Scurt istoric al bloggingului de vin din Romania

Odata, demult, in preistorie, pe cand dinozaurii stapaneau Pamantul si florile isi ofereau unele altora oameni, au aparut primii "bloggeri de vin" din patria noastra. Intotdeauna mi s-a parut ca sintagma e nitel agramata, dar multe cuvinte sunt asa, pana intra in DEX. 

Bloggerul de vin era o persoana ne-angajata in industria vinului care isi impartasea impresiile despre o licoare bauta pe blogul constituit in acest sens.
Primul post pe blogul meu a fost in 4 mai 2009. Nu stiam la momentul respectiv, dar inainte de mine au scris despre vin Alin Ionita aka alibus actual punctulpevin.ro (primul blogger de vin în accepțiunea contemporana), respectiv Mihnea Mironescu, cu al lui desprevin.blogspot.com (acum retras din "activitatea competitionala"). Mai exista (exista si acum, dar subiectul "vin" nu mai apare) un blog in care ocazional se vorbea despre vin (andreiard.ro) al lui Andrei Radu Dobre si desigur bloguri ale redactorilor Vinul.ro (inclusiv videoblogul lui George Moisescu), in prezent disparute. 

La scurta vreme dupa nebuloasa mea aparitie, au intrat in scena- in iulie 2009, cipwine.blogspot.com al lui Ciprian Haret, in octombrie vinsiplec.winespot.ro (acum "inghetat" sau, in fine, actualizat foarte rar) al lui Razvan Jurca, in noiembrie a aparut vinuripovestite.ro al Monei Arsulescu, iar in decembrie pivnicer.blogspot.ro al lui Vali Samanta.

Blogul Paharnicului, Razvan Avram-  martie 2010; fromgrapestowine.wordpress.com, Cosmin Grozea aprilie 2010; printrevinuri.ro Bogdan Bocse mai 2010 (cam răruț in ultima vreme); incaunvin.blogspot.com, Sorin Stelian iulie 2010; berbecutio.blogspot.ro, Mihai Vasile, martie 2011; provin.ro, Dan Micuda mai 2011; vinuldincluj.ro, Mihai Oprea, august 2011. Tot în 2011 o apariție meteorica, dar pitoreasca, a fost cea a marchizulbeaudur.blogspot.com. Nu e o lista exhaustiva, mai sunt si alte bloguri, insa nu le-am omis cu rea vointa.
(later edit: să-i amintim și pe Nicusor, Florin, Ionuț și Darius cu ale lor cazancuvin.ro; aberatiibahice.blogspot.ro;feteascaneagrasimerlot.winespot.ro;dariuswine.blogspot.ro)

Blogul Paharnicului a constat initial intr-o transcriere in online a articolelor din presa scrisa, fie diferite invitatii la evenimentele organizate de Razvan, care este si proprietar al magazinului de vinuri Goodpoint din Iasi. 

Nu sunt cititor de ganduri, insa dupa primele postari am privit blogul lui Cosmin Grozea mai degraba ca pe un mijloc de promovare personala decat ca blog de hobbyist, si retrospectiv as zice ca a avut succes in ce si-a propus. Intr-un fel si blogul lui Razvan Jurca a avut un destin asemanator. Adica a existat un adaos sustinut de continut pana cand autorul a considerat suficient, dupa care frecventa a scazut. 

Blogul Pivnicerului s-a schimbat in timp, din fericire nu in sensul degradarii calitatii, ci pentru ca a devenit mai pregnant un mijloc de comunicare al asociatiei Vestik, cu tot ce inseamna aceasta.

A nu se intelege cumva ca nu e vorba de pasiune pentru vin in cazul acestor  bloggeri sau de lipsa de calitate, insa de la bun inceput sau pe parcurs a aparut si altceva pe langa pasiune.

Fiecare scrie din motivatii personale si nu vreau sa se intelega ca ale mele sunt bune iar ale altora nu sunt.

