Raportul Recoltei 2011: Dealu Mare

Iata ca am ajuns cu raportul nostru in podgoria Dealu Mare, "Bordeaux"-ul romanesc cum a ajuns sa fie numit in ultima vreme. Cert este ca exista o concentratie mare de crame inclinate spre productia de calitate si ca multe vinuri rosii superioare, la nivelul industriei romanesti, provin de aici. Cei care au raspuns prezent la prima strigare sunt LacertA, SERVE, Halewood si Rotenberg. Metodologic, am ales sa nu trag concluzii dupa raspunsurile primite, nu de alta, dar sunt convins ca la acest aspect va descurcati cel putin la fel de bine ca mine. Oricum, va urma un rezumat (promit: concis) la sfarsitul turului enologic prin podgoriile tarii.

LacertA Winery.  Fintesti, Buzau

“Anul 2011 din punct de vedere climatic a fost un an excelent pentru cultura vitei de vie dar doar in perioada ianuarie-august cand temperaturile au fost bine corelate cu cantitatea de precipitatii cazuta si cu ritmul vegetativ al plantelor. Din pacate vremea in septembrie si octombrie a fost excesiv de calduroasa si uscata ceea ce a dus la acumulari accelerate de zaharuri in struguri[s.n.]. In felul acesta s-a ajuns in situatia in care s-a scurtat la minim esalonarea maturarii soiurilor diferite de struguri. Pentru cramele concentrate pe obtinerea de vinuri de inalta calitate (cum este si LacertA) acest lucru este foarte nefavorabil pentru ca fluxul de procesare este dimensionat astfel incat sa se proceseze zilnic o cantitate limitata de struguri acestia trecand obligatoriu si prin operatiunea de sortare ceea ce limiteaza viteza de procesare.

In tabelul de mai jos voi enumera soiurile vinificate in campania 2011, de la LacertA, prezentand si cateva observatii referitoare la fiecare in parte.

Soiul	Observatii
RheinRiesling	Coacere uniforma cu pastrarea aromelor varietale dupa fermentare. Dupa parerea mea RR 2011 este ca valoare peste RR 2010 (e adevarat ca si plantatia este mai batrana cu un an)
Muscat Ottonel	Coacere accelerate cu scadere rapida a aciditatii totale (oricum aciditatea foarte scazuta este hiba mare a Ottonelului la sud de Carpati
Sauvignon Blanc	Echilibrat in compozitie zahar-aciditate-extract dar aroma cu intensitate mai slaba. Desi nu s-a facut desfrunzire decat foarte putin mare parte din boabe au fost arse de soare si in consecinta aroma este mai combustionata
Chardonnay	Relativ aceeasi situatie de la Sauvignon Blanc
Pinot Gris	Putin deficitar in aciditate. Este adevarat ca nivelul zaharului in struguri a fost cel mai mare (oricum PG in Romania are potentialul de coacere cel mai mare). Aroma de asemenea este putin anonima si parca putin coapta. Cred ca este problema majoritatii vinurilor albe romanesti din recolta 2011-senzatia de copt din aroma
Pinot Noir	Coacere accelerata ceea ce a dus la stafidirea multor boabe. PH-ul mustului a fost foarte mare si in consecinta a fost nevoie de corectie de aciditate, PN fiind soiul dintre rosii cu predispozitia cea mai mare de crestere a PH-ului la nivel cam mare. Consecinta imediata este nuanta vinetie a culorii rosie
Burgund Mare	Comportare foarte buna in conditii de stres hidric. Echilibru intre zahar si aciditate in must
Shiraz	Comportare f.buna in conditii de stres hidric (de fapt Shiraz este soi f.iubitor de soare). Vinul rezultat este foarte tipic (se spune ca in anul 3 si anul 7 via produce strugurii din care se obtin vinurile cele mai tipice din soiul respective). Culoare excelenta, echilibrat, corpolent
Feteasca Neagra	Struguri de foarte buna calitate desi poate putin deshidratati. Fermentarea s-a desfasurat in conditii dificile, Feteasca Neagra fiind un soi capricios. Culoarea este excelenta, aroma este tipica (pruna uscata) si realizarea cel mai mare este faptul ca a fermentat la sec
Merlot	Dupa parerea mea (cel putin la LacertA) 2011 a fost an de exceptie pt.Merlot.  Culoarea este foarte intensa si cu o nuanta rosu violet foarte vie, aroma tipica de zmeura si fructe rosii, corpolenta si lungime in postgust. Urmeaza sa vedem evolutia timp de un an (avem aceleasi variante de M atat la barrique cat si la vas de inox tocmai pt.a vedea in paralel evolutia )
Cab.Sauvignon	Coacere corecta (de fapt din sortimentul de struguri de la LacertA Cabernetul este soiul cel mai tardiv). Culoare excelenta, corpolenta, aroma de fructe de padure negre, aciditate foarte buna care va permite o maturare in barrique in conditii foarte bune

informatii primite prin amabilitatea d-lui Mihai Banita, Director Lacerta

SERVE Ceptura, Prahova. Cu mentiunea ca informatiile privesc si plantatiile SERVE de la Cogealac, Constanta

“In ciuda fenomenelor climaterice extreme care s-au inregistrat in 2011: ploi abundente si temperaturi scazute in mai si iunie, seceta si temperaturi de peste 36° C in a doua parte a lunii iulie si mai ales in august, anul a fost unul foarte bun pentru vita de vie. 

La Ceptura ploile si temperaturile ridicate au alternat, astfel incat excesele de umiditate si temperaturi nu au avut urmari asupra viei. Maximele de temperatura s-au atins in august, cand a plouat destul de putin, iar luna septembrie a fost extrem de prielnica culesului, cu nopti racoroase si zile calde, fara roua si fara precipitatii. 

Putem astfel afirma faptul ca conditiile climaterice au fost unele dintre cele mai prielnice din ultimii 10 ani, mai ales daca luam in considerare calitatea medie a vinurilor pe care le-am obtinut. Toate acestea, combinate cu tehnologia atent aplicata (incluzand normarea productiei in august), au contribuit la obtinerea unei recolte foarte bune. 

La Cogealac, in Dobrogea, unde precipitatiile s-au lasat mai mult asteptate, am reusit sa pastram calitatea recoltei. Iar rezultatul a fost mai mult decat satisfacator: vinuri albe foarte tipice, cu alcool peste medie, dar in acelasi timp foarte echilibrate.

Cat despre vinurile rosii, acestea sunt cu mult peste media ultimilor ani, din toate punctele de vedere: atat in ceea ce priveste culoarea, cat si corpolenta si tipicitatea. 

Concluzionand, am putea spune ca anul 2011 este unul foarte reusit din punct de vedere calitativ si credem ca va deveni un an de referinta.”

Recolta anului 2011 a fost foarte buna din punct de vedere calitativ cat si cantitativ, dar un pic  dificila pentru vinificator datorita conditiilor climatice deosebite.”

Echipa SERVE, prin amabilitatea d-lui Dan Savulescu, director de vanzari

Rotenberg Winery, Ceptura, Prahova

“2010 a fost zero (il sarim) asa ca 2011 a fost mai bun, desigur.  Cantitativ nu a fost cine stie ce, dar culegand devreme, spre deosebire de culegii mei, voi avea sper calitate foarte buna [s.n.]. Recolta a fost slaba la toti, cu toate ca toti au declarat ca e foarte buna. In Dobrogea a fost buna, asa ca la portile cramelor din zona (nu spui tzine, persoana importanta) s-au vazut camioane TIR descarcand struguri culesi nu in Ceptura sau imprejurimi.”  Mihail Rotenberg, proprietar

Halewood Romania, Prahova. Cu precizarea ca informatiile gestioneaza si rezultatele din celelalte plantatii detinute de companie, din podgoria Sebes(Alba) si Murfatlar(Constanta).

