Prieteni vechi si un vin nou: SERVE la 20 de ani

Miercuri seara, la restaurantul Casa Doina din Bucuresti, a avut loc un eveniment in egala masura aniversar si comemorativ. 

S-au sarbatorit 20 de S.E.R.V.E. (Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie), prima firma cu capital strain din domeniul vinului infiintata dupa Revolutie. Pe langa acest aspect respectabil a mai fost vorba despre lansarea unui vin care prin numele sau face trimitere la regretatul Guy de Poix, contele corsican, medic stomatolog prin formatie si oenolog prin vocatie, un om care a iubit Romania cu o pasiune de care nu multi dintre noi- romanii getbeget- putem da dovada. Alaturi in aventura romaneasca i-a fost- inca de la inceput-  sotia- doamna Mihaela de Poix (care ne-a fost gazda miercuri seara).
De altfel, aventura "romaneasca" a lui Guy a inceput cu o feteasca neagra degustata la Ceptura, mosita de cel care avea sa devina oenologul SERVE- Aurel Rotarescu si s-a sfarsit din pacate intr-un cimitir din Dealu Mare, acolo unde contele a dorit sa fie inmormantat. Iata un amanunt pilduitor.

Constructia a fost insa solida- drept urmare SERVE produce vinuri de calitate si dupa disparitia fondatorului.

Pentru un vin in memoria lui Guy de Poix nu se putea gasi un strugure mai bun decat feteasca neagra. Feteasca neagra ar putea fi un simbol national, deoarece intruchipeaza si asteptarile si ratarile noastre. Are un imens potential, prognozat cel putin teoretic, dar pare deseori dezamagitoare in executie. Fetestile cu adevarat excelente se pot numara pe degetele de la o mana. Foarte, foarte putin pentru port-drapelul ampelologiei romanesti! Aceast fapt a dat nastere la diverse teorii: ca atata poate strugurele, ca e mai buna in cupaje decat monovarietal, ca ar fi buna dar n-ar fi asa de baricata, etc.

Ei bine, noul Cuvee Guy de Poix este o feteasca neagra 100% din recolta 2011. E chiar acolo, in mijloc. Aduce o aromatica de fructe negre (ne duce cu gandul si la mure si la dude, dar nici pruna coapta nu lipseste) si picanterii- cafea, tutun, usoare adieri de vanilie si piper. Un corp mediu, suculent, cu o senzatie de catifelare si de eleganta. E o feteasca feminina, cu o buna persistenta, fructat-picanta.  Iti vin in minte pastise din Adela lui Garabet Ibraileanu, sincer:) Initial vinul a fost servit ceva mai rece si la temperatura respectiva (sa fi fost 8-10 grade) parea un vin aproape complet lipsit de taninuri. Adus la o temperatura fireasca, acestea isi fac aparitia, insa discret, polisate si fara a fi intruzive, elegant impletite cu nuantele condimentate si de fruct. 

O alta realizare notabila este integrarea procentului urias de alcool- 15,5%, nivel legal si care nu eludeaza prevederile vreunei legi. Daca alcoolul este obtinut natural, ca urmare a fermentatiei, se poate depasi 15 fara repercursiuni. Nu este singurul vin din Romania care trece de aceasta stacheta. Oricum citesti cu mirare indicatia de pe contraeticheta, vinul parand mult mai jucaus decat ar permite-o nivelul mare de alcool. Cat despre pret, well...nu-i pentru toata lumea (se prognozeaza a fi undeva in jurul a 150 de lei).

De-a lungul timpului am remarcat o mica ciudatenie. Nimic nu e mai fecund in discutiile cu prieteni vechi decat un vin nou. Si ce vin! In mod cert sare pragul de 90 pct, indraznesc un 91-92. E acolo sus, printre cele mai bune vinuri romanesti. 

Ma bucur ca momentul aniversar a fost intregit de lansarea unui vin exceptional pentru care SERVE merita felicitari!

Relatia dintre evaluarea critica si pretul viitor al produsului

Cu mentiunea ca multe notiuni economice mi se par straine, neavand formatie in acest sens, vreau sa va impartasesc  cateva idei desprinse din lecturile mele suplimentare.

Asadar, dispesia preturilor este circumstanta in care diferiti vanzatori (in cazul de fata- producatori) vand acelasi produs (sau produse diferite, dar cu aceleasi caracteristici) cu preturi diferite. 

