Din vechime: Shiraz Finca El Carcon 2007 Jumilla Spania

Acu' o mie de ani, pe cand Santomas Antonius a ramas golit de ganduri, inaintea sa, pentru bunavointa zeilor, a fost sacrificat ritualic acest shiraz spaniol. Intamplarea fericita a fost asocierea lui cu niste mici, chestie magnifica, pe care v-o recomand. N-o sa va mint spunand cate lucruri imi aduc aminte despre el, dar imi amintesc ca avea un corp bun, lejer, ilustra aroma de afumatura, amprenta soiului si motivul pentru care se asociaza atat de bine cu gratarul, fara defecte monstruoase, ceva fruct si baric, cu un final decent, nu prea memorabil, dar condus de un tanin bine integrat. Daca va intalniti cu el sa stiti ca nu-i de rau, dar nici conversatii sclipitoarea n-o sa purtati.

Vreo 25 de lei la Billa.

PS: cu aceeasi ocazie Chamarre Cabernet/Grenache 2006(13 lei Billa) s-a prezentat dezastruos, cu un iz de rugina/baric nespalat incredibil de persistent. Poate n-a fost pentru mine, dar n-as putea recomanda asa ceva. Avand in vedere ca firma frantuzeasca a intrat in insolventa, ma gandesc ca n-am patit-o doar eu.

CUI BONO?

Am hotarat sa iau o pauza activa. Am devenit un soi de critica de intampinare pro bono a tuturor experimentelor producatorilor nostri sau a tarelor distributiei de vinuri. Cele doua sticle de Feteasca Neagra (Cocosul si La putere) a celor de la Recas m-au facut sa-mi dau seama cate alte lucruri puteam face cu vreo 70 de lei. “Cocosul” 2009 e un soi de must alcoolizat, presupun ca e alcoolizat pentru ca n-am baut suficient ca sa-mi dau seama. Pai, daca doream asa ceva plateam 5 lei pe un primeur frantuzesc de mana a saptea. La Putere s-a dovedit un vin straniu cu un gust “ascutit” de baric si cam atat, bahlit, murdarel, cum preferati, fara structura. Noroc(?) ca era la promotie(34lei). Nu insist, am luat si “tepe” mai plenare, dar m-am gandit ca scopul acestui blog a fost initial descoperirea varietatilor romanesti. Apoi, indeplinit pe cat posibil acest scop, am inceput sa ratacesc prin lumea vinurilor, pana cand ratacirea a devenit un scop in sine. Ei bine, m-am cam plictisit. O sa reiau propriile mele recomandari, imi voi oferi mie insumi premiul de a avea cat mai putine surprize neplacute.

Mai vorbim.

Sylvaner, un soi cu sare si piper (dar cam atat)

Originea soiului Sylvaner (sau pe nemteste- silvaner) este dupa toate probabilitatile - Transilvania (de unde si denumirea soiului). Cu toate acestea, desi am putea sa ne laudam cu un soi de circulatie, este evident ca nu il face nimeni in Romania. Suntem specialisti la Merlot "Dracula"- dar sa scriem pe o eticheta silvaner din Transilvania e peste puterile noastre. Cred ca un silvaner de Jidvei ar fi ca un chardonnay de Lugny, adica bun-rau- se scuza!- dar "e de la mama lui", cum se zice.

In lipsa acestuia si intr-o lipsa partiala care m-a facut sa fiu mai milos cu portofelul, abatandu-ma intr-un Carrefour, am cumparat cele doua sticle de sylvaner de Alsacia pe care le-am gasit:

Sylvaner 2005, Vin D'Alsace, 12%, produs de Cave Vinicole de Pfaffenheim si

Sylvaner 2007 Cleebourg Prestige, Vin D'Alsace, 11%, produs de Cave Vinicole Alsace.

