Sunt un mare fan al lui Celine…Ca sa fiu précis…un fan al romanelor lui… si…mai ales… tehnica sa! O doamne!...extraordinar!...Ce-i drept…daca Calatoria…a fost grandioasa…cred ca in Moarte pe credit…stilul a devenit superb…E un exemplu… da! domnisoarelor din adolescenta…ca cezura…da ritmul…incremenirea vremelnica a dansatorilor inlantuiti in tango…ca inactiunea e ritmic mai importanta decat inactiunea…Tragicul este a nu putea face ceea ce este de facut, nu asa spunea Ianosi? La naiba! nu aici doream sa ajung! Dar fie…
Asa si un vin si calitatile sale…Uneori mare caci nu face prea mult…nu mai mult decat poate…ar mai fi fierarul un bun fierar daca ar uita sa bata fierul…si s-ar apuca de tratate de cosmologie?...Ar mai fi bun vinul daca vrea sa fie altceva decat de el insusi? O bautura care sa continue gustul strugurelui asa cum e dat de bunul Dumnezeu?
Vinul acesta mi-a amintit de stilul frust, “neos” al lui Celine. Un vin care exista si prin ceea ce nu este, dar care se subintelege. Nu contine o infinitate de arome, nu te ajuta sa meditezi la nemurirea sufletului, nu face sa iei bacul la matematica. In schimb, face ceea ce trebuie sa faca- sa se asocieze cu mancarea, sa o insoteasca, sa ude masa. Ma intreb, daca intrucatva asta nu este tot ce trebuie sa faca un vin.
Vinul de azi vine din satul Puissalicon din regiunea Languedoc-Roussillon, si este din Syrah, Grenache(noir) si un pic de Merlot.
L-am gasit delicios, rosu-rubiniu intens, cu arome pronuntate de afumatura, cirese negre, fructe de padure, ciocolata, lemn (cam mult) si condiment. Un vin corpolent, cu tanini moderati, cu alcool bine integrat (13,5%). Final mediu-lung. Mi s-a parut un vin “absolut” pentru gratar- micii, cotletele si alte chestiuni nesanatoase, ba chiar coq au vin, putand sta excelent - si nu atat din cauza cocosului (champ du coq e denumirea podgoriei)- langa acest vin de terroir semnat de Jacques si Francois Boyer, familie care tine podgoria de peste 200 de ani. Mai mult, observam certificarea Terra Vitis, ceea ce inseamna ca pe domeniu se practica “sustainable agriculture”. Cei 37 de lei mi s-au parut irelevanti pe langa onestitatea rustica a acestui vin. 85 pct cu care imi asum preferintele si subiectivitatea.
8 comentarii:
De aceea vinurile frantuzesti vor fi mereu preferatele mele. Ofera onestitate, autenticitate, naturalete si tipicitate; nu sunt "fake", nu-ti dau impresia ca s-a lucrat intens la ele doar de dragul trend-ului...
Si da, principalul rost al unui vin este sa insoteasca o masa buna; iar aici frantujii raman maestrii, fie ca ne place sau nu. Oricum, la urma conteaza tot preferintele personale, dar asta e alta poveste
Hm, daca unele vinuri iti sugereaza muzici melancolice sau lecturi placute, asta mi-a sugerat o tava de mici:)) Vreau sa spun ca e o bautura care face pofta de mancare la modul serios.
O sa investighez mai atent vinurile frantuzesti, se pare ca in 7-10 euro pot exista revelatii.
Contrar prejudecatilor, in ultima vreme, Franta ofera o gramada de vinuri valoroase in palierul asta de pret. Problema e ca la noi, daca le gasesti, sunt de obicei umflate la pret. Languedoc, Cotes du Rhone, Provence, Loire, sunt o carutza de zone care ofera un excelent raport calitate-pret. Si mai ofera acea autenticitate de care aminteam; si, mai ales, sunt vinuri de gastronomie...
Sa nu generalizam. Iata pe acest site ceva rose-uri frantuzesti. Sa-l luam pe primul. iata aici pretul recomandat pentru vanzare in Franta. Echivalentul ar fi vreo 33-34 lei. La noi e 55 lei. Presupunand ca diferenta consta, asa cum am mai auzit, in diferenta dintre pretul la lada si cel "la bucata", adaos de transport, de importator, de vanzator, etc. deduc cu necesitate ca unele vinuri australiene sau chiliene ar trebui dupa aceeasi ecuatie sa aiba un pret negativ in tara de origine. Cu alte cuvinte, daca vrei un carmenere de 17 lei la magazinul din Romania, in Chile ti-l dau gratis plus vreo 5 lei cadou:))
Hmm, ai dreptate...nu am dorit sa generalizez, dar sunt si cazuri cand pretul la noi este chiar si dublu fata de cum le poti gasi afara. In aceleasi conditii de vanzare...
Mai sus exact asta doream sa demonstrez- ca asemenea un adaos nu este rational
O sticla de Dom Perignon 2000 costa si sub 100 de euro afara. La noi, am vazut-o la Carrefour si prin alte cateva locuri la preturi aproape de 800 lei.
Suntem bogati tare!
Pai nu stii ca suntem prea saraci sa ne permitem lucruri ieftine? :))
sau...bogatii nostri sunt mai bogati decat ai lor (sau cel putin mai snobi)
Trimiteți un comentariu