Cramele Rotenberg. Comuna Ceptura, judetul Prahova. 4 km nord de la "nationalul" Buzau-Ploiesti. Se ajunge relativ simplu via indicatoarelor amplasate ici-colo pe stalpi. Gard inalt. Sunam la poarta, deschide un muncitor. Te uiti in sus si vezi conacul. Cladirea in sine e o creatie geniala, pare proaspat renovata. Inauntru nici un unghi drept, contructie pe stil vechi, "la ochi". Stil neo-romanesc. Cat sa aiba, ziceti? 1850? 1910? Wrong, my friends! E veche de noua, ca sa zic asa, adica acum doi ani conacul boieresc, despre care acum auzi in sat legende amuzante cum ca ar fi apartinut nu stiu carui boier, nu exista!
Curtea, crama, conacul sunt impanzite de aureturi (puteti admira maestrul aurar la lucru, intr-o poza). Ghiozdane, lopeti, vinete, roti de caruta, utilaje, toate aurite. Mi-am indesat telefonul bine in buzunar, de teama ca uitandu-l pe vreo masa sa nu mi-l gasesc stralucind in stil manelistic sau retrograd-comunist. E drept ca un ghiozdan aurit devine brusc un obiect de arta. E interesant cum printr-un simplu procedeu chimic obiectul isi pierde ustensilitatea si se transforma in piesa de muzeu. Smart!
Pe scurt, intr-o dupa amiaza, am vizitat crama, candva parasita si napadita de buruieni, cumparata la reduceri de la Halewood, un centru de vinificatie traditional, cu tancuri de beton unde se amesteca mustul, un prim etaj subteran unde se rotunjesc vinurile in baricuri, si un al doilea unde se aseaza binisor in sticla. Fermentarea are loc in celebrele si hulitete pubele de plastic, care se odihneau inca, alandala, in curte. Culesul abia incepe. Mihail Rotenberg si Ionel Dan (omul care vinde:) ne-au purtat printre butoaie, ne-au imbiat cu mostre de baric, extraordinar de diferite si expresive, ne-au urcat in sala de degustare unde ne-au explicat ilustrat cu poze salvate intr-un laptop inclusiv procesul de fabricatie a baricurilor de la bustean pana la produsul finit. Dupa vorba si rasplata: degustarea. In ordinea numerelor de pe tricou au intrat in scena, urmatoarele merloturi (caci dupa cum probabil stiti, Cramele Rotenberg nu fac altceva):
Rose 2010- culoarea foii de ceapa. De Buzau. Aromatic se plaseasa in zona dulcegariilor, gen caramel, pandispan, dar aduce si o impresie minerala, de cap de chibrit (sau cremene- am facut schimb de nas cu Horia Hasnas:). Gustul aduce a corcoduse iar finalul a spuma de capucino. Totusi continutul de alcool este atroce, depasind 15%, fapt care il limiteaza mult in viziunea mea.
Menestrel 2008- deja luat in calcul aici. Nu mi s-a parut foarte diferit, asa ca nu simt nevoia sa repet.
Emeritus 2008- culoare intensa, arome de cacao, liliac, si retronazal violete. Gustul e marcat de note de cafea, visina (in toate felurile imaginabile), coaja de para si coarne. Finalul persistent aduce tot visine si coarne. E mai elegant decat 2007, dar...
Rotenberg 2008- aduce aromatic cu un brunello, este dens, cremos, mieros, cu coacaze, vanilie, cacao si o buna expresie a mineralitatii. Gustul abunda in note de fruct copt, cum ar fi pruna, visina, dar si o interesanta fateta de cireasa confiata si insiropata (cum se gasesc ca ornament pentru prajituri). Finalul aduce a bomboana de ciocolata cu visina in lichior. Mi-a placut mult.
Primus 2008- l-am dat primul, cum se spune, aici.
Notorius 2007- desi am scris despre el aici, simt nevoia sa adaug ca vinul a parut schimbat in bine, altfel spus si-a imbogatit registrul aromatic in timp cu note rustice de ciuperci chinezesti ("urechi de lemn", au precizat cunoscatorii fenomenului), nuca verde si ceva puternic, animal. Gustul la fel de fin, complex si impetuos. Pare ca s-a despartit de Menestrelul cu care aducea in primavara.
In final, desi oarecum ciudat plasat, a venit si calul de povara a cramei- Rapsod 2008, acelasi vinisor placut, bine pretuit, gasibil in hypermarketuri.
A fost o vizita fructuoasa, la propriu si la figurat. Acest mic producator din Dealu Mare s-a orientat bine spre productia de calitate. Nu mult, dar bun. Si merge!
Chiar daca se pot spune cateva lucruri despre preturile unor vinuri, un lucru e cert: la Rotenberg nu exista vin prost. Poate nu pe gustul unuia sau altuia, dar prost in nici un caz.
Ah, si daca va intrebati, raspunsul este Da, exista wi-fi pe proprietate:) Si se fac degustari contra cost. De la 60 de lei in sus.
Foto courtesy of Vinul.ro. Vali, multam!
 |
| Conacul in stil vechi, romanesc datat 2011 |
 |
| Un artist cu maini de aur |
 |
| laptop. wireless. |
 |
| Sortaj manual |
 |
| in the making |
 |
| the golden age of grotesque |
 |
| Nu ne certam, sa stiti! Asa aratam noi cand ne concentram:) |
 |
| subnivelul 2. sticle incuiate. smart move, cand ai multi vizitatori. |
 |
| Sa stiti ca era un ambalaj de chipsuri inauntru! |
 |
| grup de cheflii profesionisti |
 |
| idem |
3 comentarii:
imi amintesc cum arata conacul inainte sa fie ... conac, frumoasa schimbare.
am inteles ca era ceva acolo, oricum, fundatia a fost "refolosita"
Crama Rotenberg e un "personaj" aparte in lumea producatorilor de vin de la noi...e ciudat pentru ca fiecare gaseste in gama lor un vin pe care il indrageste si unul pe care il vorbeaste de rau. Si ciudatenia vine din faptul ca cele doua difera de la persoana la persoana; dovada ca se vrea diversitate, de produse si implicit de opinii. Oricum se vede ca omul pune suflet si ii place sa "se joace" cu vinul; bine, cu repercursiuni nu tocmai faste asupra structurarii clare a gamelor de vinuri pe care le are in portofoliu.
Trimiteți un comentariu