Aceste vinuri seamana foarte mult, nu exista dubii privind apartenenta la acelasi soi si maniera de vinificare. Culoarea este galben-auriu, nasul este interesant- cu indicii florale, dar si fructuoase- aminteste de iarba, flori de camp si pere, si induce ideea unui vin crocant. Gustul e mai degraba neutru, unctuos, apos, nu musteste de prospetime si dezamageste in comparatie cu mirosul. Vinul din 2005 e usor trecut, se simte un inceput de oxidare, un gust acrisor pe care nu-l pot compara decat cu ceaiul verde. Cred ca singurul lucru care l-a tinut in viata pana acum a fost aciditatea buna initial. Finalul e absolut neremarcabil, vinul iti spala gura, nelasand mare lucru in urma.

Vinul din 2007 e neindoielnic de o alta calitate. Chiar daca nasul e identic, structura e mult mai buna, vinul e mai viu, desi gustativ nu exceleaza, salajluind in aceeasi zona a merelor verzi, caise verzi, etc., ceva mai putin apos decat precedentul si unctuos. Insa este crocant, cu o prospetime imbucuratoare dupa 3 ani de la producere. Gustul acrisor rezida un pic mai mult de o fractiune de secunda.

Am lasat la urma ceea ce am gasit specific acestor vinuri- pe langa o mineralitate evidenta- vinurile aducand note sarate- exista si altceva, rar intalnit la vinuri albe- piper! Aceste vinuri sunt condimentate!

Totusi, in concluzie, aceste vinuri de Alsacia, in masura in care sunt reprezentative pentru felul in care se realizeaza sylvaner-ul in aceasta provincie cu istorie incarcata, nu sunt deosebit de atractive- nici nu dau pe afara de prospetime, imbiindu-te in zilele calduroase, nici nu te delecteaza cu arome frumoase. Cu toate acestea, daca doriti ca gustati un vin neutru- bun purtator de terroir- acesta e unul.

2005- 67 pct

2007- 72 pct

Pedro Ximenez Nectar Gonzales Byass

Acesta este un sherry, denumire anglicizata dupa locul de origine- orasul spaniol Jerez si imprejurimile. Pedro Ximenez este o varietate de strugure alb, iar Gonzales Byass este producatorul.

Vinurile sherry sunt vinuri fortificate cu distilat din vin, seamana cu vinurile de Madeira sau cele de Porto, diferenta facand-o felul in care iau nastere. In vreme ce la vinurile de Porto distilatul este adaugat in timpul fermentarii, la Jerez el este adaugat dupa ce fermentatia a luat sfarsit. Un Pedro Ximenez dulce este obtinut din boabele stafidite si astfel se explica micul şoc pe care il ai cand torni continutul in pahar. Lichidul este dens, cremos, de un maro inchis (coca-cola imi vine in minte), aproape iti vine sa crezi ca este obtinut din struguri rosii. Dar nu e cazul.

Sherry-ul dulce Gonzales Byass este...greu de evaluat in acelasi fel precum vinurile linistite, dar este delicios oricum ai lua-o. Nu de pomana i se spune si nectar. O textura condensata, cremoasa care invaluie gura cu arome intense de smochine, curmale, stafide, nuci prajite. Nota de smochine este atat de reala incat ai impresia ca micile seminte ale smochinei ti se sparg intre dinti. Postgustul este foarte durabil.

E genul de bautura care, indiferent de cel care-o degusta si de preferintele sale, nu poate fi receptata decat pozitiv. Desigur, e un vin de desert, ce se consuma in cantitati mici din cauza dulcetii extrem de pronuntate, sau poate fi folosit ca topping la o inghetata, de exemplu.

Excelent!

Costa in jur de 40 de lei in magazinele specializate.

Noua Zeelanda la pahar: Montana Sauvignon Blanc Reserve 2007

Noua Zeelanda?

Din copilarie stiam de la tatal meu ca e un loc ideal de trait deoarece temperatura medie anuala este de 16C la Wellington, iar variatiile de temperatura intre anotimpuri sunt mici, comparativ cu Europa continentala.

Altceva? Hm: multe oi, dealuri, kiwi (pasarea si fructul), hobbiti, indigenii maori, cel mai inteligent papagal din lume (un blestem pentru cei care locuiesc prin preajma), fiorosii jucatori de rugby "all blacks" si haka lor, si Edmund Hillary (primul pe Everest).