“Dupa iarna 2010-2011 pana in mai 2011 conditiile meteorologice au fost excelente. Din pacate in lunile iunie iulie am avut parte de ploi numeroase si abundente, lucru ce a ingreunat tratamentele fito sanitare. Apoi a urmat perioada de seceta cu temperaturi ridicate (38-40 grade Celsius) in septembrie, clima ce a anticipat momentul recoltei pentru a evita fenomenul de stafidire a boabelor. Calitatea strugurilor  nu a fost afectata datorita tratamentelor fito sanitare aplicate si alegerii momentului optim pentru recolta a fiecarui soi in parte.

Datorita temperaturilor foarte ridicate si a umiditatii atmosferice scazute, intr-un timp relativ scurt acumularile de zaharuri au fost foarte mari. Acestea au ajuns la unele soiri si la peste 250 g/lt, ceea ce a dus la ingreunarea fermentiei alcoolice facand mai dificila munca vinificatorului care a trebuit sa acorde o atentie deosebita acestui fenomen.

In general, vinurile obtinute, valabil pentru toate cele trei zone, sunt  foarte concentrate, bine structurate, avand culori intense, cu nuante deosebite, specifice soiului. Din punct de vedere aromatic, in ciuda temperaturilor ridicate din timpul zilei, vinurile se exprima frumos.

Vinurile de mare finete pentru acest an de recolta din regiunea Sebes- Alba sunt  obtinute din soiurile  Chardonnay , Gewurtz Traminer, Pinot Gris. Din regiunea Dealu Mare impresioneaza Fetesca Neagra , Shiraz- ul, Cabernet Sauvignon-ul si Viognier- ul. Vinuri de inalta tinuta din soiurile Chardonnay, Tamaiosa Romaneasca,  Feteasca Neagra si Cabernet Sauvignon s-au obtinut si  din viile noastre din Murfatlar [s.n].”

Prin amabilitatea d-nei Magdalena Constantinescu

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.

Roze 2011 Vinul Cavalerului si daca tot veni vorba- despre Oscar

 Vinul e produs de SERVE Ceptura, din cabernet sauvignon si feteasca neagra. E un IG Dealurile Munteniei si are 13% alc. 

Culoarea este rose pal, deschis, nasul aduce a capsune, cirese, si ceva floral, dar nu foarte delicat. In gura nu dezamageste, ofera ceea ce te astepti, e usor fresh, intens- cu tuse de capsune si fragi, spre un final usor amarui-vegetal. E bun, proaspat, usor intepator in gura. Agreabil, cum s-ar zice. 80 pct. Face banii, care sunt intre 18 si 22 lei in functie de magazin. 

Roseul are tuse melancolice, te duce cu gandul la o bucurie de a trai inexorabil inaccesibila. Dar, cu un pahar de rose in mana, te simti de ca si cum ar trebui sa sarbatoresti, sa te ametesti decadent. Seamana cu seara Oscarurilor din acest an. Marele premiu a fost luat de un film care nu exprima nimic profund decat faptul ca e alb-negru si mut, deci inedit.  In rest, o gluma. Cam atat despre The Artist.  Hugo, 3D-ul lui Scorsese, e la fel de viu precum automatonul pe care copilul incearca sa-l reconstituie. Lipsit de vlaga, un film cu falsa tensiune. E fabulos cum poti sa reconstruiesti pixel cu pixel, pana la 1080, gara din Parisul anilor '20, dar fara sa trezesti nici o clipa  zeitgeist-ul acelor vremuri. Warhorse a lui Spielberg a evocat epicul cinematografic al anilor '80, aplicata primului razboi mondial, am vazut transee si mitraliere si masti de gaze, dar n-am vazut nici o clipa explicatia, inflexiunile sufletesti,  ale povestii de dragoste dintre tanarul acela si calul lui. Frumos tras, grandios, dar sterp, lipsit de emotie. 

In rest, segregatie rasiala in The Help, din care, conform traditiei, o actrita de culoare a castigat Oscarul pentru rol secundar feminin. 9/11 in Incredibly Loud& Extremely Close- un film nu atat rau, cat aiurea construit- din care am ramas doar cu aparitia muta a lui Max Von Sydow, care a fost mai expresiv in rolul sau secundar de 5 minute decat Jean Dujardin intr-un intreg film mut. The Decendends- asta chiar a fost un film- cu cap coada si ceva actiune intre ele. Si inca odata se dovedeste ca George Clooney sta prea mult in Italia, altfel nu-mi explic de ce nu castigat premiul pentru rol principal. 

Moneyball- e genul de film bine facut, dar atat de neverosimil incat e evident bazat pe o poveste reala. Nu-i un film rau, dar baseball si Brad Pitt laolalta- e nitel cam mult. Si sigur, The Tree of Life- castigatorul Palm D'Or. Un film atat de deosebit incat pana si bloggerii de vin au scris despre el:). M-a surprins faptul ca a fost nominalizat. 

In Midnight in Paris (desi e doar o fantasma simpatica) regizorul (Woody Allen) a facut o treaba mai buna in reconstructia unui timp, cel putin a unui timp netrait, din capul lui, decat The Artist, Warhorse si Hugo la un loc. Dar nu putea sa castige, Allen nici nu vine la aceste premii. 

Asa ramanem cu ciudata circumstanta ca un film frantuzesc despre Hollywoodul anilor '20 si '30 a castigat in fata unui film hollywoodian despre Parisul anilor '20 si '30. 

Elogiul simplitatii: Trei rieslinguri de la Weingut Geiben, Germania

Producatorul se numeste Weingut Geiben si este din regiunea viticola Mosel-Saar-Ruwer, din Germania, daca mai trebuie adaugat. Puteti sa va faceti o idee despre localizarea spatiului de unde provin aceste vinuri, urmarind hartile de mai jos (click pentru zoom).

Klusserather Brudershaft 2010 Spatlese Riesling Trocken 12%. Din cate inteleg Klusserather Brudershaft (Comuniunea din Klusserath, pe vremuri se faceau procesiuni religioase la inceput de an viticol) reprezinta un soi de cru, indicand un terroir specific zonei, rape abrupte individualizate de panta accentuata si expunerea spre sud, pe malul nordic al raului Mosel. E un Pradikatswein, cu specificatia Spatlese, adica "cules tarziu", in echivalent romanesc. In acesta categorie, este un vin sec- trocken. Continutul de zahar rezidual e totusi mai mare decat acel max. 4g/l romanesc. In acest caz specific- 7-8 grame. Aciditatea foarte buna face insa ca acest aspect sa nu fie usor detectabil, sau deranjant, in vreun fel.

O aromatica frumoasa, florala, cu tente de compot de mandarine. Un iz citric fin, transmis si gustului- mandarine, lime, mar verde acrisor. Impresia este de vin legat, plin, ca o pelicula greu de rupt. Aciditatea e foarte buna, fireste. Finalul e curat, vine cam abrupt, moderat citric si racoritor, dar spala bine gura. Asadar  un excellent vin de de baut la masa, mai ales in compania unui pui cu sos de lamiie, sau peste prajit (e suficient de corpolent ca sa faca fata).  83

Klusserather Brudershaft 2009 Auslese Riesling Trocken 12,5%

E tot inspre sec (trocken), gustativ vorbind. De acest vin n-am fost chiar atat de  incantat. E baubil, fara indoiala, are aceeasi greutate si rezistenta la rupere precum vinul de mai sus, dar e de o simplitate extrema.  Limeta este aroma, gustul si postgustul dominant. Nu e chiar lamaie, citricul e nitel mai domol. Insa finalul este persistent, asa citric- vegetal, de genul mar verde granny smith si carcei de vitza. Desi am dat dovada de imaginatieJ As fi putut spune tot limeta. Poate e inca prea tanar, dar n-as avea asteptari prea mari. Pacat, in fond, dupa intelegerea mea- auslese este un prag de calitate peste spatlese, un fel de "recolta selectionata", cu struguri avand un continut de zaharuri chiar mai mare decat spatlese. Dar nu s-a vazut asta la acest vin. 78

Thornicher Enggaß 2010 Riesling Auslese 8,5%. Localitatea Thornich este pe partea opusa a raului Mosel, fata de Klusserath. Enggaß e denumirea unei indicatii geografice extrem de mici, un soi de plai la noi, in acest caz o  anumita parte a unui deal, tot abrupt, si unde biserica din Tornich detine si astazi vii.