Le-am individualizat pe acestea patru de mai sus, deoarece in mare toate celelalte sunt bloguri de hobbyist, facute si scrise fara un target in sine, altul decat simpla comunicare de impresii despre vin sau despre lumea vinului. Intr-un fel, toti ceilalti (si intelegeti ca mai includ si pe mine in aceasta categorie) putem fi acuzati de naivitate si inabilitate (sau chiar de lipsa de calitate) deoarece n-am incercat sau n-am reusit sa ne transpunem scriitura in venit sau in alte avantaje.

Desigur ca si aici exista diverse umbre de gri. Notorietatea castigata in online se poate repercuta. Primesti mostre spre degustare, invitatii la crame, castigi un ban organizand un eveniment, intermediind achizitii, dand o consultanta, etc. Pana la urma bloggerul de vin nu e un penitent care traieste doar din bucuria comunicarii, respingand orice e omenesc si material. E vorba insa de o limita a rezonabilului, desigur.

O aparitie interesanta a fost Oenolog.ro, in prima parte a anului 2011. Laurentiu Horodnic nu a tinut in mod special sa se integreze in peisajul blogeristic existent (nu ca ar fi obligatoriu sau macar dezirabil), ci prin mijloace agresive (un bombardament de notificari pe mail si facebook a facut pe multi sa citeasca tutoriale despre cum sa te dezabonezi de la notificari) si chiar nu prea corecte (e stiut momentul cu preluarea mot-a-mot a notelor de degustare ale altcuiva),  a cautat sa-si mareasca cat mai rapid numarul de cititori precum si sa atraga atentia asupra sa. Din nou subliniez, paralel cu neintelegerile pe care le-am avut, ca nu e nimic esential rau in acest mod de operare, ca fiecare poate sa faca ce vrea si cum vrea. Nu exista o etica a bloggingului de vin si daca cineva isi face blog pentru a se face cunoscut cat mai rapid, fara sa fie deosebit de interesat de calitatea continutului sau de veridicitatea sau de existenta unui mesaj, e dreptul sau. E si dreptul meu sa nu-mi placa, dar asta e.

Pana la urma e vorba de strategie si de ce vrei sa faci cu o unealta. Desigur, nu pun la indoiala pasiunea lui Laurentiu pentru vin si trebuie apreciat pentru clubul de vin pe care l-a pus pe picioare.

In septembrie 2012 a aparut vin2.ro, un site/blog scris de Razvan Stoenescu si Bogdan Dobritoiu. De la bun inceput s-a vazut ca era vorba de o publicatie cu un buget de promovare. Evident nu comunicarea de trairi, impresii, etc era urmarita in mod special. Aici, poate mai evident decat in cazul Oenolog, scrisul a cazut pe locul doi in favoarea "networking-ului". Vin2 a fost conceput ca sa ofere o legitimitate celor doi si se vede treaba ca a reusit. E de apreciat ca in ultima vreme a virat spre un tip de platforma de povesti despre vin in care alti oameni isi descriu intamplarile in legatura cu vinul, intr-un mod mai mult sau mai putin atractiv sau interesant. Cert e ca daca vrei sa cauti pareri despre ultimul rose Caloian (de exemplu) nu pe vin2 trebuie sa le cauti. 

Ca sa revin la "networking", as aprecia caracterul invers al exemplului. Vin2 au devenit mai cunoscuti datorita frecventei cu care participa la evenimente din lumea vinului decat datorita continutului de pe blog. Pana la urma e un exemplu de cum se poate mari notorietatea ca mix intre prezenta fizica si cea online. Orice am spune si aici e de apreciat pasiunea si implicarea in unele proiecte transfrontaliere cum ar fi  #winelover. 

