Exista doua metode evaluare a vinului: analitica si senzoriala (hedonista). In vreme ce prima incearca o categorisire dupa o criticabila trecere in revista a calitatilor organoleptice, a doua incearca doar o clasificare sumara a placerii resimtite de degustator, chestiune inefabila si imposibil de criticat, tinand exclusiv de placerea resimtita de un anumit individ, la un moment dat. Deci rezumand, fie te stradui sa intelegi resorturile interne ale unui vin si sa-l evaluezi supunandu-te criticii celorlalti, fie apreciezi impactul hedonic pe care licoarea il are asupra ta, care e un lucru intim, poate irepetabil.
Din punctul de vedere al capacitatii de judecata estetica ne gasim in fata unei distinctii principiale. Intr-un caz avem de a face cu o judecata de valoare, pe cand in al doilea cu o judecata de gust. Distinctia poate fi tradusa simplu: daca judecata de gust are un suport subiectiv, fara a-i lipsi total structurile sau valorile rationale, judecata de valoare, in schimb, denota o rigoare mai mare si un plus de obiectivitate. Judecata de valoare presupune clasificarea si ierarhizarea obiectului supus judecatii.
Ei bine, cred ca cei care considera ca despre un vin ar trebui sa se spuna doar imi place sau nu-mi place, fie dau dovada de naivitate, fie de putina ipocrizie. Spui "eu nu ierarhizez vinul" de ca si cum l-ai cita pe Blaga si corola de minuni a lui. Dar chiar daca nu dai puncte, sau chiar daca nu utilizezi alte forme de rating, cand iti vine in minte (sau scrii) o descriere organoleptica de 7000 de semne a vinului pe care tocmai il bei, mi se pare ca tocmai ai ierarhizat vinul. Ca ii dai "88 puncte" sau "foarte bun" sau nimic, nu mai e important pentru discutia noastra.
N-am scris acestea ca sa intep pe cineva, ci ca sa lamurim notiunile. Lumea celor care scriu despre vin nu se imparte intre poetii cuprinsi de spiritul lui Bachus si odiosii care stau si diseca vinul ca pe o broasca, lipsiti in proces de orice placere.
Eu unul n-as vrea sa fiu in vreuna din atare categorii.
Eu unul n-as vrea sa fiu in vreuna din atare categorii.
14 comentarii:
Mi se pare ablsolut corect: o scala de valoare trebuie sa existe. Ca este impartita in unitati sau jumatati de unitati sau este mai larga (cum de ex imi dau eu cu parerea)asta tine de cat de mult vrea fiecare sa insiste cu "disectia" respectiva si cat de confortabil este, din punct de vedere al convingerilor proprii despre vin, cu aceasta.
Eu practic nu discut utilitatea scalei care este evidenta, ci mai degraba finetea si alcatuirea acesteia.
Dupa ce am citit ieri in cartea lui Parker ce frumos prezinta el scala proprie mai ca m-a convins..piei drace!
Exista si o alta problema cu scalele astea cu puncte: referinta este diferita de la una la alta, unii folosesc Parker, altii OIV (vezi strugurele de aur ?!?!), altii dau puncte fara o referinta clara...
Si prin afara desi multi noteaza vinurile cu puncte sistemele de notare difera flagrant, ca referinta si intervale de calitate. E ciudat cum un lucru relativ simplu ca o cifra poate fi atat de variabil...
Vorbeste Dan despre Parker parca ala ar fi un mucea, mai jos de degetul sau mic, un fraier care ar avea extrem de multe de invatat, mai ales de la el.
Pot sa te ating data viitoare?
"judecata de valoare, in schimb, denota o rigoare mai mare si un plus de obiectivitate" - in niciun caz, cel putin nu la modul general. Modalitatea de realizare a clasificarii si ierarhizarii poate fi supusa greselii. Unde greseala poate insemna multe lucruri - de la inconstanta in criterii pana la banala influenta a starii de spirit a evaluatorului asupra rezultatului evaluarii.
