Marques de Casa Concha Pinot Noir 2010 (Chile)

E produs de Concha Y Toro. E prima recolta vinificata sub acest brand, am inteles ca plantatia are 5 ani. Podgoria Limari. 14 luni in baric. 60 lei. Importat de Cramele Halewood. Cumva, astazi nu am chef de efuziuni meta-enologice.  

Scuze, draga pinotule, it's not you, it's me. 

E un pinot foarte bun, are tot ce trebuie. Aproape nu-ti dai seama ca e new-world, inteleg ca pana si vinificatia, nu numai soiul, este de Burgundia.  

Senzorial sunt  de acord cu ce zice producatorul aici. Daca ar fi sa adaug ceva as zice pe scurt si in principal: cafea prajita in nas, zmeura, cirese si coacaze rosii in gust, cu final dulce si "lingering", cum zic anglo-saxonii. 14%, dar nu se vede prea tare. Alcoolul si  aciditatea creaza senzatii interesante, simuland note minerale pe final. Pare light, fresh, cu un inceput de maniere elegante, demne de un nobil in devenire.

91 pct.

Cod portocaliu de arta plastica si vinuri bune la AnnArt Bucuresti.

Pe 25 ianuarie, in prag de cod portocaliu, am ajuns in Bucuresti pentru un eveniment aflat la confluenta dintre Sorin Ilfoveanu, galeria de arta si casa de licitatii AnnArt, pe de o parte, si George Moisescu si Crama Basilescu, pe alta parte. Cu mentiunea ca vorbim de partile aceluiasi intreg, pentru a rascoli putinul reziduu aristotelian ramas in mine, dupa atatia ani de nepractica.

S. Ilfoveanu- Lucrarea II

Trenul a ajuns la timp, abia mi-a dat ocazia sa aduc la indeplinire o carticica interesanta, cu care ma lupt de ceva vreme ("Cloud Atlas", David Mitchell, Random House, New York, 2004), ingenioasa mai ales ca structura narativa "cu schepsis" (amintind de "Daca intr-o noapte de iarna un calator" de Italo Calvino, Polirom, Iasi, 2006), dar si o mica incercare pentru resursele mele de engleza (autorul uzitand limbajul caracteristic perioadei in care se desfasoara actiunea- de fapt: actiunile- de la 1800 si ceva pana in viitorul indepartat).

Laura Covaci, S. Ilfoveanu, Dorin Cretu

Oricum, pe seara, ajuns la fata locului dupa un pic de drifting involuntar pe strada Mahatma Ghandi nr. 1, colt cu Kiseleff, am urcat scarile unei vile vechi si m-am trezit intr-un spatiu chic si primitor, nu in ultimul rand calduros si nu numai la propriu. Chiar daca vorbesc de o seara Sorin Ilfoveanu, n-am putut sa nu admir si picturile altor artisti, cum ar fi Paul Neagu, Vladimir Setran, Francisc Chiuariu, Stefan Caltia, Laura Covaci, vegheate de o impunatoare sculptura a lui Mircea Roman, in lemn presupun si marturisesc ca am rezistat cu greu nevoii de certitudine. 

Printre curajosii participanti, Odisei pe strazile unui Bucuresti asediat de iarna, si mai putin de mania zeilor, s-au numarat Horia-Roman Patapievici, Ion Caramitru, Mircea Mihaies, Radu Naum, Cristian Geambasu, Doru Bucsu, Virgil Iantu sau fostul presedinte al tarii- Emil Constantinescu. Gabriela Massaci ne-a intampinat  cu eleganta si jovialitate, Sergiu Nedelea a facut oficiile de somelier,  profesionist ca de fiecare data, iar Florin Preda a reprezentat Crama Basilescu nu numai cu vinurile, dar si cu discutii animate.

Mircea Roman (sculptura)

Cele cateva ore s-au scurs cu o usurinta remarcabila, vinul, frumosul atarnat pe pereti sau vivant (inca un motiv sa vizitati galeria), oamenii si ideile lor au facut ca timpul sa para contractat nu de frig ci de calitate.
Cu Horia Roman Patapievici, Golemul rosu a fost nu numai prilej de analiza senzoriala ci de problema a cunoasterii, a filosofiei analitice. Faptul ca vinul isi poate schimba gustul in functie de descrierea sa, dintr-o sursa veridica, l-a adus in discutie pe Wittgenstein. Semnificatia se schimba in functie de forma de viata in care ne aflam. Si forma de viata se arata doar celor care cred si inteleg lumea in care ea se desfasoara. Odata ce pasesti in universul "analitic" al experientei vinului si ai incredere in anumite autoritati, cunoasterea descriptiva a unui vin are un impact potential major asupra ulterioarei experiente senzoriale. Sau altfel spus: te uiti la un tablou (hai sa zicem: contemporan), fara a fi initiat in arta sau in cel mai bun caz, fara sa cunosti acel artist, curentul, universul sau, etc. Ti se va parea limitat, straniu, greu de descris ca fiind "frumos". Daca-l vei recepta la nivel descriptiv inainte (pentru a-l arunca si pe Russel in panseu), intelegand cine e, de unde vine si ce vrea de la noi, ce amanta i-a fost model pentru acel tablou, etc., e foarte posibil sa-l receptezi ulterior ca fiind frumos, in adevaratul sens al cuvantului.

S. Ilfoveanu

Apoi daca ai descoperit ceva frumos intr-un vin, congratuleaza-te! Inseamna ca e ceva frumos in tine insuti, inseamna ca esti capabil sa participi la el. Iar frumosul nu exista sub forma esentiala, ci e un melanj aromatic de oameni, moment si obiect estetic. Urmandu-l pe Wittgenstein, nu e indubitabil ca exista frumos, dar e cert ca exista lucruri frumoase. "Ideea că un concept general este o însuşire comună a instanţelor particulare este legată de alte idei primitive, prea simple, despre structura limbajului. Ea este comparabilă cu ideea că însuşirile  sunt  ingrediente ale lucrurilor care au aceleaşi însuşiri; de exemplu că frumuseţea este un ingredient al tuturor lucrurilor frumoase tot aşa cum alcoolul este un ingredient al berii şi al vinului şi că, prin urmare, am putea avea frumuseţe pură, nedenaturată de nimic din ceea ce este frumos" (Ludwig Wittgenstein, Caietul Albastru, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, pg 52).  In fine, acestea sunt doar gandurile mele despre gandurile altora:)

