Alti doi colegi de vinosfera (Mihai si Ciprian) au scris de curand despre acest vin produs dupa principii ecologice si biodinamice de Crama Delta Dunarii, la Somova (DOC Sarica Neculitel), jud. Tulcea. Eu unul am gustat vinul cu cateva luni in urma, cand a fost listat la magazinul Le Marche, din urbea natala. A fost un "flashtasting sip&spit" asa ca mi-am promis o revedere pe indelete. Intre timp am cumparat feteasca regala din aceeasi gama.
Pana la urma trei evenimente au coincis, anume o conversatie cu Roberto Di Filippo, investitorul italian de la Somova, entuziasmul lui Mihai, dar si de faptul ca pe noi astia de la o aruncatura de bat peste fluviu ne costa 25 de lei distractia, nu 35 ca la Cluj, si mi-am zis sa vad o data pentru totdeauna ce si cum, mai ales ca sunt instanta ultima! Fata de mine insumi, desigur, ca doar n-am luat-o razna.
Pana la urma trei evenimente au coincis, anume o conversatie cu Roberto Di Filippo, investitorul italian de la Somova, entuziasmul lui Mihai, dar si de faptul ca pe noi astia de la o aruncatura de bat peste fluviu ne costa 25 de lei distractia, nu 35 ca la Cluj, si mi-am zis sa vad o data pentru totdeauna ce si cum, mai ales ca sunt instanta ultima! Fata de mine insumi, desigur, ca doar n-am luat-o razna.
Acuma, citind notele de degustare ale celor doi amici si comparandu-le cu impresiile mele de ieri seara, remarc niste discrepante, dar si niste opinii comune.
 |
| credit foto: vinuldincluj.ro |
In primul rand, si acum vorbesc din proprie experienta senzoriala si descriptiva, babeasca ar trebui sa dea un vin rubiniu cu aciditate neobisnuit de mare pentru un vin rosu. Sigur, pana la urma culoarea e data si de lungimea maceratiei, asa ca n-am fost chiar bulversat de culoare intensa, opaca, rosie-rubinie cu tente purpurii. Nasul e un mix de tipicitate cu tuse pamantoase, rustice, tuse florale (violete), chair vegetale (amintind de pielita strugurelui foarte copt), dar si un iz de porumb dulce din conserva, cirese si prune. Gustul in schimb aduce o catifelare bulversanta pentru asteptarile mele. Si o moliciune care imparte lumea in doua. Unii ar putea spune ca are carente la capitolul aciditate (desi dupa mine nu e asa, ci doar e integrata altfel), altii ca aduce cu un amarone (dupa cum spunea autorul licorii). Alcoolul are un nivel potrivit, chiar ridicat dupa asteptarile canonului de la acest soi- 13,5%, si e bine malaxat in senzatia pastoasa pe care o lasa vinul. In gura notele din nas se regasesc bine merci, gliceric, iar caracterul tonic, atat cat exista, e reprezentat de niste tuse picante, piperate, care se simt doar daca retii vinul cateva secunde in gura. Daca esti un bautor avid, sa fii sanatos!
In partea senzatia glicerinoasa si de moliciune fructata a vinului e data de viile vechi si de faptul ca in 2011 strugurii au atins un nivel al zaharurilor foarte mare (tot treburi aflate de la sursa), iar supracoacerea se pare ca s-a rasfrant gustativ in acest mod, sub forma unei densitati lenese. Sa mai zic ca eu l-am preferat ceva mai rece.
In concluzie, mi s-a parut o experienta interesanta, vinul are personalitate si acel ceva al lui care nu e prea intalnit la vinuri din aceasta gama de pret. Tocmai de aceea e greu de punctat.
2 comentarii:
cu un mic amnedament in cazul meu: l-am incercat la terasa, in aer liber si dintr-o sticla deja desfacuta cine stie de cat timp :)
Da, si mie mi-a lasat alta impresie la sticla.
Trimiteți un comentariu