Plecand de la aceasta notiune, citind studiul efectuat de Karl Storchmann, Alexander Mitterling si Aaron Lee, “The Detrimental Effect of Expert Opinion on Price-Quality Dispersion Evidence from the Wine Market” (AAWE WORKING PAPER No. 118, 2012) descoperim o dimensiune noua. Autorii introduc si calitatea in ecuatie, astfel incat vorbim despre o dispersie a RPC-ului (raport pret calitate) in timp. 

Practic domnii economisti pasionati de vin au luat baza de date cu review-uri a reputatei reviste americane Wine Spectator din perioada 1984-2012 si au analizat diferentele de pret ale aceluiasi vin in functie de nivelul receptarii critice in timp  (adica cat de luata in seama este crama), respectiv punctajele acordate diferitelor vinuri ale cramei.  Rezultatele sunt deosebit de interesante. Iata mai jos cele trei concluzii la care s-a ajuns:

1. Dispersia pret-calitate creste odata cu nivelul expunerii critice

2. Dispersia pret-calitate creste odata cu nivelul notelor maxime obtinute, in special daca diferenta dintre notele maxime si cele medii este mare.

3. Ambele efecte mentionate mai sus exercita cel mai mare impact in zona de calitate joasa rezultand intr-o marire semnificativa a pretului. 

Daca privim concluzia 1, nu putem decat comenta ca da! cu cat lumea ia in seama un anumit producator cu atat acesta va creste pretul. Studiul nu releva daca acest aspect se datoreaza cresterii cererii sau e un efect psihologic al producatorului care incearca sa capitalizeze de pe urma receptarii critice. E o concluzie de bun simt, foarte vizibila in realitatea inconjuratoare.

Concluzia 2 induce o conditie inedita. Adica daca o crama cu media de 85, are unul-doua vinuri receptate la- sa zicem- 93 pct- in viitorul apropiat e mult mai probabil sa existe o marire de preturi, decat ar fi in cazul unei crame in care media e mai aproape de maxima. Pe sleau: “Am dat lovitura! De maine marim preturile!”  

Concluzia 3 “Am luat aur la Bruxelles, 92 pct in Wine Advocate si vreo 50 de bloggeri orgasmeaza band vinul nostru al mai bun, de 100 de lei. De maine- afise cu medaliile in toate magazinele! Ah si mariti pretul la vinul vrac cu 1 leu! ”. Pare ciudata o astfel de gandire, dar daca studiul nu se inseala, asta inseamna ca producatorul respectiv va folosi receptarea critica a vinurilor high in scop de marketing pentru vinurile low.  Interesant este ca s-a observat ca maririle de pret au loc in special in segmentul de calitate joasa din portofoliul cramei. Apoi la vinurile de calitate ridicata. Pe segmentul mediu de calitate (80-89 pct) nu s-au observat variatii semnificative, alt aspect interesant. 

O alta partitie secundara este observatia ca infuzia de receptari critice nu conduce- asa cum ar fi de asteptat- la o capacitate de cautare mai mare si mai facila a cumparatorului cu impact direct asupra pretului. Sa explic: daca stiu (beneficiind de receptarea critica extinsa, vizibila fara mare efort in  online) ca un vin de 85 pct costa in 85% din cazuri undeva pe la 10 euro, nu prea o sa-mi vina sa dau 25 de euro pe unul de aceeasi calitate. Insa studiul contrazice prejudecata economica de bun-simt (cumparator informat=pret mic). In fapt e invers: cu cat mai mare expunerea- cu atat mai mare pretul!

Iata un mic paradox la care (in special) review-erii de produse ar trebui sa mediteze data viitoare cand isi vor deschide portofelul la cumparaturi.

Theon Gi 2007 Peza, Stilianou (Grecia)

Prin "pamantul zeilor" s-ar traduce denumirea acestui cupaj cretan din kotsifali si mantilari, doua varietati "complementare", in sensul ca sunt vinificate traditional impreuna. Stilianou este o crama cunoscuta in Creta, legandu-si numele de vinificatia biodinamica si soiuri traditionale din apelatia Peza (cativa km sud de Heraklion), cum este si cazul acestui vin, despre care am scris cu ceva vreme in urma.

Ei bine, avem un vin matur, culoarea bordo imbinandu-se cu nuante usor caramizii. Intensitatea este mediu plus.  iar olfactiv sta foarte serios, o imbinare de tuse de cutie de lemn, pielarie, afumatura si fructe negre. In gust se prezinta cu o corpolenta medie, aciditate placuta, cu tuse de pruna afumata si afine negre, cu o impresie cremoasa, de ciocolata si picanterii intense, pe final. 

Daca va intalniti cu el, v-as recomanda sa nu-l pastrati prea mult. Impresiile mature vor accelera si nu in sensul de "serios" si "elegant".

