Pinot Noir 2009 Sec Budureasca

Un pinot noir din liga mica care surprinde prin tipicitatea foarte buna. Sub ilustrul nas amintind de un grajd destul de curat, treaba tipica si la case mai mari din Burgundia, se simte fermentul galgaitor al fructelor rosii dulci. Dupa mai multe ore, de niciunde, apare si un iz parfumat, ademenitor. In gura intra sub masca cireselor, zmeurei si un pic de ciocolata, cu aciditate sustinuta, iar pe final se ingramadeste tot taninul, dand un sentiment de usoara astringenta, cu visina si tuse picante.

Nu e un vin complicat, nici nu trebuie la 20 si ceva de lei, e corect si facut bine. 

Pana la urma sta drept langa rivalul numit Vinul Cavalerului,  pe langa care pare a avea o uniforma mai ingrijita, mai ales sub aspectul integrarii alcoolului, dar si a aromaticii mult mai curate. Ce-i drept, pinot-ul low-cost de la SERVE avea un final mai agreabil, virat spre dulce, dar pe ansamblu Budureasca sta mai bine pentru editia 2009. Nu ca ar exista vreo infruntare, sau vreun concurs, altele decat comparatiile nascute de memoria mea, sa ne intelegem. 

Distinctie ("Commended") la IWC 2011. 20+ lei. 81 pct.

Berea bautorului de vin, ep.7: Bernard Cerny (Cehia)

De pe harta berii nu poate lipsi Cehia. Din cate stiu e si tara cu cel mai mare consum de bere pe cap de locuitor. Traditia acestei tari in producerea de bere este ilustrata si de faptul ca numele tipului de bere Pils/Pilsner provine de la localitatea Pilsen (Plzeň) din Boemia.

Beraria Bernard e o afacere de familie, o privatizare de succes a unei berarii infiintate din secolul 17. Am spus o data de traditie, nu mai insist:)

Acest sortiment e un pils/lager negru, nefiltrat, nepasteurizat. Face o spuma alba, fina, culoarea e bronz inchis. Carbonatia este energica. Miroase a cub knorr, afumatura si ciocolata.  In gura intra puternic, cu tuse de hamei si malt, cu impresii contradictorii, dar deloc deranjante de cafea bine prajita, dar si ceva dulce, distinct, ca de fructe confiate. Corpul se straduie sa ramana destul de rotund, in ciuda carbonatiei puternice. Finalul induce impresii tonice, seci si picante

E o bere bruna gustoasa, destul de usor de apreciat de cei obisnuiti cu o Silva neoasa, dar ceva mai corpolenta si mai complexa.

Are 5.1% alcool, si e o bere destul de scumpa (9 lei in Real, Carrefour, etc.), dar vine la sticla smechera, dupa cum puteti vedea in foto.

3-4 capace, dupa gust.  

Vinul B, C si alte note muzicale

Consumatorului roman ii este greu sa digere conceptul de vin secund, sau vin B. De ce sa bea un vin B cand are toata istoria neamului insirata pe o contraeticheta de super-premium la 12 lei, cu 111 medalii de aur?

Conceptul e insa vechi. Francezii sunt de vina, ca de obicei. Ei si-au dat seama ca poti mentine calitatea vinului portdrapel doar folosind strugurii cei mai buni. Si cu ceilalti ce sa faci? Ii vinzi altui producator, care face vin la un nivel de calitate mai scazut sau, mai profitabil...iti faci un vin secund. Asa cum s-a vazut, incepand cu era Parker, oamenii au devenit interesati de un produs al unui mare chateau fara a fi nevoiti sa plateasca pretul pentru vinul premium. Pana la urma si Petit Mouton 2005 e tot un Mouton-Rothschild, dar costa 150 de euro, spre deosebire de fratele mai mare care face vreo 500, nu-i asa? Si doar faptul ca sunt vinuri secunde nu inseamna ca nu sunt bune, ci doar ca sunt mai putin bune decat primul vin. La Parker e simplu, in medie: un first growth sa tot faca 95-100 puncte, vinul secund e pe la 88-94. In 2005- primul vin 96, al doilea 90 pct. E bine nu? 

Deci vin secund nu inseamna ca e ultima posirca de pe lume, ba chiar poate transmite ceva pozitiv: ca ai un vin si mai bun, ca utilizezi doar strugurii cei mai buni pentru licoarea scumpa. Sau mustul ravac intr-o parte, cel de presa la clasa a II-a. Sau vinurile cele mai bune la primul cuvee, pentru ca nu intotdeauna selectia se face pe banda, sau la presa, ci deseori aproape de sfarsitul procesului, cand se hotaraste exact ce loturi, ce butoaie, etc vor face parte din primul vin. Restul? Pai ati inteleg deja. 

Pastrand proportiile ne intoarcem in Romania. Sistemul e adoptat destul de vizibil de catre unii producatori. Unicom are Davino si Chateau Domenii ("Ceptura", mai nou), ba chiar si un vin C- Faurar. Toate sunt bune, in categoria lor. Serve are Terra Romana si Vinul Cavalerului, etc, etc. 

Si iata ca intra in lista Gramma, de la Iasi, odata cu aparitia celor trei cupaje intitulate muzical: Do, Mi si Sol. Preturile acestora sunt situate mai jos decat cele patru titulare de drept de pana acum. Vor costa intre 20-30 de lei.

Sa incep cu o concluzie, ca sa fie clar:  toate sunt vinuri cu "baubilitate" crescuta. Sunt vinuri de stat la taclale, vinuri de pus langa mancare, vinuri cu plusuri si minusuri. Vinuri din preajma celor 80 de puncte. Mai au in comun un caracter ierbos si vegetal, precum si faptul ca sunt cupaje, dar si faptul sa vinurile componente pot proveni din ani diferiti. Anul nu apare pe etichete.

DO- 70% aligote, 20% feteasca regala si 10% cuvee (adica Cuvee Visan 2010, tot un mix 40-40-20 de fr, fa si aligote). Poate gresesc dar vinul ar putea fi etichetat ca 2009. Rezultatul e interesant, un cupaj dominat evident de aligote, un aligote ceva mai brusturos si vegetal decat monovarietalul.  Prospetimea e inca vivanta  si aciditatea reconfortanta. Un vin citric, cu tuse de ardei verde, de mar, de limeta, sec. Aromatic sta un pic mai funky, cu arome grele de fermentatie, care (ciudat!) se disipa in timp. Face dor de sardine la gratar. Aduce un pic cu un sauvignon de Noua Zeelanda. 

SOL- 50% feteasca regala, 50% cuvee. Are o aromatica mai ademenitoare, florala, dar si note de pepene galben si frunze uscate. In gura simuleaza tuse citrice- dulcege, poseda un zvac acid, mere verde, tuse nitel exotice (ananas), cu tuse de ceai de tei, vin plinut, cu final de caisa verde si tonic, piperat. 

MI- 50-50 feteasca alba si regala. Pare demisec, dar aciditatea buna modereaza impactul asupra papilelor. Tot din motive de glicemie pare mai rotund si corpolent, fara a-i lipsi componenta citrica. E ca o corcodusa galbena coapta 80%. Adica are parte si de dulceata moale a pargului, si de fateta inca verzuie, cu tuse de vegetale, de zarzara. Pe final apar, in acelasi ton dulce-acrisor impresii aromate, de caisa.  E cel mai prietenos/democratic dintre ele.

Daca DO arunca in fata o rigoare citrica, iar MI ne amageste cu tuse de fructe dulci, SOL pare  la mijlocul drumului. Sunt vinuri ok, cupaje destul de bine echilibrate, care sub aspectul pret-calitate pot oferi o contraparte a primei linii de vinuri a Casei Olteanu. 

@ Vinul.ro

Corbieres 2010 Castelmaure (Franta)

Avem un cru mare din Languedoc (Corbieres), caracterizat mai degraba prin diversitatea microclimatelor si tipurilor de sol decat prin ceva foarte specific. 

Este produs de SCV Castelmaure, adica de o cooperativa. Pe pagina acestora de net nu am gasit listat acest vin. Parca ar fi romani:) 

In fine, sa ne incredem in propriile papile, da?

Ei bine, e un vin foarte interesant. 

E un cupaj din syrah, grenache si carignan, cu o culoare rosie-purpurie foarte intensa. Nasul e deosebit si aduce foarte tare a dude si mure. Nu stiu daca este asa cum presupun dar am mari banuieli ca vinul este (cel putin in parte) produs prin maceratie carbonica. In nas mai apar si tonuri ierboase, aromate, de dragul asocierii culturale, hai sa-i spunem garrigues. In gura desi destul de dens, are un continut scazut de tanin, exista o moliciune aromata, taiata totusi de o aciditate deloc rea (din nou impresia de nouveau isi face aparitia), cu aceleasi fructe negre zdrobite, supracoapte. Exista si o impresie de ciocolata vanilata, ar fi o premiera pentru mine sa incerc un nouveau baricat, dar inventivitatea omului nu are limite. Finalul e moderat, destul de picant si acid. Bravo! Easy-drinking e putin spus. Atentie, face pofta de mancare:)

La mine a mers uns cu pulpa de curcan, dar am banuiala (intarita si de contraeticheta) ca si o  rata la cuptor ar merge foarte bine. 

30 de lei in hypermarket (Selgros). 83pct

Ingerul care canta la acordeon. Basilescu Sauvignon Blanc 2011

Nu-i nicio metafora. Pe eticheta chiar e un inger lautar, din seria artistei Ioana Ursa "Ingeri din micul Paris".

Inteleg ca strugurii provin din clona Gros Sauvignon. Pentru ca sunt doua feluri de sauvignon blanc: gros sauvignon (intalnit si ca vert, dar si sauviognasse- nume sub care aparuse acum vreo 5 ani acest vin de la Agricola Stirbey. Vezi cateva informatii aici) si petit sauvignon (mai raspandit). Ultimul e mai valoros sub aspectul concentratiei de zaharuri, iar primul da recolte mai mari. Judecand dupa acest exponat, exista si mici deosebiri de gust. 

Oricum, vinul are o aciditate buna, initial pare chiar iesita din corp, dar daca ne gandim la imaginea de vin incisiv, crocant si citric cu care ne-am obisnuit pana acum, vom fi nitel debusolati. Intr-adevar gustul duce mai mult spre o feteasca regala, cu gingasiile ei de caisa, piersica, mar golden, pere- in genere te duce cu gandul la fructe mai neaose decat kiwi, grapefruit sau lamaie.82-84 (e inca neasezat)
Seria asta ma duce cu gandul aici, la povestea lui Ludwig Toma. Ce sa-i faci, fiecare neam cu ingerii sai rataciti... 

Chardonnay si Pinot Gris din lotul noilor Jidvei

Pinot Gris 2011 "Maria" Owner's Choice. Jidvei SA.

E smooth si moderat citric (limeta), cu piersica si usoare impresii exotice in gust. Apar note de baric. Nu are corpul nici greutatea unui pinot gris alsacian. Poate fi confundat (daca ignoram tusele florale din nas) cu un aligote supus batonage-ului. Ah, si culoarea usor spre roz e de remarcat. Aciditatea e foarte buna, nu de asta mi-era teama oricum. Nu e vina licorii ca am fost nitel dezamagit. Ma asteptam la un vin cu structura mai rigida. 81.

Chardonnay 2011 "Ana" Owner's Choice. 

Si aici m-am inselat. Ma asteptam sa gust o bomba pastoasa, o pelicula vanilata si glicerinoasa, dar n-a fost asa. E curat, cuminte si destul de linistit. Vinul e doar partial baricat (fermentat in baric, se pare), de unde mixul  de prospetime si tusele vanilate specifice baricului. Ca la toate vinurile acestei game, in afara muscatului, exista o componenta citrica directa, amintind de lamaie (de fapt limeta). Indulcite in acest caz de banana si ananas, si texturi vanilate, calde si complexe. Un vin agreabil, cerebral, dar parca prea cuminte pentru un chardonnay. 83

Asa incat topul meu personal arata astfel: 1. muscat; 2. feteasca; 3. chardonnay; 4 pinot gris. 

Sau Dimitri, Aliosa, Ivan si Feodor. 

Sunt convins ca topul nu corespunde realitatii (orice ar insemna asta in domeniul aprecierii vinului), dar corespunde perfect propriilor gusturi. Si idei.

Lasatul secului de dulce: Busuioaca de Bohotin Basilescu 2011

In aceasta zi voi face o pauza de la lupta cu morile de vant, dar doar pentru a ma lupta cu un balaur. Cum soiurile romanesti m-au animat intotdeauna, chiar daca n-au fost prea reusite:), mi-am indreptat atentia spre un soi aproape distrus de nepasare, nepricepere si falsificare. E vorba de neaosa Busuioaca. Care culmea isi gaseste azi expresia cea mai reusita nu la Bohotin, ci la Pietroasele, unde dupa canon e a doua patrie a acestui soi. Ciudat, dar razboinicul din mine s-a imprietenit cu acest balaur, care s-a dovedit destul de gingas si prietenos.

Noua editie Crama Basilescu, 2011, se prezinta cu o noua fata, pe stil art-nouveau si alambicari neo-romanesti, dar si format- 0,5l. In rest e tot demidulce, cu 13,4% alcool. 

Faptul ca directorul enolog al cramei are un doctorat in busuioaca se simte in produsul final. Tot de la Gabriel Lacureanu am aflat ca nu va face niciodata o busuioaca in sec, numai pentru a se alinia modei actuale, care secatuieste orice. Vorba unui prieten, de ce s-o razi in cap pe Angelina Jolie?  Iata, nu exista tamaioasa romaneasca in sec care sa nu-ti dea impresia ca-i lipseste ceva. Chiar daca e facuta de Oliver Bauer. Inteleg ca recenta grasa de Cotnari sec are aceeasi problema. Asa ca te intrebi de ce sa lupti cu natura, cu microorganismele acelea care isi dau obstescul sfarsit, in mod natural, lasand vinul cu rest de zahar consistent? De ce sa manipulezi strugurii, caci fara interventii nu ar ajunge niciodata sa se metamorfozeze inspre zero zahar rezidual? Sigur ca vinurile dulci au pierdut la nivel global din avant, industria avand azi secul drept etalon. Dar, cum nu poate fi eradicat tortul de la sfarsitul unei mesei aniversare, nici vinul dulce nu va disparea vreodata. Sigur, o sa ne mai prostim un pic, o sa experimentam, o sa dovedim ca se poate, dupa care vom vedea ca lipsind obiectul de sine  nu-l vom eleva, ci doar il vom altera. 

