Vorbim azi despre un cupaj inedit, atat prin componenta cat si prin modul de realizare. Este facut in vie, cum se spune, adica strugurii de chardonnay, feteasca alba si riesling au fermentat impreuna, si nu asa cum mai modern se obisnuieste- separat.Gasesc reusita eticheta, dar mai ales conceptul. Daca nu ati intuit inca, obiectul de pe eticheta este in fapt un teasc vechi, o namila de 3 metri, expus la Muzeul Golesti. Nu-i asa ca pare sa-si depasesca conditia de ustensil, si aduce, incadrat fiind de ornamente in stil neoromanesc, cu un obiect de cult? Povestea etichetei zice ca teascul insusi este un golem, el este cel care prin forta bruta transforma strugurii in vin.
Termenul este de origine iudaica, si provine dintr-o legenda, exploatata literar de scriitorul austriac Gustav Meyrink. Romanul Golem este tradus in romaneste, ultima editie fiind din 2007, la editura Nemira. Golemul este plamadit din lut si insufletit prin magie. Are o forta de neegalat. Scopul existentei sale este de acela de a-l proteja pe creator. Dar "robotul" scapa de sub control, iar rabinul este obligat sa-l distruga. Daca va ganditi ca suna cliseistic, tin sa va reamintesc ca povestea a fost publicata in 1915. Oricum, figura mitologica a golemului transcede folclorul evreiesc, intrand in pop-culture, in dexul nostru, in cel englezesc si frantuzesc deopotriva.
Daca o luam altfel, vinul insusi este un golem, o materie insufletita de un creator, un lucru animat si trasmutat prin magia si priceperea vinificatorului.
Trecand peste straiele sale, vinul m-a incantat. E din soiul fast-drinking:). Apropos Sorin, foarte tare si originala noua ta metoda de rating:)
Culoarea este alb galbuie, nasul extravagant aduce note contradictorii intens florale, dulcege, de crin, trandafiri si flori de soc si tei, urmate de fruct- para, mar, grapefruit, fructe exotice. Exista si ceva vinos aici, rustic, amintind de aroma de fermentatie, cu tuse de drojdii fine si pielita de boaba de strugure si rasina. Atacul este puternic, cu note de soc, suc de grapefruit, mar, aromat si citric, plin, cu o nota usor uleioasa si crocanta. Finalul este intens condimentat, ierbos, cu fruct dulce si usor amarui, cu tuse de condimente pudra si chiar o impresie lipicioasa de menta. Aciditatea este debordanta, inteapa limba cu ace fine, alcoolul (13,5) nu iese in evidenta.Intr-un fel, acest cupaj indraznet mi-a amintit de un torrontes argentinian, un Broquel Trapiche, daca ma luati repede, dar e mai fin, mai echilibrat. Asperitatile bombastice ale vinului sunt bine polisate de aciditate foarte buna, de note elegante, fine care completeaza radiografia unei surprize foarte placute, venita din partea acestui producator din Dealu Mare.
Stiti (presupun) ca bogatia aromatica nu ma impresioneaza din cale afara, dar acest vin are si un altceva mai subtil care-i compenseaza usurinta frivola cu care se ofera nasului. Apoi sa zic ca ideea de a face un cupaj old-school, prin fermentarea de struguri diferiti impreuna, se toarna bine in recipientul ce trimite intr-un belle epoque romanesc, de inceput de 1900, pe cand, de altfel, s-a fondat Crama Basilescu.
Gabriel Lacureanu (omul cu vinul), dar si George Moisescu (omul cu branduirea) au facut o treaba buna, armonizata. Bravos!
 |
| foarte bun ! |
2 comentarii:
M-a fascinat de multi ani povestea Golem-ului, si recitesc cartea din cand in cand. Are un "flavour" anume, de E.A.Poe...
Asocierea unui vin cu Golemul este ambivalenta simbolistic: este un act creator, de a insufleti materia, dar in acelasi timp forta bruta copleseste creatorul si duce la distrugerea acestuia.
Sunt convins ca acest in vin asa cum l-ai descris, forta si materia sunt imblanzite, fara sa fie suprimate de tot.
Abia astept sa-l incerc pe cel rosu.
He he, cel rosu e bun si chiar dintr-o liga superioara, dar puteau sa-i "suprime" un pic din alcool. In rest e minunat
Trimiteți un comentariu