Un vin cu un continut de zahar residual semnificativ, probabil peste 50g/l, si continut alcoolic scazut, tipic. Nasul e interesant, cu tuse amintind de zeama compotului  de ananas, limeta si mirosul clementinelor proaspat curatate. Gustul e plin, foarte de bine echilibrat de aciditate, si valsul acesta intre citric si dulce este extreme de atragator (si baubil). Finalul e persistent, dar si racoritor. Nu e foarte complex nici acesta, dar da aceeasi senzatie de rotund si intreg. Senzatie care imi place foarte mult, si pentru care ii zic lui Herr  Geiben-  jos palaria! 84

Vinurile au fost achizitionate direct de la producator prin intermediul lui Florin Jeberian (caruia ii multumesc si pentru ajutorul dat in elucidarea indicatiilor de pe eticheta), si costa oricare intre 5 si 6 euro.

Ca o concluzie momentana, pentru ca mai sunt inca 3 vinuri de la acelasi producator care ma asteapta cuminti, inclusiv batranei din ‘76 si ’79, as vrea sa spun ca aceste vinuri nu sunt pentru aceia dintre dvs. care apreciaza complexitatea aromatica si gustativa bazata pe diversitate de note si subtonuri. Eu unul, scuzata-mi fie usoara condescendenta, dupa sutele de vinuri baute si miile de vinuri degustate, chiar daca nu in majoritate top-class, am ajuns sa-mi dau seama ca totul e desertaciune si vanare de vantJ Ceea ce conteaza nu e atat plurivalenta aromatica, cat ceea ce se uita, precum cultura generala care este ceea ce stii dupa ce ai uitat tot, vorba hatrului american.  Asta e adevaratul razboi lumea veche vs lumea noua! Intelegerea diferita a “baubilitatii” unui vin. Complexitate vs agreabilitate. Vinuri pe care le poti descrie folosind in totalitate o foaie a4, vinuri dezlanate prin complexitatea exagerata si manipulata tehnologic, dar care nu te imbie la al doilea pahar versus vinuri aparent simple, rotunde, inchegate ca altfel nu ma pot exprima mai elocvent, care se termina mult prea repede, ingrijorator de repede, chiarJ. Plus ca par foarte curate si autentice. Florin jura ca sunt pe fermentate drojdia lor, fara enzime si alte adaosuri.

 Un pinot gris alsacian, un vouvray de Loara, iata! aceste rieslinguri germane de la o crama mica, chiar un alb modest de Burgundia- ofera altceva ontologic in aceeasi bani decat echivalentele lor din lumea noua. Ofera un alt stil, nu unul menit sa incante prin nenumaratele arome care te poarta printr-un intreg raion de fructe sau printr-o florarie, ci printr-o rotunjime mai putin luxurianta, dar agreabila, vioaie, rustica. Sigur, nu e o lege inexorabila, toate depind de filosofia particulara a producatorilor respectivi, indifferent de continent, in fond gasim stil new-world  in Franta, si nu de putine ori, dupa cum unele californiene sau sud africane par mosite de Frere Jaqcues insusi. Dar parca e o farama de adevar in ipoteza mea, farame legate de traditia indelungata, neintrerupta si incurajata, sau cel putin nedistrusa de intemperiile istoriei. 
Pana la urma stiti cu ce seamana toate acestea? Cu un caligraf, dintr-o manastire medievala, care isi petrece toata viata in incercarea de a caligrafia, simplu, dintr-o miscare rapida si precisa a incheieturii mainii- o litera perfecta. N-a reusit, dar tot incearca. Ce litera, ma intrebati? Ei asta n-am de unde sa stiu...Poate "v"-ul din vin, sau mai sigur- "r"-ul din riesling.

"Marquitos" alb, rosu si roze din 2010

 

10,99 Kaufland. Spania, Extremadura. Bodegas San Marcos.

Alb- soiul pardina, din categoria fresh&fruty. Mirose destul de bine a flori, mere parguite, pere- destul de crocant. Gustul...se permite, nu mori inghitindu-l. Citic, acid, cu nitel rest de zahar. Merge la banul asta. Ca impresie generala, seamana cu o feteasca din gama Schwaben Wein a celor de la Recas. Doar ca miroase un pic mai bine. 72

Rose-din tempranillo.  Are o aromatica puternica si asta il scoate din anonimat. Capsune, fragi, vata pe bat. Nu are prospetimea necesara ca sa sustina restul de zahar, impresia de miez de paine inmuiat iti cam taie cheful, dar pe ansamblu merge. Finalul citric, dulce-amarui, ca de grapefruit te face sa-i mai acorzi o sansa. 74.

Rosu- tempranillo. Un vin de gatit, destul de vulgar. Baubil, dar cu tonuri prea rustice, vinoase. Petul de neaos de pe balcon e asemanator, dar n-a costat 10.99/0,75l. De fapt, n-a costat nimic. Asta e problema vinurilor rosii ieftine de la noi: trebuie sa dovedeasca ca sunt mai bune decat molanul(sau ce-o fi el) primit de la bunicu'. Si nu reusesc de fiecare data. 68.

Totusi, trebuie sa spun ca  vinurile, desi modeste, nu prezinta defecte bacteriene, de dop, etc., precum o armata de vinutzuri de la noi. Sunt doar vinuri mici si foarte mici, industriale, dar corecte, intr-un sens, cel putin.

Si la Cluj se poate bea vin de calitate in acesta primavara: PROVINO 15-18 Martie

Cui nu-i plac festivalurile de vin, ma intreb? Un paharel de vin bun, o bucatica de branza, un mezelic, si pac-pac- voie buna!  Tocmai de aceea, mai ales daca sunteti din Cluj si imprejurimi nu aveti nici un motiv serios sa lipsiti in perioada 15-18 martie 2012 de la festivalul PROVINO, care va avea loc la Grand Hotel Napoca.

Dupa experienta de anul trecut, de la Iasi, unde am participat, nu pot decat sa salut initiativa organizatorului AB Plus Events, de a organiza un festival de vin si la Cluj, ditamai orasul, ocolit pana acum de manifestari de amploare in domeniul vinului, desi nu de magazine specializate, restaurante serioase si iubitori ai vinului duce lipsa. 

Efortului Abplus i s-a alaturat  presa de specialitate-  revista si portalul Vinul.ro, care va organiza un concurs de vinuri in cadrul festivalului, Asociatia si  revista Millesime, dar si cele mai importante bloguri de vin, in frunte cu nucleul Vindependent, adica cele cinci bloguri de mai jos. 

In alta ordine de idei, trebuie spus ca pana in acest moment participantii sunt cei de mai jos, cu mentiunea ca lista nu e finala. Cand apar inscrieri noi, veti fi primii care vor afla. Sunt anuntate lansari de vinuri pe toata linia de la Oprisor, Gramma, Budureasca, Nomibo si multi altii.

Cu promisiunea ferma ca va voi tine la curent cu noutatile Provino, va indemn sa nu va faceti alte planuri in perioada 15-18 martie. O manifestare ca aceasta e pasare rara, mai ales in Transilvania. Pe data viitoare!

Solo Quinta 2011 Cramele Recas

Portdrapelul alb al Cramelor Recas, cupajul alambicat din cinci soiuri, dintre care, conform traditiei, unul rosu vinificat in alb a ajuns  la editia 2011, recolta considerata foarte buna, in general, chiar de producator.

In aceasta ipostaza, chardonnay-ul e ultradominant, cu 80%, iar sauvignonul blanc-12%, si in jur de cate 2% fiecare- feteasca regala, muscat ottonel si syrah.  

Culoarea este galbena putin intensa. Olfactiv este deosebit de complex si schimbator- miros campenesc, de dimineata de vara cu ierburi inrouate, dar si tonuri coapte, aromate de patiserie, iar ca fruct- pepene galben, corcoduse, para galbena zemoasa si subtonuri minerale, de cap de chibrit. Gustul este cremos, cu note de para, mar golden copt, usor citric, cu tonuri de miere. Finalul este durabil, cu o persistenta dulce, ca de peltea, temperata oarecum de tuse vegetale, acrisoare si picante, de ierburi aromatice, proaspete.

Mai ales pentru ca am inca in memoria gustativa chardonnay-ul Sole 2011, tot de la Recas, impresia de blend pe baza de chardonnay este mult mai evidenta decat la versiunile 2009 si 2010, pe care le-am gustat anterior. De asemenea, as zice ca, desi a castigat in finete si echilibru general, vinul a pierdut ceva din exuberanta racoritoare a anilor trecuti. Clima secetoasa din preajma culesului a imprimat o plinatate deosebita si caracter de copt, chiar supra-copt, cu un firesc minus la nivelul aciditatii. 

Dar, e fara indoiala, in continuare unul dintre vinurile romanesti albe de top. 

Pretul pleaca de la 75 de lei, in magazinele specializate. 87 pct.

O ciudata coincidenta pe filiera spaniola

Cumnatul meu si sotia sa, rezidenti in linistita localitate Guadassuar din Comunitatea Valenciana, trimit periodic familionului din Romania un pachet cu diverse. La ultimul, surpriza!, gasesc pentru mine o sticla de vin, numita Los Monteros 2010, un DO Valencia, intr-o sticla deosebita, cu eticheta ciudata imitand lemnul de pluta, presupun. O stiu, am cumparat editia 2009, la ultima vizita in Spania, de la hypermarketul din localitate. 5.5 euro, poate mai putin, la reducere. Deci vin de vreo 25 de lei. Este 50% merseguera, strugure comun in regiune, si 50% muscat. O particularitate a procesului de vinificatie este faptul ca aportul de muscat este supus maceratiei carbonice, probabil pentru o extractie mai buna a fructului. Vinul in sine este, aproape in ciuda aparentelor, foarte echilibrat si fin, fara a fi intruziv, genul de vin alb care poate fi savurat si la temperaturi mai mari. Are o culoare galben verzuie, stralucitoare, un nas delicat, floral, indicii de fructe exotice, pere, portocala si un final lung de limonada si tonuri mineral-vegetale. Aciditate foarte buna, alcool bine potrivit, 12%, un semiaromat rotunjor, de 82 pct. Sa mai zicem ca "Los Monteros" inseamna in spaniola "vanatorii", desi s-ar potrivi doar daca vaneaza pui, peste si fructe de mare.

In acelasi timp, in dulapul skid row, unde isi asteapta certul sfarsit alte vinuri, sedea o sticla de Murviedro Reserva 2006, vin adus recent in Kaufland, si abordat deja entuziast de vinosfera romaneasca. Un vin de o valoare aproximativ asemanatoare- 20 lei, daca nu ma insel. Un vin tot DO Valencia, pe care l-am cumparat tocmai deoarece imi amintea de sejururile precedente, in fieful lui El Cid. E un vin baricat 12 luni, destul de intens, genul de vin cu puternice arome datorate lemnului. E un cupaj cu 40% tempranillo, 40% monastrell si 20% cabernet sauvignon, 13,5% alc. Culoarea este rosu rubiniu intens cu tonuri intunecate. Nasul aduce a vanilie, cacao, tabac, cafea prajita. Gustul este agreabil, usor dar bogat, acid, mai ales pe final, cu tanini fini si pasnici, cu tonuri de visina, pruna din compot si afine. Finalul nu este remarcabil, gustativ dominat de impactul baricului. Per ansamblu: 81 pct.

Pastila etimologica zice ca "murviedro" vine din latina de la "muri veteres" si insemna zidurile vechi, de aparare, ale unei asezari. Intelegem, desigur, ideea: istorie, traditie, specific local, etc.

In fine, trecand peste aceste aspecte, trebuie sa marturisesc ca nu faptul ca amandoua vinurile sunt din aceeasi tara si mai mult din aceeasi regiune, si ca unul- cumparat din Romania,  il astepta pe celalalt tocmai din Spania, reprezinta coincidenta de care aminteam in titlu. Ci faptul ca trecand peste denumirile comerciale, de game, etc., absolut intamplator, ambele vinuri sunt produse de aceeasi crama, cum am aflat ulterior cautand niste fotografii ale sticlelor mai de doamne ajuta! Si nu vorbim de o regiune cu trei producatori, ci de una cu sute, mii de crame! 

Si mai mult, ambele vinuri au un pret rezonabil, sunt best-buy-uri in clasa lor, si, prin urmare, recomandabile. Dar asta, deja, nu mai e o coincidenta.

Syrah Cocosul 80% 2011 Cramele Recas

Acest ultim exponat al gamei Cocosul cuprinde cca 80% syrah din 2011 si restul din 2010, ambii ani nefiind foarte generosi la nivel cantitativ. Nu va iritati, sunt multe vinuri care sunt in fapt un mix de ani, si doar procentul de min. 85% dintr-un singur an/soi, permis legal, face sa gasiti, de pilda, un cabernet etichetat 2009 dar care poate contine pana la 15% altceva, fara ca dvs. sa stiti. In fond, la vinuri de categorie medie sau mica, ce conteaza este gustul, speram acceptabil, si nu doc-urile sau apartenenta la o recolta istorica.

Acest syrah are o culoare adanca, culoarea coacazei, cu o puternica nuanta purpurie. Nasul e tipic- initial cu puternice tonuri de afumatura, care de deschid dupa 15-20 de minute in arome de cub knorr si carne uscata. In secundar o placuta nota de ciocolata after eight, deci cu tuse mentolate. Gustul debordeaza de prospetime si fruct- cu afine, in principal, si coacaze, praf de creta, asadar taninuri care produc salivatie- deci si pofta de mancare. Si aciditatea foarte buna ajuta. Finalul este agreabil cu nuante picante si de fruct dulce-acrisor cum ar fi visina. 

Un vin care, pe langa simpatica prezenta vizuala, face banii- aproximativ 25-27 lei in marele retail. 80-81.

Gabarda 1 (Uno) 2007 Spania

Un blend pe baza de garnacha cu ceva syrah, DO Carinena. Scos pe piata ca vin tanar, de unde 1. Mai aveau in portofoliu si 2, 3&4- usor de presupus ce erau (crianza, reserva, gran reserva) Au trecut niste ani, si din ce zice internetul producatorul- Bodegas Lomablanca- n-a supravietuit crizei. Asadar, acest vin e precum lumina stelei stinse din poezia atat de cunoscuta ca nici nu merita citata, care ajunge abia acum la noi:)

Oricum nu avea cine stie ce traditie, fiind infiintata in 2001, pare-se. Sa ne fie invatatura de minte, asa zice.

De pe contra-eticheta mai aflam ca a fost cules noaptea, ca temperatura de servire recomandata e de 12-14C, si ca e un lot de export catre Mexic. Probabil n-a mai ajuns acolo, din moment i-a fost trimisa unui prieten de alt prieten, din Spania.

