternat cu zile uscate si vant domol, ajutand la aerisirea viei si eliberarea umditatii din zona fructifera.

f. In sezonul primavara-vara s-au monitorizat aprox 1250 ore de insolatie la nivelul masei foliare. 

g. Plantele s-au dezvoltat echilibrat, cu lastari verzi, sanatosi, vigurosi, si ciorchini constant distribuiti pe coardele roditoare. 

h. La 28Julie a fost ultima ploaie semnificativa a sezonului (26mm), urmata de o perioada de seceta totala pana pe 15Octombrie. 

i. Inceputul coacerii a fost in jurul datei de 6August, primele acumulari semnificative de zahar fiind dupa 10August (in fctie de fiecare soi in particular)

b) Negative

j. Datorita secetei prelungite, dupa 30zile, rezerva de apa din sol a inceput sa se epuizeze, astfel, plantele si-au adaptat metabolismul, intensificand ritmul de maturare si coacere al fructului.

k. Comparativ cu evaluarea productiei in 31 Julie, greutatea per ciorchine la momentul recoltarii a scazut in medie cu cca 20grame.

l. Campania 2011 a fost complet uscata, fara precipitatii. Favorabila calitatii strugurilor, dezavantajoasa la volumele de must obtinute, precum si la procesul tehnologic zilnic de recoltare. 

m. Comparativ cu 2010 :

i. 2010 recolta a inceput pe 01Sept si s-a finalizat pe 02Nov

ii. 2011 recolta a inceput pe 05Sept si s-a finalizat pe 08Oct 

iii. 2010 s-au recoltat in medie 20-25Tone /zi

iv. 2011 s-au recoltat in medie 60-85Tone/zi

v. 2010 a permis organizarea recoltarii si procesarii unui singur soi/zi

vi. 2011 a fost nevoie de organizare pentru recoltare si procesare a 2-3 soiuri/zi

Concluzie : 

Campania de vinificatie 2011 a fost mai buna din punct de vedere calitativ decat 2010, dar mai slaba cantitativ decat 2010, ceea ce poate genera anumite dezechilibre cu repercursiuni in costuri si in bugetul de volume alocate pentru fiecare categorie de vinuri (segmente/paliere)

2. Consideratii Individuale / Soi

- SAUVIGNON BLANC – 22ha 

o Cules intre 05Sept – 14Sept ; 

o productie medie/ha = 6250kg ; Estimare la 01Aug = 7500kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru vinurile Premium

o 9200kg/ha ptr entry-level ; 4100kg/ha pentru Premium

o Nivel zahar in must – intre 217 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,0 si 5,3

o Calitate buna a mustului, superioara celui obtinut in 2010, arome tipice, floral, citric, echilibrat. Rezultat datorat temperaturilor optime, insolatiei constante precum si managementului masei foliare dupa inceputul coacerii (desfruzit in zona fructului pe latura Estica si protectia lastarilor pe Vest)

- PINOT GRIGIO – 60ha

o Cules intre 06Sept – 06Oct ;

o Vin destinat in proportie de 95% pietelor west-Europene, unde PinotGrigio-dry este foarte apreciat, avand trendul crescator, comparativ cu alte soiuri albe de notorietate.

o productie medie/ha = 9100kg ; Estimare la 01Aug = 10500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual  40% / 60%; numai 5ha selectionate pentru piata Rom = partener de cupaj ptr vinurile Premium (6200kg/ha)

o Nivel zahar in must – intre 215 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,64 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,2 si 4,8

o Calitate foarte buna in must, similara cu 2010, tipicitate deplina PinotGrigio, aciditate buna, fructozitate, corp, persistenta. 

- CHARDONNAY – 25ha

o Cules intre 09Sept-12Sept ;

o Productie medie/ha = 4750kg ; Estimare la 01Aug = 5500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 10% destinatie partener cupaj vinuri entry ; 90% ptr Premium.

o Nivel zahar in must – intre 225 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,2 – 14,4 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,3 si 6,3

o Calitate excelenta in must, tipic CH, onctuos, catifelat, banana, ananas, corp.