La aceste repere se poate adauga mai recent- vinul. In primul rand- sauvignon blanc- un soi care si-a gasit o expresivitate particulara in aceasta parte de lume. Se merge intr-acolo, incat am auzit ca ar fi cel mai bun vin alb din lume, dar cei care spun asta de fapt vor sa spuna ca este cel mai "la moda".

Un cal de povara pentru industria neozeelandeza de vinuri este sauvignon-ul Montana, in ipostaza Reserve 2007, 35 lei in Real. Vin de mare productie, dar cu destula personalitate.

Culoare tipica galbui putin intens cu reflexe verzui.

Nas puternic vegetal, ierbos. Daca ati aruncat intr-un mixer de bucatarie ardei gras si verdeata- mirosul sucului- de pulpa, fibra vegetala e usor de recunoscut. Exista si ceva indicatii amarui de grapefruit. Ei bine, ar intreba cineva, cum ar putea fi un miros "amarui". Ei bine, draga cetitorule: deoarece aduce cu mirosul unui lucru amarui in gust. Daca miroase a coaja de grapefruit- te astepti ca acel "lucru" sa fie un pic amarui, nu?

Gustul este surprinzator de plin, iti umple gura cu un gust dulce acrisor de kiwi copt, dar si ceva mineral- sarat. Aici, o sa radeti, dar mie mi-a adus aminte de gustul si mirosul muraturilor de casa. Finalul este lung, cu iz de fân si alte chestii pastorale, as zice tulpina de mohor pe care o molfaiam la tara, dar sunteti liberi sa credeti ca mintea mi-a luat-o razna.

Un vin alb si sec, interesant, plin de esenta locului de unde provine. 84 pct.

Compania United Fruit: Cuvee Carmenere 2005 Misiones de Rengo

Cuvee Carmenere 2005 vin din Rapel Valley- Chile este unul dintre cele mai bune vinuri pe care le-am gustat in ultima vreme. Un vin schimbator, sensibil la temperatura de servire, cu o culoare rosu-purpurie intensa.

Initial, dupa deschidere, nasul demonstra volatili agresivi de piper si un iz floral greu de genul crinilor dupa cateva zile in vaza. Dupa 2 ore nasul a devenit "delicios" aducand note de ciocolata, fructe de padure. Gustul corpolent, cu buna aciditate, dens, consistent, cu arome de ciocolata, pruna, fructe rosii, ceva tabac, putin baric (dar putin, din fericire, as zice) si scortisoara intarind impresia fructuoasa; final extravagant, lung, cu tanini fini, fermi carand pe umeri condimente si visina. Dupa inca doua ore vinul s-a modificat din nou. Mirosul de piele a devenit dominant, visina proaspata s-a instalat in miezul vinului si pe masura ce vinul se incalzea, aducea cu visinile din visinata, ciocolata amaruie, un strop de menta si ceva arsita din desertul Atacama.

Atentie la temperatura, as zice pana in jurul a 18-20 de grade! Apoi, tot ca atentionare spre placerea consumatorului, vinul trebuie carafat (deoarece contine sedimente- semn al unei tratament mai...omenos) si aerat macar o ora. Din cauza structurii robuste as zice ca se preteaza la pastrare indelungata.

Un vin complex, repede schimbator, o expresie exemplara a soiului port-drapel chilian, din gama de top Misiones de Rengo, la un pret care ar trebui sa puna pe ganduri "exclusivistii" nostri. Cei de la Decanter l-au cotat la 5 stele (maximul!), dar asta nu insemna ca este un vin perfect. L-am gasit un vin foarte bun, la un pret decent (60 lei) pentru categoria din care face parte. Nu stiu daca "puristii" chateaurilor il vor aclama, dar iubitorii de vinuri fructate din lumea noua nu-l pot evita. 88 pct.