Culoarea e rosie-rubinie intensa. Nasul aduce impresii de rugina, pamant, cirese negre si alcool (n-am zis pana acum ca are 14,5%, nu?). Gustul are note de dulceturi, o aciditate inca buna, dar e ca Federer in 2009-2010. Aduce a dulceata de merisoare, si tanini dulci si de treaba- amintind de dulceta de afine. Finalul este lung, dulce-glicerinos, tot a dulceata seamana- as zice, de aceasta data, coacaze rosii cu putin miez de nuca.

Un vin foarte agreabil, cum ar trebui sa fie un tinto joven. Nu cred sa faca mai mult de 4 euro, cu atat mai mult cu cat sunt pe cale de disparitie. Singurul lucru funky e nasul. Daca ar fi fost si acela la inaltime, ar fi fost un alt exemplu de echipa de divizia a-5-a din Spania, care bate in pregatire pe Dinamo.

Judecand fie si dupa acest entry-level, pacat de ei...

82 pct. 

Fabulosul destin al cantaretei Lana del Rey

O fantoma bantuie internetul. Ea se numeste Lana del Rey. In august 2011 un videoclip (primul de jos), realizat aparent de ea insasi, cu imagini montate fie din "arhiva" ei personala, fie de aiurea,  a ajuns in scurt timp la 10 milioane de vizualizari. Astazi are peste 28 de milioane. Al doilea videoclip, produs intr-o maniera asemanatoare, cu o piesa mai buna, zic eu, a venit dupa doua saptamani, parca sa ne confirme ca nu-i o gluma. Muzica este indie, un fusion retro. 

Pe la sfarsitul anului domnisoara Lana del Rey semneaza, "la presiunea publicului", cu marea casa de productie Interscope. La sfarsitul lui 2011 primul videoclip "professional" apare la MTV- Born to die. Pe 30 ianuarie 2012 albumul de debut Born do die a fost lansat si in doua saptamani s-a vandut in aproximativ 1.000.000 de exemplare. Un succes indie, un talent care a emers prin el insusi, fara suportul caselor mari de productie, nu-i asa?

Dar e ceva straniu. Videoclipurile acestea "homemade" sunt prea bine realizate. Muzica asta indie suna prea bine. Suna a studio mare, a ingineri de sunet seriosi, a producatori celebri. Pana si buzele frumoasei domnisoare, cantandu-si muzica suava dar deprimanta, sunt un pic cam mari pentru realitate. Si cauti un pic pe net, si afli ca Lana del Rey nu e la primul album. Inainte de Lana del Rey a existat o fata numita Lizzy Grant care a scos un material numit cu originalitate Lizzy Grant, si care nu a avut niciun succes. A cantat prin cluburi si baruri, dupa cum puteti vedea o mostra aici. Apoi, badabim-badabum- Lana Del Rey youtube senzation. 

Poate e adevarat, poate talentul razbate, poate noaptea tarziu cand nu-si compune muzica melancolica (caci da, pe album apare ca fiind compozitoarea cantecelor pe care le interpreteaza) editeaza si monteaza videoclipuri. De cantat live pare ca stie sa cante (vezi aici), desi alteori pare ca i se intampla ceva.

Totusi muzica si versurile sunt expresive. E bine. Cei de la Interscope au creat o contraparte pentru Lady Gaga (care e tot un produs Interscope). Mai angelica, mai melancolica. 

Pana la urma, ca sa bat seaua, daca rezultatul e bun, ce mai conteaza ingredientele, chinuiala din spatele scenei. Poate unora li se va parea inautentic, dar suna bine. E PR si marketing pana la urma. E una sa vinzi un vin al unei crame mici care are 2 hectare in exploatare si alta sa vinzi acelasi vin ca rezultat al unui producator mare, care in ciuda resurselor importante are si un important deficit de imagine. Nici cu receptarea nu e usor. Acelasi vin, facut de nea Gheorghe pare mai bun decat identicul de la Impex SA.

Iar la noi, precum Interscope in industria muzicii, pentru a emula efectul indie, unii creaza crama mica dinauntrul cramei mari, manevra pentru care, pana la urma, exista o puternica ratiune practica, tehnologic corecta, ca sa zic asa. 

Dar pe langa butoaiele si tancurile diferite, pe langa oenologi diferiti, pe langa materiale diferite, se naste o intrebare: mai exista muzica indie, muzica autentica, de autor, daca e rulata de doua ori pe ora la MTV si in spatele ei sunt baietii cu agenda de telefon cat enciclopedia britanica?
indie#1:

indie#2:

indie "oficial":

Cel mai plantat soi de vita de vie din lume este...

Nu e cel la care va ganditi, decat daca v-ati pus intrebarea anterior si ati gugalit raspunsul. 

In primul rand e dificil de spus deoarece datele sunt incomplete. Sunt multe tari cultivatoare de vita de vie care nu raporteaza aceste date. Ne putem face o idee, doar in mare.

Totusi, gratie autorului cartii Vineyard Handbook, Patrick Fegan, cel care a centralizat date din toata lumea, se pare ca  primul loc cu coronita revine...unui strugure de masa.

Este vorba de Sultanina (sau Thompson, in lumea anglosaxona), un strugure comun (vezi foto), sunt sigur ca il recunoasteti, folosit pe langa consumul proaspat si ca materie prima pentru stafide. Peste 400.000 de hectare. E ceva nu?

Al doilea strugure, folosit si la vin, este...Ia sa vedem cine o fi? Chardonnay, merlot, cabernet, grenache? Nu dragilor! Poate nici n-ati auzit de el, dar este originar din Spania si se numeste Airen- soi alb foarte rezistent la seceta, plantat pe aproximativ 300.000 hectare. N-o sa-l gasiti prea des printre castigatorii marii medalii de aur la Bruxelles, dar e rezistent, da productii mari, constante si vinuri modeste. De fapt, utilitatea sa principala nu este la vin, ci indirect, la productia de brandy, unde soiul e mai putin important. 

Bun si care e soiul de struguri pentru vin numarul 1? Greu de spus:) Dar e in mod cert unul dintre Cabernet sauvignon si Merlot. Fiecare cu aproximativ 290.000 hectare. Urmeaza a doua pereche- Grenache si Tempranillo- cu cate 210.000 hectare si in final versatilul Chardonnay cu 200.000.

Dar luati statistica cu rezerve, cine stie cate sute de mii de hectare cu feteasca neagra se planteaza chiar acum in China, India si alte tari emergente...

Feteasca Neagra 2010 La Cetate, Crama Oprisor

Culoare stralucitoare, rosie rubinie, cu nuante purpurii, culoare atipica prin intensitatea ei redusa. Nas mustos si de prune uscate, cu oarece impresii rustice si cerneloase. Dupa mult aer, capata nuante de dulceturi, caramel, ciocolata si nunte grele, florale. Alcoolul se cam simte in nas (14,6%), dar e un vin foarte tanar, si se poate domoli in timp. 

Gustul este acid, dulceag, cu tonuri de cireasa de ornament (insiropata&confiata), visina, tanini fini, dar prezenti. Apar si tonuri de coacaze si afine rosii. Pe final- prune natur, final lung, cu tonuri dulci de fructe confiate si o usoara astringeta care tempereaza dulceata. 

Are nevoie de mult, mult aer. Treaba cu deschisul dimineata si bautul seara nu-i o gluma, chiar castiga mult prin aerare, si cel mai probabil si printr-o invechire pe termen mediu.

E diferita de maniera traditionala de a privi feteasca neagra, si e interesanta sub acest aspect. Acest vin seamana mai mult cu un pinot sau cu un Cote de Broully, decat cu standardul fetestii merlotizate.