- TAMAIOASA ROMANEASCA – 2,5ha

o Cules intre 16Sept-17Sept ;

o Productie medie/ha = 6450kg ; Estimare la 01Aug = 5300kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; destinate ptr vinuri Premium.

o Nivel zahar in must – 231 gr/Litru (potential alc : 13,58 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,2

o Calitate buna in must, cu potential, se simte tineretea (plantatie 2007 si 2009); arome personale Tamaiosa, floral, fagure, miere, echilibrat, moale

- RHEIN RIESLING – 3,5ha

o Cules pe 26Sept ;

o Prima recolta (plantatie 2009)

o Productie /ha = 8100kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 210 gr/Litru (potential alc : 12,35 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 6,6

o Calitate buna in must, echilibrat in arome primare si secundare, citric, elegant, crispy. Inca foarte tinara plantatia, acomodare buna ptr podisul Oltenesc.

- ZINFANDEL – 1ha

o Cules pe 04Oct ; 

o Productie /ha = 6300kg ; Estimare la 01Aug = 6500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,12 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 7,0

o Calitate foarte buna in must, prospetime, echilibru, consistent, arome discrete de flori de camp, grapefruit.

- PINOT NOIR – 21ha

o Cules intre 12Sept - 22Sept ; 

o productie medie/ha = 7600kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 13% / 87%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8200kg/ha ptr entry-level si 4600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 223 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,11 – 14,41%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 7,2 si 5,4

o Calitate foarte buna a mustului, concetrare de antociani in pielita, intensitate in culoare, extract, fructos, catifelat, personalitate distincta a Pinot Noir, tanini copti, bine asezate toate componentele de arome, gust, structura. 

- MERLOT – 45ha

o Cules intre 13Sept – 30Sept ; 

o productie medie/ha = 8900kg ; Estimare la 01Aug = 9300kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 50% / 50%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (9500kg/ha ptr entry-level si 5800kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 217 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,2 si 5,1

o Calitate foarte buna a mustului, complex, elegant, floral, aromele primare si secundare bine integrate, samburii copti, tanini moi. Potential pentru maturare.

- DORNFELDER – 1ha

o Cules pe 17Sept ;

o Productie /ha = 8500kg ; Estimare la 01Aug = 8800kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,11 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 4,3

o Calitate excelenta in must, puternic in culoare rosu-violaceu, tanini foarte discreti, intens floral + fructe rosii. Atipic fata de Dornfelderul din Germania si Austria. Terroir-ul Oprisor determina o concetrare f puternica in compusi de arome, altfel decat in plantatiile “mentinatorului”, avand in vedere ca productia uzuala a acestui soi in Germania este de 20-25To/ha. Partener excellent in cupaje Premium.

- FETEASCA NEAGRA – 30ha

o Cules intre 17Sept - 26Sept ; 

o productie medie/ha = 7100kg ; Estimare la 01Aug = 7300kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100% din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8300kg/ha ptr entry-level si 5600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 216 si 242 gr/Litru (potential alc : 12,7 – 14,23%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,25

o Calitate buna a mustului, moale, bogat in arome, prietenos, tanini copti, pielita deplin maturata care a permis extractul de culoare in 6-8 zile de macerare-fermentare.

- CABERNET SAUVIGNON – 37ha

o Cules intre 26Sept – 08Oct ; 

o productie medie/ha = 7300kg ; Estimare la 01Aug = 7800kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 43% / 57%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8600kg/ha ptr entry-level si 5400kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 230 si 250 gr/Litru (potential alc : 13,5 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,4 si 4,00

o Calitate excelenta a mustului, puternic, tipic CabSauv, generos, plin, corpolent, tanini moi, floral, condimentat, culoare rosu sangeriu intens.