In fine, nu asta doream sa va comunic in principal, ci ca am gasit o busuioaca foarte reusita, cea mai reusita de pana acum. Are tot ce-i trebuie de la bogatie aromatica, la complexitate, greutate bine moderata de aciditate si prospetime. E dulce, dar e usor de trecut peste asta. Culoarea este de rose foaie de ceapa, fara mare intensitate. Nasul odera indicii, florale, parfumate de trandafiri si lamaita, caprifoi, dar si note fructate de cocoduse galbene si capsune. In gura melanjul puternic e dominat de fructe rosii- zmeura si fragi, dar si tuse de pepene galben, piersica coapta si pere (busuioace, cum altfel?). Finalul e bine proportionat, cu o latura tonica, usor astringenta (amintind de coaja de para), care face vinul mai prietenos si mai imbietor. 

Singurele limitari ale acestui vin sunt genetice, ca sa zic asa. Nu poate oferi complexitatea unui alb dulce de mare clasa, nici prospetimea varatica a unui rose bine facut. Dar cum mai-binele e dusmanul binelui, sa ne bucuram de ce ne-a dat Dumnezeu, sa cultivam si sa facem in continuare vinuri din acestea, neoase si autentice. 

Mie mi-a placut foarte mult, e unul dintre vinuri romanesti dulci de top si probabil cea mai buna busuioaca  din univers:). 85 pct.

Berea bautorului de vin, ep. 6: Bornem Tripel

Cum  nu e inca foarte cald, o berea ca aceasta merge. E o bere belgiana, de manastire, blonda nefiltrata, cu un continut mare de alcool, de 9%, de unde vine de fapt tripel. In evul mediu pe butoaiele de bere belgiana se putea gasi un X, doi de X, sau desigur XXX. Era vorba de berea usoara- 3%, berea comuna si berea tare- triplu X,  ergo tripel. 

"Colorul" e blond-tulbure, cum spuneam. Perlarea e fina, efervescenta buna, spuma alba, intensa si dezordonata. Olfactiv e deosebita de obisnuitul pils, aducand a mere verzi, mere varatice, limonada. Acest ultim aspect se transmite si in atac, unde se invart bucati de miere si lamaie, la care se mai adauga ceva miere, impresia fiind dulce, dar recupereaza pe final cu note amarui si picante. Unul dintre motivele pentru care va vorbesc despre ea este modul inteligent in care continutul de alcool este ascuns, printre notele complicate din final. 

E o bere de 3/5 capace, scumpa- 8,33 lei pentru 0,33l. 

Eticheta medievala si vinificatie la fel: Tohani Princiar Special Reserve Sauvignon Blanc 2010

Voi fi scurt: daca ati ramas fara bors de tarate in casa si vreti sa acriti ciorba, ei bine acest vin poate fi un inlocuitor competent. Va fi cel mai scump bors din lume, pentru ca face 30 de lei pe sticla, dar hei! calitatea conteaza! E un bors destul de fin, fara note drojdioase, o expresie pura a acidului citric! Ce mai, un bors Princiar! Editie Limitata! 

Si cu asta am terminat. 

Pacat ca nu vinul nu are termen de garantie, ca tare mi-ar fi folosit cei 30 de lei la alte lucruri.

"Simpozion la Moscova", dar si (posibil) la tribunal

Cotnari SA si-a lansat la Goodwine brandul "Simpozion" (la Atena, la Moscova, la Roma). Presa, blogerii, etc  au apreciat in general pasul inainte, si oarecum neasteptat, spre productia de calitate.

Dar un amanunt pe care l-a neglijat colosul moldav e faptul ca o marca similara numita "Symposion", pe clasele legate de bauturi alcoolice, este deja proprietatea altui producator de vinuri. 

Sunt cele doua denumiri menite sa produca confuzie in randul consumatorilor? Noi credem ca da.

Update: Vifrana SA, producator de vinuri bio si posesoarea marcii SYMPOSION (din 2010), conform propriilor declaratii de pe facebook, nu exclude un posibil litigiu pe aceasta tema.
Dupa toate aparentele, Cotnari SA detine o marca numita SIMPOZION (din 2011), dar reprezentarea grafica a acesteia este diferita de aspectul etichetelor lansate la Goodwine. Cererile catre OSIM de inregistrare a marcii "Simpozion la Moscova" (si celelalte doua) fiind publicate in BOPI in urma cu doar o saptamana.
Ca OSIM acorda protectie unor marci extrem de asemanatoare nu e surprinzator, pentru cine a lucrat cu aceasta institutie. Nu m-ar mira ca in 2012 sa poti breveta becul sau mersul pe jos.

Palavrageala pe seama unui Riesling auslese din 1975.

Voila-1975!
Wow! Cred ca ai dat o avere! 
Ei, asa si asa. 12 euro.
50 de lei? Nu se poate!!!
Ba da.
Fugi de-aici!
Daca atata am dat, ce vrei, sa te mint?
Pai cum, cand un vin oarecare romanesc costa atat, neamtul asta da vinuri vechi de 40 de ani cu 50 de lei?
Asa, si? 
Pai si daca vreau un vin dulce, de colectie, romanesc din 1975, ar trebui sa scot de la tescherea vreo 400 de lei...Stiu pentru i-am luat lu' sefu' , de ziua lui. Am pus mana de la mana...
Corect, cam asa.
Nu inteleg: ori e neamtul dus cu capul, ori noi toti suntem, ca aruncam cu banii pe fereastra dupa vinuri romanesti? 
Hm, eu zic ca adevarul e pe la mijloc.
Cum asa? 
Adica neamtul are genul de nebunie pentru care primeste felicitari, iar noi avem genul de nebunie pentru care ar trebui sa ne tratam.
[o pauza] Apropos, cum se cheama vinul?
E un riesling de Rin, auslese, adica cules tarziu, din 1975 cum ziceam, Thornicher Ritch e indicatia geografica (undeva pe Mosel), iar crama este Wiengut Geiben, din Germania, desigur.
Aaam inteles. Ok, ia sa vedem...
[sorbiturii] E dulce! [plescaituri] Auzi, da' e chiar asa de bun vinul? Adica dupa standardele voastre...
Destul de bun, dupa mine. 
Adica bun, bun-bun, sau super-bun?
Bun-bun.
Aha, misto...E viguros, asa, cum sa-i spun...Are mult alcool?
Nu prea, rieslingurile astea dulci sunt slabute, sub 10%. In acest caz 8,5%.
Hm, asa putin? Si nu se strica?
Ei, le-a pastrat omul bine, in crama...
Ihm...E dulce-dulce. Miroase usor ciudat...A portocala?
Mandarina. Usor fermentata. Coaja de lamaie rasa, cu zahar.
Hai ca le ai, sa stii ca a asta miroase.
Acum ca ti-am spus, cred si eu!
Gustul asta mi-e cunoscut. Dar nu stiu de unde sa-l iau.
De pe balcon:) E gutuie din compot. 
Da, mai, sa stii. Altceva?
Mar dulce (golden), dar si ceva dens, uleios, bizar.
Chiar asa? Mie nu mi se pare.
Nu e important, oricum.
Da' uite ce gust lasa in gura...acrisor. Si e persistent!
Da, e ca de mandarina proaspata, suculenta.
Exact, hai ca le ai! 
Eh, ce sa zic, experienta invata. Si tu ai dreptate, finalul e foarte interesant, dupa ce aduce a dulcegarii pe tot parcursul, la sfarsit iese citrica la inaintare. Thumbs up!
Mai, da' ce tarziu s-a facut! Mi-a facut placere, mosule, dar tre' sa fug. Ma asteapta nevasta-mea la masa!
No problem, amice. Salutari!

M-am intalnit cu un inger. Din micul Paris.

