O vizita la Licorna Winehouse (26.09.2015)

Licorna Winehouse este o crama in apropiere de Mizil. De la drumul national se taie orasul inspre dealuri, se ajunge la Budureasca, dupa care se merge pret de vreun kilometru, pe un drum pietruit, prin via lor. 

Locul, foarte ingrijit de altfel, contine doua cladiri: o hala moderna in care se gaseste crama, bine proportionata celor 20 de hectare exploatate (plus cateva "inchiriate"), ticsita cu "aparatura" de ultima generatie, tancuri de fermentatie din inox dar si din lemn; si a doua, un conac renovat si extins, avand la subsol o pivnita boltita ca la carte, veche de la 1909, cand primul proprietar- Nicolae Stefan Nicolau- l-a visat pe Constantin Brancoveanu care-i cerea sa-i faca un vin precum cocosul negru din curte. Astfel prima denumire a cramei a fost Cocosul negru. In pivnita, alaturi de 80 de baricuri, sunt trei budane Seguin Moreau care poarta inca efigia mandrei pasari de curte.  

Cand am ajuns tocmai se desciochinau struguri de Merlot. Culesul nu era in plan in zilele de weekend, insa amenintarea ploilor a grabit un pic procesul. L-am urmat pe Gabriel Lacureanu (enologul si directorul general al societatii) intr-un mic tur. Sa zic doar ca standardele de igiena sunt foarte inalte. Pe seara, dupa ce toti strugurii au ajuns in fermentatoare, am avut ragaz de vorba in conac, unde Gabi si-a etalat talentele de bucatar, intr-o atmosfera familiala, la care s-a alaturat si Florin Preda, directorul de vanzari. 

Despre vinuri, ce sa va spun...Fata de vinurile deja accesibile din gama Serafim (vezi bunaoara opinii aici si aici) exista cateva noutati, insa majoritatea vinurilor degustate nu sunt inca gata de a fi aruncate pe piata, spune oenologul si e de apreciat, pentru ca momentul optim de consum n-a jenat pana acum pe atatia altii sa ne anestezieze papilele cu "rezervele" lor invechite doua zile, in drum spre magazin.

Am gustat doua monovarietale albe din recolta lui 2014, care vor fi lansate abia anul urmator, un Sauvignon blanc tinut in stejar 7 luni si un Chardonnay fermentat si pastrat in lemn o perioada chiar mai lunga. Vinurile se gasesc acum in stadiul maturarii in sticla. Atentie insa, nu e vorba de baric, ci de budana, asadar impactul lemnului e la alt nivel. 

Mi-au placut foarte tare si sunt sigur ca vor lasa pe multi cu gura cascata, ceea ce e productiv la vinuri, deoarece asa incape mai mult:) 

Sunt vinuri de calitate, cu aromatica rafinata, insa au o oarecare rusticitate gustativa, o plinatate si un usor "smirghel", care mi-a amintit de alte vinuri reusite realizate de Gabriel Lacureanu, fie la Crama Basilescu, cum ar fi Feteasca alba Ingeri din micul Paris 2011 sau Golem alb 2010, doua vinuri pe care le-am redegustat in acest an si sunt inca alive&kicking, fie la Intervitt, de unde cu greu putem trece peste acea fantastica Cramposie 2013. 

In momentul cand vor fi pe piata va recomand sa le incercati! Cred ca vor oferi surprize placute si la degustarile de peste 10 ani, eu asa pariez.

Mai aproape de noi se afla un "blend" din cei doi struguri, care va poposi intr-o gama noua. Un nas care imbina cele doua varietati, intr-un melanj floral si fructat, cu pastise minerale. In gust, vom regasi aceleasi senzatii "sauvage", "fibroase" care deosebesc destul de tare vinurile de altele din aceeasi categorie. Vinul isi va gasi momentul cel mai propice consumului cel mai probabil tot anul viitor, ceea de nu inseamna ca nu este foarte bun inca de pe acum. 

Vinurile rosii 2014 sunt inca foarte crude. De altfel sunt inca neimbuteliate. Atat cat ma pricep si pot anticipa ma gandesc la minim un an de maturare. De exemplu, asa cum arata acum, Cabernetul poate ingenunchea cel mai vrednic bautor. 

Ce sa va zic, m-am simtit excelent (mai putin cateva ore in dimineata urmatoare, dar nimic ce o pastila de ibuprofen n-a putut rezolva), desi cu greu m-am putut stapani de la pacatul lacomiei in fata acelor vinuri...Si o scurta plimbare prin plantatia de Tamaioasa a folosit! Aici strugurii nu sunt inca culesi, nici nu vor fi in viitorul apropiat, deoarece Gabriel doreste sa ajunga la stafidire, cu pretul a 40% din volum. Sunt curios ce licoare va iesi din ei, poate o contrafata alba a ilustrei Busuioace 2011, cine stie?

In concluzie, am plecat cu speranta ca vom vedea lucruri foarte mari din partea acestei crame mici, dar cochete, din Dealu Mare. Iar daca patronul (recte Virgil Harabagiu) va fi in continuare suficient de intelept sa lase oenologul sa-si slefuiasca creatiile in ritmul sau, sunt sigur ca vom avea si convingerea.

PS: va invit sa vizitati site-ul oficial al cramei, unul bine construit si educativ.