PS: poate va intrebati ce este cu titlul "United Fruit Co." Ei bine, nu numai ca aminteste de caracterul fructous al vinului, dar este titlul unei poezii scrise de marele poet chilian Pablo Neruda, inclusa in placheta Canto General (1950). O cosmogonie amara, "implicata", in care Dumnezeu dupa ce a creat lumea o imparte spre stapanire diverselor companii.

un mic citat in limba cuceritorilor:

When the trumpet sounded
everything was prepared on earth,
and Jehovah gave the world
to Coca-Cola Inc., Anaconda,
Ford Motors, and other corporations.
The United Fruit Company
reserved for itself the most juicy
piece, the central coast of my world,
the delicate waist of America.

Belleruche Cotes du Rhone 2007 M. Chapoutier

Un Cotes du Rhone de 30 de lei. In mod normal nu ar fi o revelatie, dar anul 2007 a fost exceptional pentru zona respectiva, si cam la asta m-am gandit cand l-am "pescuit" din Metro.

Cred ca baietii de la WA l-au radiografiat corect.

Wine Advocate: "The red wine portfolio includes a sleeper of the vintage, the 2007 Cotes du Rhone Belleruche, a blend of 80% Grenache and 20% Syrah. The finest Cotes du Rhone Chapoutier has yet made, it rivals Guigal’s offering as one of the best negociant Cotes du Rhones produced. Its deep ruby/purple hue is accompanied by aromas of blackberries, cherries, road tar, and earth. Medium-bodied with silky tannins as well as gobs of luscious fruit, it should be enjoyed over the next several years. 89 pct"

Sigur, 89 de puncte este cam mult. Cred ca 83 ar fi mai nimerit, daca aceste aspecte intereseaza pe cineva. Din acest vin ramane structura foarte "rezistenta", imbracata in tanini delicati, un echilibru reusit si ilustra mineralitate cultivata de francezi. Iluzia de rosu "usurel" este spulberata de indicatia volumului alcoolic de pe eticheta- 14,5%. Un vin delicat, de gastronomie. Cred ca pentru 30 de lei este o mica afacere.

Parerea comeseanului Ciprian: aici

Motiunea nu merge cu vinul. Incercati cu vitriol.

Astazi 15.06.2010 o sa deschid o sticla de vin bun, poate o sa vad un film "light", ma uit la un meci din Campionatul Mondial. Este raspunsul meu in fata apocalipsei.

Desigur e o falsa apocalipsa, cu falsi profeti care nu promit o alta nemurire sau un alt paradis decat cel "clasic", ci o noua teroare, o noua amenintare apocaliptica, un nou genocid. Nu cred ca oamenii de la televizor ar putea discuta despre o carte, un vin sau despre un tablou. Ei nu traiesc decat in iluzia amenintarii iminente, a cataclismului care va sa vina, in clipita care aduce dezastrul- inchipuit sau groaznic de real. In fine, de cand m-am "lasat" de politica, intelegand prin asta ca a incetat sa ma preocupe, privesc incrancenarea invitatilor de serviciu la talk-show-urile politice cu un tip de curiozitate distrata. Dau pe "mute" si le urmaresc cateva clipe contorsionarile, grimasele, ranjetele. Nu ma intereseaza ce spun- stiu deja- dialoguri pline de "spirit" care sunt subtitrate "ati distrus tara!" sau "ei, da, ca voi in 10 ani la putere ce-ati facut?!", etc, etc. Ma intristeasa sa vad cateva figuri respectabile care au stat prea aproape de viitura de invective si vorbe goale si sunt luate acum de curent. Se zbat inutil, incercand sa se agate de normalitate. Si nu uitati: Tineti departe!

In lumea adevarata, calma si linistita, lumea in care oamenii se saluta pe strada, se joaca cu copiii, mananca, beau- spun glume si rad- au necazuri, etc, etc. am gasit Chardonnay 2009 "Cocosul" de la Cramele Recas, un vin de vreo 24 de lei, care face banii.