Eu nu dau puncte fiindca mi-am dat seama ca nu pot gasi niste criterii de evaluare in care sa cred. :) Si fiindca mi se pare obositor si inutil sa categorisesc atat de precis. Insa in mod sigur compar vinurile intre ele, imi exprim (ne)satisfactia si incerc macar sa dau indicii despre gradul de placere pe care mi l-a produs un vin. De obicei nu reusesc. :)
Cat despre punctarea vinurilor (de catre cei care se pricep cu adevarat) - e, ca de obicei, o chestie cu doua taisuri. Poate fi si foarte utila (cred ca e destul de clar de ce) dar si foarte nociva. Nociva fiindca:
- in viata reala duce la uniformizarea vinurilor (probabil a dus pana la un punct si la cresterea calitatii, dar nu cred ca asta se mai intampla)
- poate lovi puternic vinuri care nu sunt pe gustul "marelui critic"
- "ajuta" cumparatorii sa-si dezvolte gusturile intr-o anumita directie
- e de multe ori influentata de probleme de etica
Toate argumentele astea se aplica totusi asupra oricarei modalitati de a descrie un vin pe baza caracteristicilor lui. Daca cineva se arata mereu incantat de vinuri cu aciditate mare si arome de minerale, iar acel cineva are vizibilitate si credibilitate, nu mai conteaza daca da puncte sau nu. Cred ca pana la urma asta e si esenta postarii tale, daca am inteles bine.
In rest, George, sunt sigur ca pentru tine e o experienta interesanta sa dai puncte si consideri ca merita sa o faci. Asta e cel mai important. :)
@Dan: fiecare 100 de puncte au o poveste. Doar pentru ca omul care nu trece mai departe de simplele cifre, care nu incearca sa vada de unde vin si unde se termina, nu intelege de ce 85 la unul sunt aparent diferite de 85 la altul asta nu face ideea de a puncta in 100 rea. Nu toti oamenii trebuie sa fie isteti sau sa vada in perspectiva.
@Berbecutio: liniste in clasa, da? :))
@Sunmirror: nu stiu daca citatul respectiv este plagiar sau nu(depinde de ce memorie am eu), dar in mod cert e izvorat din Critica Facultatii de Judecare a lui Kant. Asta nu e discutabil. Ce e discutabil este capacitatea lui x sau y de a ierarhiza si clasifica corespunzator metodelor rationale.
SI toata lumea cand vorbeste de puncte se opreste la Parker. Nimeni nu contesta punctele lui Jancis, Winedoctor, Goode. Alea sunt ok, sunt "independente".
Si da, de fiecare data cand descrii un vin spunand ca are fructe de padure si aciditate si mai stiu eu ce, esti mancat. Daca spui ca e un mix de Pink Floyd si Zappa poate descrii perfect lichidul din punctul de vedere al impresiei tale. Doar ca atunci n-ar trebui sa scrii un blog. Pentru ca asa nu te va citi nimeni. Cele mai putin citice post-uri (dar si unele de care sunt cel mai mandru) ale mele sunt cele in care un vin e descris ca o foie de atlas botanic, ca o poveste, ca un interogatoriu nkvdist, etc. Nu intra in motoarele de cautare si in afara de ziua aia nu le mai citeste nimeni neam. Dar asta e alta discutie.