E un vin dificil de evaluat, te poarta intre extreme. Initial pare redus, dar se implineste prin aerare. 43 de lei (in Real) e cam mult pentru ce ofera acum. Poate daca ar fi fost scos pe piata peste 2-3 ani cu cateva fire albe,  sau poate la alta recolta, cine stie...

Daca aveti rabdare: 83 pct.

Merge si-asa: Printesa Covurluiului 2009 SCDVV Bujoru

Un vin ciudat, romanesc, neispravit. Ca si cum imaginea ecvestra, grandioasa, a unui domnitor ar fi redusa comic de o gaura in incaltarile sale. Sau ca portretul unei printese sub a carei luxurianta rochie se intrevad niste oneste si calduroase sosete flausate de lana.

Asa e si acest vin produs de Statiunea de Cercetari din Targu Bujor. Are aerul de gema greu de obtinut, de raritate premiata inaccesibila. Am citit cateva lucruri despre acesta printesa inainte s-o gasesc. Vinul este obtinut printr-o metoda asemanatoare cu tokay, din riesling italian. Are 11,5% alcool, este dulce, DOC-CIB Dealu Bujorului si costa 30 de lei.

Culoarea este galben-aurie, stralucitoare,  fara mare intensitate. Miros: mai bine nu. Aciditatea volatila e evidenta de la deschiderea sticlei, emanand in atmosfera diafanul sau iz de otet. Din fericire, se disipa in 20-30 de minute, lasand in urma un miros de dop si chibrit ars. Acesta din urma provine de la sulfiti, dar poate fi asociat cu larghete categoriei aromatice minerale. Gustul e insa de tot respectul, plin, greu in gura, cu tonalitati de fruct copt- mar, para verde, cu un interesant balans intre dulceata florii de salcam si chiar a florilor de salcam, pe care le mancam  in copilarie si  citricul acelui soi de pere usor astringente, cu coaja verde. Apar si tonuri de corcodusa galbena. Aciditatea e foarte buna face vinul sa para mult mai racoritor si baubil si mult mai putin dulce decat este.

Cu putina atentie sunt convins ca neajunsul aromatic putea fi evitat. Dar am banuiala ca si aici avem de-a face cu o meteahna romaneasca, pentru care avem intotdeauna scuze- de tipul intalatiilor invechite, lipsei de sprijin, etc. 

Si anume: "lasa-o ma, ca merge si-asa".

5 Climates Chenin Blanc Boland Kelder (Africa de Sud)

Mda.
Un vin auriu putin intens cu iluzii verzui. Are nas de limonada, fruct de cactus (ce fapt orice fruct exotic de hypermarket, cules verde, copt artificial pe vapor, cu arome dulci-fetide). Gustul aduce a lamaie, mar, prune galbene, iar finalul e vegetal, dulce amarui ca o coaja de lamaie rasa cu zahar, cum tineau bunicile in camara.
Aciditatea e din alt film. Baubil, nu zic nu, dar la 7 lei, nu 20.
70 pct, mai mult pentru ca desi comun si cam lipsit de corp, e totusi un vin curat.

ps: foto de alaturi arata un alt sortiment, dar nu va faceti griji, vinul de care tocmai v-am vorbit arata la fel, cu mentiunea ca in loc de "sauvignon blanc" scrie "chenin blanc".

Chardonnay Sole 2011 Cramele Recas

Noua intrupare a chardonnay-ului Sole de la Recas vine cu multe promisiuni, legate in principal de calitatea strugurilor din 2011. Are 14% alcool, este "single vineyard"- Dealul Tiganului, adica produs pe un singur plai viticol. De dragul limbii romane n-ar fi rau ca macar pe contraeticheta sa apara aceasta mentiune in limba de stat, ca sa zic asa. Vinul alunga insa umbrele carcotelii.

Culoarea este galbuie cu vagi nuante verzui. Mirosul este schimbator in timp. Sunt sesizabile arome clare de pepene galben, puternice impresii florale, mosc, mar parfumat, mango si indicii minerale de cremene. Gustul este untos, plin, vanilat, amintind de mar bot-de-iepure foarte copt, mancat in decembrie, atunci cand ti se topeste in gura pulpa fructului, sfaramandu-se, cu tonuri tonice, usor amarui, de gutuie, grapefruit si coaja de para, care asigura un final intens si presistent dulce-amarui si chiar o usoara, neobisnuita si interesanta astringenta. Baricarea e optima si confirma impresia de vin elegant, parca mai potrivit de unul singur decat la masa. 

87 pct. 40-50 lei. Quality stuff.

O Gran Reserva de 25 de lei şi înfricoşătoarea şi nemaiînchipuita aventură a morilor de vânt

Avem in fata un exemplar din Don Quijote, sa zicem editia 1987, Biblioteca pentru toti, traducere de Edgar Papu si Ion Frunzetti. Si deschidem la pagina 82, capitolul VIII, unde citim urmatoarele:

@nationalgeographic.com

" -Norocul ne călăuzeşte paşii mai bine decât ne-am putea-o noi dori, căci ai în faţă, prietene Sancho Panza, o privelişte care ne descoperă treizeci şi mai bine de uriaşi, nemăsurat de mari, cu care am de gând să mă lupt şi să le fac la toţi de petrecanie.

-Ce uriaşi? zise Sancho Panza.

-Aceştea pe care-i vezi, răspunse stăpânul său, aceştea cu braţe cât toate zilele, că sunt unii la care măsoară cât două leghe.

-Ia seama, luminăţia-ta, i-o întoarse Sancho Panza, că ăştia care se văd aicea nu-s uriaşi, ci mori de vânt, iar aripile, care, învârtite de vânt, mişcă pietrele morii.

-Se vede cât de colo, răspunse Don Quijote, că nu prea eşti citit când e vorba de aventuri cavalereşti; sunt uriaşi, şi dacă ţi-e frică de ei, ştergi-o de aici şi pune-te pe rugăciuni, cât timp m-oi încleşta eu cu ei în luptă crâncenă şi de fel dreaptă"

E desigur o parte din arhicunoscutul pasaj al luptei cu morile de vant. Ce legatura are insa cu vinul? 

Nu e nicio ironie, parol! Sa va explic. Acest vin (Vina Albali Gran Reserva 2004) produs de Felix Solis, vine din miezul Spaniei, din comunitatea Castilia-La Mancha, din podgoria Valdepenas, din jurul orasului omonim. Numele inseamna, intr-o traducere aproximativa, "valea pietrelor", deci va dati seama de aspectul arealului, etc. In regiune, pe langa vin, pot fi admirate si ilustrele mori de vant pe care eroul lui Cervantes le-a confundat cu uriasii amenintatori.

Sunt in Kaufland si privesc aceasta sticla pe care scrie Gran Reserva si care costa 25 de lei, pret la care poti cumpara vinuri rosii romanesti tinere si decente, gen Byzantium de la Halewood, Cocosul de la Recas, si altele, desigur. Nu exista vin romanesc in acest pret, de genul Gran Reserva. Fac o paranteza ca sa explic. Gran Reserva inseamna mai peste tot in Spania (sunt mici diferente, dar nu intram in amanunte) minim 2 ani in baric si 3 in crama. Asadar, cand e scos pe piata vinul e deja matur. La noi exista doar Cabernetul Soare de la Vinarte, care e lansat dupa 5 ani de invechire, dar si la 80-100 lei. Poate gresesc, dar alt exemplu nu-mi vine in minte. 

Asa, ce sa zic, in Spania am vazut reserva si la 1,7 euro, deci nu pretul m-a surprins, dar nici nu m-a incurajat. L-am cumparat mai mult din cauza lui Cervantes.
La Mancha. Si n-am putut sa nu ma gandesc ca fie numai ideea ca poate exista o gran reserva de 25 de lei, in Romania, fata de ce ofera producatorii autohtoni in acest pret, e ca si cum ai vedea uriasi acolo unde se invart linistite paletele morilor de vant.