Cred ca Valentin Ceafalau l-a "citit" corect:

"Chardonnay, Limited Release 2009 IG Viile Timisului, 14% vol. alc., sec.Viu, intens, cu o paleta aromatica impresionanta: grapefruit rosu, banane, vanilie si o atingere de lemn. Gustul nu este greoi, nici foarte gras, senzatiile dulci de banana si vanilie din atac aliniindu-se frumos cu aciditatea placuta si revigoranta. Un vin catifelat, rotund, cu un final lung, ce musteste a prospetime."

As adauga doar ca aduce si pronuntate note drojdioase, oarecum iesite din context. Poate timpul il va imblanzi nitel. 82 pct.

Champ du Coq 2008 Domaine La Croix Belle

Sunt un mare fan al lui Celine…Ca sa fiu précis…un fan al romanelor lui… si…mai ales… tehnica sa! O doamne!...extraordinar!...Ce-i drept…daca Calatoria…a fost grandioasa…cred ca in Moarte pe credit…stilul a devenit superb…E un exemplu… da! domnisoarelor din adolescenta…ca cezura…da ritmul…incremenirea vremelnica a dansatorilor inlantuiti in tango…ca inactiunea e ritmic mai importanta decat inactiunea…Tragicul este a nu putea face ceea ce este de facut, nu asa spunea Ianosi? La naiba! nu aici doream sa ajung! Dar fie…

Asa si un vin si calitatile sale…Uneori mare caci nu face prea mult…nu mai mult decat poate…ar mai fi fierarul un bun fierar daca ar uita sa bata fierul…si s-ar apuca de tratate de cosmologie?...Ar mai fi bun vinul daca vrea sa fie altceva decat de el insusi? O bautura care sa continue gustul strugurelui asa cum e dat de bunul Dumnezeu?

Vinul acesta mi-a amintit de stilul frust, “neos” al lui Celine. Un vin care exista si prin ceea ce nu este, dar care se subintelege. Nu contine o infinitate de arome, nu te ajuta sa meditezi la nemurirea sufletului, nu face sa iei bacul la matematica. In schimb, face ceea ce trebuie sa faca- sa se asocieze cu mancarea, sa o insoteasca, sa ude masa. Ma intreb, daca intrucatva asta nu este tot ce trebuie sa faca un vin.

Vinul de azi vine din satul Puissalicon din regiunea Languedoc-Roussillon, si este din Syrah, Grenache(noir) si un pic de Merlot.

L-am gasit delicios, rosu-rubiniu intens, cu arome pronuntate de afumatura, cirese negre, fructe de padure, ciocolata, lemn (cam mult) si condiment. Un vin corpolent, cu tanini moderati, cu alcool bine integrat (13,5%). Final mediu-lung. Mi s-a parut un vin “absolut” pentru gratar- micii, cotletele si alte chestiuni nesanatoase, ba chiar coq au vin, putand sta excelent - si nu atat din cauza cocosului (champ du coq e denumirea podgoriei)- langa acest vin de terroir semnat de Jacques si Francois Boyer, familie care tine podgoria de peste 200 de ani. Mai mult, observam certificarea Terra Vitis, ceea ce inseamna ca pe domeniu se practica “sustainable agriculture”. Cei 37 de lei mi s-au parut irelevanti pe langa onestitatea rustica a acestui vin. 85 pct cu care imi asum preferintele si subiectivitatea.

Evil Twin: Faurar Rose de Ceptura 2009

Stiti fast-food-urile chinezesti in care o portie de mancare are toate gusturile de pe lume, pentru ca asa cred ei ca inteleg romanii bucataria chinezesca? E dulce, acra, amara, sarata, picanta in acelasi timp? Ei bine, am gasit vinul care se potriveste.

Nu-i nici alb, nici rosu adica e un rose din merlot si cabernet sauvignon. Are 14,6% alcool, ceea ce pentru un rose, daca nu pentru vin in general, mi se pare enorm. Costa 22 de lei daca il luati de aici.