Da dom' profesor! Ne scuzati pentru galagie :)
@George: Unu' il face praf pe Parker, altu' il contesta vehement pe Kant. Ce-au ajuns unii bloggeri de vin... :)
Recunosc ca in continuare, in capul meu, intampin dificultati reale cand incerc sa separ notiunea de judecata de valoare de cea de judecator. Dar asta e, sunt doar un inginer. :) Insa da, sunt de acord cu ce zici: "Ce e discutabil este capacitatea lui x sau y de a ierarhiza si clasifica corespunzator metodelor rationale". :)
@Berbecutio: Glumeam, desigur. Dar ai spus ceva important. As vrea si eu sa intreb pe cei care il contesta din principiu pe Parker cate vinuri de 90 pct au incercat si daca au fost rele. Am facut si eu experimentul de a cumpara vinuri pe pricipiul Parker 90+ si chiar daca unele nu erau chiar de 90 pct dupa gustul meu, nu pot spune ca erau rele sau disgratioase. Erau doar "parkerizate":)
@Sunmirror: punctele date de mine trebuie privite ca pe lucrurile pe care le scriu. Corectitudinea opiniilor mele nu este garantata de vreo probitate profesionala, ci de testul "abonatilor". Sigur ca nu suntem "master of wine" (si in ce ma priveste, nu voi fi niciodata) dar cum am mai spus-o si alta data, punctele sunt un instrument, nu un scop in sine. Si o indicatie, o opinie, nu o garantie.
Mihai, tu nu prea vrei sa intelegi o chestie :D Parker are propriile gusturi, acorda notele in consecinta (ceea ce mi se pare ok, nu pretinde o falsa obiectivitate)si asta e. Daca nu sunt de acord cu unele note de-ale sale, inseamna ca-l contest? Nu, inseamna ca eu am vazut vinul ala intr-un mod diferit. Si eu sunt de acord cu ce spune George: o nota mare de la Parker sau altii, iti poate garanta oarecum o anumita calitate a vinului. Dar atat: nuantele si subtilitatile de dupa tin de subiectivitatea fiecaruia. Nu am nimic impotriva ca cineva sa-l urmeze orbeste pe Parker, dar macar sa aiba gusturile calibrate mai aproape de ale acestuia. Si asta e valabil si pt ceilalti critici. Dracu sa le ia de note si de impresii si de alte cele; discutam atat de mult si degeaba pe subiectele astea incat riscam sa pierdem exact ce-i mai important: placerea de a bea, aia simpla si nealterata...
Da, Ciprian, dar noi nu exprimam pe blogurile noatre expresia pura a placerii de a bea. Ci radiografii, de multe ori "uscate", ale unei etichete sau ale alteia.
In rest, complet de acord. Nu atat antena 3 sau b1 sunt vinovate de decrepitudinea privitorilor, ci ei insisi ca sunt atat de tampiti si se lasa dusi de nas, influentati. La fel e si cu notele lui Parker. Ce trebuie sa inteleaga lumea e ca sunt 90 de puncte PARKER nu 90 de puncte in absolut. E atat de stupid ce am scris putin mai sus, incat cred ca e adevarat:))
E adevarat, George, dar cateodata mai am porniri din astea izvorate dintr-un sentiment de saturatie :)) Corect, o analiza trebuie facuta dar parca pierdem din ce in ce mai mult din placerea de a savura un vin. E mai indicata expresia asta decat cea folosita anterior, de "a bea" :)
In rest, fiecare e liber sa faca ce vrea, sa noteze cum vrea, sa urmeze ce critic doreste. Dar, vorba ta, ar fi perfect sa nu priveasca toate asta in absolut. In curand, vom iesi pe strada si ne vom altoi unii pe altii :))
Ne vom altoi cu sticle de vin bun. :)
@Ciprian, Sunmirror: cu cat stii mai mult, cu atat esti mai putin multumit, vorba lui Byron. E usor sa te entuziasmezi la inceputul calatoriei, dar dupa ceva vreme devii turist profesionist si nu te mai anima seara traditionala de la all inclusive.
ba nu! sau... eh, poate ne-ntâlnim pe subiect la aliman. acu poate-s somnoros și pe dos :-)
Ba da (nu stiu ce, dar nu te pot lasa sa ai dreptate:). In rest, am dubii ca pot veni la Aliman, anul acesta.
Trimiteți un comentariu