Bat seaua ca sa priceapa iapa: Basilescu, boieri mari cu vinuri cunoscute inca de la inceputul secolului 20, belle epoque, Bucurestiul de alta data, Craii de Curtea Veche, lautari de crasma mare, cu costume frantuzesti si ceasuri de buzunar aurite, ingeri muzicanti ai ghinionului dumnezeiesc de a te fi nascut in Romania, supranaturalii veghetori ai chefului neaos de "la sosea" cu vin, mititei si muzichie, dar mai ales al celui cosmopolit de la Capsa si Corso, acolo unde acum 100 de ani chelnerii vorbeau fluent frantuzeste. Arta plastica (Ioana Ursa). Si niste vin facut de Gabi Lacureanu, numai bun de impachetat de catre George Moisescu. Si in concluzie, conasilor cilibii, iti vine sa te urci intr-un Logan taxi, si ignorand realitatea noului mileniu, sa zici "La Arnoteni, birjar! La adevaratii Arnoteni!"

Vinul: 14,5%, sec, rose din feteasca neagra. Culoare intensa, stralucitoare, rose pur-sange.

Un nas interesant de verdeturi proaspete, chiar si un bizar iz de ace de brad, crema de chec (cruda, necoapta- ou). Intra dulce, cu tuse de prajitura, tarta cu fructe (sarlota, afine si coacaze rosii, capsune), aciditate si prospetime revigoranta si un finish tonic, usor amarui- asadar e si ceva pulpa de grapefruit in tarta, cirese amare, dar si un amanunt picant-aromatic (piper verde, sau na! ghimbir).  

Concluzie: e nitel complicat, cu iz de patiserie. Nu e roseul clasic, proaspat si prostut, ruda viguroasa dar cam bruta a vinului rosu. Aici avem de-a face cu un vin. Care intamplator este rose. 82 (poate merita mai mult, cine stie, sunt foarte aproape de imbuteliere si par un pic socate)

Sa mai zic ca aceasta gama, numita de contra "Ingerii din Micul Paris" include vinurile monovarietale, de top, de la Crama Basilescu (de fapt aceasta noua serie le include pe toate celelalte, trecute, Authentique, Unique, etc.) 

Masa de Paste, in familie

HRISTOS A INVIAT, dragilor! 

Masa mea de Paste a fost complet traditionala, frumoasa, cu trei generatii, si fara creveti, vita argentiniana si alte nerozii. Genul de masa la capatul careia te surprinzi clipocind si singurul lucru care te impiedica sa tragi un pui de somn e sforaitul altcuiva:)

Aperitive traditionale, inclusiv drob.  In articolul dinainte de Pasti, recomandam un vin proaspat si acid, care sa faca fata la doua problem principale: ceapa verde si oul. L-am gasit:  e un alb nebaricat.  Dupa mine e unul dintre vinurile albe romanesti cele mei subestimate. Opinia Vinul.ro, nu prea entuziasta, exprimata aproape de lansare o fi cantarit si ea, cine stie. Ramane inca de stabilit ce impact asupra industriei are “oficiosul”, dar si presa amatoristica, de online, din care cu mandrie fac parteJ.  Se numeste Golem Alb 2010, Crama Basilescu, cupaj (in adevaratul sens al cuvantului- toate laolalta in aceeasi cuva) de chardonnay, feteasca alba si riesling italian. Trebuie sa marturisesc ca din mai multe motive, am tot avut de comparat evolutia acestui vin. Si dupa parerea mea evolueaza si va continua s-o faca minim 5 ani. Faptul ca acestui vin i-a luat un an ca sa-si reduca notele drojdioase, mai bine zis- sa le integreze, spune ceva. Asta era ciudat la unele sticle, sau la unele temperature, sau la unii degustatoriJ: in anumite circumstante Golemul devenea ursuz, cu tuse de braga, astringent, ciudat. In altele, un alb viguros, cu o aromatica superba, de livada inflorita. Aciditatea e super. Exista si o usoara carbonatie, exista si mici corpusculi, dar si o mica spuma, semn al unei filtrari mai putin energice. Oricum, inainte sa ma transform intr-un om sandwich, trebuie sa va spun ca odata intrati in posesia unei astfel de sticle, care trebuie sa faca vreo 40-50 de lei, jucati-va un pic cu temperatura de servire, o sa vedeti ce diferente aproape antagonice de perceptie veti avea! 85, in crestere!

Pulpa de miel la cuptor. Domaine Ceptura Rouge 2005, Unicom Productions.  Dintr-un an destul de rau pentru Dealu Mare. Un an in care alte vinuri de top nici nu au aparut.  Si un an care reprezinta o greseala de marketing a producatorului din Ceptura, una care atrage ironii si astazi, cand patru din vinurile sale, lansate in 2012, au fost blagoslovite de Vinul.ro cu peste 90 puncte. Stiti fraza “se produce numai in anii favorabili”? Desigur, iata!, toti anii au fost favorabili pentru Davino. Chiar si cei nefavorabili. Oricum, chiar daca anul nu a fost genial, ma asteptam ca- orsicum- vinul sa fie baubil. Si desigur, a si fost, doar ca nasul de dulceata de fructe de padure zaharisita si miere m-a pus in garda ca a ajuns la capatul puterilor. Este echilibrat, baubil, cu tuse de pruna uscata si ierburi aromatice uscate, taninuri fine si de granulatie mica.  Alcoolul iese nitel pe final, dar la frituri se simte mai putin. Sincer sa fiu, arata ca un chateau bordolez mediu din anii ’80 spre ’90, pe panta descendenta. 82 pct.

Cozonaci si pasca. Thornicher Ritsch Beerenauslese 1989, Weingut Geiben. Un vin dulce glorios. Galben auriu intens cu tente verzui si un deposit consistent de cristale pe fundul sticlei, care sigur nu afecteaza licoarea(tartratii respetivi, depuneri naturale, nu au gust).  Un vin cu o simplitate aromatica si gustativa, dar cu o puritate a fructului deosebita. Portocale si mandarine pure, aproape identic naturale, ca sa zic asa. De la un nas de coaja de portocala, pana la gustul mieros de sirop de mandarina si finalul incredibil de persistent, de mandarina proaspata, zemoasa, asadar dulce-citric, ceea ce pentru un vin cu o concentratie de zaharuri de aproximativ 100 de grame/litru reprezinta o proba de maiestrie.  Ce faceau unii pe Mosel cand la noi era in floare capsunica  acompaniind o feliuta apetisanta de salam cu soia…Probabil culegeau strugurii pentru acest vin (caci Beernauslese nu are achivalent in legislatia noastra- e un soi de “cules foarte, foarte tarziu”) pe cand Deutche Welle dadea buletine de stiri cu baricada de la Inter. 94. 

Un final de masa cum nu se poate mai reusit!

Ce sa bem de Paste?

@crestinortodox.ro

Oua, cas, ceapa verde, ridichi, drob, stufat, pulpa de miel la cuptor cu usturoi, pasca, cozonaci. Isuse, numai ce le-am enumerat si imi vine sa iau un colebil. 

Ce o sa mancam stim in mare, dar cu ce o sa bem e o problema. Ce vinuri ar merge in aceste combinatii brutale dar gustoase?

In 2010 Radu Rizea ne spunea ce ar merge. Anii trec si parca ar merge un update. Foarte personal, adica n-o sa va spun ca Moise a coborat de pe munte si mi-a spus ce sa beti, ci mai degraba la ce vinuri ma gandesc cu voiosie atunci cand am in fata o masa plina. Si dupa buget.