S. Ilfoveanu

Faptul ca am putut asista la o frumoasa discutie despre opera si punerea ei in scena purtata intre Radu Naum, Mircea Mihaies, Cristian Geambasu si Virgil Iantu- mi-a dovedit ca George Moisescu are stofa de selectioner. Toti componentii echipei, desi diversi, au ceva in comun: calitatea. Desi daca stai sa te gandesti mai bine, toti au in comun faptul ca isi castiga traiul exprimandu-se. Ceea ce daca iti iese (cum e cazul lor) e semn ca ceea ce proiecteaza, ceea ce arunca inainte, in fata lor,  este de calitate, ca sa zic asa.
In mijlocul evenimentului m-am gandit cum oare voi putea descrie evenimentul fara a mi se tranti replici dure, cum ca oamenii protesteaza disperati in Piata Universitatii, iar reactionara intelighentie petrece la caldurica, cu un pahar de  vin romanesc bun (cele doua Golemuri, alb si rosu, precum si inca nelansata feteasca neagra 2009- va voi spune doua vorbe despre ea in viitorul apropiat) si cu ochii pe lucrarile unor mari artisti plastici romani. Am resimtit un mic sentiment de bula comoda, amplificata de contrastul intre precaritatea de afara si senzatiile "glamour" de inauntru. E de rau? Nu, nu este. In momentul in care arta, vinul, ideile, cartile, intelectul vor sucomba in fata materiei, in fata precaritatii mundane, atunci doamnelor si domnilor putem spune ca ne-am intors in tiranie. Daca nu vedeti asta, atunci ar trebui sa extrageti o carte din biblioteca cu o frecventa ceva mai mare.

S. Ilfoveanu

Arta te scoate din lume, suspenda timpul, te transporta din monden in mondial. Si face asta in ciuda tuturor urgiilor cauzate de natura sau de om. V-a placut Pianistul lui Polanski? Daca imaginea unui virtual condamnat la moarte cantand Chopin la pian, intr-un ghetou inghetat si parasit, nu va spune nimic, atunci va rog sa nu comentati aici, pentru ca voi dezlantui tirania in acest spatiu privat care este blogul meu. E un oximoron simpatic, de bun simt.
Imi amintesc ca in saptamana protestelor, inainte de viscolul care a pacificat momentan societatea romaneasca, intru pe facebook si vad in coloana destinata activitatii prietenilor o lista enorma si rapid curgatoare de linkuri, pareri, preluari de articole despre si cu proteste. Printre ele o activitate mi-a sarit in ochi, prin extraordinarul ei normal. Doi oameni care se chinuiau sa jupoaie un iepure si au simtit nevoia sa impartaseasca lumii acest fapt. Mi-a venit sa le strang mana virtual, eventual sa gust si un pic din iepure, daca s-ar fi putut. Mi-am dat seama brusc de un fapt uitat in intoxicarea nationala: exista viata dincolo de proteste. Am avut instanta, si poate ridicola revelatie, ca oamenii mai si mananca, isi duc copiii la scoala, se duc la cinema, beau vin, se saruta, si na! pot chiar jupui un iepure si informa lumea despre tribulatiile lor macelaresti. Iar alti oameni, in acelasi timp, priveau picturile lui Sorin Ilfoveanu, in cocheta galerie AnnArt, ciocneau un pahar de feteasca neagra de la Crama Basilescu si discutau care branza se potriveste mai bine cu un vin rosu si puternic.
Ar trebui sa le  para rau? Nu. Le-ar fi parut, daca nu ar fi fost acolo, in cea bula de frumos si normalitate.

Raportul Recoltei 2011: Dobrogea

Exista momente cand iti dai seama cat de putin fac institutiile abilitate, fie ele de stat sau non-guvernamentale, pentru informarea publicului. Noi nu avem in Romania un "vintage report", asa cum exista in orice tara cu industrie viti-vinicola dezvoltata, o harta sau o lista din care sa rezulte cum a fost anul respectiv in anumite podgorii, pentru anumite soiuri, etc. Consumatorului ii este greu sa discearna daca 2006 a fost mai bun decat 2005. Nu gaseste aceasta informatie nicaieri. Referitor la anii amintiti e de notorietate ca 2005 a fost un an greu, dar...nu peste tot. In Dealu Mare a fost rau, dar in Oltenia n-a fost chiar minimum mimimorum, si nici in Ardeal si Banat. 

Pe de alta parte, exista momente in care iti dai seama ca poti intreprinde tu mai multe, decat sa te plangi ca informatiile nu sunt facil de gasit. Asa se face ca pus mana pe mouse si tastatura si am impanzit Romania cu mailuri. Am trimis mailuri catre diversi producatori din podgorii diferite, in incercarea de a dezvolta, daca nu un indrumar, atunci macar un set de asteptari privind vinul din 2011.  Si raspunsurile nu au ezitat sa vina. Trebuie totusi mentionat ca veridicitatea acestor informatii este dependenta de onestitatea si obiectivitatea producatorilor. Ideal ar fi ca un raport asupra vinurilor dintr-un an sa fie realizat de presa de specialitate in baza degustarilor en-primeur, dar la noi nu prea exista acest obicei.

Astazi vom trece in revista Dobrogea, prin prisma raspunsurilor venite de la doi producatori importanti din regiune: Murfatlar SA si din nord, de la Macin, Alcovin (Curtea Regala).

Despre Murfatlar ne-a vorbit Razvan Macici, prins acum in recolta 2012 din Africa de Sud (stiti deja ca este cellarmaster la Nederburg). Pe langa recolta in sine, evaluarea sa  se bazeaza si pe o sesiune de degustari cu vinurile in formare intreprinsa in luna decembrie. 

"Recolta 2011 va ramane in amintire pentru Murfatlar ca una dintre cele mai bune din istorie! Si sunt sigur ca multe crame si podgorii vor fi de acord cu aceasta.  2011 a fost si pentru mine un an de recolta deosebit care mi-a permis sa evaluez si sa incep sa cunosc potentialul de calitate al strugurilor din viile Murfatlarului.
Vremea a fost insorita, frumoasa, iar strugurii sau copt in conditii exceptionale ajungand la potentialul maxim de calitate permis de podgorie. Intr-o astfel de recolta este greu sa vorbim de soiuri avantajate/dezavantajate."

 Totusi din raspunsul sau, deloc lipsit de superlative, se desprinde chardonnay-ul, cu acumulari de zaharuri de peste 220 g/l fara pierderea aciditatii:

"Chardonnay. Este regele vinurilor albe de Murfatlar!

Mi-a confirmat credinta ca este cel mai important soi pentru vinuri albe pentru Murfatlar. Anul acesta strugurii din soiul Chardonnay au atins cu usurinta acumulari de zaharuri de 220 g/l zahar, fara a-si pierde aciditatea sau potentialul fin aromatic.

Au rezultat vinuri tipice, extractive si pe alocuri cu acea nobila mineralitate data de solurile calcaroase ale podgoriei".

Iar la vinuri rosii, cu rezerva faptului ca e inca prea devreme sa vorbim despre ele, fiind in etapa de formare, o surpriza, ar putea fi feteasca neagra:

 " Exceptionala! Culoare intensa, vinuri extractive cu taninuri moi si catifelate.

