Despre cum mi-a facut Bucurestiul un lapdance si cum m-am consolat acasa cu un Merlot de Minis si un film bun

 Stau pe locul din spate al unei lungi masini germane. Port un costum negru si camasa alba.  In masina, pe langa soferul imbracat si el la costum, un CEO si un MD. Am plecat din Galati la 7, am ajuns undeva pe Spai, aproape de statia de metrou Mihai Bravu, la 10 si ceva, am avut o intalnire de afaceri cu unul dintre cei mai de succes avocati din Romania si acum ne taram, vineri la ora 13, printr-un Bucuresti paralizat de  o mica ploaie care a inundat pasajul Unirii, cauzand diluvii apocaliptice de masini pe rutele ocolitoare.  “This is a town built for cars. People just  live around them” constata omul din fata mea cu intelepciune corporatista. Dupa o ora si trei sferturi,  pe care am umplut-o cu diverse explicatii ale faptului ca Bucurestiul  pare amplasat in mijlocul lui nicaieri, fara o utilitate vizibila, am ajuns la aeroport de unde unul dintre pasageri va pleca intr-o tara mai ploioasa.  Si retur spre sudul extrem al Moldovei. Odata cu asta se pierd in urma, incet, prin campuri monotone,  semnele vizibile ale ariei metropolitane, in spatiu si sunet.

 In concluzie, am pasit pe scumpul asfalt al Bucurestiului aproximativ 5 metri. In rest, m-am cuibarit in carapacea de metal ca un melc sperios in calea unei curse hipice. Fara vizite la prieteni de mult amagiti cu promisiunea revederii, “data viitoare cand ajung in Bucuresti”, fara teatre si librarii, fara vizite la magazinele si restaurantele care m-au invitat de atatea ori sa le calc pragul, din prietenie sau din convenienta. Raiul chefurilor si al vinului bun si abundent, aproape si inaccesibil, la cativa centimetri, separat iremediabil de un geam securizat. Un soi de "you can look, but you cannot touch".

 Am ajuns acasa si dupa inchiderea editiei m-am consolat cu un pahar de Merlot 2007 de la Wine Princess, vin comun prin hypermarketurile patriei.  Este un vin foarte interesant, la fel de amagitor si iluzoriu, precum delegatiile mele in Bucuresti. Are nevoie de mult timp pentru a se exprima optim, ca un actor debutant paralizat de trac, si cand o face, presupunand ca n-am plecat inca dezamagiti din sala, te intriga cu contradictiile sale schimbatoare de la scena la scena, pare cand ferm, cand delicat, vorbeste cu un ton cand exuberant si puber, cand  parintesc, educativ, despre vinul facut pentru sine, fara pozitionare, fara segment de piata targetat, si alte boli periculoase ale vitei de vie.. Aromatic si gustativ e un merlot pur sange, cu toate bunele si comunele sale. Nu insist, exista Wikipedia. Dar pentru 25 de lei a fost o calatorie surprinzator de animata.

87p.

PS: Ca veni vorba de limuzine, corporatii si vinuri dificile, faceti un efort si vizionati ultimul film al lui David Cronenberg, Cosmopolis, dupa un roman de Don De Lillo, in care prosperul broker ("asset manager"), interpretat surprinzator de bine de Robert Pattinson, isi traieste viata intr-o bine dotata carapace protectoare anti-real. Atentie insa, e un talking-movie,  in care trama tasneste din dialog, nu din ag-ul lui Arnold.