Acasa am lasat-o cateva zile, uitandu-ma din cand in cand la ea, cu oarecare teama, pana intr-o seara cand am simtit coastele Rosinantei in calcaie. 

Dopul e destul de lung, treaba incurajatoare de obicei, culoarea e rosie-rubinie stralucitoare cu inflexiuni de teracota. Duc paharul la nas si ma lovesc tonuri calde de baton cu rom si vanilie, visine din visinata si sapun de casa. Nimic extraordinar, dar nimic rau, de asemenea. Gustul aduce impresii inca vivace de fruct- prune si coacaze, cu aciditate mare, usor cam subtiat (a se citi: de baut acum), si tanin spart, de granulatie mica, ca nisipul de pe o paja salbatica, cu bucati de scoica prin el. Nu stiu de ce, dar taninii/taninurile mi s-au infatisat intotdeauna ca niste materiale de constructie, un soi de pietris, nisip, material de umplutura, in functie de calitatea vinului si vechime. Fiecare cu imaginarul si nebunia lui donquijoteasca, imi inchipui. Finalul este decent ca lungime si lasa in urma miez de nuca, stafide si picanterii de vin matur. Alcoolul (13%) este bine integrat. Ca sa strivesc corola de minuni a lumii, as zice ca e un vin de 82-84 pct. 82 daca va place vinul pe fruct, 84 daca va place mai grizonat. Asa ca hai sa zicem un definitiv 83. Of, sa uit, nu alta: e un cencibel, cum se numeste tempranillo prin partile acelea.

Pana la urma, face indubitabil banii, si pare o gran reserva de consum curent, daca se poate spune asa ceva.  Mai merge 2-3 ani sigur, dupa care incet-incet aciditatea mare va prelua fraiele si va dezechilibra vinul.  

Asa ca iata, dragilor, ca omul din la Mancha a avut dreptate: uriasii raman uriasi, doar ca un vrajitor malefic i-a transformat in biete mori de vant, ca sa ne lipseasca pe noi de gloria rapunerii lor. Asa ca macar in domeniul vinului va pot spune ca pentru 25 de lei puteti da nas in nas fie cu un urias pitic, fie cu un pitic urias, depinde de perspectiva si propria patologie oenologica si culturala.

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

Din acesta parte de tara avem trei marturii despre anul 2011.  Acestea sunt diverse, atat in continut cat si forma, si arata interesanta diversitate a acestei regiuni vinicole, dar si a producatorilor din regiune. Asa cum au venit, tot asa vi le dau si voua.

Crama Oprisor (aka Carl Reh Winery). (Oprisor, Plaiurile Drancei, Dealurile Olteniei). Informatiile ne-au parvenit de la d-l Gabriel Roceanu, Director General. Sunt destul de detaliate. Puteti sa le folositi la lucrarea de licenta, nicio problema:)

" 1. Consideratii Generale

a)Pozitive

a. In Oprisor, Sezonul 2011 poate fi considerat favorabil productiei de struguri de calitate pentru vin

b. Ninsori abundente in 14 Ianuarie si 3 Martie, cu acumulare de zapada, care a generat, implicit, rezerva suficienta de apa in sol pentru perioada de inmuguririe si preflorala. 

c. Primavara racoroasa, cu temperaturi usor sub media perioadei, care a intarziat inmugurirea cu cca 7-10 zile, fara insa a influneta procesul fenologic al plantelor. Precipitatii constante si la intervale regulate, alternate cu zile insorite, fara vanturi puternice.

d. Inceput de vara calduros, cu inflorirea Chardonnay-ului in 4Iunie, cu 5 zile mai tarziu decat in 2010. 

e. Iunie si Iulie generoase in soare, cu precipitatii regulate, fara grindina sau ploi torentiale masive, care sa determine exces de umiditate sau eroziuni. Ploile au alternat cu zile uscate si vant domol, ajutand la aerisirea viei si eliberarea umditatii din zona fructifera.

f. In sezonul primavara-vara s-au monitorizat aprox 1250 ore de insolatie la nivelul masei foliare. 

g. Plantele s-au dezvoltat echilibrat, cu lastari verzi, sanatosi, vigurosi, si ciorchini constant distribuiti pe coardele roditoare. 

h. La 28Julie a fost ultima ploaie semnificativa a sezonului (26mm), urmata de o perioada de seceta totala pana pe 15Octombrie. 

i. Inceputul coacerii a fost in jurul datei de 6August, primele acumulari semnificative de zahar fiind dupa 10August (in fctie de fiecare soi in particular)

b) Negative

j. Datorita secetei prelungite, dupa 30zile, rezerva de apa din sol a inceput sa se epuizeze, astfel, plantele si-au adaptat metabolismul, intensificand ritmul de maturare si coacere al fructului.

k. Comparativ cu evaluarea productiei in 31 Julie, greutatea per ciorchine la momentul recoltarii a scazut in medie cu cca 20grame.

l. Campania 2011 a fost complet uscata, fara precipitatii. Favorabila calitatii strugurilor, dezavantajoasa la volumele de must obtinute, precum si la procesul tehnologic zilnic de recoltare. 

m. Comparativ cu 2010 :

i. 2010 recolta a inceput pe 01Sept si s-a finalizat pe 02Nov

ii. 2011 recolta a inceput pe 05Sept si s-a finalizat pe 08Oct 

iii. 2010 s-au recoltat in medie 20-25Tone /zi

iv. 2011 s-au recoltat in medie 60-85Tone/zi

v. 2010 a permis organizarea recoltarii si procesarii unui singur soi/zi

vi. 2011 a fost nevoie de organizare pentru recoltare si procesare a 2-3 soiuri/zi

Concluzie : 

Campania de vinificatie 2011 a fost mai buna din punct de vedere calitativ decat 2010, dar mai slaba cantitativ decat 2010, ceea ce poate genera anumite dezechilibre cu repercursiuni in costuri si in bugetul de volume alocate pentru fiecare categorie de vinuri (segmente/paliere)

2. Consideratii Individuale / Soi

- SAUVIGNON BLANC – 22ha 

o Cules intre 05Sept – 14Sept ; 

o productie medie/ha = 6250kg ; Estimare la 01Aug = 7500kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru vinurile Premium

o 9200kg/ha ptr entry-level ; 4100kg/ha pentru Premium

o Nivel zahar in must – intre 217 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,0 si 5,3

o Calitate buna a mustului, superioara celui obtinut in 2010, arome tipice, floral, citric, echilibrat. Rezultat datorat temperaturilor optime, insolatiei constante precum si managementului masei foliare dupa inceputul coacerii (desfruzit in zona fructului pe latura Estica si protectia lastarilor pe Vest)

- PINOT GRIGIO – 60ha

o Cules intre 06Sept – 06Oct ;

o Vin destinat in proportie de 95% pietelor west-Europene, unde PinotGrigio-dry este foarte apreciat, avand trendul crescator, comparativ cu alte soiuri albe de notorietate.

o productie medie/ha = 9100kg ; Estimare la 01Aug = 10500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual  40% / 60%; numai 5ha selectionate pentru piata Rom = partener de cupaj ptr vinurile Premium (6200kg/ha)

o Nivel zahar in must – intre 215 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,64 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,2 si 4,8

o Calitate foarte buna in must, similara cu 2010, tipicitate deplina PinotGrigio, aciditate buna, fructozitate, corp, persistenta. 

