Ciabi Zaharia (si Babeasca neagra 2013 Arezan Crama Atelier)

Sunt vinuri a caror "radiografie" imi ia foarte mult timp. Nu pentru ca ele insale ar avea ceva complicat, care sa necesite "analize" indelungate, ci pentru ca ma pierd in excursii metanarative, ca sa zic asa. Bunaoara gandindu-ma la aceasta babeasca neagra de la M1, un vin cu adancime, aproape un pinot burgund usor cam apasat de picanteriile stejarului, in egala masura jovial si serios, ca un Buster Keaton al lumii vinurilor, cu aromatica "rurala", pamantoasa, cu fructe rosii si taninuri eterice, vanilie si scortisoara, m-am scufundat in anacronica lume a rockului romanesc de anii '60. Din mimetismul beat-ului britanic n-au scapat prea multe nume. Unde mai pui ca muzica rock nu exista oficial in Romania. Existau doar "formatii de chitare electrice" sau formatii "vocal-instrumentale". 

Foarte multe din piesele cantate atunci de Sfintii, Sincron sau Sideral erau "prelucari" ca sa nu le zicem "reluari" dupa Beatles, Kinks etc. Chiar daca versurile erau in limba romana, pentru ca asa cerea sistemul. De altfel, eroul nostru de azi si-a inceput cariera prelucrand versurile pieselor celebre, dand nastere unui intreg curent. Versurile desi erau in limba romana, nu aveau nicio noima, in afara ca aduceau fonetic destul de tare cu originalul englezesc, Astfel, cu ceva doza de umor,  "It's Been a Hard Day's Night" a devenit Vezi bine, gard des n-ai”,  "Oh, Carol" = „Ogarul”, "Eleanor Rigby" = „Elin oribil”, "Penny Lane" - „Popa Nan” (mai tarziu interpretata de Mircea Vintila) si (preferata mea) "Bungalow Bill" care adevenit „Nenea Virgil”. 

Dorin Liviu Zaharia (1944-1987), zis si Ciabi, a fost un personaj "larger than life", mai ales in contextul "noir" al epocii. In tinerete, la inceputul anilor 60, a purtat o "creasta" a la Chubby Checker (de unde i se trage si porecla ), pentru a sfarsi decada sub aspect de ascet, pletos, barbos si purtand o camasoaie populara (fara pantaloni). Tot de atunci incepe prietenia de-o viata cu Ioan Petre Culianu. Iata o marturie a lui Andrei Oisteanu: "L-am cunoscut pe Chubby în plină „con­tracultură“ hippie, la un concert rock, la Sala Palatului din Bucureşti. Era al doilea fes­tival naţional de muzică rock, organizat de Clubul Arhitecturii în perioada 10-17 mai 1971. El cânta, cu trupa Olympic ’64, o operă rock intitulată Karma Kaliyuga („Karma, Karma, priveşte-te: cerul co­boară!/ Karma, Karma, poţi fi şi fecior şi fecioară?“). Pentru toţi cei care l-au vă­zut şi auzit a fost o apariţie de neuitat. Un sihastru desculţ, cu o siluetă fragilă, pur­tând o cămeşoaie ţărănească albă, lungă pâ­nă la glezne, cu barba şi părul vâlvoi. Sco­tea sunete neverosimile, înalte, inten­se, pătrunzătoare, cu o frecvenţă acută, ca­re ar fi disturbat probabil zborul lili­e­ci­lor. În pauzele dintre cântecele care com­puneau opera rock, actorul Gelu Colceag re­cita poeme de Rabindranath Tagore. Chubby a cântat, printre altele, un soi de ba­ladă pă­gână, compusă de el, intitulată A po­go­rât din cer o cerşetoare. Cânta şi arăta ca un ascet, el însuşi pogorât cu hâr­zobul din cer. Un spectacol halucinant pen­tru spec­tatori şi scandalos pentru re­pre­zen­tan­ţii cenzurii comuniste, activişti UASCR şi se­curişti în civil, care se agitau prin culise şi prin sală. Prestaţia lui Chubby a fost per­ce­­pută de „ei“ ca fiind un sacrilegiu ritual pe­trecut chiar în „templul“ congreselor PCR."

Muzical s-a produs ca membru din formatia Olympic 64 si mai apoi sub nume propriu, semnand muzica de teatru si film. Cu Olympic a compus si interpretat doua "opere" rock: Decameronul focului alb si  Karma-Kalyoga. Mult succes sa le gasiti! 

Singurele inregistrari de studio sunt din 1969 sub forma unui single, cu doua melodii, folk-rock, una din ele cu puternica amprenta folclorica. 

Desigur cand ne gandim la etno-rock primul nume care ne vine in minte este Phoenix, insa Phoenix a virat spre acest stil abia in 1972, cu "Cei care ne-au dat nume", ca urmare fireasca a adaptarii la tezele ceausiste din '71, care interziceau orice asemanare cu mesajul decadent din occident. Pentru Dorin Liviu Zaharia aplecarea spre folclor a venit mai devreme si mai natural, dar n-a fost captiv curentului. 

Altfel, dintre compozitiile sale interpretate de altii, cea mai celebra este "Vinovatii fara vina", pe care Vintila, Pittis& Co au putut-o inregistra abia dupa revolutie, odata cu proiectul Pasarea Colibri.

Discul single Olympic '64 e unul din rarele cazuri din muzica romaneasca in care creatia a avut un impact indirect asupra publicului. Adica n-a fost de circulatie foarte mare, insa multi artisti au fost influentati de el, preluad ceva din mesaj si stil in propriile lor creatii. De exemplu ma indoiesc ca acest single n-a contat pentru directia pe care au ales-o Mondial sau Phoenix.

Piesa pe care v-o propun astazi, tot ca sa ne intoarcem la radacini, la un pahar de babeasca de Murfatlar, este b-side-ul discului, o compozitie complet originala, intitulata "Ziua bradului de Noapte". 

Prima oara o sa va para monotona si cu versuri stranii. Eu zic s-o ascultati de mai multe ori, pentru ca nici un pahar de babeasca nu va fi de ajuns.

PS: ca sa va faceti o imagine mai ampla asupra personajului, va invit sa cititi si aceste articole de pe blogul lui Andrei Partos (scris de Iulia Radu) si din Revista 22.

PS 2: Babeasca neagra 2013 Arezan, 41 lei (vindor.ro), 85 pct.