84 pct. Costa in jur de 10 euro (magazin specializat, in Grecia)

Pe Loara-n jos, pe un mal frumos

Azi vorbim despre doua vinuri produse de familia Saget, producator atestat in Loara din 1790.  Saget exista in mai multe branduri, de la prezentul- Guy Saget pana la Domaine de Terre Blanches sau Jean Dumont. Guy a fost tatal actualului sef de trib Jean-Louis Saget. Gama "Ambassadeur de Loire" trimite la memorie, la traditional, la terroir, incluzand diferite apelatii de pe Loara.

Un alt aspect unic e crama din Sancerre. Care se gaseste intr-o pestera. Mai "cave" de atat nu se poate.

foto: domainelaperriere.com

foto: tourismeviticole.com

Cat despre vinuri, iata si plictisitoarele note de degustare.

Touraine 2013 Ambassadeur de Loire. Culoare alb-galbuie cu reflexii verzui. Nas de soc sau coacaze negre, pere și mere, un iz mineral ca de pietre de râu, gustul însă e texturat, consistent și aici se vede de ce Loara e patria sauvignon-ului blanc. Finalul mediu este amărui, de grapefruit alb, 6,65 euro. 84 pct. Un vin bun insa fara ceva surprinzator sau unic.

Sancerre 2011 Ambassadeur de Loire. Aici lucrurile stau nitel diferit. Eram curios de ce un vin, din aceeasi gama, de la acelasi producator, e drept dintr-o apelatie mult mai renumita decat Touraine poate costa de vreo doua ori mai mult? Mi s-a raspuns. In primul rand ca vorbim de un 2011, deci de un alb ceva mai grizonat. 

Culoarea e aurie, stralucitoare. Nasul nu e foarte intens, aduce adieri vegetale si de flori albe, dar si un iz mineral, magnezian, care se disipa in timp. Gustul nu impresioneaza prin diversitatea descriptorilor, practic e un joc intre mar si gutuie, cu o persistenta dulce-amaruie respectabila. Insa diferenta, si momentul in care acei 15 euro (belvini.de) nu mai par prea multi, este senzatia gustativa, textura, "greutatea" vinului. Are fibra, are "muschi", are vână-n el. Pare foarte diferit de ruda de mai sus, mai ales ca stil. Lasa impresia ca e din alta clasa.  88

Noul meu mic prieten: Chateau Pietro Sauvignon Blanc 2013 (Domeniile Franco-Române)

Printre atatea calatorii, am uitat sa va zic de chilipirul lunii, descoperit prin rafturile de la Auchan. Este vorba de o eticheta familiara, care a adapostit celebra tamaioasa romaneasca 2000, Sauternes style de la DFR.  Apropos, respectiva vechitura se tine inca foarte bine si chiar daca culoarea a inceput sa vireze spre chihlimbariu, este in continuare un vin dulce remarcabil. 

Aceste noi vinuri de la crama din Sahateni se plaseaza insa in segmentul entry-level, avand un pret sub 12 lei! Am gustat si o feteasca alba demisec, despre care pot spune ca e un vin corect si cu buna tipicitate de soi, insa nu mi-a lasat aceeasi impresie precum acest sauvignon, care aduce repere aromatice de ardei gras, piersica, para și gutuie, mai degrabă decât grapefruit. Insa cele ce m-au impresionat si m-au facut sa achizitionez mai multe sticle, pentru zile grele, sunt textura, plinatatea nebanuita si autentica, fara falsitati. Are fibra, are corp, are savoare! Si totul la un pret foarte mic! 

83 pct. Vi-l recomand!

Emeritus 2009 Cramele Rotenberg

"Mihail Rotenberg s-a obisnuit sa lanseze aceasta eticheta la mai multi ani dupa recolta, lucru de apreciat si inca destul de rar printre producatorii romani, fie ei si de calitate. La obiect: avem o culoare rosu granat cu o bordura indicând semne de maturitate. Olfactiv livreaza suc de vișine, flori uscate și note saline, ca de carne uscata și undeva, in miez- hrean! Sigur, fara partea lacrimogena :)  În gust se prezinta robust, cu note de fructe confiate (smochine, prune) miez de nuca verde, traduse printr-o combinație de taninuri dulci și uscate. În acest sens, e de preferat consumul la masa, mai degrabă decât de unul singur. Ah si in caz ca nu ati remarcat, primeaza descriptorii maturi, copti. Ceea ce e o indicatie asupra oportunitatii de consum, in sine."