- CHARDONNAY – 25ha

o Cules intre 09Sept-12Sept ;

o Productie medie/ha = 4750kg ; Estimare la 01Aug = 5500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 10% destinatie partener cupaj vinuri entry ; 90% ptr Premium.

o Nivel zahar in must – intre 225 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,2 – 14,4 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,3 si 6,3

o Calitate excelenta in must, tipic CH, onctuos, catifelat, banana, ananas, corp.

- TAMAIOASA ROMANEASCA – 2,5ha

o Cules intre 16Sept-17Sept ;

o Productie medie/ha = 6450kg ; Estimare la 01Aug = 5300kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; destinate ptr vinuri Premium.

o Nivel zahar in must – 231 gr/Litru (potential alc : 13,58 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,2

o Calitate buna in must, cu potential, se simte tineretea (plantatie 2007 si 2009); arome personale Tamaiosa, floral, fagure, miere, echilibrat, moale

- RHEIN RIESLING – 3,5ha

o Cules pe 26Sept ;

o Prima recolta (plantatie 2009)

o Productie /ha = 8100kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 210 gr/Litru (potential alc : 12,35 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 6,6

o Calitate buna in must, echilibrat in arome primare si secundare, citric, elegant, crispy. Inca foarte tinara plantatia, acomodare buna ptr podisul Oltenesc.

- ZINFANDEL – 1ha

o Cules pe 04Oct ; 

o Productie /ha = 6300kg ; Estimare la 01Aug = 6500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,12 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 7,0

o Calitate foarte buna in must, prospetime, echilibru, consistent, arome discrete de flori de camp, grapefruit.

- PINOT NOIR – 21ha

o Cules intre 12Sept - 22Sept ; 

o productie medie/ha = 7600kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 13% / 87%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8200kg/ha ptr entry-level si 4600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 223 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,11 – 14,41%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 7,2 si 5,4

o Calitate foarte buna a mustului, concetrare de antociani in pielita, intensitate in culoare, extract, fructos, catifelat, personalitate distincta a Pinot Noir, tanini copti, bine asezate toate componentele de arome, gust, structura. 

- MERLOT – 45ha

o Cules intre 13Sept – 30Sept ; 

o productie medie/ha = 8900kg ; Estimare la 01Aug = 9300kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 50% / 50%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (9500kg/ha ptr entry-level si 5800kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 217 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,2 si 5,1

o Calitate foarte buna a mustului, complex, elegant, floral, aromele primare si secundare bine integrate, samburii copti, tanini moi. Potential pentru maturare.

- DORNFELDER – 1ha

o Cules pe 17Sept ;

o Productie /ha = 8500kg ; Estimare la 01Aug = 8800kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,11 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 4,3

o Calitate excelenta in must, puternic in culoare rosu-violaceu, tanini foarte discreti, intens floral + fructe rosii. Atipic fata de Dornfelderul din Germania si Austria. Terroir-ul Oprisor determina o concetrare f puternica in compusi de arome, altfel decat in plantatiile “mentinatorului”, avand in vedere ca productia uzuala a acestui soi in Germania este de 20-25To/ha. Partener excellent in cupaje Premium.

- FETEASCA NEAGRA – 30ha

o Cules intre 17Sept - 26Sept ; 

o productie medie/ha = 7100kg ; Estimare la 01Aug = 7300kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100% din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8300kg/ha ptr entry-level si 5600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 216 si 242 gr/Litru (potential alc : 12,7 – 14,23%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,25

o Calitate buna a mustului, moale, bogat in arome, prietenos, tanini copti, pielita deplin maturata care a permis extractul de culoare in 6-8 zile de macerare-fermentare.

- CABERNET SAUVIGNON – 37ha

o Cules intre 26Sept – 08Oct ; 

o productie medie/ha = 7300kg ; Estimare la 01Aug = 7800kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 43% / 57%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8600kg/ha ptr entry-level si 5400kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 230 si 250 gr/Litru (potential alc : 13,5 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,4 si 4,00

o Calitate excelenta a mustului, puternic, tipic CabSauv, generos, plin, corpolent, tanini moi, floral, condimentat, culoare rosu sangeriu intens.

- SHIRAZ – 5,8ha

o Cules intre 17Sept – 30Sept ; 

o productie /ha = 7500kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare manual 100% (s-a facut o preselectie in Iunie, prin reducerea fructului la max 12ciorchini/planta)

o Nivel zahar in must – intre 212 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,47 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,3

o Calitate excelenta a mustului, superioara fata de recolta 2010, datorita insolatiei constante si maturarii depline a simburilor si pielitei. Arome purernic condimentate, ciocolata,cafea ; culoare tipica Shiraz, armonios; promitator ptr maturare.

Struguri achizitonati de la producatori si procesati la Crama Oprisor :

- Muscat Otonel

- Feteasca regala

o Struguri sanatosi, curati, copti la maturitate, cu arome tipice ale soiului, dupa macerare la rece 5-10 ore, a rezultat un must elegant, floral, potrivit vinurilor tinere, lejere dar bine structurate, cu echilibru aciditate-zahar-alcool."

Putem observa  ca 2011 e considerat mai bun calitativ si mai slab cantitativ decat 2010. Apoi ca desi anul in sine a fost favorabil mai tuturor varietatilor par a se desprinde in castigatoare chardonnay-ul la albe,  cabernetul sauvignon si shiraz-ul la vinuri rosii. 

De la Agricola Stribey  (podgoria Dragasani) ne-a parvenit urmatorul raport, de la d-na Raluca Bauer:

"Un an normal, spre dificil [s.n.]. Seceta in stagii importante ale coacerii, 8 saptamani fara ploaie, care a condus la o coacere neuniforma. Selectia la recolta a fost absolut necesara. Seceta a condus si la un nivel ridicat de zahar = vinuri cu alcool mai ridicat. A fost un an mai dificil pentru soiurile care se coc mai tarziu.

Cantitativ, o recolta mai mica - aprox 2/3 dintr-o recolta normala".

Vinarte (plantatii in Samburesti si in SV, langa Dunare). De aici avem informatii de la d-l  Iustin Urucu, inginer oenolog.

"Referitor la recolta 2011, anul agricol a debutat bine pentru vita de vie prin temperaturile normale din timpul iernii dar si prin cantitatile de precipitatii din perioada iarna - primavara. pantele au avut cresteri echilibrate ale suprafetei foliare si au putut sustine productia de struguri din punct de vedere calitativ.

Vara a debutat cu precipitatii reduse si s-a incheiat pe un fond de seceta prelungita pana la sfarsitul toamnei, in acest interval de crestere si acumulare a strugurilor au aparut avantaje pentru unele soiuri dar si dezavantaje pentru altele de mentionat  ca pentru soiurile cu o maturitate preoce am fost nevoiti sa demaram recoltatul cu cca. 10 zile mai devreme decat in anii obisnuiti si de aici o serie de mici nesincronizari cu furnizorii de produse oenologice, etc.

Cu toate acestea campania de vinificatie a decurs in conditii bune si s-au obtinut vinuri bune si foarte bune, la soiurile albe avem nu plus de structura a vinurilor dar care este bine contrabalansata de aciditatea conservata prin demararea recoltei anticipat, lucruri bune pentru unii sau mai putin placulte pentru altii."

La vinurile obtinute din varietati albe ar trebui sa stam cu ochii pe Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Rktiteli (o noutate, interesant!). 

La soiurile rosii se pare insa ca rezultatele sunt extraordinare, si ca vinurile din Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani si Novac (alta noutate!) sunt in 2011 la un nivel superior anilor trecuti. 

"In concluzie", ne-a spus Iustin Urucu,  "nu a fost un an usor, dar se intrevad cateva vinuri de exceptie".

Ca sa rezumam ce am aflat, as zice ca aici, in Oltenia, vremea a fost la fel de capricioasa si schimbatoare precum locuitorii, dar se pare ca mari vinuri pot aparea in acest an.

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.