Am asteptari deosebite de la acest vin!"

In rezumat, varietatile favorizate in acest an, dupa informatiile primite de la Murfatlar:
Albe:
- Chardonnay*
-Pinot Gris 
-Muscat Ottonel (potential de vinoteca)
-Feteasca Alba
-Feteasca Regala 
-Cramposia Selectionata.
Rosii:
- Feteasca Neagra*
-Cabernet Sauvignon. 
-Pinot Noir.
-Merlot. 


Eu unul sunt curios de gustul noului Murfatlar, consiliat de Razvan Macici, mai inclinat spre calitate, pe care il vom putea savura in alb incepand cu vara viitoare si in rosu, din 2013, incolo. Din alte surse, as adauga ca productia pare a fi usor mai redusa fata de 2010, dar cu un mare plus la nivel calitativ. Al strugurilor, cel putin.  Apoi observam cateva soiuri nu foarte exploatate pana acum, dar care se pare ca vor confirma: fetestile si cramposia.

Sa mergem spre nord, aproape de Macin, unde Alcovin este un producator proeminent, avand in exploatare aproape 300 de hectare. Aici Ionut Gadiuta a tinut sa precizeze urmatoarele despre recolta 2011, si nu simt nevoia sa editez:

"As dori sa ma refer numai la vinurile DOC si va voi detalia putin pe soiuri:
Aligote - productie medie / ha = 5.442 kg - productie comparativa cu cea a anului 2010
Feteasca Regala - productie medie / ha = 4.377 kg - productie mai mica cu 8,5% fata de anul 2010
Sauvignon Blanc - productie medie / ha = 5.812 kg - productie mai mica cu 29% fata de anul 2010
Muscat Ottonel - productie medie / ha = 4.940 kg - productie comparativa cu cea a anului 2010
Merlot - productie medie / ha = 5.283 kg - productie mai mica cu 32% fata de anul 2010
Pinot Noir - productie medie / ha = 7.900 kg- productie mai mica cu 7,4% fata de anul 2010
Si ca sa va raspund punctual, anul 2011 a fost un an putin atipic pentru zona noastra, am avut productii mai slabe comparativ cu anii trecuti, insa avem  valori ale extractelor foarte bune, vinurile au tipicitate, sunt echilibrate si avem cateva soiuri precum Aligote-ul, Sauvignon-ul Blanc, Muscat-ul dry, Merlot-ul - care promit foarte mult. "

Sa retinem lucrurile bune de la Macin:
Albe: 
-Aligote.
-Sauvignon Blanc.
-Muscat Ottonel (sec)
Rosii: 
-Merlot

Extra:  in judetul Constanta, detin platatii si SERVE (mai cunoscuti datorita vinurilor din Dealu Mare- Ceptura). Despre starea de fapt din 2011 pe partea dobrogeana, oamenii care fac vinul au precizat ca  "la Cogealac, in Dobrogea, unde precipitatiile s-au lasat mai mult asteptate, am reusit sa pastram calitatea recoltei. Iar rezultatul a fost mai mult decat satisfacator: vinuri albe foarte tipice, cu alcool peste medie, dar in acelasi timp foarte echilibrate".  Daca nu ma insel sauvignonul blanc Terra Romana provine de acolo.

New entry: Desi are o situatie atipica, avand in vedere varsta frageda a plantatiilor, trebuie sa mentionam si raspunsul WineRo (Rasova-Aliman, judetul Constanta), venit de la Mircea Niculescu, si care spune asa:

"Datorita cresterii in varsta a vitei de vie recolta la Aliman a fost mult peste 2010 ( nici nu a fost greu in 2010 pentru a atinge nivelul de calitate dorit a trebuit sa sortam foarte atent si am ramas in final cu aprox. 500 kg/ha)

Din punct de vedere calitativ 2011 va permite obtinerea unor vinuri la nivelul standardelor noastre.  As nominaliza Feteasca Neagra care daca evolueaza cum a facut-o pana acum va fi un vin comparabil cu varfurile de pana acum. Pentru noi a fost un an foarte bun si dpdv al calitatii si al cantitatii. " 

Asadar putem desprinde unele concluzii. In primul rand se pare ca volumul in 2011 a fost mai scazut decat cel din 2010, dar nu drastic redus. In al doilea rand, calitativ vorbind, recolta 2011 se anunta a da vinuri superioare. Cat de istorica va fi aceasta recolta ramane de vazut, dar se pare ca sub aspectul  calitatii, cel putin in Dobrogea sondata de noi, lucrurile par a fi foarte promitatoare.

PS: Daca doresc si alti producatori din zona Dogrogei sa ne impartaseasca din experienta lor cu recolta 2011, ii rog s-o faca aici, prin comentariu sau sa-mi trimita informatiile  la adresa de mail (agmitea@gmail.com)

Povestea unui gat de sticla Cuvee d'Oro si a continutului sau

Astazi nu doresc decat sa va atrag atentia asupra a doua chestiuni. Prima este o poveste de Hans Cristian Andersen, numita Povestea unui gat de sticla. Asta ca sa fie mai clar de ce o voi pastisa in continuare, prin doua fragmente, unul de la inceputul povestii, altul de la final. 

Sper sa va placa, nu e exact tipul de poveste de adormit copiii, dar exista un persistent finish migdalat, foarte potrivit pentru oamenii mari.

“[...]Si gatul de sticla incepu sa povesteasca, pe indelete, cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum, pe masura ce se racea, simtea o mare dorinta sa porneasca in lume, sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta, cu alte cuvinte, sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui, oricat era de straveziu si de stralucitor. La inceput, dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla, fusese asezata in rand cu altele, toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite; unele erau sticle de sampanie, altele sticle de bere. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. Asa, de pilda, multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung, dupa cateva vreme, sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“, iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. Dar, oricat de rau ar ajunge cineva, tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui, fie ca a fost ea nobila sau nu. Dupa cum spuneam, sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. Invelite in paie, au fost asezate cu mare grija in lazi. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea, daca i-ar fi spus cineva, n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar, ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. A simtit atunci ceva foarte placut. Apoi au pus-o deoparte, goala si fara dop. Se simtea parca stinghera. Ii lipsea ceva si nu stia ce. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic, dintr-o podgorie renumita. Au astupat-o cu multa dibacie, iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita.

Vinul era foarte bun, iar sticla n-avea nici un cusur. Dupa catava vreme, ajunse intr-o pravalie. In anii tineretii, oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. Si intr-adevar, sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. In acelasi timp, glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie, de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor.

[…]

Napadita de atatea amintiri dureroase, biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. De toate isi aduse aminte, fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei, in colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata, ciocnind in sanatatea tinerei perechi?

Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. Cand, in sfarsit, a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui, plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare, in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. “

Hans Christian Andersen, Povestea unui gat de sticla, in traducerea lui Alexandru Philippide. Va rog sa o cititi in intregime AICI.

Cat despre a doua chestiune, avand in vedere ca Paharnicul mi-a luat-o inainte, va invit sa-i cititi parerea despre spumantul Cuvee D'oro, rezultat al colaborarii intre Angelli si Vinarte. Asadar:

"În acest punct al naraţiunii, am să-i rog pe cititorii mai distraţi să nu confunde numele Cuvee d’Oro cu celebrul (din păcate) distilat Cava d’Oro. Regretabilă confuzie! Dar, să revenim la oile noastre… Forţând puţin limitele semantice, am putea denumi acest spumant ca fiind un “Prosecco Blanc de Noir”. În fapt, Cuvee d’Oro e obţinut prin metoda Charmat (fermentare secundară în tancuri de inox a vinului liniştit) din Merlot şi Pinot Noir, ambele soiuri fiind vinificate în alb. Şi acum, să trecem la proba practică. Răcim bine sticla, o deschidem cu un zgomot discret şi turnăm spumantul în pahare… Culoarea este galben pal cu o tentă arămie. Perlarea este intensă la început iar după 5 minute devine mai fină. Nasul este ierbos, cu note de pelin şi brusture. Gustul este sec, predomină nucile, mierea şi fructele exotice, totul învăluit în fine note amărui vegetale. Corpul, rotund şi onctuos, are iniţial caracteristici fructate dar evoluează în pahar spre o mineralitate discretă sugerându-ne o vagă iluzie de dulce. Postgustul este proaspăt, cu aromă de drojdie de pâine, miere şi o plăcuţă senzaţie dulce-amăruie. Pretul de 50 de lei pentru o sticlă nu este neapărat mic, dar el exprimă, cel mai probabil, lipsa unui competitor serios în piaţa româneasca de spumante."

Eu nu pot decat sa intaresc concluziile sale, marturisind ca am fost foarte placut impresionat de acest spumant, pe care l-am ocolit de cateva ori fie din pricina pretului, fie deoarece numele Angelli nu-mi inspira mare incredere, decat daca vorbim de importuri, categorie in care au cateva "piese" cu un raport pret-calitate foarte bun. Dar, se vede, ca materia prima furnizata de Vinarte conteaza mult, foarte mult, in ce priveste rezultatul final.

Raportul recoltei 2011 in lume

E inca foarte devreme, dar cei de la Wine Enthusiast au incropit un mic ghid cu indicatii pretioase. Asadar cum a fost anul 2011 prin lumea mare a viei si vinului? Iata un posibil raspuns mai jos:

Franta: In  Bordeaux a fost o recolta dificila, timpurie, dar mare cantitativ. Calitatea vinului va depinde de selectionarea strugurilor. Pretul este estimat a fi mai mic decat pentru 2010 si 2009. Burgundia: o recolta ciudata, atacata de botrytis. E inca prea devreme pentru un pronostic. Dar pentru Beaujolais, Alsacia si Loara e de bine. In Languedoc se pare ca vorbim de o recolta istorica care la nivel de top va da vinuri interesante, asemanatoare cu cele din 2001(alt an foarte bun). Pe Rhon, nu e rau, dar (zic ei) 2009 si 2010 au fost mai buni. 

Italia: volum mic, calitate buna, o vara lunga, fierbinte si fara ploi in preajma recoltatului.

Spania: S-a recoltat cu o saptamana mai devreme, deci caldura si volum mare. Probabil, zic eu, dupa profilul producatorului: unul va obtine vinuri foarte bune, cu o atenta selectie a strugurilor, altul volum mare si calitate ceva mai mica.

Austria: recolta voluminoasa. Pariul WE- rosiile din Burgenland si sauvignonul blanc de Styria.

Portugalia: an foarte bun.

Germania: an foarte bun.

California: an greu, ploi, ceata, umiditate mare. Cabernetul de Napa pare a fi promitator, a prins cateva saptamani calduroase inainte de recoltare, dar la restul nu faceti comanda inca.

Chile: an dificil, foarte racoros. Daca pentru sauvignon blanc e foarte bine (am testat si eu aici cateva si depun marturie!), la rosii e greu de stiut de pe acuma. 

Argentina: au fost ingheturi repetate si cantitativ nu e prea bine. Depinde ce vor face cu ce a ramas.

Africa de Sud: an dificil, depinde multe de producator.

Australia: nu e cel mai reusit an pentru vinul australian.

Noua Zeelanda: sauvignonul de Marlborough a scapat nevatamat de vremea capricioasa, ceea ce nu se poate spune despre restul vinurilor neo zeelandeze.

Pentru sursa, aici.

In ce priveste Romania, din vizitele mele si discutiile cu producatorii, se pare ca 2011 este un an bun, pe alocuri foarte bun la nivel cantitativ, cel putin. Desi n-am auzit pe nimeni plangandu-se, mai ales dupa 2010- un an foarte dificil, unele voci mi-au soptit ca la nivelul acumularii de zaharuri 2009 a stat mai bine. Pentru cine vrea sa faca vinuri bune, trebuie spus ca natura i-a dat in 2011 o mana de ajutor. Ramane de vazut insa ce va face cu ea. Mafalda zice ca la nivel entry-level cantitatile vor fi mari si mediocre calitativ, dar la high-end, unde selectia strugurilor e cheia,  ne putem astepta la surprize foarte placute.

PS: M-am hotarat sa va ofer eu, in viitorul apropiat, o viziune asupra anului 2011, dpdv al producatorilor reprezentativi. Stay tuned!

Mic ghid practic impotriva spalarii creierului

Vorbeam cu un an si ceva in urma cu un prieten, avand- educational, cel putin- un fundal comun. Spunea ca e nevoie de o noua revolutie, una care sa consume esecul democratiei, "capitalismului". Am pus in ghilimele "capitalism", pentru ca era vorba de o notiune usor alterata de sensul obisnuit, una fortifiata de poststructuralismul francez, in special. Prietenul se considera de stanga, dar din nou o stanga care are aceeasi legatura cu PSD-ul, pe cat are filonul meu liberal cu PNL. Adica, in aparenta,  nici una.  L-am intrebat de dragul discutiei ce anume ar trebui sa fie revolut? In mod cert, sistemul politic, care nu functioneaza, zice el. Desi sunt usor distrat de excentricitatea opiniilor sale, gandindu-ma la ce consecinte dezastruoase ar putea avea abolirea democratiei, trebuie sa recunosc ca are dreptate. Sistemul contitutional romanesc e atat de intortocheat si pervers incat orice schimbare care sa duca la ameliorarea mediului politic e inoperabila sau in cel mai bun caz necesita asa de multa vreme pentru a fi adusa la indeplinire incat trebuie sa fii un soi de Churchill sau Bratianu ca sa nu-ti pierzi telul.