Nasul este elegant, de coaja de grapefruit si banana. In gust miezul este dat de grapefruit, coacaze, si partea dulce- para si banana. O aciditatea buna, dar nu suficienta pentru a domoli amareala data de nivelul ridicat de alcool, daca de acolo vine aceasta. Finalul- si aici incepe povestea neplacuta- este dulce-amar, cineva ar putea folosi un euphemism- indicand un grapefruit copt, dar…parca nu merge. Pe termen lung acest gust contrariant vireaza intr-o nota dominant alcoolica. Cu toate acestea, are “stofa”, dar continutul mare de alcool ma face sa nu ma gandesc la el cu mare drag.

77 puncte, dar diferenta de cateva puncte fata de roseul Stirbey 2009 este mai mare la capitolul “agreabilitate”. Iar fata de fratele mai mare cu vreo 18 lei al celor de la Unicom- Chateau Domenii 2009- seamana dar nu aduce. E un soi de "evil twin".

Corcova Cabernet Sauvignon/Merlot 2008 Roy&Damboviceanu

Roy&Damboviceanu este un producator nou din Corcova, Mehedinti. A nu se confunda, precum Google ("ati dorit sa scrieti: Cricova?"), cu ilustrul combinat de bauturi de la estul Prutului. Cu amabilitate din partea consultantului PR responsabil (Ruxandra Florea)- am primit prin curier o mostra din vinul antementionat, neputand participa la lansarea vinurilor cu pricina care a avut loc joi 3 iunie la restaurantul Heritage din Bucuresti (mai multe despre eveniment: aici si aici).

Sticla arata bine, eticheta e destul de simpla (probabil se poate citi: "serioasa"), pe contraeticheta aflam despre mostenirea Bibestilor si alte chestiuni de palmares, precum si semnatura tanarului oenolog francez Laurent Pfeffer, scolit la Bordeaux.

Vinul este un cupaj de Cabernet si Merlot in proportii egale, un sec serios (2g zahar rezidual/l) maturat in cisterna 12 luni. Culoarea este rosie intensa, cu pigment agresiv, dupa cum a aflat repede blatul alb de bucatarie in lipsa antipicuratorului. Asadar, atentie la camasile albe in preajma acestui vin:) Primul nas este agreabil- pasta de tomate, piper. Apoi, prin agitare, vinul se adanceste, scotand la iveala note puternice de fructe de padure, condiment si niste volatili florali (sa zic de crini, dar mirositul florilor n-a fost marea mea pasiune). Acestea continua in evolutia fina, ilustrand o corpolenta medie, echilibrata. Tanini barbatesti, dar nu agresivi, sugerand note de pruna, fructe negre de padure, cafea, condiment. Finalul este mediu, placut, exceptie facand o usoara amareala care intervine pe fondul incalzirii vinului.

Nu este un vin de la care sa astepti zeci de arome, nu va face furori pe site-uri gen snooth.com, unde se desfasoara un soi de campionat mondial de detectat arome bizare, dar structural sta bine, alcoolul (13,5%) este bine integrat (la 16-17C). Mi-a adus aminte de recentul Faurar Rosu de Ceptura al celor de la Unicom Production. Nu stiu la ce pret s-au gandit, dar cred ca va fi bine primit sub 30 de lei. L-as mai incerca peste cateva luni.

82/100

Vinul.ro nr. 26

Numarul acesta trece in revista rose-urile de pe piata. Cel mai bun rose romanesc, din 21 evaluate, este...Faurar 2009- 25de lei, creatia celor de la Unicom Production, cotat cu 83 pct. Apoi rose-ul Terra Romana 2009 de la SERVE- 82 pct, Juliette 2009 (Metro/Unicom production) 82 pct si Prince Stirbey 2009 (79pct). Despre acesta din urma am scris si eu, si l-am cotat la 80 de pct, deci foarte aproape. Am mai scris despre Frunza Rose al celor de la Recas (72 pct Vinul.ro; 74 puncte Lucruri Bune:) .

Apoi, dam pagina si ajungem la evaluarea gamei Frunza de la Cramele Recas. Despre albe am scris aici. Diferentele in punctaj fata de revista sunt ceva mai mari: Chardonnay 81 pct Vinul.ro (78 pct. LB, adica de la mine); Mustoasa 75 pct Vinul.ro (73 pct LB); Feteasca regala 81 pct Vinul.ro (75 pct LB). In fine, avand in vedere ca pretul lor este de 11 lei, le puteti testa chiar dvs. fara a face un credit de nevoi personale, si puteti trage propria concluzie.