Am scris nota de degustare de mai sus pentru Un vin pe zi. Am facut-o in mare graba, avand foarte putin timp intre degustare si data limita de predare a textului. Am regretat aproape instantaneu ca am uitat sa precizez ca merlotul Rotenberg are un nas "evolutiv", ca exista un ferment, o transformare olfactiva, lucru care-  desi nu e ceva deosebit la vinuri rosii care nu sunt ieftine- merita mentionat.

Am avut doar un pahar si vreo jumatate de ora ca sa-i fac radiografia. Insa am incercat vinul din nou, mult mai tarziu, in seara. Nu transformarile din "nas" au fost cele care "dadeau flash-uri"acum, ci surpriza mare a fost gustul. Daca in acea jumatate de ora dupa deschidere gustul era dominat de niste taninuri seci, uscate, iata ca dupa mai multe ore acestea s-au "dizolvat", facand gustul mult mai suculent si mai placut, cel putin din punctul meu de vedere. Tusele de nuca s-au facut coaja de para, si au aparut mai multe fructe negre, suculente, incadrate de arome tipice de baric, acelea care m-au facut sa zic odata, ca sunt "arome de cofetarie". 

Mai amintesc si faptul ca spre deosebire de precedentele doua editii, la 2009 alcoolul (13,8%) mi s-a parut mult mai bine integrat. Daca il aveti, permiteti-mi sa va recomand o aerare de cel putin doua ore. 

Vinul are acea marca Rotenberg- un balans intre eleganta si rusticitate sau daca vreti- intre fin si robust. 86 pct.

Proces verbal al Zilei Nationale a Vinului din Republica Moldova (2014)

Sambata- 4 octombrie- am purces de la hotelul nostru de 5 stele (si asta spune deja destule despre bugetul evenimentului) catre Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau. 

Pentru ca Ziua Vinului in Moldova nu este un soi de Goodwine de la noi, ci o sarbatoare populara in care oamenii isi cumpara un litru de vin de undeva, ceva de mancare de la gratargii, se aseaza cu catel, cu purcel, la o masa tip berarie si dai si lupta! Din cand in cand se mai joaca o populara, dar nu toti, caci cineva trebuie sa tina locurile ocupate. Pana la urma, asta inseamna popular si national: sa se bucure toata lumea, cum poate si ea. Nu mai trebuie sa constat ca noi nu avem asa ceva in Romania, nu la scara nationala, cel putin. 

In piata, de dimineata

pe care l-am cules

Ma gandesc la toata pleiada de festivaluri ale berii, in care- culmea!- se vinde un singur tip de bere (ei, hai, doua-trei, dar de la acelasi producator). Berarii pot aduce berea in strada, dar se vede ca vinul romanesc e prea elevat pentru asta. 

Sa ma intorc in Piata, de-o parte si de alta a pietei- pavilioanele producatorilor. Inteleg ca au fost prezente cam jumatate din cramele basarabene. Un lucru interesant e ca foarte putini expozanti iti ofereau vin la degustare. Mai degraba vindeau decat ofereau.
La un stand anume (Mimi) exista o taxa pe pahar de 15 lei. Iar paharul standard era unul de unica folosinta, conic, un soi de mini-martini. Iar paharul acela nu nu iti era dat ca sa-l degusti, ci ca sa-l bei. Domnisoarele de la standul respectiv au fost cam debusolate cand le-am cerut ceva in care sa-mi desert restul din pahar. 

Inclusiv Cetatea Alba care e in Ucraina,
dar sa nu intram in amanunte

In rest, nu va ascund ca am stat mai mult la cele doua standuri surori- Purcari si Bostavan- pilduitor asezate de-o parte si de-a alta a scenei pe care se produceau diversi artisti si politicieni. E campanie electorala si-n Moldova, pentru Parlament.    

Nu mi-am propus ca gust toate vinurile si nici macar sa trec pe la toti producatorii. Mai gustam si cu ochii, ca sa zic asa. Cand standul tau e din prelata de camion si vinzi vin vrac demidulce o sa-mi permit sa nu stau la coada. Am gustat, in schimb, cateva vinuri de la asociatia micilor producatori moldoveni, ii stiti, au fost si la Goodwine in vreo doua editii.   

Un alt grand vin!

Nu-i nici lunga, nici scurta. E lunguta!