- SHIRAZ – 5,8ha

o Cules intre 17Sept – 30Sept ; 

o productie /ha = 7500kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare manual 100% (s-a facut o preselectie in Iunie, prin reducerea fructului la max 12ciorchini/planta)

o Nivel zahar in must – intre 212 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,47 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,3

o Calitate excelenta a mustului, superioara fata de recolta 2010, datorita insolatiei constante si maturarii depline a simburilor si pielitei. Arome purernic condimentate, ciocolata,cafea ; culoare tipica Shiraz, armonios; promitator ptr maturare.

Struguri achizitonati de la producatori si procesati la Crama Oprisor :

- Muscat Otonel

- Feteasca regala

o Struguri sanatosi, curati, copti la maturitate, cu arome tipice ale soiului, dupa macerare la rece 5-10 ore, a rezultat un must elegant, floral, potrivit vinurilor tinere, lejere dar bine structurate, cu echilibru aciditate-zahar-alcool."

Putem observa  ca 2011 e considerat mai bun calitativ si mai slab cantitativ decat 2010. Apoi ca desi anul in sine a fost favorabil mai tuturor varietatilor par a se desprinde in castigatoare chardonnay-ul la albe,  cabernetul sauvignon si shiraz-ul la vinuri rosii. 

De la Agricola Stribey  (podgoria Dragasani) ne-a parvenit urmatorul raport, de la d-na Raluca Bauer:

"Un an normal, spre dificil [s.n.]. Seceta in stagii importante ale coacerii, 8 saptamani fara ploaie, care a condus la o coacere neuniforma. Selectia la recolta a fost absolut necesara. Seceta a condus si la un nivel ridicat de zahar = vinuri cu alcool mai ridicat. A fost un an mai dificil pentru soiurile care se coc mai tarziu.

Cantitativ, o recolta mai mica - aprox 2/3 dintr-o recolta normala".

Vinarte (plantatii in Samburesti si in SV, langa Dunare). De aici avem informatii de la d-l  Iustin Urucu, inginer oenolog.

"Referitor la recolta 2011, anul agricol a debutat bine pentru vita de vie prin temperaturile normale din timpul iernii dar si prin cantitatile de precipitatii din perioada iarna - primavara. pantele au avut cresteri echilibrate ale suprafetei foliare si au putut sustine productia de struguri din punct de vedere calitativ.

Vara a debutat cu precipitatii reduse si s-a incheiat pe un fond de seceta prelungita pana la sfarsitul toamnei, in acest interval de crestere si acumulare a strugurilor au aparut avantaje pentru unele soiuri dar si dezavantaje pentru altele de mentionat  ca pentru soiurile cu o maturitate preoce am fost nevoiti sa demaram recoltatul cu cca. 10 zile mai devreme decat in anii obisnuiti si de aici o serie de mici nesincronizari cu furnizorii de produse oenologice, etc.

Cu toate acestea campania de vinificatie a decurs in conditii bune si s-au obtinut vinuri bune si foarte bune, la soiurile albe avem nu plus de structura a vinurilor dar care este bine contrabalansata de aciditatea conservata prin demararea recoltei anticipat, lucruri bune pentru unii sau mai putin placulte pentru altii."

La vinurile obtinute din varietati albe ar trebui sa stam cu ochii pe Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Rktiteli (o noutate, interesant!). 

La soiurile rosii se pare insa ca rezultatele sunt extraordinare, si ca vinurile din Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani si Novac (alta noutate!) sunt in 2011 la un nivel superior anilor trecuti. 

"In concluzie", ne-a spus Iustin Urucu,  "nu a fost un an usor, dar se intrevad cateva vinuri de exceptie".

Ca sa rezumam ce am aflat, as zice ca aici, in Oltenia, vremea a fost la fel de capricioasa si schimbatoare precum locuitorii, dar se pare ca mari vinuri pot aparea in acest an.

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.