Cand scrii despre vinuri care nu sunt importate in tara noastra, si in afara de asta nu sunt de la crame foarte cunoscute, ba chiar de la unele obscure, te bate un gand sa lasi corvoada notitelor si a efortului senzorial si sa-l bei fara farafastacuri, urmand sa scrii despre el doua-trei vorbe generale, care s-ar potrivi cam oricarui vin, plus sa te ajute D-zeu sa-ti vina in minte vreo aroma mai bizara gen "carpeta de hotel de 4 stele din Grecia insulara, deschis acum 3-4 ani" sau "frunze uscate, ude dupa furtuna, din nucul din curtea lui X", care vor face cititorul sa creda ca chiar te-ai strofocat analizand licoarea, si mai mult, ca ai o memorie si capacitate senzoriala mai mare decat bloodhound-ul sudist in cautarea evadatului negru.
Tot astfel de vinuri te fac sa te gandesti ca lumea ia prea in serios notele de degustare, continand o lista de arome de gasit in vin. In afara show-off-ului de tipul "Uitati! Plecati-va in fata mea! Tocmai am identificat 47 de arome distincte in acest vin de 3 euro! Ura!", lista nu foloseste la nimic.
Ma uit pe site-uri de comert cu vinuri si vad nenumarate exemplare, care dupa descriere par la fel. Fructe de padure- marcat! Aciditate buna-marcat! Final lung- marcat! Astfel ca am ajuns sa preciez descrierile concise gen "fresh&fruity", "big&bold", "powerful&oaky", "creamy&full bodied". Apoi, daca eu- maniacul- ma plictisesc de descrieri alambicate, imi dau seama ce se intampla cu cititorul onest, om in toata firea, care nu are timp sa citeasca 2 pagine de descriere si o concluzie care nu are de multe ori o legatura cu textul.
Citest si punctele acordate. Sincer am o incredere ceva mai mare in Wine Advocate decat in Wine Spectator. Cum n-am de gand sa beau prea multe vinuri de 100 de puncte ca sa iau parte la vreo mare disputa, nu ma deranjeaza prea tare Parker si hegemonia lui. Dar am nevoie de o parere. Sincer, cine citeste o lunga lista de vinuri, produse de necunoscuti (pentru el, cel putin) si nu ia in seama acel RP 89 sau 91 din dreptul unia sau altuia? Hai recunoasteti!
 |
| http://dumicami.blogspot.com |
Oricum Gabarda 2 2007 produs de Bodegas Lomablanca, Carinena, Spania se incadreaza perfect in exemplu. Nu numai ca nu e importat la noi, dar mai mult- producatorul nu mai exista! Nu cred sa fie vreo doua pareri de bloggeri pe tot globul despre acest vin. Si unul dintre ei mi-e ruda:) Sort of. O lume mica, cateva blogguri, ce sa-i faci... Culoarea este rosie rubinie, puternica si intensa. Nasul induce arome de patiserie, de "dulce"- vanilie, foietaje, putin rom. Hai sa uniformizam la tarta de fructe de padure (cu crema de vanilie). Gustul este suplu, dar musculos, cu multe afine, cu o aciditate absolut remarcabila si care pare ca va mai duce ceva ani vinul pe aripile sale. Finalul este persistent, glicerinos, cu tuse de gen de afine si pruna uscata. E un garnacha, tempranillo, syrah. 14,5%. Genul de vin rosu, puternic, dar foarte usor de baut. Sa faca vreo 5 euro.
Deci hai sa incerc in dulcele stil de tag-uri snooth: big, fruty red; easy drinking. 83. Better?
3 comentarii:
Pana la urma, informatiile legate de stil si structura sunt mai interesante/utile decat mult mai subiectiva lista a aromelor detectate. Insa trebuie sa recunosc ca e o mare bucurie sa ma simt Robert Parker, macar si pentru cateva minute. :D
Sau poate, cine stie, legatura aparent ciudata dintre memoria afectiva si cea olfactiva este cea care ne indeamna sa cautam, cu o pasiune demna de o cauza mai buna, aromele mai mult sau mai putin imaginare ale vinului.
Fara indoiala asa este, cum spui tu, nu pot fi atat de ipocrit:) Totusi un pic de autocritica din cand in cand, face bine am auzit.
Asa se spune, dar exista vreun studiu care s-o dovedeasca? :)
Trimiteți un comentariu