Ma uit la tv si ma gandesc la amicul meu.  Realitatea TV si Antenele mi se par atat de iresponsabile in modul in care alimenteaza convulsia sociala, acest regurgitat in piata publica a  nemultumirilor unor categorii sociale, incat evit sa ma uit. Nu ca acei oameni n-ar avea partea lor de dreptate sau ca n-ar exista un numar important de oameni care traiesc la limita subzistentei, si asta trebuie luat in seama de catre guvern, dar modul in care protestele sunt analizate (daca sunt), imi pare un soi de mantra repetata iar si iar. 

Remarc ca nimeni nu constata absurditatea situatiei: varful de lance, vocea revoltata care vrea sa schimbe tara este aceeasi pe care o auzim in anonimat, proferand ragusite imprecatii cand urmarim un meci de fotbal la tv. Nu numai in Bucuresti, e peste tot: Iasi, Timisoara, Brasov. Si asta e cel mai infricosator lucru: in '89 imaginea revolutiei era un bloc de oameni: scriitori, actori, profesori. Ea s-a pastrat, ba chiar s-a rafinat in Piata Universitatii din 1991. Si dupa doua decenii cine sunt si cum arata purtatorii nostri de cuvant? O hoarda rarefiata pentru a nu se rani singura cu bordurile smulse si aruncate spre jandarmi, membri galeriilor de fotbal, anonimii cu fularele la gura, ca sa nu poata fi indentificati cand fura iphonul din magazinul spart? Atat de rau am ajuns? In fond ce sa ne mire. Decerebratul cu un singur scop in viata: anihilarea celuilalt trib, si toate triburile unite impotriva morlocilor jandarmi. Sa ne mire ca de ani de zile stirile din fotbal au incetat sa fie stiri din sport, ci pe o durata egala cu a adevaratelor stiri debiteaza iar si iar aceleasi nimicuri despre iubitele fotbalistilor, despre patroni de cluburi lipsiti de orice educatie?  Pana la urma aceste proteste sunt o palma adusa "societatii civile" institutionalizate. Iata! Cel mai organizat protest nu a fost al vreunei ONG, ci al unor baieti caliti in lupta cu ordinea, cu statul de drept. Sigur, au dreptul lor la opinie, frumos si muzical scandata. Doar ca nu ma intereseaza pe mine. 

Si dupa 2-3 minute de informatii deformate, ca sa ma exprim deconstructivist, imi aduc aminte ca impotriva debilitatii exista un remediu simplu si sigur. Si atunci apas butonul "on" al cititorului de e-book-uri si ordinea dumnezeiasca a randurilor in pagina contrasteaza atat de tare cu nebuloasa calamandroasa de pe ecranul TV-ului, incat sunt convins ca cele cateva pagini citite, desi nu un panaceu,  reprezinta pentru minte exact acelasi lucru ca paharul de vin rosu pentru inimile noastre. 

Asa incat permiteti-mi sa vi le recomand pe amandoua. Zilnic.

Pinot Gris 2009 "Les Faitieres" Alsacia (Franta)

Aceste vinuri trebuie tratate intr-o categoria a lor. Nu le amestecati cu impresiile dvs. despre sauvignonul neozeelandez, despre chardonnayuri chiliene, etc. Pot sa va spun exact ce se va intampla daca veti face asta.

In primul rand cand il sorbiti limba nu va va fi anesteziata de milioane de ace, de dioxidul de carbon si alte metehne tehnologice. Cele 24 de arome de la lyche si pana la calcar ud? Nope, nu sunt aici (hm, de fapt un pic de calcar ud, ar fi, asa, numai putin). Si atunci de ce sa dai intre 35 si 40 de lei pentru aceste vinuri, produse la Orschwiller, in Alsacia? 

Va spun imediat. Nasul e delicat, suav, nu lipsit de complexitate. Miroase a cos de fructe, cu mere si pere pergament, flori de gradina cumparate sotiei de la o babutza, din piata. In gust e clar ca aciditatea e foarte mare, terroir, ca altfel nu poti sa-i spui, fapt care face ca vinul sa suporte cu usurinta cateva grame de zahar in plus. Totusi vei fi surprins sa afli ca are 12 g  zahar! 

Si odata dus cu zaharelul nu e greu sa observi corpul pe care il capata vinul, impresia unitara, legata si "turnata" a gustului, foarte mieros, onctuos, cu dulceta de mere, caise coapte si ceva mar golden, cu tuse de unt vanilat. Mineralitatea se exprima elegant si discret, iar un caracter vegetal- amarui  tempereaza impresiile dulci de pe final, in mod fericit. Postgustul e destul de durabil. Nu exista indicii deranjante ale nivelului de alcool (13%). 

Asadar mi-a placut. E genul de alb care nu se rupe, chiar daca e baut la temperatura camerei. Necesita cateva minute de aerisire.

85 pct. 39 lei Good Point Iasi sau magazinul online accesibil direct de aici (vezi coloana din dreapta).

Revista Millesime nr. 1

Cu mii de scuze pentru luna de intarziere (intarziere cauzata de nenumarate si de nescuzat motive:) hai sa trecem in revista revista patronata de Cristian Drimba si Dorin Popa si adusa la indeplinire in principal de Georgeta si Bogdan Bocse, Liviu Balint si colaboratorii Gabriela Maris, Sergiu Nedelea si Catalin Paduraru.

Aparitia are o calitate grafica  foarte buna si o consistenta pe masura (80 pagini). Pentru mine cel mai interesant material a fost cel despre Nachbil si omul din spatele cramei din Beltiug- Satu-Mare, prezente foarte discrete de la manifestarile de marketing. O filosofie foarte sanatoasa care da vinuri la fel de sanatoase.  Interviul cu Marc Dworkin ne-a dezvaluit cateva detalii mai putin cunoscute despre celelalte proiecte ale oenologului francez responsabil cu vinurile Enira (Bulgaria) si Alira (Romania). Un alt interviu interesant este cel cu Claudia Pendred, un personaj in sine- directoare a BERD Romania, dar si pasionata de vinuri. La modul profesionist as zice, avand in vedere pragitirea sa in domeniu si faptul ca ocazional isi publica notele de degustare pe site-ul lui Jancis Robinson. 

Mi-au placut notele de degustare, grupate toate la un loc, e mai simplu asa, aminteste de ghidurile din Wine Enthusiast sau Decanter.  Poti carcoti ici-colo, vazand unele punctaje, dar nimic iesit din comun, oricum. 