M-am distrat cu un Gogu Winery ("Gogule, probleme ma?") Merlot 2013- un vin fresh remarcabil. Apoi un Minis Terrios cabernet sauvignon. tot asa, proaspat, plin de fructe roșii. Credibil sau incredibil, numele gamei este "Admir lucrurile aparent imposibile". Am trecut si prin Crescendo feteasca neagră Rose 2013, cam inexpresiva în nas, dar un gust pe care-l regasim si la fetestile noastre rose, un vin produs de o scoala profesionala din domeniul vinificatiei! Am zabovit mai mult la Equinox unde am gustat cele doua  cupaje numite "5 elemente". As remarca calitatea celui rosu, un blend alambicat de merlot, cabernet, shiraz, malbec si carmenere, precum si compozitia celui alb: chardonnay, feteasca regala, feteasca alba, babeasca gri si pinot gris. Ati retinut, da?  La Carlevana exista un grand vin, dar mai grand decat al nostru, are 15,5% alcool si mai e si demisec. Se numeste Domaine du Soreq Codru...mis en bouteille...Can't beat that! 

Deci...

Mimi face vin premium

La Acorex am incercat sa gust ceva, dar n-am reusit. Am cumparat un sauvignon blanc 2012 numit Albastrele, pe care am platit putin, foarte putin (pret de Lidl, ce sa mai...), despre care stiam ca a luat multe medalii. Mi-a placut foarte tare ca toate erau de bronz:) Am baut vinul acasa si m-a dat pe spate, mai ales avand in vedere pretul platit.

La Mimi, posesori de stand hipsteristic, n-am prea inteles de ce atata caz, dar totusi cabernetul 2012 mi s-a parut bun, de unde si medaliile obtinute inclusiv la IWCB, pe unde am trecut si eu in fata paharului de degustare.

Noi, aici in Moldova, avem o vorba...
Mai beti un pahar si v-o spun dupa aia

Declaratia de independenta lichida

Si incet-incet s-a facut ora lansarii vinului Freedom Blend, de care va ziceam in articolul despre vizita de la Purcari. Freedom Blend 2011 este un cupaj din saperavi, soi georgian, bastardo- soi intalnit in Ucraina si rara neagra, soi pe care basarabenii il considera al lor. Radiografia se interpreteaza asa: un vin de o culoare bordo strălucitoare, cu un nas de fructe dulci si ciocolata, ca o bomboana Bucuria cu vișine si prune uscate. Gust fresh de fruct proaspăt, cum ar fi afinele si  rodia, cu un final ușor amărui, cu astringenta medie, ca de miez de nuca. 85. 

Vinul a fost prezentat ca o declaratie, nu atat oenologica, cat politica. E vorba de independenta si de distantarea celor trei foste republici sovietice de Moscova. Macar cei de la Purcari si-au manifestat clar orientarea. Despre societatea moldoveana, nu stiu ce sa zic. Am vazut pe o parte a strazii un panou electoral mare, in care un grup de politicieni periati invitau moldovenii in Uniunea Europeana. Simbolic, pe celalalt trotuar, un panou la fel de mare, cu politicieni care semanau izbitor cu ceilalti, ii invita pe alegatori spre Uniunea Vamala (cea pe care tot vrea sa o constituie Rusia cu fostele tari sovietice). 

Dupa eveniment, intr-un grup restrans, ne-am strecurat prin centrul Chisinaului catre restaurantul uzbek Caravana, despre care auzisem lucruri bune de la Elena Raluca Raducanu, cea care ne-a si calauzit. Puteti sa auziti si de la mine de acum incolo. Foarte autentic, rustic in sensul studiat si bun, fara usi de termopan langa roti de caruta si coceni de porumb, ori alte imixtiuni ale modernului in actul etnic. Ne-am delectat cu un traditional ceai aromat si neindulcit, ca aperitiv, acoperit de niste pernute cu ciucurei, servit alaturi de niste gogosele, ca altfel nu pot sa le spun (desi chipsuri dulci ar fi mai adecvat) de uns cu doua tipuri de dulceata.

No masterchef allowed!

Apoi a urmat o cavalcada de salate, ciorbe (inclusiv una de perisoare, dar cu alta textura decat alor noastre- fara orez si extrem de aromate) si miel- in variate forme. Noi am optat pentru miel inabusit cu legume. Desertul- numit Ispita lui Tamerlan- a fost delicios si surprinzator. Un fel de jumatate nuga jumatate mascarpone inghetat, plin si racoritor deopotriva. Am baut si un vin de la Gitana Winery- Lupi (fiind la masa, am fost mai neglijent cu unele aspecte- cred ca anul a fost 2009, dar nu bag mana in foc), un cupaj de saperavi, cabernet si merlot, un vin bun, serios, cu fructe negre si condimente din belsug, care s-au infratit cu cele din preparatele exoticei bucatarii uzbece. Iar nota de plata n-a fost deloc infricosatoare, sa stiti. In concluzie, ati retinut, da? Restaurantul uzbek Caravana.