Antreuri. Marea problema e oul.  Ma gandesc la o Zghihara de Husi 2011 Averesti (20 lei). La prima vedere e atat de acida incat ar topi si invelisul unui reactor nuclear, apai un galbenus amarat de ou. In practica insa ar putea sa para apos. Eu zic ca are o aromatica suficient de intensa sa faca cat de cat fata. Sauvignon Blanc 2011 Varietal Misiones de Rengo (Chile, 20 lei). Proaspat si sprintar, va face ca ceapa verde si ridichile sa nu mai stea stingere in farfurii. Muscat Ottonel sec 2011 "Cocosul" Recas(25 lei)- macar ceva va mirosi bine:). 

Randul doi: Feteasca Regala 2011 Castel Huniade sau SB 2011 din aceeasi gama Recas(17 lei). Livia SB, de la Garboiu (dar o sticla din zilele noastre, 18 lei). Dry Muscat de la Alcovin Macin (25 lei). La mai scumpe nu as merge, nu ca n-as avea destule in camara, dar pur si simplu nu cred ca merita. S-ar pierde pe drum, si ne-ar parea rau dupa bani si placerea nesatisfacuta:). 

Problema Drobului se rezolva cu  rose proaspat sau rosu light. Rose: Vinul Cavalerului (19), Frunza(10), un rose de provence din Kaufland(17). Top Stuff: Rose Sole 2011 Recas(40), Eclipse Basilescu 2010 (35), Stirbey 2011(40). Rosii: babeasca neagra Glia 2008-2009, de la Senator(18), pinot noir Vinul Cavalerului de la Serve(22), burgund 2009 Wine Princess(25), Rara Neagra de Purcari 2009(26). Lucruri de buget mai mare: Babeasca Neagra sec 2009 Domeniile Nicoresti (50), un cru beaujolais (Saint Amour, Cote de Broully, Morgon- 50-70 lei). Eu zic sa nu urcam mai sus in Burgundia ca o sa ne doara tare portofelul si parca un drob traditional nu prea merita atatia kilometri. M-as gandi si la Feteasca neagra La Cetate 2010(45). 

Stufatul: miel si multa verdeata puternic aromata (ceapa si usturoi verde). Practic merg si rosiile de mai sus, dar parca ar trebui sa urcam in corpolenta. Syrah Cososul 2010(25), un vin de care nu am scris inca, dar care e foarte lichid:), si se duce pe gat cu o rapiditate de speriat. Foarte reusit. Merge si feteasca neagra. Special Reserve Halewood (oricare, le cam iese an de an; 22), Budureasca (e demi, dar bine mascat- 18), Livia de la Graboiu(18). Mai sus vine categoria grea: Ceptura 2009(45) de la Davino (sau Unicom Productions, cum se incapatateaza sa-si spuna), Negru de Dragasani 2008 Stirbey (70),  Syrah M1 2010 Murfatlar (75) dar si rosul 3 hectare Sable Noble. Aici varietatea e mare. 

Friptura de miel: aici usturoiul e problema(daca s-ar putea nitel mai moderat ar fi mai bine). Ne trebuie un vin piatra ponce ca sa faca fata. Mic: CS Castel Huniade 2011(17), sau Frunza 2009 (daca mai gasiti, 10). Corcova CS/Merlot 2008 (25). Mouviedro Reserva 2006, din Spania- la 21 lei. Grand Reserva Felix Solis 2004(25 lei). Se gasesc in Kaufland. Cu bugetul redus e greu la felul principal...La buget mai darnic, avem de ales: Merloturile Rotenberg (generic, eu as alege un Primus sau un Clasic- 80). Alira Merlot 2009(45). Prince Matei 2008(sau oricare alt an- variatia de calitate e mica-80). Merlot Prestige 2008 Domeniul Coroanei Segarcea (50). Merg si alti baieti mari: Syrah 2009 Nachbil, Golem 2008 Basilescu, Uberland 2008 Recas, Cuvee IX Lacerta, Dragaica rosie/Smerenie de la Oprisor (mai trecute nitel, intercati sa gasiti 2007,2008), DCR 2008 (sau de care gasiti, mai ales din cauza etichetei, foarte in ton cu ocaziunea) Davino, chiar si o Charlotte 2007 (my pick), dar numai daca ati lasat-o mai moale cu usturoiul- altfel o macelariti! Aici imaginatia poate adauga multe, mai ales importuri. Practic orice vin de tinuta ar trebui sa faca fata fripturii de miel. Desi cred ca ar trebui si noi sa mai gatim mielul in alte feluri...

Deserturi, daca mai poate cineva. Traditional vorbim de pasca si cozonaci. Deci vinuri dulci (ori demi). 

Mic-mic: Schwaben Wein Muscat/feteasca regala 2010-2011 (11). Mijlociu: eu unul o sa scot un auslese Geiben de la naftalina, dar nu le gasiti oriunde (de fapt, direct de la producator:). Daca n-ar fi acestea, as investi in clasicele Tamaioase Stirbey si Origini Budureasca. Merge si o Grasa buna, poate stiti voi una. Sau o busuioaca de Pietroasele, de la Basilescu. Sau Lacrima de 10 ani+, de la Murfatlar. 

Mi s-a facut si foame si sete, nah! Hai, toate bune, fericire, sanatate, Paste Fericit si linistit, ca nu mai pot! 

Berea bautorului de vin, ep. 5 (editie de Paste): Schneider Aventinus Eisbock 12% alcool!

Blasfemie! Sa bei bere de Paste, dar daca nu va puteti abtine, na: "berea germana care face rieslingul german sa planga de ciuda". Cum asa, va intrebati? Pai are 12% alcool:)

La o asemenea tarie ne-a astepta sa fie de nebaut, nu-i asa? Ba bine ca nu! In asta consta maiestria domnului Schneider (si fii). E o bere bock, din grau, siropoasa, aramie inchis, cu vagi tuse rubinii.

Face spuma frumoasa, alba. In nas aduce a coaja de portocala, caramel, cacao, guma de mestecat. In gust e de o densitate deosebita, ca o ciocolata calda, banana, cu picanterii alambicate de piper, cuisoare si nucsoara, dar si dulceata de fructe confiate. Totusi ceea ce ridica mult calitatea berii este faptul ca poseda o carbonatie foarte buna, ceea ce face greutatea gustativa usor de suportat. Mai mult, pe final apare si o impresie migdalata care tonifiaza licoarea. Ai impresia ca musti din ea, nu ca o bei, atat de densa si complexa este!  

Si metoda de producere e deosebita. Berea de baza se ingheata la 250 grade celsius (de unde "eis") pentru indepartarea apei, de unde si concentratia deosebita atat gustativa, dar si evident alcoolica.

Atentie mare, desi e usoara de baut, tot asa de usor se urca la cap! Deci moderatie, camarazi! 

Merge la masa, merge de Paste, merge la miel, mai ales din pricina finalului condimentat si a structurii cremoase.

Costa 8 lei o sticla de 33cl, gasibila in online. 5 (din 5) capace. De baut macar o data in viata! 

Concurs: Vinul misterios! Ghicesti si primesti!

Bonjur, avem un nou concurs! In ce consta el? Sa va explic: ati auzit de babeasca neagra, acel strugurel incartiruit in principal la Nicoresti, care da vinuri asemanatoare cu un pinot noir sau un gamay? Ei, bun, nu in asta consta concursul:)

Ce trebuie sa faceti: sa aveti in minte intrebarea "Ce vin strain din oferta magazinului online Vinshop.ro este de fapt babeasca neagra, desi pe eticheta scrie altceva?". "Uuuu! Pare greu!", veti spune. Ca sa fie si mai greu o sa va intreb si din ce an este.