Mi-a placut trecerea prin pictura a vinului cu Liviu Balint, aici calitatea grafica chiar s-a exprimat frumos. Profil Mumm's, Chateau Latour, un curs despre vin (ep.1) detasabil, si multe alte lucruri interesante, incluzand editorialul lui Bogdan, despre vinul care te captureaza, care produce declicul si transforma omul normal in maniac:)

Nu pot decat sa le doresc rezistenta si multe numere viitoare. 

14,99 la chioscurile de ziare sau prin abonament.  

Unsorted. December 2011

Chardonnay 2010 "Bree", Pays D'Oc, Franta, produs de Peter Mertes (Germania). Sticla arata aero-spatial, gen recipient de vodca pentru cluburi. Miroase floral, fructat, cu tonuri gustative de piersica si limonada. Ajuta si faptul ca e demisec. O aciditate mare, usor efervescent. Daca e servit la 10-12C- zaharul iese prea tare pe final, daca e prea rece e total lipsit de corp, de zici ca ai in gura un soi de apa minerala cu arome citrice, gen Aurora (isi mai aminteste cineva?). Un vin nu dezagreabil, dar straniu. Cred ca ar trebui sa scrie "perlant" pe el. 18 lei. Selgros. 75 pct

Byzantium Blanc de Transilvanie 2010, un vin din podgoria Sebes, produs de Halewood, cupaj de gewurztraminer si pinot gris. Nu e foarte complex, dar imi plac vinurile acestea mieroase, suave, care nu fac apel la dioxidul de carbon ca sa para proaspete (supra). E lin curgator, compact, cu arome florale si de fruct exotic. In gust, destul de plin si echilibrat, gasim note acrisoare ca de mar verde sau portocala. Finalul nu e in vreun fel epocal. 25 lei. 79 pct. 

Prahova Valley Spumant Demisec, cu eticheta noua, asadar proaspat si chiar surprinzator. Nasul e floral, untos si drojdios. Merge la deserturi, are clare arome de ananas, citrica moderata cu ceva zahar.  Are o perlatie si efervescenta cam energica initial si neregulata dupa, dar e bun la 20 de lei, in fond e un spumant traditional, fermentat in respectiva sticla, nu vreo nenorocire cu aroma de piersici. 77 pct.

Merlot Varancha, Crama Girboiu, fara an. Aromatic e dens, cu condimente, marmelada, tonuri verzi, vegetale si lemnoase. In gura aduce a compot de cirese cu ceva visine, pare destul de plin, acid, ajutat de zaharul rezidual generos (e demisec). Acelasi aspect devine deranjant pe final, dand impresii usor vulgare, dulcege. Totusi, pe ansamblu, nu este un vin rau la 10 lei, ci chiar bun, avand in vedere cum arata concurenta. Am impresia ca in Selgros de la o anumita cantitate incolo poate fi cumparat cu 5 lei. Aviz amatorilor de chilipiruri. 10 lei. 75.

 

Zarea Spumant Eticheta Rosie, Crystal Collection Demisec- Zic ei ca e spumant fermentat in tanc. Din vin rosu. De fapt, e un soi de lambrusco amabile, de sifon din vin rosu de tara, cu zahar. Am banuit dupa prima gura o virtuala durere de cap. Treaba voastra, eu mi-am facut datoria...60 pct.

Montepulciano D'Abruzzo 2010 "Piccini Christmas", Tenuta Piccini, Italia. Nu-i rau, dar nici bun, in mod particular. E nimerit de Craciun, duhneste a condimente (scortisoara, cuisoare, piper, vanilie) si ciocolata din toate incheieturile. In nas- fructe rosii- in gura fructe negre, carnoase, dulci-acrisoare. Impresie de vin industrial, lucrat cu cap, curat. Asta-i tot. 18 lei. 75 pct.

Braufrankisch 2010, Burgenland, Burgtal Kellerei, Austria. Faceti loc pentru cel mai lipsit de calitati dintre vinuri. Ar putea fi numit ministru. E vin, miroase a vin, are gust light dar vinos, impresii de visina si pruna,  se termina repede. 15 lei in Kaufland. 70 pct.

Raoul Clerget Chardonnay 2010, vin de Bourgogne. Eu sunt de vina. Unul din principiile generale de achizitie este: niciodata, dar niciodata sa nu cumperi vinuri cu apelatie mare la preturi mici. Decat daca te-au sunat Broadbent, Parker, Jancis si Hugh Johnson sa ti-l recomande. Va fi mai rau decat un alt vin, oarecare, la acelasi pret. Si asa a fost. Nasul e crocant, corpul aduce unele plinatati de mar golden, dar se termina rau, cu iz de vin de vinarie, lasand in gura ceva urat, cum numai vinul prost poate. 24 lei. Kaufland. Pass. 67pct

Soare Cabernet Sauvignon 2006- acest Clint Eastwood al vinului romanesc

Va rog sa nu mai zambiti citind titlul si sa va ganditi un pic:  cabernetul, in genere, se produce in cantitati imense. Si Clint Eastwood sta foarte bine cantitativ: omul a jucat in 56 de filme, si probabil inca cateva de care nu-si mai aduce aminte nimeni, nici chiar el insusi. Cabernetul da (in teorie) vinuri mari, puternice, vinuri care pot face cariera. Unele pot avea una la fel de lunga precum cea a lui Clint Eastwood. Pot fi mari si impetuoase, ca un mustang californian,  ferme si artagoase ca un cocos galic, sau vinuri aparent delicate dar feroce, ca o pisica salbatica din Balcani.

Clint Eastwood e aproape o figura arhicunoscuta, cu tonuri dure, dar si caricaturale. Stilueta filiforma cu palarie cu boruri mari, un poncho lung, muzica lui Ennio Morricone, cactusi, spaghetti-western. Sau inspectorul Harry, imaginea filmata de la nivelul pamantului cu politistul dur indreptand spre spectator un colt 45 magnum si intrebandu-l "are you feeling lucky today, punk?". 

But then again, exista si un alt Clint Eastwood, unul salvat din desuetudine de un film maret, ce altceva decat un western, dar intors, cu antieroi, genul western in crepuscul, cum au zis criticii. Vorbesc desigur de Unforgiven. Am vazut acest film de multe ori, si de fiecare data cand e difuzat undeva zabovesc in fata televizorului.  A fost regizat, produs si desigur interpretat in rolul principal de omul zilei, cu un magistral suport din partea lui Gene Hackman si Morgan Freeman. A castigat 4 oscaruri, pentru cel mai bun film, regie, editing si rol secundar (Hackman).  Nu ca ar avea o mare importanta. Eu l-am vazut prima oara la cinema, pe vremea cand orasul meu mai avea cinematografe, ba chiar si o cinemateca. Sa fi fost '94, '95, sau 96? Nu mai tin minte. Ce tin minte insa este ca am iesit din sala de cinema dorindu-mi o palarie de cowboy care sa ma apere de soare si cu sentimentul ca am vazut un film mare. N-o sa spun ce se intampla in film desigur, poate mai sunt doi dintre dvs care nu l-au vazut, dar incarcatura "atmosferica" si trama intortocheata, in care eroul pozitiv e un criminal platit, iar cel negativ- un serif animat doar de dorinta de a mentine ordinea in oraselul respectiv, face toti banii si toate oscarurile din lume.  