Un deliciu: Ispita lui Tamerlan

Dupa atata mancare ne trebuia un digestiv si l-am gasit la standul dispus aproape providential langa intrarea in piata- cel al distileriei Bardar, tot parte din concernul Bostavan. Am gustat un vinars de 12 ani. Bun! Fara prea multi aburi de alcool in nas. Fara a fi un entuziast al bauturilor distilate, cand am aflat ca face undeva la 40 de lei in banii nostri, n-am ezitat sa achizitionez o sticla. Apoi am trecut la vecinii de la Barza Alba unde am gustat un rachiu din cidru, epigon al mai celebrului calvados, invechit 5 ani. Pret? 17 lei romanesti. Alta investitie.

Spasiba de prepelita, neamule!

Apoi nici nu mai stiu exact ce s-a intamplat. Ba un sushi la Bostavan, ba un Negru la Purcari, ba o bere Chisinau (pentru spalarea papilelor si reglarea ph-ului, bineinteles), ba o prepelita rotisata, de la standul unui crescator de astfel de zburatoare.  Am mancat-o pe bordura, in fata Mitropoliei. Apoi, din nou, Negru si Alb si uite asa, pe la 10,  a inceput concertul vedeta al serii- ghici ciuperca ce-i?- Zdob si Zdub.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu i-am vazut pe baietii astia in concert de atatea ori, incat cred ca si ei m-au vazut pe mine. Numai in Galati i-am vazut de 3 ori in 2 ani. Si s-au incins niste hore, fratilor, si jocuri din acelea- contraproductive, specific moldovenesti. Aud pe ton tipat: "esti in hora, ti se intinde de cel/cea din mijloc paharul, rade-l, umple-l, da-l mai departe, treci inapoi la joc". Sincer va zic ca n-am mai dansat asa de vreo 15 ani, client fidel fiind atunci al legendarului Fire Club. Noroc ca atata topaiala dionisiaca a avut, pana la urma, un rol profilactic. Caci nici asa nu s-a incheiat totul. Intorsi la hotel, am mai staaat, in formula reunita, in jurul sticlelor de Bostavan Via Etulia Rose 2013 sau Chardonnay 2011 (bun si ieftin vin, btw), spunandu-ne impresiile despre vinurile degustate, starea vremii sau profunzimi geopolitice.

Traditionalul sushi de Chisinau

Ce-am zis atunci, va zic si voua acum: la nivel de medie vinul basarabean este usor sub cel din Romania. Insa par ca se misca in sus mult mai rapid decat am facut-o noi. Bine, nici nu au de ales, avand in vedere ca piata rusa e inchisa pentru moment. Apoi vezi mult mai multe etichete fresh decat la noi. Sunt mai preocupati de aspect. 

Domnu' Johnny, Prutul e nitel mai mare decat Milcovul,
dar si noi suntem azi mai multi!

Se miscau prea repede pentru senzorul foto!

Insa exista cateva crame care reusesc sa produca niste mici minuni la preturi care noua ni se par infime. Iar Purcari e un soi de condor basarabean, planand deasupra nivelului mediu, atat la nivel de calitate, dar mai ales la nivel de volum! De aceea ar fi oarecum nedrept sa-i compar cu- sa zic- Davino, deoarece Purcari produce volume mult mai mari, dar cam impresia asta mi-au lasat-o. Sigur, punctual se pot gasi vinuri mai bune in punctaje decat unul sau altul de la Purcari, dar in media vinariei, ca suma a intregului portofoliu- nu exista ceva mai bun decat Purcari in Republica Moldova. Va invit sa-mi contestati aceasta impresie personala, daca puteti!

Si a doua zi am purces peste dealuri si vai, spre Galatiul nostru cam provincial, dar cu steag albastru cu stelute la intrare, intr-un microbuz plin de studenti basarabeni cu pasapoarte romanesti. Prin vama aglomerata de galateni cu rezervoarele suprapline si doua pachete de tigari de caciula. Pana la urma, nu-i condamn. In fond si noi ne-am facut plinul, dar nu cu benzina, ci cu vinuri si povesti.

Vinuri noi si muzicanti vechi (da' buni!) la Murfatlar, cu M1 Crama Atelier (2014)

Vineri dimineata am facut echipa cu pistoanele baricate din Braila (Iulian si Cristina Grigorescu) si am purces spre Constanta. Ceva mai tarziu, dupa cazarea la Iaki din Mamaia, am pornit spre Murfatlar, intr-un autocar plin de invitati. O singura privire mi-a fost de ajuns ca sa inteleg ca seara va fi lunga, atat de lunga incat se va transforma in dimineata, pentru cei mai entuziasti, cel putin.