Oricum, mai exista si alte diferente specifice. Bannerele publicitare de pe ultimele doua site-uri ne dau o indicatie asupra legaturilor comerciale cu cativa producatori de vin. Amintesc asta doar ca sa trasam o linie de demarcatie intre ele si celelalte bloguri care n-au aceste aspiratii. Evident, nu e nimic in neregula cu aceasta, este un ban onest si un demers reciproc avantajos, cata vreme nu se incalca niste limite si aici cititorii lor pot sesiza eventuale derapaje. Imi permit sa spun doar ca cei in speta ar trebui sa trateze cu atentie relationarea cu ceilalti traitori in lumea online-lui de vin romanesc. Poti fi acuzat de ipocrizie daca ii acuzi pe ceilalti ca scriu intr-un fel contra avantaje materiale. De fapt chiar s-a intamplat, sa nu intram acum in amanunte.

Imi cer scuze fata de cei aparuti mai recent de 2012, insa are si istoria un "buffer" pana sa poata fi scrisa :)

Ca o privire generala as remarca ca scrisul ca hobby nu mai pare atat de atragator precum a fost in 2009-2011. Poate e o evolutie (desi nu sunt foarte convins ca e cuvantul corect) fireasca a pietei de informatie online din domeniul vinului. Si cred ca vor apare mai multe astfel de site-uri concepute ca un business si nu ca un blog personal. Probabil printre ele, precum florile pe asfalt, vor mai rasari si cativa hobbyisti razleti, pe diferite grade de amatorism.

Eu cred sincer in valoarea blogului ca mijloc de informare in ce priveste achizitia de vin. Precum in alte domenii, o parere de consumator nemijlocit cantareste mai mult pentru un cumparator atent decat advertorialele si miscarile de PR originate de producator. Iata ca in domeniul IT, daca ne gandim sa cumparam un telefon nou, ajungem sa citim pareri de pe forum-uri, deoarece review-urile de pe site-urile specializate incep sa devina artificiale si lipsite de o concluzie foarte clara. Eu unul depun marturie ca am citit o gramada de astfel de review-uri care minimizau defectele care te-ar fi suparat la o folosire ulterioara a produsului.

Previziunile mele de amator avizat cu 6 ani de vechime in degustat vinuri si blogging ar fi ca universul e mai dragut cu oamenii care "fac sa fie bine", chiar daca asta inseamna sa cosmetizeze realitatea si ca respectivii vor fi din ce in ce mai vizibili inclusiv la nivel de luare in seama de media "mare", deoarece lumea vinului le favorizeaza existenta, in vreme ce hobbyistii vor fi perceputi in continuare ca un corp strain, greu de manageriat si preferabil de ocolit sau cel putin de interactionat cu mare grija. 

Paradoxul face ca parerea online amabila si bine cenzurata ajunge sa devina mai vizibila in ochii publicului decat una- hai sa-i spunem- complet onesta (in masura in care exista asa ceva), deoarece "amabilul" detine sau va ajunge sa detina resursele necesare maririi audientei, in vreme ce "onestul" se va dezvolta mult mai greu. Insa nu e totul alb si negru, existand intrepatrunderi intre cele doua categorii. Sunt multe feluri in care acelasi lucru poate fi spus. Pana si tonul e o alegere personala. Nu toata lumea vrea sa-si strice feng shui-ul criticand prea cu aplomb o atitudine sau un produs.

Eu zic ca cel mai important e sa nu existe "hidden agenda", cum zic americanii. Adica fiecare sa fie sincer cu el insusi si implicit cu cei care il citesc. Insa daca scopul lucrarii tale este preponderent comercial, e cam aiurea s-o faci pe "campionul consumatorilor" si "avocatul poporului" pe blog, pe facebook sau pe alte maidane.  

In fine...Pe langa istoric, acesta a fost un exercitiu de franchete poate imprudent. Imi dau seama ca exista posibilitatea sa cauzeze indispozitii, pentru care imi cer scuze anticipat, in masura in care am vazut gresit lucrurile. Insa sunt satul de predicate fara subiect.