Dupa mine nu exista un alt vin cu care sa asociez figura ridata si incruntata, cu vocea ragusita si infricosatoare a lui Clint Eastwood, decat un cabernet sauvignon. Soare Cabernet Sauvignon 2006 se prezinta cu o culoare stralucitoare, rosie-rubinie. In nas aduce arome de pielarie, lesie, condiment pudra, si tonuri ierboase, de preerie, usoara vanilie si fructe rosii de padure. Gustul aduce multe fructe coapte, un vin puternic, in care mineralitatea, alcoolul si aciditatea sunt bine conexate. Dupa mai multe ore capata si mici impresii lactate, dar si aromatic tonuri mai grave si sensibile- cerneloase si pelinate. Un cabernet matur, plin, de luat in serios, precum Eastwood, si tot ca acesta, usor subestimat in fata altor exponenti mai vizibili in ochii lumii. 

Un cabernet romanesc de top (87p), fara indoiala, cu care am avut ocazia sa stau de vorba mai pe indelete, luna trecuta, la intalnirea organizata de George Moisescu.

Point&Click de la un Vouvray Moelleux la Peter Sellers

Sunt in comuna Vouvray. Merg pe jos. Ajung intr-o intersectie. Nu e picior de om pe strada. Caut Domaine de Clos Naudin. Sunt nitel debusolat. Vad dealuri si boscheti. Niciun Chateau. Ma intorc. Un Matiz abandonat. Si la vreo 100 de metri in spate, o cladire cu un tractor parcat. Ma indrept spre tractor. Cladirea are o usa deschisa, dar e intuneric inauntru si nu pot vedea ce se gaseste acolo. Mai fac cativa pasi dupa cladire si dau de o parcare cu asfaltul scorojit. Mai in fata strada se continua cu case obisnuite, ferme, garduri mari de piatra. Ciudat! Ma intorc la 180. Si ce sa vezi?! Pe cladirea modesta, care pare service auto pe stil vechi, o placuta: "Clos Naudin. Foreau. Viticulteur". 

In noaptea de revelion, am desfacut un Vouvray Moelleux 2008 produs de Phillipe Foreau la al sau Domaine du Clos Naudin. Evident vorbim de un chenin blanc. De spus ca in anii favorabili se produce varianta "moelleux", adica dulce, care, daca e s-o luam pe calea dreapta, este sortimentul traditional, istoric al podgoriei. In pregatirea bucatariei interne a articolului caut informatii despre Foreau.  Stiam dinainte ca vinul a intrunit 96 puncte Parker, dar am ramas surprins sa aflu ca din 1918, de cand primul Foreau s-a intors de la razboi, s-a apucat de facut vin si pana azi- suprafata a ramas relativ constanta- numai 12 hectare. Si se pare ca 12 hectare sunt de ajuns ca sa ajungi o mica celebritate in domeniul vinului daca stii ce sa faci cu ele. Foreau produce numai vouvray. Sec, demisec si moelleux. Cel mai laudat este moelleux reserve, dar n-am avut bani de el, asa ca m-am multumit cu promisiunea celor 96 pct Parker la 27,5 euro. Caut in google maps marele chateau. Ciudat, dar exista street view la respectiva strada din comuna Vouvray. Dau click pe "foreau philippe vouvray" si apare rezultatul A pe harta. Ma apropii pana cand se comuta pe street view si restul e in primul paragraf. Sentimente de adventure point&click:)

Intamplator vad ieri pe TVR1 filmul "The Life and Death of Peter Sellers", in care rolul lui Peter Sellers (hai, nu-mi spuneti ca nu stiti despre cine vorbesc- actorul britanic celebru, din Pantera Roz si Petrecerea, ca sa nu intru in detalii gen Dr. Strangelove sau Being There) este jucat foarte bine de catre Geoffrey Rush. Si imi amintesc ca in seara de revelion, pe nu stiu care canal tv, chiar in timp ce adulmecam licoarea, s-a difuzat Petrecerea (The Party), cel plin de gag-uri glorioase, amintind de Buster Keaton, Chaplin, de comediile mute, in general.  

Eu il consider pe Peter Sellers cel mai mare actor de comedie, ever! Era tot timpul altcineva. De la inspectorul Clousseau, la actorul indian(sau pakistanez), de mana a saptea, Hrundi V. Bakshi, de la Chance, gradinarul alienat plin de profunditate tampa, la multiplele roluri din Dr. Strangelove sau Casino Royale. Probabil a pus prea multa inima in aceste metamorfoze, asa ca la 54 de ani, in 1980, a murit in urma unui atac de cord. Sigur, si abuzul de alcool si stupefiante o fi avut ceva de a face cu asta...

Oricum, abilitatea sa cameleonica a semanat cu experienta degustarii acestui vin de pe valea Loirei, de la doi pasi de Tours. Poate fi descris senzorial in multe feluri.  Galben auriu intens, nas de camp de vara in dimineata tarzie, pe canicula, cu o masina care ridica praful pe drumul de pamant si polenul din florile de campul apropiat. In plus miroase a gutuie la cuptor (cu zahar usor ars si caramelizat inauntru). Gustul e extrem de plin (nici nu ma asteptam la alteva la 65 g zahar), tot gutuia joaca rolul principal, cu tuse de compot, exista in el tot ce face placere astora ca noi- si aciditate si mineralitate bine conexate si totul duce spre un finish etern  si tonic- amarui, pelinat, de dulceata de coji de portocale.  Este extraordinar de baubil, se topeste in gura si nu-ti spune nicaieri ca "enough is enough", ca majoritatea vinurilor dulci. Am spus ca poate fi descris in multe feluri, dar se poate si schimba- a doua zi, evolutia a fost evidenta, in mijloc aromele s-au desfasurat creativ, cu tonuri de dulceturi exotice, gen ghimbir si grapefruit, mai multa mineralitate, mult mai ierbos, nasul s-a limpezit, fara indiciile de caramel, ba chiar floral, delicat. Pun pariu ca daca as fi avut rabdare, s-ar fi schimbat atat de radical in timp, incat n-ar fi semanat aproape deloc cu prima impresie. Oricum, la orice moment al metamorfozei, am fost constient de maretia acestui vin. Si dintr-o data cei 27,5 euro au parut chiar un chilipir. Sunt absolut convins ca ar putea fi baut cu succes la botezul nepotilor mei:)

Revenind la Peter Sellers va indemn sa vedeti, daca n-ati facut-o deja, penultimul sau film, din 1979, un soi de testament artistic, daca vreti, numit Being There (iata trailer-ul), tradus dupa obiceiul fantastic romanesc "Un gradinar face cariera". In acest film, descoperim un alt Peter Sellers, nemachiat, nedeghizat, fara accent frantuzesc sau de aiurea, cu un joc minimalist, subtil.