E a treia oara cand particip la evenimentele gazduite pe teren propriu de M1 Crama Atelier- divizia premium a celui mai mare producator de vin din Romania- si toate s-au incheiat in rasete si voie buna. Lucrurile n-au stat altfel nici de aceasta data.

Liviu Teleanu, ultima linie de aparare a Murfatlarului
 in razboiul impotriva teroristilor din vie: mana, fainarea si mucegaiul

Vali Ceafalau prezentand colectia vara-toamna 2014

Mi se pare nitel contraproductiv,
avand in vedere profilul de activitate

In legatura cu vinurile in sine, eu unul aveam asteptari amestecate. In editiile trecute, am gustat noile vinuri aduse pe lume de Razvan Macici si echipa sa, unele fiind foarte fresh, vorbind direct si fara ascunzisuri, cum sunt cele din gama Sable Noble, altele mai rafinate, cum ar fi cele din Leat 6500- soiuri internationale sau Arezan ( cu soiuri autohtone). N-am fost foarte incantat de editiile 2011 ale pinotului sau fetestii negre. Sa nu ma intelegeti gresit: le-am receptat ca vinuri bune, dar preferintele mele personale sunt usor in alta parte. De ce? Pentru ca mi s-a parut ca lemnul si-a pus amprenta prea pregnant pe fibra delicata a vinurilor, in special daca vorbim de feteasca si pinot, doua soiuri pe care experienta ni le-a indicat ca foarte sensibile la baricare. Mi-a placut in schimb cupajul de cabernet si merlot din acelasi an, un vin foarte serios. Ei bine, nu stiu cum se face, dar parca dorintele mele si-au gasit la vintage-ul 2012 satisfacerea. Am descoperit un pinot si o feteasca care, cel putin asa cred, exprima mai bine arealul si potentialul acestor soiuri pentru podgoria Murfatlar.   

Vizita in vie s-a lasat cu un consurs de cules. Stiti deja ca sunt un mare fan al acestor activitati, asa ca am urmarit cu mare atentie, de pe margine, concurentii. Sincere felicitari castigatorilor care au dat dovada de un entuziasm nitel suspect! 

In continuare vizitarea cramei a decurs conform asteptarilor. 

Dan Domnaru (PR): "Deci sa stiti: vinul se face si din struguri!"

Vreau sa remarc ca nu s-au ascuns lucruri sub pres. Nimeni nu s-a straduit sa ascunda sacii cu drojdii selectionate, iar ghizii nostri au facut bine ca au spus ce sunt acele prafuri si la ce folosesc. Eu cred daca ii arati omului ce sunt si la ce folosesc aceste substante, macar o sa inceteze cu "vinul facut din prafuri" sau alte nerozii.Am vazut instalatii moderne, budane traditionale, sculptate, dar si tancuri noi de inox, precum si noile "oua" de beton, pe care Razvan Macici vrea sa le foloseasca la previzionatul super-vin de Murfatlar.

Daniel "Axl" Negrescu

Un pahar de must "glamour"

Biroul oenologilor. Ceva nemaivazut in Romania

E de retinut ca M1 beneficiaza de un flux tehnologic distinct de vinurile Murfatlar. Adica strugurii provin de pe parcele selectionate, sunt culesi in ladite, sunt apoi sortati la crama, instalatiile de vinificare sunt doar ale diviziei M1, nu se amesteca cele doua daravele.

Razvan, fa-te ca lucrezi!

Dupa vizita fluxului am ajuns printre baricuri, intr-un spatiu amenajat pentru prezentarea si degustarea a trei noi vinuri. 

Dan Bundur si Razvan Macici.
In spate, noile "oua" de fermentare si pastrare. Beton!

Vali, calare pe situatie

Pinot Noir Leat 6500 2012.  Culoare frumoasa, stralucitoare, tipica, de intensitate moderata, adica se vede degetul pe partea cealalta a paharului. Surpriza! Un nas de cireșe și vișine, cu tuse ierboase, rustice. În gust fructe roșii, fresh, zemoase. Nuantele lactate din 2011 nu se mai regasesc acum. Are, ce-i drept, o mica cădere pe final, în sensul ca nu are o lungime kilometrica, dar...e bine si asa! E unul din putinele pinoturi romanesti cu tipicitate de soi si din nou subliniez- cu o utilizare mai moderata a lemnului. Ma declar multumit! 86 

Feteasca neagră Arezan 2012. Din nou surprinza! O culoare rubinie ca de pinot. Nas de fructe roșii, ușor picant,  fără amprenta de baric si prune proaspete. In timp prin aerare apare si o nota usor afumata, deci prunele s-au uscat bine!  Mai puțin serioasa decat 2011, dar mai tipica, mai suculenta, mai cu fruct. 84.

