O vizita la Licorna Winehouse (26.09.2015)

Licorna Winehouse este o crama in apropiere de Mizil. De la drumul national se taie orasul inspre dealuri, se ajunge la Budureasca, dupa care se merge pret de vreun kilometru, pe un drum pietruit, prin via lor. 

Locul, foarte ingrijit de altfel, contine doua cladiri: o hala moderna in care se gaseste crama, bine proportionata celor 20 de hectare exploatate (plus cateva "inchiriate"), ticsita cu "aparatura" de ultima generatie, tancuri de fermentatie din inox dar si din lemn; si a doua, un conac renovat si extins, avand la subsol o pivnita boltita ca la carte, veche de la 1909, cand primul proprietar- Nicolae Stefan Nicolau- l-a visat pe Constantin Brancoveanu care-i cerea sa-i faca un vin precum cocosul negru din curte. Astfel prima denumire a cramei a fost Cocosul negru. In pivnita, alaturi de 80 de baricuri, sunt trei budane Seguin Moreau care poarta inca efigia mandrei pasari de curte.  

Cand am ajuns tocmai se desciochinau struguri de Merlot. Culesul nu era in plan in zilele de weekend, insa amenintarea ploilor a grabit un pic procesul. L-am urmat pe Gabriel Lacureanu (enologul si directorul general al societatii) intr-un mic tur. Sa zic doar ca standardele de igiena sunt foarte inalte. Pe seara, dupa ce toti strugurii au ajuns in fermentatoare, am avut ragaz de vorba in conac, unde Gabi si-a etalat talentele de bucatar, intr-o atmosfera familiala, la care s-a alaturat si Florin Preda, directorul de vanzari. 

Despre vinuri, ce sa va spun...Fata de vinurile deja accesibile din gama Serafim (vezi bunaoara opinii aici si aici) exista cateva noutati, insa majoritatea vinurilor degustate nu sunt inca gata de a fi aruncate pe piata, spune oenologul si e de apreciat, pentru ca momentul optim de consum n-a jenat pana acum pe atatia altii sa ne anestezieze papilele cu "rezervele" lor invechite doua zile, in drum spre magazin.

Am gustat doua monovarietale albe din recolta lui 2014, care vor fi lansate abia anul urmator, un Sauvignon blanc tinut in stejar 7 luni si un Chardonnay fermentat si pastrat in lemn o perioada chiar mai lunga. Vinurile se gasesc acum in stadiul maturarii in sticla. Atentie insa, nu e vorba de baric, ci de budana, asadar impactul lemnului e la alt nivel. 

Mi-au placut foarte tare si sunt sigur ca vor lasa pe multi cu gura cascata, ceea ce e productiv la vinuri, deoarece asa incape mai mult:) 

Sunt vinuri de calitate, cu aromatica rafinata, insa au o oarecare rusticitate gustativa, o plinatate si un usor "smirghel", care mi-a amintit de alte vinuri reusite realizate de Gabriel Lacureanu, fie la Crama Basilescu, cum ar fi Feteasca alba Ingeri din micul Paris 2011 sau Golem alb 2010, doua vinuri pe care le-am redegustat in acest an si sunt inca alive&kicking, fie la Intervitt, de unde cu greu putem trece peste acea fantastica Cramposie 2013. 

In momentul cand vor fi pe piata va recomand sa le incercati! Cred ca vor oferi surprize placute si la degustarile de peste 10 ani, eu asa pariez.

Mai aproape de noi se afla un "blend" din cei doi struguri, care va poposi intr-o gama noua. Un nas care imbina cele doua varietati, intr-un melanj floral si fructat, cu pastise minerale. In gust, vom regasi aceleasi senzatii "sauvage", "fibroase" care deosebesc destul de tare vinurile de altele din aceeasi categorie. Vinul isi va gasi momentul cel mai propice consumului cel mai probabil tot anul viitor, ceea de nu inseamna ca nu este foarte bun inca de pe acum. 

Vinurile rosii 2014 sunt inca foarte crude. De altfel sunt inca neimbuteliate. Atat cat ma pricep si pot anticipa ma gandesc la minim un an de maturare. De exemplu, asa cum arata acum, Cabernetul poate ingenunchea cel mai vrednic bautor. 

Ce sa va zic, m-am simtit excelent (mai putin cateva ore in dimineata urmatoare, dar nimic ce o pastila de ibuprofen n-a putut rezolva), desi cu greu m-am putut stapani de la pacatul lacomiei in fata acelor vinuri...Si o scurta plimbare prin plantatia de Tamaioasa a folosit! Aici strugurii nu sunt inca culesi, nici nu vor fi in viitorul apropiat, deoarece Gabriel doreste sa ajunga la stafidire, cu pretul a 40% din volum. Sunt curios ce licoare va iesi din ei, poate o contrafata alba a ilustrei Busuioace 2011, cine stie?

In concluzie, am plecat cu speranta ca vom vedea lucruri foarte mari din partea acestei crame mici, dar cochete, din Dealu Mare. Iar daca patronul (recte Virgil Harabagiu) va fi in continuare suficient de intelept sa lase oenologul sa-si slefuiasca creatiile in ritmul sau, sunt sigur ca vom avea si convingerea.

PS: va invit sa vizitati site-ul oficial al cramei, unul bine construit si educativ.