Dar nu disperati, dragi cititori, am doua ponturi pretioase pentru voi:  1. Ati observat casuta "Google Search" din stanga, sub headerul Lucruri Bune? 2. Sunt sigur ca daca introduceti acolo ceva potrivit, din cateva click-uri o sa aflati raspunsul.   

Cand aveti rezolvarea, adica numele producatorului, numele soiului in limba "straina" (veti vedea de ce am pus ghilimele) si anul de recolta- trimiteti un mail la "agmitea@gmail.com" impreuna cu numele dvs. 

Tragere la sorti- pac-pac- premiul doua sticle (obiectul concursului plus inca una). Simplu, nu?

Puneti-va sapca pe cap si pipa in gura, dragilor detectivi, si la treaba!

PS. Deadline: 29 Aprilie(inclusiv). Pot participa numai persoanele rezidente in Romania.

Vinul.ro nr. 48

In acest numar Cezar Ioan e furios pe carciumarii si hotelierii nostri care ne jumulesc dupa principiul dai si fugi. Apoi, aflam ca Vinul.ro, varianta print, a implinit 4 ani de existenta. Sa cresti mare si sa dai de baut!

O serie de evenimente de primavara sunt descrise: Provino Cluj + concursul Vinurile Primaverii, Prowein si zilele Vinul.ro Iasi. Un turneu de Merlot l-a gasit pe Prince Matei 2008 in postura de mare invingator cu 91 pct. 

Noile Davino. Ori s-au perfectionat domnii, ori a lasat Vinul.ro stacheta un pic mai jos, pentru ca avem nu mai putin de 4 vinuri de 90+. Feteasca neagra, Revelatio, Domaine Ceptura si marele Flamboyant (95pct!). Cramele Recas si al lor Castel Huniade.Vanju Mare ne promite un Negru Vartos. Hai s-o vedem si p-asta! Mai aflam si despre ciudata situatie a interdictiei de plantare a vitei de vie pana in 2016, despre vinurile si distilatele din ciocolata, despre investitiile in vin.

De fapt, marele eveniment al editiei este interviul lui Valentin Ceafalau cu marele bucatar(pardon, "chef") Ferran Andria. 

Recomandarile mele se gasesc la pagina 52 si sunt Marques de Casa Concha Pinot Noir 2010 si Vouvray Moelleux 2008 de la Domaine du Clos Naudin.

Enjoy!

Feteasca alba 2011 "Maria" Jidvei

Poza de furat. Doar ca nu stiu de unde:)

Daca anul trecut de Florii, scrumbia obligatorie pentru orice galatean a fost acompaniata de o feteasca Vinul Cavalerului, anul asta intamplarea (ori poate un PR mai alert:) a facut ca setea adusa de lighioana acvatica sa fie potolita de o feteasca alba de Jidvei. 

Licoarea proaspat lansata la Goodwine, din gama portdrapel al noului Jidvei, este mosita de enologul francez Marc Dworkin. S-o vedem la lucru:

Culoarea este galbuie cu tente verzui. Nasul induce asemanari cu perele, mai degraba compot de perem, indicii florale si o puternica fateta minerala, expusa prin arome calcaroase. In gust tot perele ne intampina, apoi citrice, ori poate un mix din diverse tipuri de mere (sa dam frau liber fanteziei: merisoare varatice, golden, granny smith, bot de iepure), dar si caisa si piersica. Aciditatea si bine imbinatele nuante minerale par a se ingramadi pe final. Care daca nu ati ghicit inca e dominat de...pere. Finalul pare dulce, glicerinos, desi vinul este sec. Pana la urma si vinurile rosii facute de Dworkin si care au ajuns pe strada mea au cam acelasi trademark. 

Vinul este destul de echilibrat, in registru de finete, alcoolul e bine ascuns (13,5), lasa o impresie buna, suficienta incat sa stea in top 3 feteasca alba. Sigur ca perele respective vin mai degraba dintr-un top 3 tamaioasa romanesca. N-o sa vorbesc de rpc, nu vreau sa devin o moara stricata. Avand in vedere un pret prognozat de aprox. 70 de lei e o intrebare care va priveste mai mult pe fiecare dintre dumneavoastra, decat pe mine. 

84 pct.

Berea bautorului de vin, ep. 4: Zwickl Paracelsus Stiegl

BBdV (rar) berile, s.f.1. Berea bautorului de vin.

Zwickl Paracelsus este o bere blonda nefiltrata bio, din Salzburg, Austria, produsa de Stiegl.  5% alc. 5 lei.
Zwickl e tipul de bere, un fel de bunic al lager-ului modern, o bere nefiltrata, nepasteurizata si maturata.
Are o culoare galben spre ocru, tulbure, o perlare fina, spuma decenta. Carbonatia e buna, grea in atac, cu tuse citrice, da o usoara senzatie apoasa la un moment dat, dar recupereaza rapid pe final, prin tonuri dulci- drojdioase (ca de must alb trezit) si amarui-piperate, pe fondul unei carbonatii bune.
O bere fina, gustoasa.
3 spre 4 capace (din 5)

Doua rosii proaspete de la Vitis Metamorfosis

Vitis Metamorfosis. Ambele vinuri au urmatorii parametri: Indicatie geografica Dealurile Munteniei, 2011, 16 lei, 13,5%.

Cabernet Sauvignon.  E genul clasic, de calitate medie, culoare intensa, cu arome de fructe negre de padure, tuse de cerneala, taninuri puternice, dure, favorizate de aciditatea buna. Pe final exista o senzatie de vinozitate bine intemeiata. Pe scurt avand in vedere cat costa o sticla , nu m-ar deranja ca un pahar din acest vin sa fie pe meniul de pranz al restaurantul unde mananc. Altfel nu m-as gandi la el in mod special. 75

 

Merlot. I-am acordat mai multa atentie, pentru ca si producatorul pare ca a facut-o. Are o culoare frumoasa, stralucitoare- rubinie cu firesti, avand in vedere varsta, nuante violet. Nas interesant, de fructe de padure proaspete, ciocolata, tonuri dulci de baton cu rom si vanilie, para. Gustul e juicy, usor de baut, tot cu iluzii dulci, de fructe rosii (de padure, cirese, visine- mai ales pe final) si un iz mineral-metalic nu foarte apetisant. Finalul pare acid, cu impresii de dulceturi de prune si visine, dar si ierburi aromatice uscate si ceva calcaros. 80. 

Adevaratul Dry Muscat de Jidvei

Exista o sintagma in Craii de Curtea Veche care a facut cariera: "La Arnoteni! La adevaratii Arnoteni!".   "Adevaratii Arnoteni" nu erau porecliti astfel pentru ca ar fi existat si nisti falsi Arnoteni, ci asa cum va relua cu umor Mircea Cartarescu problema, nu se stie de ce li se spunea asa cu exactitate, dar e obligatoriu sa spui "adevaratii Arnoteni", asa cum spui Ahile "cel iute de picior". Sau "adevaratul Ronaldo", cand ne referim la Ronaldo-brazilianul. Sau "nea Gigi".  Sau "batranul Gepeto". 