Ciabi Zaharia (si Babeasca neagra 2013 Arezan Crama Atelier)

Sunt vinuri a caror "radiografie" imi ia foarte mult timp. Nu pentru ca ele insale ar avea ceva complicat, care sa necesite "analize" indelungate, ci pentru ca ma pierd in excursii metanarative, ca sa zic asa. Bunaoara gandindu-ma la aceasta babeasca neagra de la M1, un vin cu adancime, aproape un pinot burgund usor cam apasat de picanteriile stejarului, in egala masura jovial si serios, ca un Buster Keaton al lumii vinurilor, cu aromatica "rurala", pamantoasa, cu fructe rosii si taninuri eterice, vanilie si scortisoara, m-am scufundat in anacronica lume a rockului romanesc de anii '60. Din mimetismul beat-ului britanic n-au scapat prea multe nume. Unde mai pui ca muzica rock nu exista oficial in Romania. Existau doar "formatii de chitare electrice" sau formatii "vocal-instrumentale". 

Foarte multe din piesele cantate atunci de Sfintii, Sincron sau Sideral erau "prelucari" ca sa nu le zicem "reluari" dupa Beatles, Kinks etc. Chiar daca versurile erau in limba romana, pentru ca asa cerea sistemul. De altfel, eroul nostru de azi si-a inceput cariera prelucrand versurile pieselor celebre, dand nastere unui intreg curent. Versurile desi erau in limba romana, nu aveau nicio noima, in afara ca aduceau fonetic destul de tare cu originalul englezesc, Astfel, cu ceva doza de umor,  "It's Been a Hard Day's Night" a devenit Vezi bine, gard des n-ai”,  "Oh, Carol" = „Ogarul”, "Eleanor Rigby" = „Elin oribil”, "Penny Lane" - „Popa Nan” (mai tarziu interpretata de Mircea Vintila) si (preferata mea) "Bungalow Bill" care adevenit „Nenea Virgil”. 

Dorin Liviu Zaharia (1944-1987), zis si Ciabi, a fost un personaj "larger than life", mai ales in contextul "noir" al epocii. In tinerete, la inceputul anilor 60, a purtat o "creasta" a la Chubby Checker (de unde i se trage si porecla ), pentru a sfarsi decada sub aspect de ascet, pletos, barbos si purtand o camasoaie populara (fara pantaloni). Tot de atunci incepe prietenia de-o viata cu Ioan Petre Culianu. Iata o marturie a lui Andrei Oisteanu: "L-am cunoscut pe Chubby în plină „con­tracultură“ hippie, la un concert rock, la Sala Palatului din Bucureşti. Era al doilea fes­tival naţional de muzică rock, organizat de Clubul Arhitecturii în perioada 10-17 mai 1971. El cânta, cu trupa Olympic ’64, o operă rock intitulată Karma Kaliyuga („Karma, Karma, priveşte-te: cerul co­boară!/ Karma, Karma, poţi fi şi fecior şi fecioară?“). Pentru toţi cei care l-au vă­zut şi auzit a fost o apariţie de neuitat. Un sihastru desculţ, cu o siluetă fragilă, pur­tând o cămeşoaie ţărănească albă, lungă pâ­nă la glezne, cu barba şi părul vâlvoi. Sco­tea sunete neverosimile, înalte, inten­se, pătrunzătoare, cu o frecvenţă acută, ca­re ar fi disturbat probabil zborul lili­e­ci­lor. În pauzele dintre cântecele care com­puneau opera rock, actorul Gelu Colceag re­cita poeme de Rabindranath Tagore. Chubby a cântat, printre altele, un soi de ba­ladă pă­gână, compusă de el, intitulată A po­go­rât din cer o cerşetoare. Cânta şi arăta ca un ascet, el însuşi pogorât cu hâr­zobul din cer. Un spectacol halucinant pen­tru spec­tatori şi scandalos pentru re­pre­zen­tan­ţii cenzurii comuniste, activişti UASCR şi se­curişti în civil, care se agitau prin culise şi prin sală. Prestaţia lui Chubby a fost per­ce­­pută de „ei“ ca fiind un sacrilegiu ritual pe­trecut chiar în „templul“ congreselor PCR."

Muzical s-a produs ca membru din formatia Olympic 64 si mai apoi sub nume propriu, semnand muzica de teatru si film. Cu Olympic a compus si interpretat doua "opere" rock: Decameronul focului alb si  Karma-Kalyoga. Mult succes sa le gasiti! 

Singurele inregistrari de studio sunt din 1969 sub forma unui single, cu doua melodii, folk-rock, una din ele cu puternica amprenta folclorica. 

Desigur cand ne gandim la etno-rock primul nume care ne vine in minte este Phoenix, insa Phoenix a virat spre acest stil abia in 1972, cu "Cei care ne-au dat nume", ca urmare fireasca a adaptarii la tezele ceausiste din '71, care interziceau orice asemanare cu mesajul decadent din occident. Pentru Dorin Liviu Zaharia aplecarea spre folclor a venit mai devreme si mai natural, dar n-a fost captiv curentului. 

Altfel, dintre compozitiile sale interpretate de altii, cea mai celebra este "Vinovatii fara vina", pe care Vintila, Pittis& Co au putut-o inregistra abia dupa revolutie, odata cu proiectul Pasarea Colibri.

Discul single Olympic '64 e unul din rarele cazuri din muzica romaneasca in care creatia a avut un impact indirect asupra publicului. Adica n-a fost de circulatie foarte mare, insa multi artisti au fost influentati de el, preluad ceva din mesaj si stil in propriile lor creatii. De exemplu ma indoiesc ca acest single n-a contat pentru directia pe care au ales-o Mondial sau Phoenix.

