Si Guy de Poix ar fi simtit Ispita Rezervelor Davino. Degustare de scumpeturi romanesti (06.04.2015)
Ieri seara, la un restaurant din targul Galatilor, cei trei bloggeri de vin dintr-o raza de 25 km, adica Iulian Grigorescu, Ciprian Haret si subsemnatul, s-au intalnit pentru a trece in revista cateva din vinurile "grele" ale patriei noastre, intr-un soi de BYOB mai extins. N-am avut pretentia acoperirii intregii harti oenologice, pur si simplu fiecare a adus ce a avut sau ce a vrut.
Desigur ca intalnirea a fost foarte voioasa, semn ca ar trebui sa le facem mai des, insa hai sa trecem la vinuri.
Davino Rezerva Alb 2012, 13,8%, produs de Unicom Production, DOC Dealu Mare. Un vin care costa in jur de 130 de lei, blend de Riesling italian si Sauvignon blanc. Am scris mai pe larg de el aici. Am coinchis ca da, e cel mai bun vin sec romanesc sec pe care l-am gustat pana acum. Pretul e mare, desigur, insa daca sunteti amatori de topuri si "cel mai cel", atunci trebuie bifat. 92 pct.
Cuvee Guy de Poix 2011, Feteasca neagra, produs de SERVE Ceptura, tot un DOC Dealu Mare, 160 lei, 15,5% alcool! A lasat o impresie foarte buna, socand ceilalti participanti la degustare atunci cand au citit nivelul de alcool. Maiestria se vede si din acest aspect, al ascunderii aproape miraculoase a nivelului urias de alcool. Imi mentin opinia de la lansare ca este printre cele mai bune doua fetesti negre gustate de mine si am gustat cateva. Un vin de viitor, dar foarte agreabil inca de pe acum. 91-92 pct.
Ispita "Iluminarea" 2011, Crama Oprisor, IG Dealurile Olteniei, 14,5% alc, 160 lei. Este un blend in mod intentionat pastrat secret, dar putem intui ca exista cabernet si merlot prin meandrele sale. Din pacate, l-am degustat dupa Cuvee Guy si poate i-am facut un defavor. S-a prezentat ca un vin pe fruct, cu tuse elegante de baric, fructe rosii si negre (visine, cirese, afine negre) și un indiciu verde, care se va regăsi în gust. Taninuri verzi se ițesc dupa colt si pare a avea o aciditate ridicata. Mi s-a parut ca pe alcool il strange putin camasa, dar mai poate slabi in timp si "sa fie bine". Impresia generala a fost ca emana tinerete si nu isi ascunde asperitatile care vin cu ea. Eu sunt sceptic in privinta sa, insa nu sunt un super specialist care sa puncteze cu precizie potentialul de pastrare si momentul optim de consum. E doar un sentiment pe care vi-l comunic. Dar, in anumite circumstante, mai ales de asociere culinara, poate fi receptat ca un vin foarte, foarte bun. De unul singur: 86 pct.
Cuvee Charlotte 2010, SERVE Ceptura, feteasca neagra si merlot, DOC Dealu Mare, 14,5%, 85 lei. E o doamna foarte schimbatoare aceasta Charlotte 2010. Puteti vedea pareri despre ea, la momente diferite in timp, aici, aici si aici. Ieri seara a fost cuceritoare cu miresmele sale elegante si elevate. Cred ca se gaseste intr-un moment foarte favorabil consumului, insa, mai cred si ca nu e cea mai complexa Charlotte dintr-o eventuala verticala. 2007 sau 2011 sunt ceva mai sofisticate. 86-87 pct.
Davino Rezerva rosu 2009, acelasi Unicom Production, DOC Dealu Mare, 14,9%, 260 lei. Rezerva este de fapt un soi de tete de cuvee, de Flamboyant plus. Componenta blendului e aceeasi: Cabernet, Merlot si Feteasca neagra. Sunt pus intr-o postura ciudata, pentru ca mi-a placut foarte- foarte tare Flamboyant 2009. Tare de 95 pct, nu asa oricum. Ori degustand Rezerva, care ar trebui sa fie si mai si, n-am mai simtit aripile ingerilor atingandu-ma. Dar asta poate fi din pricina mea sau a contextului si nu din pricina vinului. Flamboyant e mai flamboiant, asta sigur, insa Rezerva pare genul de vin pe care o sa-l uite Dumnezeu pe pamant.
Indubitabil a fost cel mai bun vin al serii, cu structura robusta, compacta, fara asperitati, cu aromatica ampla de fructe confiate (curmale, stafide, smochine) si fructe proaspete coapte (afine, mure), un sentiment de densitate aproape de cel dezvoltat de un Amarone si un final "plictisitor" de lung, cu impresii de boaba stafidita, scortisoara si cuisoare. In ce priveste punctajul, permiteti-mi s-o intorc ca la Ploiesti- Dealu Mare: 92-95.
Fac precizarea ca a existat in degustare si un merlot 1997, produs de Vinterra pentru Banca Tiriac. Daca Banca Tiriac a supravietuit prin alipire la Unicredit, nu acelasi lucru s-a intamplat cu acest vin, din pacate.
Cam asta a fost seara vinurilor romanesti foarte, foarte scumpe. Din fericire au fost si foarte, foarte bune.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu