Arezan Feteasca alba si Feteasca Regala 2014 Crama M1 Atelier

Iata ca dupa editia 2011, blend-ul de fetesti marca Razvan Macici se intoarce in 2014, fiind un vin foarte reusit. 

Are profilul aromatic floral si fructat al fetestii regale, dar frumos finisat de feteasca alba. Vine din vii mature (alba din 1984 si regala din 1990) si asta conteaza, desigur. 13% alc, foarte bine integrat.

Un vin care joaca in mai multe stiluri, de la prospetime si jovial, la o finete care-i promite cativa ani de rezistenta cu folos. Chiar mai mult de doi, cat recomanda producatorul. 

Vinul e din specia "duca-s-ar pe gat" si "Ozana, cea frumos curgatoare", si acestea ar trebui sa fie tag-uri mai importante pentru un eventual cumparator decat "piersici", "pere", "flori albe" sau "grapefruit".

85 pct@~40 lei in magazinele specializate.

Freamat Rosu 2013 Catleya (Romania)

Am obosit sa scriu note de degustare. Pun indolenta asta pe seama atmosferei estivale. E mai simplu decat sa admit ca m-am plictisit. Dar pus in fata situatiei de a scrie ceva despre un vin, fara a avea material documentar cu descriptori regulamentari (fructe de padure, vanilie, etc), si vrand totusi sa ramai onest cu vinul si cu mine insumi, ca sa nu mai vorbim de cititori, ce pot face? Din punctul meu de vedere, chiar daca nu mi-am notat pe viu parerile, o impresie ramane marcata in memoria senzoriala. Sunt doar lenes, nu amnezic :)
Asadar, ce imi amintesc despre Freamatul rosu al celor de la Catleya (10 hectare, trei francezi din care unul e oenologul de la Corcova), vin pe care l-am incercat acum mai bine de o luna?

Ca e un vin foarte bun, cu tipologie bordoleza, culoare proaspata, de intensitate medie, pe fruct, cu aromatica din categoria fructe de padure, ciocolata neagra, cu structura si consistenta buna, taninuri juvenile dar bine crescute, de granulatie mica/medie. Mi-a amintit de primul Corcova rosu, cel din 2008, dar cel prezent pare mai polisat, chiar daca trasmite aceeasi senzatie vinoasa, de "naturel".
Uitandu-ma la poza (cam nereusita) facuta atunci, mai deduc si ca are 13,8% alcool, de care nu-mi amintesc, deci a fost bine integrat. Si ca e un merlot/cabernet. Se stabilizeaza compasul, prin negura timpurilor, si indica 85 puncte. Cifrele sunt mai usor de tinut minte.

Google ne spune ca face 40+ lei, in diferite magazine online, ceea ce nu e rau. Cred ca are un potential de invechire si evolutie mediu.

Iata ca s-a infiripat o trecere in revista a vinului destul de adecvata, pana la urma. Zic eu.

PS: pagina oficiala zice ca vinul e fermentat pe drojdii autohtone, ceea ce confirma impresia de autentic/naturel.

Principesa Margareta Alb 2013 si Printesa Mononoke 1997

Acesta vin, evident produs in cinstea ASR Principesa Margareta, este un blend de Viognier, Chardonnay si Pinot gris, din care doar Viognierul e fost baricat. 

Pentru moment nu este un vin foarte complicat, fiind destul de compact olfactiv, de ca si cum vanilia ar tine inca prizoniere aromele abia mijite de cocoduse galbene, ananas, limonada si flori albe. Gustul merge pe finete si nu pe abundenta, tusele dulci-lemonate transmitand prin toti porii (in fine, prin toate moleculele) impresia de prospetime juvenila. Totusi, are o lungime remarcabila. 13% alc, bine integrat. 87 pct. Te duce cu gandul la Revelatio, insa e altceva, plecand de la intentie.

Cred ca e un vin care se va exprima mult mai plenar peste cativa ani, ceea ce nu inseamna ca nu-l poti bea cu placere de pe acum. Dar, daca tot scoiateti suta pentru el, n-ar strica sa-l lasati in pace o perioada. Nu-i genul de vin care se lanseaza in luna decembrie a anului de recolta si trebuie dat pe gat musai in anul urmator. 

Ca tot e vorba de moda veche si regi, dati-mi voie sa va recomand ceva. Nu stiu daca sunteti familiarizati cu filmele de animatie ale japonezilor de la Studio Ghibli. Ei bine, sunt cu totul altceva decat Disney. Sunt ca un cross-over de manga si folclor japonez, un pic ciudate colt cu exotic, dar oricum extrem de bine inchegate, fiind pentru copii si adulti deopotriva.

Din lista lor azi pare potrivita alaturarea cu Princess Mononoke, filmul din 1997. Acesta e ancorat in perioda Muromachi (sec. 13-16), cu samuraii, daimyo razboinici, demoni si zei mai vechi sau mai noi si o printesa din clanul lupilor- San, printesa Mononoke (mononoke= mostru, spirit), de unde si numele filmului. Totul e prins intr-o trama ecologista (omul consumator de resurse vs. fortele naturii), dar nu se limiteaza la ea.

Si daca prindeti gustul "exotismelor" astea, credeti-ma, o sa le vedeti pe toate din lista studioului!

Lansarea gamei Anca Maria de la Domeniul Vladoi

Dupa cum probabil stiti, crama din satul Siminoc, de langa orasul Murfatlar, are in exploatatie aproximativ 17 hectare. Este o crama familiala, cum mi-as dori sa fie mai multe in Romania. Pana la urma si in Franta sa fii "vigneron independant" a ajuns un soi de act de bravada, evidentiat si pe etichete. 

Si astfel marti (21 iulie 2015) am participat la "dezvelirea" a doua noi vinuri, lucrate de Anca Maria, fiica lui Ion Vladoi. Prezentare care a avut loc chiar de ziua artisanei. Lume multa, vinuri multe, mancare tot asa. De pe o mica scena, rockerii de la Old No 7 au intretinut atmosfera cu preluari dupa Creedence si cateva piese folk. In curtea cramei: domni si doamne, figuri cunoscute, vorbind despre virtutile sauvignon-ului blanc, iar la cativa pasi departare, in fata unui magazin cu de toate, cativa sateni isi intindeau unul altuia un pet de Noroc. Rustic!

Vinurile cele noi sunt indreptate spre un segment mai tanar, cel putin la nivel aspirational. Oricum vinurile de la Vladoi, in special cele albe si rose-urile, erau si pana acum foarte fresh cu arome flagrante, puternice, lesne de inteles. Cele doua vinuri, ambele 2014, nu sunt foarte diferite de cele din gama Ravak, diferentele dintre ele fiind mai mult in pozitionare si unele mici detalii, sa le zicem "tehnice". Chiar si pretul va fi similar, un usor adaos aparand doar datorita sticlelor ceva mai scumpe si cu forma neconventionala.

Sauvignon blanc "Anca Maria" 2014 este un vin mustind a prospetime, cu tipicitate de soi, aducand a fructul pasiunii, pere, iarba si ardei gras, chiar si pi de chat (aici ceva mai evident decat ar spune-o descriptorii similari de genul "flori de soc"), pe ansamblu un "nas" verde si fresh. Gustul are "vână", robustete, e crocant, cu lungime medie.  13% alc., bine integrat, 84 pct.

Daca va intrebati care ar fi diferentele fata de cel din gama Ravak, iata o note de degustare din februarie: "Sauvignon blanc 2014 Ravak. O bomba florala cu impresii de flori albe, soc, piersica. Are persistenta si fibră. 83-84."

Rose 2014 este produs din Cabernet sauvignon si denota un nas expansiv, ușor dulceag, de fructe roșii zaharisite, piersici si pepene rosu. E un vin agreabil, cu 12,5% alcool, bine integrat, insa are un pic mai mult rahar rezidual decat un rose mai sprinten, cum e de exemplu cel din feteasca neagra produs de aceeasi crama. 82-83. Ar putea fi doar preferinte personale, ambele roseuri obtinand medalie de aur la IWCB 2015.

Am trecut si prin vinurile gamei Ravak si Pivnita Basarabilor. La albe si rose as mentiona ca mi s-au parut bine facute. Sunt vinuri pe care le bei cu placere. As mentiona si aparitia unui sauvignon blanc cu aport de pinot gris care a iesit "rose stile" (apropos, in locul lor as mai arunca un ochi de contraetichete inainte sa dau comanda de mai multe), datorita fenomenului numit "pinking". Desigur, e un accident, fara efect asupra aromaticii (doar daca creierul degustatorului e pus pe șotii), dar cum piata romaneasca e primitoare cu "ciudateniile", nu cred sa aiba vreo problema in a-l vinde. Si fiind un vin la fel de proaspat si agreabil cred ca o vor face si repede. As mai mentiona chardonnay-ul baricat 2013, numai bun de baut acum, cu lemn integrat printre pliurile exotice ale aromaticii, dar si rose-ul din feteasca 2014, un vin la fel de reusit precum cel din 2013. La rosii as zice ca atmosfera torida nu a fost tocmai propice, asa ca prefer sa nu-mi modific punctajele date in alte degustari unde auspiciile au fost mai bune. 

In concluzie sunt vinuri bine lucrate, joviale, cu pret de lista realist. Ma astept ca viitoarele vinuri moșite de Anca Maria sa aiba o amprenta mai pronuntata. Am mai spus-o, dar asemanandu-ma cu mosii din Muppets, o sa o repet: eu cred ca sansa cramelor mici este de a produce (si) vinuri diferite de cele poate la fel de corect facute, dar adresate unui gust democratic, pe care le scot pe piata cramele mult mai mari. 

PS: primul titlu a fost "Anca Maria Vladoi lanseaza vinurile Anca Maria, la Domeniul Vladoi". E bine ca l-am sters, nu? :)

Terra Rossa 2010 Clos des Colombes

Acest vin IG Colinele Dobrogei, de la crama de mici dimensiuni amplasata undeva intre Neptun si Olimp, costa mai mult de 50 de lei. Insa sticlele ajunse in Auchan Galati au stat stinghere ceva vreme prin rafturi(insa nu mai mult de un an, si asta a fost un argument de cumparare), pana cand "ultima ocazie" la 25 de lei le-a dat gata.

Terra Rossa e un vin baricat 4 ani. In ciuda si in pofida acestui fapt...veti vedea!
Este un blend cu de toate, cab-merlot in principal cu procente mici de syrah, feteasca neagra si pinot. Ce a iesit este foarte diferit de peisajul oenologic autohton, ca stil mai ales. Dupa o frumoasa culoare rosie rubinie de intensitate medie, stralucitoare, "nasul" e foarte serios, amintind mai degraba de un Rioja old-school matur decat de un Bordeaux wannabe. Nuante de rosii uscate, sarate, marochin si tabac, tamaie. Sigur avand in vedere de unde vine, am putea folosi descriptori adecvati (salin, apa de stridii etc). Originalitatea survine in gust, care este foarte fresh si suculent, fara greutati, amintind de un mix de fructe de padure, cand cu tente rosii, cand cu fructe negre. Finalul e mediu+, acrisor-picant. 13% alc, excelent integrat.

Desi e un vin cu oarece asperitati pe la incheieturi, impresia generala este foarte favorabila. 

Si pentru ca avem nevoie de mici artisani, care sa poata produce ceva cu un gust mai "altfel".

86 pct.

Onoare 2011 Domeniile Coroanei Segarcea

Saptamana trecuta vanzarile de bere Tuborg au crescut peste asteptari, in Galati

Motivul? Radu Rizea a stat doua zile in scumpa mea urbe. 

Il cunosc pe Radu de ceva vreme si pot spune ca putine "intinderi la bere" sunt mai placute, desi ca sa fie si dimineata de dupa placuta trebuie sa ai un management al consumului bine pus la punct, pentru ca nu-i usor sa tii pasul cu un gigant de 2 si 10. De fapt, e simplu: nu trebuie sa iti propui. 

De cand a devenit brand manager al DCS, Radu a batut tara in lung si-n lat, tinand sute de "gig"-uri, prezentand vinurile oltenesti de la Segarcea. Dupa atatea valuri de vin, desigur ca merge o bere.

In conditiile specifice de "terroir" ale pietei de vin romanesti, se pare ca numai contactul direct cu potentialul consumator mai poate misca ceva, mai ales in zone conduse tiranic de vinul la carafa produs intr-un garaj din Vrancea. 

Referitor la Segarcea, cred ca din seria asta de simtaminte nobile se vand foarte bine Respectul si Recunostinta, "La multi ani, dom' director! V-am luat un cadoaș!" sau "Daca-mi permiteti, dom' inspector...[fara alte cuvinte, ca nu se stie cine asculta]".
Sinceritatea si Onoarea mai putin. Ma intreb de ce oare?

(edit: glumesc, habar n-am cum si care se vand in realitate)

Cum am un oarece deficit in ce priveste evaluarea portofoliului DCS, am acceptat cu placere participarea la cele doua degustari, una la Casa Romaneasca, a doua la The Folly.  Iata azi unul dintre vinurile care mi-au atras atentia:

Onoare 2011 este un blend alambicat de Feteasca Alba, Chardonnay baricat, Chardonnay nebaricat, Sauvignon Blanc si Pinot Gris. Aduce un nas de miere, vanilie și flori albe, inclusiv crini, cherimoya, mere verzi, caise tari. Gust foarte fin, elegant, persistent, cu un final dulce amărui, alive&kicking, cu alcool foarte bine integrat (13%). Aciditatea o să-l mai țină în viață cativa ani, pun ramasag. Lasa impresia de vin bine lucrat, care transmite finete. Deci cum ar veni, avem un vin foarte onorabil. 88pct, vreo 100 de lei, dar ce mai e suta in ziua de azi? 

Vins français des vacances d'été

Fost-am si la Paris. N-a fost rau. Insa m-am intors cu un sentimentul firesc de dezamagire. Nu fata de Paris, ci fata de tara si orasul in care locuiesc. 

Noi suntem obsedati de decalaj. De cate ori n-am auzit "astia sunt cu 20 de ani in fata noastra". Ei, de data asta m-am intors cu ideea fixa ca oricat ne-am stradui, oricat de bine intentionati am fi, oricat am eradica coruptia, nu vom ajunge niciodata un atare grad de civilizatie. E ca in paradoxul lui Zenon "Ahile si broasca", transpus in realitati civice.

Despre vinuri, ce sa va zic, am baut mai putin decat as fi facut-o acasa. Cu exceptia unei cine prelungite, in care un bun prieten, parizian de multi ani, ne-a facut o trecere prin bucataria franceza incepand cu o terina de foie gras, continuand cu melci, stridii, creveti gigant, melci de mare, scoici St Jacques si incheind gustoasa si epuizanta masa cu un tartar de vita foarte bine facut, cu carne maruntita la cutit si amalgamata cu verzaturi. In rest, cand te dor picioarele, ca pe orice turist avid, ai nevoie de un dus si un somn bun, nu de vinuri savante. Oricum, ceva-ceva am incercat, dupa cum se va vedea in randurile urmatoare: 

Morgon 2013 Bertrand Capdevigne, Club des Sommeliers, un private label al unui lant de supermarketuri, nu-mi amintesc care, in orice caz cel care are o "reprezentanta" in gara Marne la Vallee-Chessy adica Disneyland. Cand innoptezi dupa 16 ore de coțomedii si michimausi nu-ti prea vine sa bei ceva prea elevat. Oricum, s-a prezentat cum ma asteptam, cu avalanse de fructe rosii, acid, suplu, fara briz-brizuri, dar cu o lungime buna. Nu e un reprezentant de seama al apelatiei, dar e un vin onorabil de sete. Ieftin, chiar in atare conditii. 4 euro, sau asa ceva. 12,5% alc. 80 pct.

Touraine 2014 Paul Buisse, e desigur un sauvignon de Loara, extrem de tipic si cu o calitate potrivita pretului de 10 euro intr-un magazin de bauturi de pe Rue de Faubourg Montmartre, unde sunt convins ca adaosurile sunt respectabile. Coacaze rosii, caise, grapefruit si o componenta minerala amintind de cap de chibrit si pietre ude. Gust plin, fresh, numai bun alaturi de o salata bogata cu piept de pui. Amabil, la 12,5% alcool. 85 pct.

Macon-La roche Vineuse 2013, Bastion de l'Oratoire, Domaine Chanson, a fost un chardonnay surprinzator de bun pentru un Macon Villages. E drept ca familia Chanson isi face veacul in Burgundia de pe la 1750.  Aici finetea vinului a fost surprinzatoare. Aromatica florala, dublata de pepene galben, pere, cu un gust plin, citric, dar delicat. Remanenta buna, dulce acrisoara. Bun de scaldat vietati marine. Un vin de 12-15 euro. 13,5%, 88 pct.

Cornas 2009 Cave de Tain, o cooperativa laudata chiar de marele Bob. Cornas e o apelatie de Rhone, de unde se lasa in urma grenache-ul si incep marile syrah-uri pure. Mi s-a parut un vin complex, care are nevoie de mult aer pentru a se deplia. Imi amintesc aromele de la tutun, vanilie, paine prajita, lemn dulce si desigur fructe negre, mure, dude, cirese negre. Gust "catifelat", gustos, final mediu, cu picanterii. 13,5%, 87 pct. 

Fief Guerin 2014 Domaine des Herbauges (Franta)

Care e un Muscadet Côtes de Grandlieu, produs Sur Lie. E un vin obtinut din strugurele normal pentru apelatie, adica Melon de Bourgogne, de pe o parcela de 17 hectare, din vii cu varsta cuprinsa intre 55 si 75 de ani.

Am mai spus si in alte ocazii ca Muscadet-ul nu-i pentru toata lumea. Nu ca ar fi vreo raritate sau vreo scumpete. Dimpotriva. Nu-i pentru toata lumea deoarece e un vin altfel decat gustul mondial. N-o sa gasim intensitate aromatica cu abundente exotice, nu-i un chenin din Africa de Sud sau vreun sauvignon din Noua Zeelanda. Cred ca sentimentul multor bautori prima data cand se intalnesc cu un astfel de vin este de dezamagire. Vin monosilabic, un vin fara nimic in afara de aciditate, s-ar putea zice. Intr-un fel, asa e. Daca-l degusti in orb, intr-o serie de albe seci diverse, acest tip de vin va fi aproape sigur disconsiderat.

Insa daca privim problema mai departati de asteptarile noastre si de prejudecati am putea observa si altceva. Are evidente arome minerale, pamantoase, de nisip, pietris, apa magneziana, chiar usor salin. Poate si adieri de flori albe, piersici, coaja de lamaie...Dar, in general, e un vin rezervat aromatic. Marele plus e in gust, si chiar daca nici aici n-o sa fie focuri de artificii, metoda fermentarii si maturarii pana la imbuteliere pe strat de drojdie produce un efect interesant: prin toata acididatea enorma, lemonata se intrevede o nota piersicata, iar din alt punct de vedere vinul pare mai gros, mai dens, mai robust decat te-ai astepta. Dupa cateva inghitituri  ti se face foame, asa ca nu-i o idee buna sa-l bei pentru sine. Pe farfurie? Pot fi stridii, scoici, creveti, peste gras, peste slab. Frantuzesc, romanesc, japonez...  Nu conteaza, dizolva orice. 

Apropos, eu cred cu tarie ca exista vinuri de gastronomie, ca a spune despre un vin ca este "de gastronomie" nu e un eufemism, un soi de asterisc amabil cu trimitere spre unele defecte. 

Cred ca dupa multi ani in care s-a pierdut contactul cu vinurile bune si chiar cu bucataria traditionala e oarecum firesc sa uitam asocierile minunate si autentice ale lui Radu Anton Roman, de tipul Zghihara de Husi (pe stil vechi) cu pui la ceaun (evident cu usturoi din belsug) sau tocmagei umpluti. 

In fine, mie imi plac aceste vinuri, chiar daca sunt de conditie umila. Daca nu-ti plac e ca si cum ai spune ca n-ai ce discuta cu un țăran bătrân. Bineinteles ca ai, dar trebuie sa-ti adaptezi discursul la universul lui. Ori asta nu mai e treaba interlocutorului, fie el vin sau om. E treaba ta.

Fief Guerin 2014 Domaine des Herbauges, certificare Terra Vitis, 19,99 Lidl. 

In ton cu cele spuse mai sus astazi nu voi puncta, insa daca as fi facut-o ar fi fost de peste 80 pct: )

Principesa Margareta rosu 2009 Domeniul Coroanei Segarcea

Nu stiu cum pot unii scoate vinuri remarcabile din vii foarte tinere. Presupun ca-i vorba de stiinta. Daca la Alira am inteles ca Marc Dworkin a compensat tineretea lasand strugurii sa se supracoaca, la Segarcea se pare ca doamna Ghislaine Guiraud a aplicat (printre altele) o limitare drastica a recoltei la hectar. Oricum, din plantatii din 2005, cu un soi inedit, sa obtii un vin catalogat cu 90 pct Parker nu-i tocmai la indemana oricui. 

Imi mentin opinia ca obtinerea DOC-ului la acest soi din primul an de vinificare este un exemplu ca observarea atenta a evolutiei plantelor si a vinului din acei struguri intr-un areal delimitat NU este un criteriu pentru autoritatile care ofera certificarea de origine controlata. Verii noștri italieni, banditi si ei de firea lor, sunt in domeniul vinului mult mai rigurosi. Marchizului Antinori i-au trebuit 20 de ani ca sa scrie pe eticheta acum celebrului Tignanello altceva decat vino da tavola. Sa inchidem paranteza.

Licoarea de azi e un Marselan 100%. Strugurele a fost obtinut in anii 60, in sudul Frantei, din incrucisarea soiurilor Cabernet sauvignon si Grenache.

Imediat dupa deschidere se prezinta intr-o culoare rosie rubinie intensa, opaca, denota o aromatica vinoasa, cu sageti vanilate si picante. L-am reincercat dupa o zi si marturisesc ca se depliase foarte frumos, cu multe condimente, marochin, ciocolata cu lapte, fruct moderat- capsune (ca sa fiu sincer cu memoria olfactiva: jeleu cu aroma de capsune), afine, gust cu aciditate buna, taninuri abundente, dar foarte fine, o persistenta picanta. Alcoolul (13,5%) e foarte bine integrat. Are nevoie de o aerare serioasa pentru a se exprima plenar.

Vinul in sine m-a surprins foarte placut. 90 pct. 93 lei pe bauturaonline, adica un pret foarte bun, avand in vedere ca e peste 100 cam peste tot.

Busuioaca de Bohotin 2012 Crama Basilescu

In 2012 s-a copt busuioaca la Pietroasa atat de mult incat fata de 2011 a strans 14,3 in loc de 13,4% alcool, in conditiile in care zaharul rezidual a facut saltul de la demi la dulce in toata firea!  Daca s-a pierdut ceva in prospetime, s-a castigat in corpolenta. 

Intr-adevar, zaharul da o densitate peliculara, care amplifica aromele flagrante de dulceata de trandafiri, miere si fructe supracoapte. Va recomand fraparea mai energica inainte de consum, pentru a stavili nivelul mare de alcool, mai ales acum, in aceste vremuri calduroase. 

Oricum la vreo 40 lei sticla de 0,5l  si 82 pct nu sta foarte rau, dar dupa parerea mea e la o oarece distanta de editia 2011. 

Acum si la H&M: Vinul Cavalerului Feteasca Alba 2014 SERVE

Acum patru ani am scris frumos de feteasca alba din gama Vinul Cavalerului. Cel putin asa mi s-a spus. Ma gandeam la feteasca respectiva ca la un filigran prin timp. Recolta 2010 a fost mestesugita din vii vechi si avea ceva special. 

N-am mai incercat eticheta pana la editia 2014, adica prezenta. Nu numai din vina mea. S-a intrerupt filigranul cativa ani, din pricini diverse. Intai feteasca a reaparut ca parte dintr-un blend cu sauvignon in gama superioara, apoi in 2013 de una singura, invaluita usor in baric. 

Si iata ca reapare in gama consacrata, Vinul Cavalerului. Insa nu mai e aceeasi. E ca progenitura unui expat, nascuta din uniunea cu o femeie straina, si care va creste undeva in lumea larga, fara sa stie limba romana, doar cu un soi de mostenirea genetica si culturala onorifica.

Vii tinere, drojdii selectionate, caracter flagrant exotic si floral, guma turbo, fizzy, vin proaspat, usor de baut. Gustul e mai satisfacator dpdv folcloric, fiind preponderent citric (mar verde, zarzara). 

E un vin bun? Da, indubitabil. Insa nu mai poarta ie, ci o bluza cu motive etnice, de la H&M. 

~25 lei, 83 pct