Merlot 2011 Leat 6500. Un nas prafos, amintind de castane coapte si fructe negre. Un gust puternic, taninos, nu foarte prietenos acum. Rămâne de stabilit dacă în timp, pe când taninul se va roade, va avea și corpul care sa tina vinul viu. Eu as incerca vinul peste cateva luni. Am mai vazut vinuri, dure si brusturoase care s-au metamorfozat peste ceva timp intr-o licoare de o suculenta nebanuita aproape de lansare. Pentru moment: 83. In previziune: 85 

Mai amintesc si un moment interesant, un happening muzical in mijlocul prezentarii, oferit de reunirea mai mult sau mai putin intamplatoare, cu aceasta ocazie, a catorva membri ai fostului si renumitului grup vocal Song. Nice! 

La deja traditionala masa de la punctul turistic al Murfatlarului, masa cantata de doua serii de muzicanti- unii specializati in romante, iar altii in lautareasca, am avut pe masa alte doua vinuri, anume:   

Sauvignon blanc 2013 Leat 6500. Un nas de banana, flori de câmp, o adiere de baric exprimata printr-o nota de vanilie, un gust puternic, de fructe coapte, cum ar fi gutuia sau para. Un finish dulceag și persistent. 85. 

Feteasca neagra rose 2013 Arezan. Culoare rose ceva mai pigmentata, hai sa zicem de cireasa la inceput de mai. Nas fresh, de fruct proaspăt, rosu, cum ar fi  afinele roșii, grapefruit rosu sau chiar portocale rosii. Alcoolul se simte la temperaturi  mai mari decat 10 C, in fond are si de unde- 14,5% alc. Dar un vin ok, placut, elegant, dar nu de cursa lunga. 83

Nici nu mai amintesc ce veselie, cant, joc si voie buna s-a produs in restaurantul cramei, alimentate in principal de cele doua vinuri de mai sus, de maiestria muzicantilor, dar si de "amenintarea" berbecutilor la protap.

De la petrecere. foto: Ionut Popescu

Acuma, sincer va spun, am remarcat ca e mai putin obositor sa eviti tentatia (pentru ca tulai-doamne! vin, mancare buna, lautari- toate conditiile implinite), decat sa te lupti cu ea, si asa am ajuns un pic mai repede la hotel. Oricum, nu m-am uitat la trash-show-urile de noapte, ci am profitat de rastimpul pana la miezul noptii, pentru o discutie despre lume, viata si online-ul dintre ele cu vinescu.ro, aka Ionut Popescu. 

A doua zi, am avut ragazul sa investigez hotelul Iaki si partea de nord a statiunii Mamaia, intr-o insingurata, romantica si matinala dezolare. Pentru mine, Mamaia in sezon, sambata seara mai ales, este un soi de mini-iad. Scoate din mine toata demofobia de care sunt capabil. 

Pentru ca mare si pentru ca rasarit

Se vede treaba ca un copil a incercat sa imbunatateasca
pictura abstracta din camera de hotel.
N-a mai pus si "i"-ul de final, pentru ca a intrat mama in camera

Am remarcat in preajma piscinelor hotelului patronat de Gheorghe Hagi, o chestiune interesanta pentru un galatean: o "fata pe valuri" de Constantin Baraschi, o replica mai mica si mai bronzata (deh, e doar pe litoral!) a celebrei "nespalata" din centrul Galatiului. "Stai usurel, cum? Aveti in Galati o statuie care se numeste "Nespalata"?" Pai, da, oficial e "fata pe valuri", un aranjament artezian, in care statuia este udata de pestisori din bronz, insa in perioada comunista de apus a devenit nefunctionala, de unde si-a tras ludica porecla. Umor moldovenesc, ce sa facem!

"Nespalata" de Mamaia

In concluzie: a fost o iesire interesanta, am fost martor la ceva ce mi-as dori intamplat mai frecvent la vinurile romanesti: diferente intre ani, diferente de abordare, adaptare la contextul international, unde cel putin la nivel de winegeeks, baricul a inceput sa cada din gratii in favoarea unei expresii mai nealterate a strugurelui. 

Apoi, e un sentiment de determinare si incredere pe care echipa M1 il transmite si care ma face sa fiu increzator ca in viitorul nu prea indepartat voi gusta chestiuni cu adevarat uimitoare de la Murfatlar!

Echipa M1