Vinurile Faurar ale celor de la Unicom Production (cei cu brandul DAVINO). Trei vinuri in jurul a 25 de lei. Albul e cotat la 81 pct- 79 la mine. Cupajul rosu la 82- 81 la mine.

Mai gasiti: Lansarea cartii Povesti Carciumaresti de Alina Matei si Sergiu Nedelea, lansare dublata de produsele importate de Heinrig (chestii bune de la vinuri mari la spirtoase asemenea), interviu cu Tudor Gheorghe; selectionata de vin a Romaniei, cu certitudine mai spectaculoasa decat ingamfatii fotbalisti pierzatori in serie, din care imi propun pe termen scurt o feteasca special reserve 2007 de la Halewood via Metro (mai mult din cauza paharului de degustare care insoteste sticla:). Nici vinul nu-i rau, dar de ce ies toate fetestile astea amarui nu pot sa-mi dau seama, apoi nici un fundas central de valoare la pret de criza nu mi-ar strica: Chardonnay Cocosul de la Recas; un reportaj si un interviu cu Baudouin Havaux, presedintele Concurs Mondial de Bruxelles; Razvan Jurca trece in revista vinurile din Ungaria, de unde nu se poate evita Tokaj, cu cate puttonyos vreti. Si in final, editorialele lui Valentin Ceafalau si Cezar Ioan dau teme de meditatie.

Recomandarea subsemnatului de la pagina 30 este Feteasca Regala 2009 Prince Stirbey.

Enjoy!

Byzantium Blanc de Transylvanie 2008 Halewood

Este un vin remarcabil. Remarcabil prin faptul ca Radu Anton Roman ar fi avut dreptate in ce priveste parerea sa despre cupaje, anume ca uneori din amestecul soiurilor mari iese un vin mic.

Sigur, acest vin de Sebes nu-i rau, dar e absolut interesant cum din cupajarea de chardonnay, sauvignon blanc, pinot gris si riesling de Rin(!) poate iesi o bautura atat de terna, lipsita de spectacol "bizantin".

Este floral, citric, lin curgator, usor apos, varatec, dar cam asta este. Mi se pare ca la 22 de lei am avea dreptul la alte asteptari.

Vai, Vai: Volupta Rosso 2007 Sicilia

100% Nero D'Avola. Costa suspect de putin (9lei), avand in vedere ca am gasit un pret de vreo 7 lire (sterline) undeva pe net. O fi fost un restaurant, in fine...

O sa trec de acum incolo pe langa aceasta sticla ca trenul accelerat prin halta Cracaoatii din Vale, ca Balzac pe langa creditori, ca masina de parlament pe langa coloana oprita la stop, ca un skinhead neonazist prin Tel Aviv.

E mort, copt, ingropat. Conditiile de pastrare l-au terminat. Nu stiu ce era inainte de cadere, dar acum e un lichid dezagreabil.

Am zis!

Sunny Hills Crâmpoşie 2008? Nu, mulţumesc, eşti drăguţ...!

Daca te buzunareste cineva intr-un autobuz, subtilizandu-ti 12 lei, ai tot dreptul sa strigi "hotii, hotii!". Dar daca platesti 12 lei pe o sticla de vin groaznica, o sticla care nu prezinta defecte de dop, bacteriene. etc, ci e doar pur si simplu prost facuta, ei bine, ce faci? Ce poti sa faci?

Asa ca daca vedeti acesta sticla pe undeva ganditi-va de doua ori inainte de a o achizitiona. Nu poate fi bauta, dupa cum intarea si amicul Dragos acum cateva zile, si nu o poti folosi la gatit. Si atunci ce faci cu ea? Ori o indoi cu apa 90%, ori o arunci pe apa sambetei, caz recomandat de mandea.

Next!