In aceasta ordine de idei trebuie sa raportez ca am baut "Adevaratul Dry Muscat de Jidvei".  Nici acesta nu pare absolut dry, dar macar e anuntat ca e sec, si nu demisec cum ironic este etichetata celebra sticla asa-zisa "fata-n iarba". Enologul responsabil este Ioan Buia, "batranul Gepeto" al celor de la Jidvei, care iata, dupa multe, grele incercari (uneori si pentru noi!) a reusit intr-un final sa dea viata unei papusi.

Pot spune ca acest Pinochio e unul dintre cele mai intrigante/bizare vinuri romanesti pe care le-am baut. Pentru mine acest aspect e sinonim cu "interesant", dar nu cred ca toata lumea ar avea aceeasi parere. 

Debuteaza cu un aspect auriu stralucitor, tipic. Nasul foarte bogat si intens este dominat de aroma de fondante de trandafiri (sau dulceata de trandafiri), urmata de alte tonalitati florale, miere si mere parfumate, polen, cremene si o ciudata nota secundara de ou crud.

Gustul e oarecum lipsit de fizz, probabil pentru a accentua panta eleganta pe care ar dori sa urce acest muscat ottonel. A nu se intelege ca are o aciditate precara. Doar ca nu are prospetimea manufacturata pe stil nou. Apar impresii de corcoduse galbene, gutuie din compot si citrice. Si asa ajungem la cel mai bizar final al unui vin romanesc. E dulce, acrisor, picant, astringent, toate pe rand si in acelasi timp. Note care dispar, tocmai pentru a reapare o inghititura mai tarziu.  E o simfonie ciudata de carcei de vita, miere de salcam, creta, citrice, piper si minerale. Final foarte persistent, care provoaca salivatie si cere de mancare.

Un vin interesant, sculptat cu destula grija si maiestrie (chiar prea multa, zic unii), schimbator in pahar si distractiv de amusinat. Poate gandindu-ma la acest ultim aspect- ii replic 85 de puncte. Daca in loc de propriile ganduri as avea o discutie interesanta si cu potential in fata, atunci ar fi de 80-81. Si m-as gandi la muscatul sec "Cocosul" de la Recas, care e mai putin intens aromat si mai varatec.

Sa mai spun ca face parte din noua gama "Owner's choice" care contine doua "Ana" si doua "Maria".  Mostra nu a fost etichetata, dupa cum vedeti, de altfel deduc ca si sticla va fi usor diferita (nu ca forma), cu o emblema in relief. Oricum eticheta si forma sticlei vor arata cam ca chardonnay-ul. Daca nu va place sa stiti ca patronul garanteaza satisfactia (asa scrie pe contraetichete). 

Pana la urma, mare surpriza acesta crestere in calitate, chiar daca se pare va veni la un pret pe care nu-l vor putea plati prea multi.

Lui Lucien Foucauld din Cognac, cu stimă, Jacques Brunner din Galaţi, ianuarie 1888

Credem ca stim totul. Rasfoim manuale de istorie, citim contraetichetele unor vinuri care ne spun ca Bachus s-a nascut la Constanta, ca Stefan cel Mare bea spumant de Panciu, ca in secolul 19 vinul romanesc a obtinut o mare recunostere internationala, ca a obtinut 1000 de medalii la concursuri internationale, ca Napoleon al III-lea era innebunit dupa babeasca, etc. 
Istoria vinului romanesc este o mare nebuloasa, un cupaj dement de fictiune, indoctrinare comunista si necunostere crasa. Ce veti citi mai jos e doar o mica pastisa din aceasta istorie reala si neexplorata. Poate ca  presupunerile noastre sunt adevarate, sau poate ca nu, oricum e un punct iluminat in aceasta penumbra a cunosterii de sine in care ne complacem. 
Ce stim despre vinul de mai an, despre comertul cu vin din Principalele Romane, ulterior Regatul Romaniei? Ce stim despre anii filoxerei, despre relatiile comerciale cu alte state, despre negustorii si producatorii de vin din acea perioada?  Si la un alt nivel, cat stim despre istoria orasului in care locuim?
Aceasta e mica mea contributie la elucidarea unui moment in timp, un mic fascicul de lumina aruncat pe un imens vestigiu subteran, neexplorat inca. 

Sa ne inchipuim ca intr-o zi geroasa de ianuarie, a anului 1888, dimineata tarziu, Jules Robl, angajat al casei de vinuri Jacques Brunner din Galati, se aseaza la biroul de scris, isi trage alaturi calimara, inmoaie varful condeiului in cerneala, si ezitand pret de o secunda, scrie pe hartia partand antetul firmei, urmatoarele :

Galatz 8/20 ianuarie 1888

Dlor Lucien Foucauld & Co.

Cognac

In posesia scrisorii dvs din 23 ale lunii trecute, ma mir ca imi gasiti pretul vinurilor prea exagerat. Luand ca baza un pret de cumparare de 5.50 franci pe hectolitru, vinul imi revine la 24.50 franci "logé Bordeaux", va sa zica ma multumesc cu un beneficiu brut de 5 franci pe hectolitru, ceea ce nu s-ar putea numi in nici un caz prea pretentios.

Va prezint, Domnilor, salutarile mele prevenitoare.

[stampila P.P Jacques Brunner- Vins] [semnatura indescifrabila] 

Ce inseamna acestea? In primul rand avem de-a face cu un comerciant de vinuri din Galati. Pe numele lui Jacques Brunner, al carui angajat este acest Jules Robl. Brunner (dupa investigatii care m-au dus la un "Bulletin de la Société d'histoire et d'archéologie de Genève") era un cetatean elvetian. Avea afaceri la Viena si Galati. Detinea si o fabrica de spirt la Bacau (aici, pozitia 471). Firma sa din Galati corespondeaza (conform scrisorii atasate) cu Lucien Foucauld & Co, producatori de cognac. Firma franceza exista si in ziua de azi (e drept ca a ajuns doar un brand in portofoliul unei corporatii) si produce un cognac destul de bun. In alt doilea rand sa observam ciudata franchete cu care d-l Jules Robl coresponda cu partenerii de afaceri din Cognac, dezvaluind pretul de achizitie al vinului, ba chiar si profitul sau estimat. Functiona altfel marketingul pe vremea aceea:)

Galatiul era al doilea oras al Moldovei si probabil cel mai puternic centru de comert din zona. Fiind unul dintre sediile  Comisiei Europene a Dunarii (primul din cele doua-1856- celalalt fiind deschis mai tarziu la Sulina), ulterior amplasat in cladirea monumentala care gazduieste astazi biblioteca V.A. Urechia, a contribuit la marirea traficului prin portul Galati, precum si la deschiderea a numeroase consulate si camere de comert straine.  Si statutul de porto-franco a folosit, facilitatea de a nu plati taxe pentru marfurile tranzitate atragand negustori din toate colturile Europei. De altfel, in Istoria Orasului Galati, monumentala lucrare a regretatului Paul Paltanea, cu mare greutate putem descoperi vreun mare industrias sau negustor care sa poarte un nume neaos. Aproape in totalitate fruncea economica a urbei era formata din englezi, italieni, francezi, austrieci, si iata- elvetieni. 

Revenind la misiva se ridica unele intrebari firesti. Prima din ele este legata de eventuala achizitie de vin romanesc de catre un producator de cognac.  De ce ar fi facut asta? Un indiciu in acest sens ne este dat de o mentiune din lucrarea amintita a istoricului Paul Paltanea, de unde aflam ca incepand cu 1886  comenzile de vin transportat de la Galati catre Franta si Italia au crescut exponential. Se dau exemple, cum ar fi circumstanta ca in 1886 activitatea docurilor din Galati a fost blocata de multimea de butoaie trimise de casa de vinuri Noilly Prat din Marsilia (de fapt Marseillan, n.a.).  Si acestia exista in prezent si fac ceea ce au facut dintotdeauna: vermuth.
Asadar ne intrebam: sa fi fost vinul romanesc atat de bun incat pana si nume mari din Franta si-ar fi dorit sa le comercializeze? Raspunsul poate fi dezamagitor pentru unii, dar...nu. Sa vedem de ce.
In primul rand plecam de la premisa ca Jacques Brunner nu vindea vin frantuzesc. Ar fi fost ilogic ca un negustor din Galati, din Regatul Romaniei, fie el elvetian sau nu, sa vanda vin francez altor francezi. Sunt convins ca existau suficienti negociants in zona Bordeauxului care sa asigure acest trafic. Chiar daca scrisoarea foloseste misterioasa sintagma "[vin] loge Bordeaux", cel mai probabil se referea ori la stocarea acestora la Bordeaux, de unde puteau fi transportate inspre interior pe arterele navigabile Dronne, Dordogne si Garrone, fie la faptul ca vinul era pastrat si vandut in butoaie de tip Bordeaux (de 225 litri). In sprijinul acestei ipoteze ar sta calculele incluse in corespondenta ~225 l=24.5 franci, pret constand din 12,375 franci vinul si cei ignobili 5 franci pe hectolitru profit. (Later edit: se pare ca "vin loge bordeaux" e de fapt vechea denumire pentru vinul imbutetiat la sticla de 0,75 cl, cel mai sigur la sticla de tip bordeaux).

Oricum intrebarea ramane: de ce ar fi cumparat niste producatori francezi vin din Galati? Vinul ar fi fost cel mai probabil romanesc, poate si georgian sau basarabean (teritorii din imperiul rus, la acea data). Doua lucruri ne vin in minte.

1. Invazia Filoxerei. In vreme ce in Franta filoxera a lovit inca din 1868 (si a durat aproape 30 de ani pana cand s-au gasit metode eficiente de preventie, iar industria franceza sa-si revina), in Romania aceasta a fost semnalata abia in 1884. Asadar, in 1888, anul desfasurarii povestii noastre, viticultura franceza era in regasire, iar cea romanesca era in plin dezastru. Totusi, puteau exista rezerve importante de vin matur, ceea ce este foarte posibil, dar mai e ceva. Dintr-un motiv sau altul, teribilei insecte nu-i plac solurile nisipoase. Ori trei dintre podgoriile apropiate Galatiului sunt amplasate (fie si partial) pe un astfel de sol: Dealurile Bujorului, Nicoresti si peste Dunare- de la Sarica Niculitel cat vezi cu ochii inspre mare. Asta ca sa nu vorbim de locuri mai indepartate- cum ar fi Oltenia sau sudul Basarabiei. Iata ca ar fi posibil ca problema vitei de vie dintr-o Franta viticola inca ravasita de sinistru,  sa fi facut ca unii producatori francezi sa caute resurse in alte regiuni  ale Europei. Si asa ajungem la
2. Nu trebuie sa fii un Sherlok Holmes (sau in fine- un Maigret) ca sa presupui ca atat Lucien Foucauld cat si Noilly Prat nu cumparau vinul pentru gustul sau intrinsec, sau (cum probabil v-a dat prin minte) ca sa-l revanda de ca si cum ar fi fost al lor. Ci ca sa produca din el distilat, respectiv vermuth. Cred ca sunteti de acord ca in aceste conditii inalta calitate a vinului nu este cea mai mare prioritate. Totusi, si atunci (si acum), mai ales in cazul cognacului, dupa regulile AOC, DOC, etc. o atare practica nu ar fi fost permisa.  Chiar si  in acele vremuri de rastriste, avem dubii ca marile case ar fi facut asa ceva. Dar in secolul 19, in plin dezastru cauzat de filoxera, ne inchipuim ca regulile aveau o rezistenta mai redusa la indoire.

Asadar, putem trage urmatoarele concluzii: ori Lucien Foucauld&Co cumparau acest vin pentru distilate de clasa a-II-a,  cum ar fi un brandy generic (fara apelatie Cognac), fie vorbim de frauda-poate utilizau in parte acest vin de import in distilarea cognac-ului- pentru marirea productiei, fie e vorba de cu totul altceva si n-am cititi noi suficient printre randuri:) si aici sunteti invitati sa accesati caracterul interactiv al unui blog si sa va spuneti parerea.

Dar, oricum ar fi, atunci cand observam pe lista unei degustari (organizata de aceasta societate de iubitori ai vinului) un cognac Lucien Foucauld "circa 1890" nu putem sa nu ne intrebam daca prin meadrele rafinate ale acelei licori frantuzesti pur-sange nu se simte cumva o iluzorie adiere de feteasca alba sau plavaie.

PS: multumiri pentru ajutorul acordat in mica noastra investigatie domnilor Bogdan Rusu, George Moisescu, Marc Dworkin, Cezar Filip, si in mod deosebit- domnului Emil Popa.

EDIT 05.09.2013. Exista si o urmare! O puteti citi AICI.

Punct rosu 2009 Goodpoint/DFR

Partea rosie a private-label-ului Goodpoint, vine din Dealu Mare, mai precis Sahateni. Este o alta abordare a enologului "rezident" Daniel Dorneanu. Un cupaj de feteasca neagra si merlot- 60/40.
L-am gasit un vin ok. Merita 22 de lei. Dar e de baut acum, cred ca e facut ca sa fie baut acum, ceea ce mie imi convine. Experimentul "pastrat jumatatea ramasa in frigider peste noapte" a relevat un vin moale si catifelat, cu tuse gemoase. Nu stiu de ce am inceput cu sfarsitul:) Nasul mi-a amintit de feteasca neagra Crai Nou  pe care am incercat-o acum ceva vreme. Lemn, prune uscate. In gura un melanj dulce-aromat de fructe de padure (afine, coacaze) si magiun de Topoloveni, cu tuse vegetale, de tulpina de mohor. Taninuri bine crescute, prietene cu omul, molicele si dulci.
Merge la pretul acesta. 79 pct.

Sa bem cu Tom si Jerry!

Am o fetita de trei ani. Va dati seama ca nu puteam sa scap fara sa cumpar macar o farfurie din colectia "Sa gatim cu Tom si Jerry"...Le stiti, sunt la toate chioscurile de ziare. 

Pachetul contine si o revista in care sunt retetele bucatelor pe care sa le pui ulterior in farfurie. Citesc o astfel de reteta si bang! Sincer, banuiam ca Tom o cam trage la masea (am si vazut vreo doua episoade in care parea cam turmentat), dar chiar si micul Jerry?! Parca-l aud pe Billy Idol zicand "there's nothin' pure in this world". In fotografia alaturata ne invata sa facem un soi de paste la care trebuie sa bem feteasca alba. Asa da, bravo, mai soricelule, m-ai uns la suflet cu recomandarile tale.

Am banuiala totusi ca Tom e genul sauvignon blanc. Mi se pare normal.

Lasand gluma la o parte, desi stiti ca asa ceva nu este posibil 100%, mai ales azi, nu e iesit din comun ca o carte de bucate sa faca referire si la vinul potrivit. Si sigur ca fasciculul care insoteste farfuria este destinat parintilor, ca doar n-o sa se apuce un copil de 4 ani sa faca pappardelle integrale cu timp de preparare 2-3 ore si dificultate ridicata, dar totusi Tom&Jerry si vinuri? Parca e nitel cam mult.