Doua vinuri romanesti, ieftine si corecte

Cabernet Sauvignon 2010 Reserve  Prahova Valley, Cramele Halewood. IG Dealurile Munteniei, 13%. 

O culoare rosie rubinie stralucitoare si ceva visiniu. Oricum se vede prin mijlocul paharului. Nas ierbos, brusturos si cernelos, cu indicii de piper boabe. Gustul e usor astringent cu aciditate mare, dar si destul fruct dulce- afine rosii, visine, cirese negre. Finalul este interesant cu tuse minerale si acide, iar ca fruct- pruna, dar si tuse picante de miez de nuca verde si chilli. Buna tipicitate. Baricat 9 luni. 

E un vin bun la 17 lei. 79 pct. 

 

Riesling 2011 Castle Rock, Cramele Recas, DOC-CMD Recas, 12,5%

E culmea corectitudinii la 14 lei. E proaspat, foarte depigmentat, ca orice riesling, dar aromatic te surprinde. Exista fructe exotice, gen banana, ananas, dar si mere si pere. Gustul nu sustine aceasi bogatie, dar e plinut si bine echilibrat, cu tonuri citrice moderate si o acidiate si mineralitate care dau impresii racoritoare. Finalul e acrisor, cu iz vegetal. 78 pct

Rose de Provence. Kaufland. 17 lei

N-am rezistat tentatiei, recunosc. Dupa gewurz-ul alsacian si rieslingurile germane incercate din Kaufland, am ramas doar cu satisfactia ca n-au costat mult. Nu mi-au produs vreo placere, alta decat sa stiu ca oameni de aiurea, din State sau alte tari mai cu motz, platesc si dublu pentru ele. Totusi, in afara de asta, gustativ au parut cam chinuite, lipsite de prospetime/calitate, ducandu-ma cu gandul ca pret de un an au stat prin alte kauflanduri din univers, iar in pragul noii recolte s-au degajat rafturile respectivelor hypermarketuri prin trimitere la dinozaurii din Romania si Rusia.

Totusi ineditul acestor etichete, dar si indicatia geografica respectabila in cazul multora (si fara prea multa concurenta prin alte magazine), m-au facut sa recidivez. In fond, noi pasionatii de vin nu suntem ca tot omul normal care ia o sticla si o consuma linistit, fara sa-si puna problema existentei sau nu a aromelor de lemn dulce si fructe de padure. Nu, ar fi prea simplu! Noua ne trebuie mereu altceva, chiar cu riscul ridicat de a da banii de pomana pe licoarea respectiva. Ceea ce coroborat cu relativa ieftineala a noutatilor din Kaufland duce la vizitarea acestui magazin, in care nu prea obisnuiam sa-mi fac veacul.

De data asta am ales un Rose de Provence, in sticla tipica, voluptoasa. E din 2010, are indicatie geografica Cotes de Provence, si e produs de Gassier. E nitel complicat. Chateau Gassier se vinde ca o afacere de familie, desi parte din colosul francez&mondial Advini (JeanJean, Ogier, Laroche, etc). Ei sunt si negociant-eleveur, sub numele simplu de Gassier. Asta apare pe eticheta. No' amu la ce sa ne asteptam de la un rose de Provence la 17 lei a carui prezentare nu apare nicaieri, nici macar pe site-ul producatorului? 

Ei bine la...lucruri bune! E un vin simplu, dar extrem de baubil, un rose palid, cu nas proaspat de grapefruit si fragi. Gustul e liniar, dar bine construit sub tonuri de pepene rosu, zmeura si capsune mai degraba acrisoare decat aromate. Pe final se aglomereaza mineralitatea si aciditatea sub forma unei senzatii intepatoare, piperate. Finisul e curat, in spiritul vinului, cu note dulci-amarui, cu ceva vegetal, usor tonic, pelinat. Lucrul bun e ca nu exista greutate aromatica inutila, ca la atatea roseuri, ci e lin curgator, light si finut si asta fara zahar prea mult si fara pretentii de temperatura prea joasa (dimpotriva). Si alcoolul e potrivit (12,5).  De struguri nu sunt sigur, dar  probabil e un grenache, cu ceva cinsault. 

E bun de dat cadou, mai ales unor anumite persoane, avand in vedere culoarea si forma deosebita a sticlei. 

Liked it. 80 pct.
Later edit: Sau poate 85 Wine Enthusiast (vezi link-ul lui Ciprian in comentarii).

Negroamaro si Primitivo din 2004 Terragnolo Apollonio, Italia

Negroamaro. Rosu rubiniu foarte intens, nas complicat cu tonuri de marochin, tutun aromat, pudra de cacao, gem afumat. Gust plin, dens, cu arome carnoase suculente de cireasa neagra, rodie, pruna, tanini puternici, dar dulci, sustinuti de o aciditate foarte buna pentru un vin din 2004. Un finish tonic, cu nuante de bitter, deci tonalitati dulcege temperate de un mic amarui herbal. Un vin intens, surprinzator, desi de baut acum, zic eu. Nu cred ca l-au pus pe piata anul trecut, asa, de fason, ci tocmai deoarece e gata de consum. Cere carne, multa carne. Un vin de sarbatori foarte nimerit. 89 pct.

Primitivo. Rosu rubiniu intens. Nas de ciocolata, cacao, mix de fructe de padure, sos de soia, dar si indicii dulci de fructe confiate. In gura se exprima visina, prunele uscate,  tuse de lemn dulce si ciocolata, se duce spre un final piperat, un amestec de sa-zicem- afinata si note de ierburi aromatice. Aciditate buna care sustine dulceata fructului. Fata de Negroamaro si Valle Cupa are un corp mai spre mediu. 88 pct

Trebuie sa marturisesc ca in acest caz toate vinurile sunt cam la acelasi nivel. Si toate lasa acelasi feeling, gustos si balsamic. Faptul ca mi-a placut mai mult negroamaro e o treaba aproape aleatorie. Depinde de ce mananci, cum te simti, etc.

Despre un alt vin de la acelasi producator: aici. 

Toate trei au obtinut distinctii la Mondial de Bruxelles 2010. Aur pentru Valle Cupa si Negroamaro, Mare medalie de aur pentru Primitivo.
Eu am cumparat mai multe pe la mijlocul lui decembrie. Aud ca Valle Cupa 2004 s-a terminat intre timp (sorry!), dar 2005 sta sa apara.  

Le puteti cumpara: de aici, contra a 44 lei/butelie.