Recunosc am o slabiciune pentru vinurile mici. In acelasi timp nu mai pot sa beau vinuri prostute. Am putut odata, Doamne-ajuta, dar acum nu mai pot. Mai ramane sa ma las de cumparat astfel de vinuri, dar cred ca dezvolt o patologie interesanta si periculoasa, de turist profesionist. Unora li se va parea ciudat, dar sunt convins ca sunt 1-2 acolo care inteleg. Gustul evolueaza si vinuri care mi se pareau bune acum cativa ani, azi stau la limita acceptabilului.
Sa ne intelegem, vinul mic nu este vinul prost. Este insa sticla care poate fi desfacuta cu usurinta (adica nu-i sticla care moare in dulap pentru ca nu ai gasit inca momentul potrivit), nu e ceva pentru ocazii speciale, nu necesita ritualuri savante si nu costa o avere. E vinul de consum curent, cum se spune. Insa, cand ai incercat mii de vinuri, vinul de consum curent nu e cel de la vinarie, semibotezat, sau "premiatul" de aiurea. Asta a facut atipica piata romaneasca din consumator: l-a facut sa considere orice vin vai de mama lui "de consum curent". Pentru ca vinul care e bun se bea numai la ocazii speciale. Dar am omorat pe cineva ca sa patim asa ceva? Suntem condamnati la o viata de vin de buturuga, cu una doua iesiri pe an din acest gregar univers?
Pentru mine, ca sa dau doua exemple, de consum curent ar fi un Cote du Rhone, pentru cine mai serioase sau un cine mai serios, sau un Beaujolais Cru pentru vorba lunga.
Azi despre un exemplu din cele din urma. Sigur ca sunt si Village bune, dar am remarcat o diferenta notabila intre village si Cru. Pe langa faptul ca producatorii din zona au o apetenta pentru agricultura organica sau macar rationala si sustenabila.
Pretul unui Cru este evident mai mare decat al unui nouveau, al unui AOC generic (pe care nu-l recomand) sau al unui Village. Cum majoritatea producatorilor detin proprietati in mai multe Cru-uri, e usor de inteles ca vinurile Village se fac din struguri care nu s-au calificat, ca sa zic asa, pentru clasa superioara. Uneori diferenta nu e mare. Vorbind de producatori respectabili e o diferenta de 2-3 euro, deci nu e de speriat. Un Cote de Broully, un Morgon sau iata Julienas din portofoliul unui Brun, Lapierre, Debouef, Lapalu sau Drouhin costa intre 8 si 15 euro. Sunt si Cuvee-uri care bat 20 de euro, dar n-am ajuns inca acolo, si nici n-am de gand sa ajung prea curand. Totusi sunt vinuri mici, cum spuneam. Dar extrem de fructate, acide si delicioase, vinuri bune la masa sau la vorba lunga. Unele au si potential de invechire, si tare as fi curios sa incerc unul de la inceputul anilor 90 sau chiar din deceniul 8. Si pe acest Julienas s-a pariat ca poate fi pastrat numai putin de 9 ani!
Am incercat acest vin mic impreuna cu Ciprian, si trebuie sa zic ca, desi a fost in nota asteptata de la un beaujolais, au fost cateva treburi mai altfel. Culoarea e mai inchisa, nu e un ghiurghiuliu sau un pinot, ci mai degraba un cabernet light, stralucitor. Apoi, e atat de juvenil ca face face spuma! Desi nu e tocmai de ieri. Pe sticla si pahar raman reziduuri, treaba nu tocmai caracteristica acestor vinuri. Da' indiciile acelui potential pana in 2019 trebuie sa fi reiesit de undeva, nu? Nasul e rezervat, nu ne bombardeaza cu arome de violete si fructe rosii, ci denota mai degraba vinozitate cu indicii minerale, si doar o magma rezervata de fructe rosii si piper. In gura e serios si compact, cu zestre dulce de fructe rosii (zmeura, cirese) si un iz mineral indecidibil, dar prezent, cu final vinos, tot extra condimentat. E nitel diferit de ce asteptam, dar denota o baubilitate extraordinara si se subtitreaza simplu prin cel mai bun "rustic" posibil. 84 pct, ca sa ne intelegem: vinul nu are defecte, nu are baric sau aciditate iesita din corp sau alte minuni, doar ca e relativ unidimensional. Cred ca a costat vreo 10 euro, daca nu mai putin.
3 comentarii:
Poate fi lunga discutia despre vinurile de consum curent. Imi propusesem la un moment dat sa iau o pauza de la vinuri romanesti in general, dar exista o tentatie care se accentueaza in timp, vazand cat de multe apar..si se tot inmultesc. Sa fiu eu mai smecher si sa-i las pe altii sa incerce primii e iar o capcana. Daca si ei hotarasc sa faca acelasi lucru, de unde mai aflu care cum e? Dar sustin in continuare un boicot macar de vreo 2 luni impotriva raportului calitate pret autohton. Zicea un "invatat" zilele trecute ca bloggerii care scriu despre vinurile din supermarket sunt slabi/prosti..etc. Dar cred ca despre astea vrea consumatorul sa afle cate ceva, in loc de vinuri la care poate nu va avea acces niciodata in mod normal.
George, e chiar binisor sub 10 euro, 7,90 mai exact :) Fara transport, normal.
Mihai, prea suna a cruciada ce ai spus mai sus. Bloggerii pot scrie despre orice vin doresc, consumatorul poate sa afle despre ce vin doreste, surse exista. Pana la urma, eu nu-mi dau banii pentru a implini asteptarile altora ci pentru a-mi satisface propriile dorinte.
@Berbecutio, Ciprian, asa-i nimeni n-ar trebui sa scrie despre vinurile din marile magazine. De fapt, n-ar trebui sa le cumpere nimeni, nu? Treburile astea le spun cei care au interese majoritare pe alte canale de distributie. Iaodi, lumea vinului e prea mare ca sa ramai prizonier in Romania. E ok sa iei contact periodic cu piata, sa vezi ce mai apare, dar sa cheltui milioane pe luna si sa mai fii si nemultumit e cam prosteste. Si da, fiecare e liber sa faca ce vrea, sa puna ce pret vrea. Iar eu sunt liber sa-mi dau cu parerea dupa asta. Ca de-aia am murit la revolutie:)
Trimiteți un comentariu