Piesa pe care v-o propun astazi, tot ca sa ne intoarcem la radacini, la un pahar de babeasca de Murfatlar, este b-side-ul discului, o compozitie complet originala, intitulata "Ziua bradului de Noapte". 

Prima oara o sa va para monotona si cu versuri stranii. Eu zic s-o ascultati de mai multe ori, pentru ca nici un pahar de babeasca nu va fi de ajuns.

PS: ca sa va faceti o imagine mai ampla asupra personajului, va invit sa cititi si aceste articole de pe blogul lui Andrei Partos (scris de Iulia Radu) si din Revista 22.

PS 2: Babeasca neagra 2013 Arezan, 41 lei (vindor.ro), 85 pct. 

Vinuri din Lidl (17.09.2015)

Un Sauvignon de Rueda, produs de o mare cooperativa. Are tipicitate si intensitate, dar parca ii lipseste un mic fizz care sa-i faca aromele puternice de soc si grapefruit mai vivace. Dar...la 12 lei sta foarte bine. O alternativa mai cosmopolita pentru un cinstit Maiastru de la Oprisor, de exemplu. E un companion mai bun pentru ocazii colocviale, decat de unul singur. 13% alc. 78 pct

Iata o premiera pentru marele retail romanesc: un Albarino, din exotica apelatie Rias Baixas! Exista legenda ca ar fi un Riesling de Rin aclimatizat de 200 de ani in podgoria din nord-estul Spaniei, dar studiile ADN nu au confirmat ipoteza. Din punctul meu de vedere misterul face bine vinului. Cel din Lidl, produs de Conde de Albarei nu e cel mai remarcabil exponat, nici nu ma asteptam  la 19,99 lei, insa pe langa o aciditate marcanta, ofera totusi acea plinatate, chiar nitel uleioasa, pe care o asteptam. Arome full-throttle, de zarzare, citrice si mar. De apreciat ca in final aciditatea (ajutata de ceva acid ascorbic, dupa cum ne avertizeaza contraeticheta, insa doar la mentiunea in spaniola, celelalte limbi si probabil legislatii necatalogand aspectul ca fiind obligatoriu), plinatatea si alcoolul (12%) se reunesc prietenos. 83 pct

Domaine de la Vieille Cure este un Muscadet sanatos, simplu, robust, de vara, pentru scoici si ligioane marine, cum si trebuie. Arome verzi (and not much else), acide, gust usor onctuos care transforma 2d-ul in 3d. Sa nu va asteptati la diafane arome exotice, ca n-are de unde. 19,99, 12%. 80 pct

Un spumant alsacian brut (zic ei) din pinot noir, pigmentat (un roz intens) cu mult fruct, dar fara eleganta. Perlarea e oarecum haotica. Are aromele plenare de fructe rosii, capsune si grepfrut apasa cam tare pe papile, lasand o senzatie usor pastoasa, tanica. Ma rog, dupa gusturi. 30 lei. Ma bucur ca l-am luat la o reducere masiva. 12,5%, 78 pct

Un Medoc dintr-un an bun, ceea ce se vede. Vin dominat de Cabernet sauvignon, cu tanin sanatos, fruct evident, cu arome de coacaze, afine, ierburi aromatice. Nu puncteaza prea mult la capitolul eleganta, dar e un multumitor, bine facut, cu tipicitate. 12,5% alc, 84 pct. Am platit in jur de 30 de lei, nu-mi aduc aminte daca la reducere sau la pret intreg.

Chateau Palene e un Bordeaux generic, produs de Maubrac Guerin, care la un pret mic (in jur de 10 lei) livreaza un vin baubil, cu arome de fructe rosii (visine si afine), fara briz-brizu-uri dar si fara dezamagiri. Decent. 12% alc, 78 pct

Un cru bourgeois din Haut-Medoc, un vin serios, blend in proportii relativ egale de Cabernet sauvignon si Merlot, mix de vin baricat si inox, care livreaza o textura fara asperitati, solida, densa, tanica, dar placuta. Aduce a prune, fructe de padure, praf de cacao. Aciditatea e sus. Pare ca mai are ani in viata si chiar ca acum nu e momentul cel mai propice de consum. E prea tinerel. Totusi se simte in mijloc o neliniste, o fragilitate. Poate e anul. Sau poate sunt eu.

13%, aprox 50 lei (sau 30...supus vremelnicelor promotii).  88 pct 

Șarbă 2014 Tectonic Crama Gîrboiu

Vrancea e locul de unde il asteptam pe "ala mare". 

Tocmai de aia mi s-a parut nitel ciudat sa marsezi pe denumiri din zona seismologiei. Nu prea e nimic amuzant sau voios in legatura cu un cutremur. Epicentrum, Tectonic...Asteptam si un Cuvee 4 Martie, vorba unui amic. 

Altfel Tectonic era o formatie de trash metal prin anii 80 si 90, fondata de Liviu Hoisan, dar nu cred ca la asta s-au gandit cand au "branduit" conceptul. 

In fine, probabil li s-a parut atragatoare ideea de teluric, magmatic, etc...Nu zic nici ca-i bine, nici ca-i rau.

Vinul aduce o culoare galbuie, cu "irizatii" verzui, un nas placut, floral si cu o adiere orientala, de mirodenii si serbet, mere, caise. Gustul e destul suav si fin, proaspat, insa cu aciditate bine cantarita. Are o remananta medie, pelinata. E un vin sec aromatic, usor de inteles, dar greu de facut. 

Se bea cu usurinta. DOC Cotesti, 13,7% alc, bine ascuns. 35 lei (vindor.ro), 85 pct.

Sauvignon blanc Vitis Vetus 2010 Prince Stribey

Exista vinuri la care granita dintre "neobisnuit, nu-mi place" si "diferit, mai da-mi" e foarte subtire. Poate aceasta sensibila dihotomie este una pur personala, ori poate mai multi dintre voi, cei care cititi aceste randuri, au dileme asemanatoare. Cand ai in fata un Sauvignon blanc problemele sunt si mai apasate, deoarece avem un strugure semiaromatic, din care se obtin in genere vinuri cu aromatica impetioasa, usor de receptat.

Ce faci cand ai in fata un vin de 5 ani, cu o culoare galbuie neatinsa de oxidare, cu o aromatica discreta? E bun? E mai putin bun? In orb presupun ca ar fi desconsiderat, mai ales daca ar fi in serie cu un Recas sau cu un Buduresca. Asadar ce calitati ii gasim?

Miroase vag a agrise sau cu ruda mai accesibila de peste mari si tari- physallis. Apropos, trista realitate ca agrisa a ajuns o trufanda, in vreme ce physallis-ul e de gasit in orice supermarket. Nuante vegetale si minerale. In gust e destul de robust, cu aciditate taioasa, cu grepfrut si lamaie, pastrand o amprenta salina, minerala. Dar fara intensitate. Trebuie sa-l lasi sa se incalzeasca ca sa sesizezi aceste lucruri. Proaspat scos din frigider pare neutru. Macar nivelul de alcool (13%)  este bine integrat, chiar si la temperaturi mari. 

Asa incat ramai nitel debusolat. O fi bun, n-o fi bun? Practic ai de ales intre structuri: aromatica bombastica, cuceritoare dar obositoare vs aromatica sfisoasa, dar cu aciditate si mineralitate. 

Pe de alta parte, am baut un pahar incercand plin de dubii sa-l inteleg, iar celalalt dorind sa fie mai mult. Avand in vedere cum se prezinta dupa 5 ani, as zice ca s-a preferat o structura de rezistenta solida, dar fara decoratiuni elaborate, in defavoarea unei constructii provizorii, dar viu colorate. 

Nu cred ca place oricui, insa cred ca e o experienta interesanta pentru oricine.

As mai aminti ca a beneficiat de fermentatie spontana si maturare 12 luni pe strat de drojdie. 

85 pct. 53 lei. Vindor.ro

Cu Gore Pîrgu, la un șpriț de indigen

Pașadia si Pantazi, oameni fini, sampanie, Bordeaux. Gore Pirgu, român adevarat, descurcaret, fara briz-brizuri. Daca ar fi de-a dreptul, in zilele noastre, l-am vedea la tv, combatand politic la un talk show decadenta celor de la guvernare, numai pentru a fi inhatat de DNA cateva ore mai tarziu. De altfel, de la ecranizarea din 1995, cu greu mai poti separa imaginea lui Gorica de cea a lui Gheorghe Dinica, cel care si-a imprumutat prezenta unei intregi serii de pungasi, profitori, șnapani si descurcareti.

Ce bea omul? Hai, ca nu-i greu.

"Se gaseau pe atunci, slava Domnului, si nu scumpe, vinuri de Bordeaux si de Bourgogne sa fi facut cinste unui ospat regesc. Lui Gorica nu-i erau insa pe plac, el vrea un vin mai usor, vin indigen, vin de gradina, descoperea el cate unul grozav si ne cara, prin cine stie ce fund de mahala, sa ne catraneasca cu vreo posirca mucegaita si tulbure " (Craii de Curtea Veche, in Opere, ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1994, pg 76).

Si evident: "se putea spune chiar ca mai mult se facea ca bea, umflandu-se cu sprituri cu sifon, cu sifon albastru".

Cum altfel? 

Monogramele DAVINO 2014

Monogram este numele unei game noi de la cunoscutul producator prahovean.

Numele spune multe, fie in engleza, fie undeva prin DEX, la variantele mult mai uzitatului "monograma". Aceste vinuri se vor semnatura Davino in ce priveste vinurile monovarietale. De ce anume au simtit nevoia sa inlocuiasca Purpura si Alba Valahica, nu prea inteleg, fiind denumiri cunoscute printre bautorii de vin de la noi, dar fiecare face ce doreste in curtea sa.

Vinurile de azi sunt:

Feteasca alba 2014 vine in linia DAVINO cunoscuta, un nas floral, vegetal si cu usoare inflexiuni minerale, de apa magneziana, cu finete, dar si o oarecare fragilitate gustativa, ca o fata timida, adusa de prietena cea mai buna la o petrecere, unde nu-si prea gaseste locul intre straini. De fapt cam asta e Feteasca alba in lumea Sauvignonului si a Chardonnay-ului. In rest: citrice ori sinonime autohtone: mare verzi, zarzare, dar totul fin, usor, plapand. Remanenta buna, dulceag-pelinata. 13,2%, ~ 70 lei, 85 pct. 

Sauvignon blanc 2014 pare un vin care a scos mult mai mult din anul ploios si mai racoros, decat vecina de gama. Acesta este urmasul "edition limitee"-ului din anii trecuti. Precum acelea, este un vin robust, full-throttle, ca noul Mad Max, cu aromatica tipica pentru soi, dar care se delimiteaza de cel din gama Plai (de exemplu), nu atat aromatic cat prin densitate si finete. 13%, ~70 lei, 88 pct.

Din gama va mai face parte si o Feteasca neagra 2013, ex Purpura Valahica, care va fi disponibila in curand.

Verdejo Azumbre 2014 (Spania)

Am fost placut impresionat de acest vin aparut in Lidl odata cu "saptamana spaniola". Este un vin de cooperativa, insa provine din vii foarte vechi, centenare si de altitudine (800 metri), pe langa faptul ca Verdejo e un strugure destul de valoros, care a plecat din nordul Africii, adus de mauri si s-a stabilit in podgoria Rueda, in regiunea Castilla si Leon.

E genul de vin nu foarte comun, care desi are o corpolenta foarte buna, chiar nitel uleioasa, este usor pe papile, propunand o aromatica delicata de fructe albe (mere, caise), citrice si ierburi. Are o lungime buna, minerala si curge repejor la vale.

Merge bine langa un peste mai vanjos.

29,99 lei, 12,5% alc, 85 pct

Sauvignon blanc Prestige 2014 Segarcea

In vreme ce Sauvignonul Elite se prezinta mult mai impetuos aromatic, cel din gama superioara s-a infatisat intr-o structura mult mai "clasica", de moda veche, bazat pe aciditate, aducand impresii de coacăze negre, fiind ierbos, citric, cu fructe albe si mere verzi. Mi s-a parut genul de alb care are nevoie de putin timp ca sa-si regleze conflitele interne. Ma gandesc si anul 2014, unul mai racoros, a contribuit la aceste repere, dar si la un nivel de alcool mai scazut ca de obicei (12% alc). 84 pct. Face in jur de 40 lei, in magazinele specializate si mai nou in marele retail (vezi Metro).

Daca vorbim de clasici, desi hip-hop-ul si vinul par pe planete diferite, va invit sa vedeti Straight outta Compton, filmul recent care stapaneste box-office-ul american de 3 saptamani. 

E un "bioptic" despre NWA, trupa de reality rap sau gangsta rap care i-a facut mari pe Ice Cube si Dr. Dre. Filmul merge cu protagonistii, din liceu si pana in 1995, la moartea lui Easy E. 

Ma gandesc ca prin '88-'89 nimeni nu se gandea ca oamenii astia cu nume ciudate cantand versuri extrem de dure, vor ajunge sa fie considerati legende ale muzicii. 

Dar daca vorbele sunt sincere si adevarate, pana la urma vor rezista vremurilor. Iar Dre, nu numai ca e unul dintre cei mai importanti producatori din lume, dar e si unul dintre cei mai bogati muzicieni. De exemplu, anul trecut a castigat 620 milioane de dolari! 620 milioane! E drept ca mare parte din ei s-au datorat vanzarii companiei Beats (producatoare de accesorii audio) catre Apple, dar e lung drumul din suburbia Compton...

Sunt suspicios!

Recunosc, sunt suspicios. De ce sunt suspicios? Pentru ca incepand de anul trecut am asistat la un soi de "Rise&Rise" al domnisoarei Marinela Ardelean, "zana vinurilor", "cel mai bun somelier din Romania", etc etc. E o agentie de PR acolo, nu se poate atata promovare "self made", mi-am zis atunci si cred ca am avut dreptate. Pana si pozele ei de pe facebook sunt realizate profesionist, editate, nu e pur si simplu o pagina de fb in care mai urci un selfie sau o poza cu o crama, facuta cu telefonul. E un vehicul de promovare personala pe care cineva il conduce stiind ce face. Parca ai de-a face cu un produs, nu cu o persoana. Pentru mine asta e o imagine gonflata care te face sa ai suspiciuni. Chiar daca ceea ce vezi e agreabil. Apoi apar dubii legate de datele personale si profesionale. A vuit facebook-ul o perioada. Daca imi amintesc bine: prea multe cursuri si studii, a absolvit doua facultati in Romania, in timp ce era rezidenta in Italia, muncind acolo etc 

Articolele din ziare, in mod evident manevre de PR, au contribuit si ele la impresia ca e ceva in neregula: cuvinte prea mari, portrete disproportionate fata de realitate, de ca si cum ziaristului respectiv i s-a dat textul gata facut...

De asta sunt suspicios. 

Dar...exista si o Marinela Ardelean care e brand manager Foss Marai. Nu stiu ce implica asta in realitate (pentru ca am intalnit mai multi brand manageri care fac lucruri diferite), dar Foss Marai e o crama cunoscuta din Italia si sa fii brand manager nu-i chiar ultimul job din companie. Asta nu e o mistificare si nici nu poate fi negat. Nu stiu daca mai ocupa acel loc de munca. Nu inteleg cum poti sa fii manager a ceva, in alta tara si in timp ce luni de zile te ocupi cu altceva, cum ar fi un turneu de degustare prin Romania, fiind si consilier personal al unui ministru roman in acelasi timp. Pana la urma, e treaba ei cum se descurca! In plus, pe lângă realizari care sunt admirabile și nu la îndemână oricui, chiar daca se supradimensioneaza importanta unor premii si distinctii pe care le-a primit, totusi ele exista, a fost in acele concursuri si locuri. Insa nu stiu de ce simpla realitate nu este de ajuns si trebuie totul pictat in culori mai vii. Poate vom afla in viitor.

Dar, pentru mine, nu asta e esential. Esential este ca pare o persoana care doreste sa faca lucruri. Si chiar le face. In fine, le porneste, dar sa tragem speranta ca se vor finaliza. In tara noastra plina de specialisti si binevoitori, s-a facut pana acum destul de putin.  

Ce a facut? A publicat o carte numita "50 vini di Romania incontrano 50 piatti di eccellenza italiani" scrisa de "la più gettonata sommelier romena", care face parte dintr-un efort de promovare a vinurilor romanesti in Italia. Cartea are si editie romana si a primit o mentiune OIV, dar si alte distinctii din domeniul gastro-oenologic. Foarte frumos! Oricat de bizar mi s-ar parea sa incerci sa vinzi vin romanesc in Italia (care are vreo 1000 de soiuri de vita de vie si e in top trei mondial ca productie), altcuiva decat romanilor stabiliti acolo, pana la urma cartea in sine e o realizare, mai ales in contextul unei oferte foarte reduse in materie, pe piata autohtona a cartii.

A initial o dezbatere privind brandul de tara, sub umbrela Ministerului Agriculturii. Au trecut cateva luni si...s-a mai facut ceva? Nu stiu. Dar s-a initiat.

A selectat cateva vinuri pentru Expo Milano. A folosit? Nu stiu, dar nu cred ca treaba dumneaei era sa toarne vin in paharele vizitatorilor. Cred ca s-a limitat la selectie, care a fost controversata si ea, plina de hibe si contradictii in comunicare, dar rezultatul a fost ok, vinuri bune, chiar unele alegeri surprinzatoare, care nu s-ar fi intamplat daca totul era "politic corect". 

Si iata acum initiativa cu Wine Book of Romania. 100% finantata privat. Daca e adevarat, cum mi s-a raspuns oficial, atunci e treaba lor cum iese si cum fac. Daca iese bine, pe langa business, poate se alege si patria mama cu ceva recunoastere in plus. Daca iese rau...pana la urma nu cred ca o sa moara nimeni. Dar sa nu avem pretentia ca e un proiect de tara, patriotic. E un business. Se baga bani la intrare si se asteapta mai multi la iesire. Oricum, punctul meu de vedere e ca n-are cum sa strice, nu-i ca si cum ar fi multe carti despre vinurile romanesti, in limba engleza, deci destinate publicului strain. Ca s-ar putea sa nu aiba impactul scontat, de asta sunt aproape sigur, dar e bine ca se face.

Apoi, eu stiu ca oamenii au memorie scurta, dar nu e primul ghid care s-a facut. Si Vinul.ro si Catalin Paduraru au editat astfel de carti in trecut. Au fost doar in romana, adevarat, si poate n-au fost nici chiar ce puteau sa fie, dar n-ar trebui sa pretinzi ca Winebook of Romania e primul pe felie, pentru ca...nu este!

Citind oferta de sponsorizare a evenimentului, care a ajuns cumva publica, mi s-a parut ceva anapoda, defocusat. Din nou, ti se activeaza suspiciunile. Adica si in librarii, pentru publicul larg si in ambasade si in restaurante si in Institute Culturale si la targuri de profil dar si plusuri de vanzari pentru crame. Suna a panaceu, nu credeti? Deja cu aceasta carte s-au rezolvat o gramada de probleme.

In fine, doi reprezentanti ai unor producatori mi-au spus ca nu li s-a cerut nimic pentru ca vinurile lor sa participe in acesta selectie, ceea ce e foarte frumos si onorabil! Bravo! Sper sa iasa ok, sa nu fie scandaluri si sper ca venitul principal din aceasta actiune sa nu fie din bani publici (de ex: avem o carte, avem un Stat care decide brusc ca e nevoie de o astfel de carte in ambasade si ICR-uri, ei, ei? Desigur, nu stiu cat o sa coste, dar ne amintim de eternul si fascinantul album foto platit de Stat si cumparat tot de el:) Chiar sper sa fie ok, sa fie demersul sincer. Fiind o actiune privata, sa-i lasam sa faca cum vor ei. 

Juriul cu doi Master of Wine ofera un plus de  seriozitate demersului, doar ca sistemul de punctare si probabil "setarile" initiale au dus spre niste rezultate cam entuziaste (15% din cele 250 de vinuri au luat puntaj maxim). Stiti ca am intrebat de punctaj, iar raspunsul oficial a fost "sistemul de la 1 la 5 a fost considerat ca fiind mai flatant pentru etapa in care se afla vinurile romanesti la acest moment". Deci cum? Flatant? "Nu-i asa ca avem vinuri bune, Georgele?" "Pai cum sa nu, Dorele, ia uite, numai 4 si 5 stele!" Adica...intelegeti dvs. Sa fie flatant, sa nu fie rau. 

La partea cu vinurile moldovenesti, daca e adevarat ca vor apare la comun cu ale noastre si ca ei n-au nimic impotriva, jos palaria! Daca cartea se va numi "Cartea vinurilor romanesti" (din nou, conform raspunsului oficial), jos palaria, traiasca Romania Mare, cel putin in vinuri! Dar iata un citat de pe un site basarabean: "Cartea Vinurilor din România şi Republica Moldova (s.n.) ne permite să integrăm produsele noastre într-un context cultural amplu şi relevant pentru consumatori. Este cu atât mai firesc să fim prezenţi în acest proiect, cu cât în România şi Republica Moldova sunt cultivate aceleaşi soiuri de viţă-de-vie, unele fiind locale, unice pe glob>>, a declarat Dumitru Munteanu, directorul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului." Deci...intreb din nou: cum se va numi cartea?

Apoi se zice in oferta de sponsorizare, si mai apoi reluat in diverse articole bazate pe comunicate de presa: "Caroline Gilby este cel mai cunoscut specialist de vinuri din Marea Britanie". Cum Dumnezeu poti sa spui asa ceva? Ei vedeti, de asta sunt suspicios! Cum poate cineva care lucreaza in domeniul vinului si se adreseaza cunoscatorilor, nu numai publicului larg pentru care un numele respectiv nu spune nimic, sa spuna ca doamna Gilby este cel mai cunoscut specialist de vinuri din MB? Ca este specialist, ba chiar de clasa, fiind Master of Wine, asta e indiscutabil, insa din nou apar aceste suparatoare inflexiuni "primul\cel mai\cea mai", care (ati ghicit!) ma fac sa fiu suspicios. Pai Jancis Robinson ce este? Dar Hugh Johnson? Dar Oz Clarke? Dar Michael Broadbent? Toti cei numiti sunt mai cunoscuti decat doamna Gilby. De unde nevoia asta de bullshit? Adica, pe cine pacalim, caciula cui o furam?

Apoi, daca lucrarea va apare in primavara lui 2016...pana se distribuie se face vara. Esti in 2016 si te referi la vinuri albe si rose din 2014, daca nu mai vechi. Deci ghidul va fi vechi de nou, ca sa zic asa. Suntem toti iubitori ai vinului si consumatori de informatie despre el. Stim ce face timpul dintr-un vin si cat de diferit se poate prezenta el dupa un an. Mai ales daca e alb sau rose. Din nou e treaba lor, dar poate ar fi fost mai bine sa se faca lucrarea in iarna, ca sa ai la dispozitie vinul nou si timpul de partea ta. Insa sa nu exageram partea cu notele de degustare, deoarece va fi doar o parte din lucrare. Presupun ca vor fi parti largi cu descrierea podgoriilor, etc.

Mai marturisesc ca inca am probleme in a intelege cum se finanteaza proiectul, fie el si privat. Adica o agentie de PR&impresariat artistic si o asociatie fondata chiar de Marinela Ardelean au sponsorizat intreaga actiune, incluzand un turneu de degustare de trei luni, in tara si in R. Moldova, transport, masa, casa eventual plata pentru jurati, cheltuieli viitoare implacabile cu traducerea, imprimarea, marketing, etc, urmand sa-si scoata banii ulterior? Cum zic chiar ei: "Pana la acest moment proiectul a fost sponsorizat din fonduri personale ale celor doua asociatii organizatoare. Speram ca banii sa vina din zona companiilor care targeteaza un public comun cu cel al “The Wine Book of Romania”: persoane cu educatie si venituri peste medie, interesate de produse de calitate si de promovarea brandurilor autohtone. Cred ca vor fi multi cei care vor vedea oportunitatea unei astfel de investitii." Daca e adevarat, atunci le doresc sa-si recupereze investitia, pentru ca toata treaba mi se pare un veritabil "leap of faith". Ceea ce, fiind vorba de bani, ma face sa fiu foarte suspicios.  :)

Asta e, nimeni nu-i perfect. 

PS: Stiu ca sinceritatea e uneori imprudenta. Apas butonul de publicare a acestui articol, avand si unele scrupule. Marturisesc ca intr-o tara ce pare de multe ori incremenita, simplul fapt ca cineva vrea sa faca care poate avea impact nu numai asupra sa, mi se pare reconfortant si demn de a fi mentionat. In masura in care aceasta initiativa este una total privata si nu vizeaza in final banul public (mai bine zis mai multi bani publici decat ar face, pentru ca presupun ca volumul nu va ajunge in ambasade fiind donat, ci cumparat de catre ministerul de externe), ea se poate dovedi benefica. Sunt convins ca foarte multi se considera mai competenti si mai in masura sa faca selectii decat Marinela Ardelean, probabil ca si sunt. Poate ca vor fi astfel determinati sa faca demersuri similare.   

The Wine Book of Romania. Raspunsuri

In articolul precedent am lansat o serie de intrebari referitoare la initiativa The Wine Book of Romania. Ioana Dragulinescu, co-organizator al proiectului si coordonator al campaniei de PRPS, a fost amabila sa-mi raspunda. Va invit sa le cititi. Daca voi mai avea ceva de spus despre subiect, veti fi primii care veti afla, in zilele urmatoare, pentru ca nu-i cuser sa comentez chiar aici si acum. 

I: Exista titlu in limba română?
R: Da, pentru ca aceasta carte se adreseaza in aceeasi masura publicului din tara si din strainatate. Titlul este “Cartea vinurilor romanesti”

I: Cine finanteaza proiectul? Statul, cramele, alti sponsori?
R: NU avem niciun fel de suport financiar nici din partea statului, ministerelor sau organizatiilor guvernamentale si nici din partea producatorilor.

I: Care au fost conditiile de selectionare pentru crame si vinuri? Doar calitatea? A existat un barem financiar? Intreb, nu dau cu parul. 
R: Nu a existat niciun barem financiar, singurul criteriu a fost calitatea. Din acest motiv au existat probleme cu producatorii care nu au inteles de ce au fost selectate vinuri mai ieftine din productia lor, iar raspunsul este simplu: pentru ca erau mai bune.

I: Care e destinatia produsului final "The Wine Book of Romania"?
R: Cartea va fi promovata national, printr-un turneu in 12 orase, pentru ca orice roman interesat de vinurile autohtone sa poata alege de la raft vinuri in deplina cunostinta de cauza. Cartea se va distribui la nivel national in librarii si Wine-Shopuri. Apoi cartea va fi trimisa catre toate ambasadele Romaniei, Institute Culturale, catre restaurante de top din tara si din strainatate si catre toate revistele de profil din lume. Cartea va fi lansata la cat mai multe dintre targurile si expozitiile importante din lume.

I: Inteleg ca printre raspunsuri sunt institutele culturale si ambasadele. Si ce o sa faca acestea cu ele?
R: Vor fi informati, atunci cand invita producatori locali, despre vinurile pe care expertii internationali le considera valoroase. Vor putea povesti detalii despre soiurile autohtone. Cartea nu este doar un ghid, ci un album realizat la cele mai inalte standarde grafice si estetice, adica un produs pe care sa il prezinti cu mandrie unui coleg diplomat. Vor exista capitole realizate de membrii juriului despre experienta lor in Romania (deci promovarea enoturismului), capitole despre istoria soiurilor romanesti, etc.

I: De ce sunt si vinuri moldovenesti? Adica, eu unul inteleg ca e frumos si patriotic, insa ultima data cand am verificat Republica Moldova era alta tara decat Romania.
R: Pentru ca avem o traditie comuna in vinificatie si pentru ca Moldova, prin potentialul avut (jurizarea a validat aceasta opinie), practic face o asociere extrem de benefica pentru ambele tari. Este un demers de diplomatie culturala, pentru ca, pana la urma, vinul este cultura.

I: Au fost 8 jurati si 4 comisii. Comisiile acestea au avut si presedinte si secretar? 
R: Sistemul de jurizare a fost foarte complex. Au fost alternativ 4 comisii, 2 comisii si o comisie unica. Am avut presedinte de juriu (Marinela Ardelean, care fiind cea care a selectionat vinurile a ales sa nu jurizeze) si doi secretari de comisie care au notat rezultatele in paralel, pentru a fi siguri ca nu exista erori.Sistemul de jurizare cu patru comisii s-a aplicat doar soiurilor internationale, unde experienta juriului era foarte vasta. De asemenea, grupurile de 2 jurati au fost permutate permanent, pentru a nu se genera “obisnuinte” de jurizare si pentru a fi imposibil sa se influenteze jurizarea. Pentru soiurile autohtone, care erau cvasi-necunoscute juriului, s-a preferat jurizarea in 8 membri. Pentru vinurile de vinoteca s-a realizat jurizarea in 4.

I: Deci...sistem de punctare de la 1 la 5, de fapt de la 3-5, deoarece presedintele juriului, d-na Marinela Ardelean, a selectat deja numai vinuri de la 3 in sus. Nu-i cam vag? Adica, un vin de 4 stele e foarte bun, dar una e 88 si alta 93 pct pe scala Parker.
R: Sistemul de la 1 la 5 a fost considerat ca fiind mai flatant pentru etapa in care se afla vinurile romanesti la acest moment si a fost o decizie luata de Marinela Ardelean alaturi de membrii juriului. Apoi s-a considerat ca sistemul Parker este un sistem mai putin cunoscut publicului din Romania, deci un sistem de 5 stele ar fi mai usor de inteles. Dupa acest sistem un vin de 3 stele inseamna bun, unul de 4 foarte bun si unul de 5 stele excelent.

I. Exista subdiviziuni? Exista 3,5 puncte?
R: Nu exista subdiviziuni. Juriul a trebuit sa ajunga la consens si sa acorde o nota unica, indiferent de cat de mult au durat dezbaterile pentru a se ajunge la consens.

I: Apropos, in reportajul Pro TV este surprins un moment in care juratii discuta: unul zice ca e un vin de 5 pct, altul ca e de 3,5. No, acuma curat ghinion, insa daca s-a intamplat des, eu n-o sa am prea mare incredere intr-o comisie formata din doi oameni care puncteaza atat de diferit, fix cand sunt filmati de o televiziune nationala. Cam mare diferenta, nu credeti? Pana la urma cat a primit vinul acela? 4? 5? 3,5? Sunt chiar curios.
R: Da, ati surprins exact un moment in care juriul “negocia” pentru a ajunge la o nota finala si comuna. Degustarea s-a facut in orb, deci nici juriul, nici jurnalistii si nici noi nu stim despre ce vin era vorba si ce nota a luat in final.

I: Opt dintre cei mai mari specialisti din lume aka maestri aka somelieri. Bine, asta e o intrebare pentru redactorul de la Pro TV: cam care e dimensiunea bazei de selectie pentru cei mai mari? 100 de oameni, 10.000? 1.000.000?
R. Cei 8 au fost numiti de reporter intai “maestri ai vinului”, desi doar doi detineau aceasta titulatura, si apoi somelieri. Noi am inmanat fiecarui jurnalist un dosar de presa, cu toate informatiile necesare si cu toate biografiile juratilor. Dincolo de acest punct, nu avem control asupra stirii. Nu stiu la ce va referiti cu baza de selectie, dar pot sa va spun ca in lume exista doar 320 de “Masters of Wine”, iar in juriul notru s-au aflat 2,5 :), adica Rod Smith si Caroline Gilby, dar si Luis Alberto, care asteapta sa-si primeasca titlul oficial in cateva saptamani.

I: Cu brandul de tara ce se mai aude? Dar cu vinurile pentru Expo Milano? Numai clienti fericiti, nu?
R: Cand ne vom ocupa de PR-ul Expo Milano va vom raspunde si la aceasta intrebare.
Ioana Dragulinescu - co-organizator al proiectului si coordonator al campaniei de PRPS