Molanul este un fel de vin. Nu este nici macar vinisor. Este doar zeama de struguri fermentata. Nu exista tehnologii elaborate, nici macar grija elementara pentru igiena. Este un vin "artizanal".
Il stim cu totii, e al bunicului, al tatalui, al matusii de la tara. Toata lumea are in camara un borcan de muraturi propriu si un pet de molan.
Spunea un prieten: cum se face ca desi este absolut oribil, proprietarii pot vorbi ore intregi in termeni laudativi despre molanul lor ordinar?
Buna intrebare, care atrage psihologia fina. Nu sunt de meserie, dar hai sa-ncerc:
Probabil pentru simplul motiv ca este al lor, o extensie a persoanei lor demne:)
Sau din acelasi motiv pentru care exista o groaza de patrioti, nationalisti, etc formati in vremurile paupere de la sfarsitul anilor '80. Era o tara de rahat, dar ne avea pe noi in ea.
In contrast, azi, numele tarii noastre a ajuns un fel expresie a lucrului prost facut, a absurdului suportat cu noblete eroica, precum Sisif-ul lui Camus. Ne rupem roata masinii intr-o groapa si suieram, printre altele: eh, Romania, ce sa-i faci! Dar daca stai sa te gandesti mai bine, tara e ok, e o tara membra UE, membra Nato, o tara cu saracie europeana! Asa ca, din pacate, astazi spre deosebire de mai-an, nu tara, ci oamenii sunt de rahat.
Asa si cu molanul, vorba reclamei la credite ipotecare cu tatal si copilul care se uita de la fereastra apartamentului de bloc la viitoarea lor casa: nu e mare, dar e-a noastra.
Casa e o simpla casa- locatarii sunt straini!
PS: deloc surprinzator, ilustratia de mai sus se regaseste pe o sticla de vin: Fatum de Murfatlar
13 comentarii:
Hai sa ma bag si eu in seama: nu cumva problema tine mai mult de cultura si mentalitate? De credinta ferm inradacinata (si nu de azi, de ieri) ca vinurile imbuteliate nu-s "naturale"? Fiindca sunt ferm convins ca orice "producator" de molan nu va uita niciodata sa precizeze ca posirca lui poate nu-i cine stie ce, dar e "naturala".
Altminteri cum sa nu-l laude? Nu stii zicala veche, chiar si cioara isi vede copiii frumoşi? Sau, ma rog, gustoşi în cazul de fata :)
Cat despre ilustratie, parerea mea despre multi din cei care fac "branding" de vin o cunosti. Asa ca nu pot decat sa spun multumesc frumos, pe asta n-o stiam! :)))
Desigur, totul tine intr-o mare masura de predispozitia data de educatie, livrata institutionalizat sau in familie. De la scrumatul tigarii pe geamul masinii, pana la mica si marea coruptie, intre care nu exista decat o deosebire de cantitate, dupa mine.
Ca omul isi lauda molanul, nu am dubii ca este asa cum spui, conform zicalei. Si tot asa si cu vinurile din comert, "chimizatele". Stim cu totii ca mai ales intr-o categorie de pret chiar sunt. Si mai stiu oameni care evita sa bea vinuri de altfel acceptabile daca nu bune, in favoarea molanului, tot din considerente de "sanatate". "Asta, naturelul, nu da dureri de cap!".
Ei, daca ma citeste cineva, ii spun: de cand am inceput sa beau vinuri "pe alese" si uneori, spre rusinea mea, chiar cu o moderatie indoielnica, nu m-a mai durut capul! Parol!
Molanul lu' bunicu e foarte bun, nu's ce-ai cu el! Are chiar si aroma. Aia din poza e pasta de mici? Ca-i vremea d-un gratar.
Bun, tu vii cu pasta si cu vinul eu aduc apa minerala! Cam pe cand?
Multumesc de invitatie (vad ca se tot repeta), dar nu socializez fata in fata cu necunoscutii, chiar daca au nume:)
No offence!
@Victor,
Pai noi de aroma duceam lipsa? :D
Numai bine!
Da, vorba lui Alin, avem de toate. Identic naturale!
Apropos, am vazut pe eticheta unui produs moldovenesc- aroma de "nuca". Exact asa, cu ghilimele. Mi s-a parut prea tare!
Si cu palinca e o problema,producatorii de lichide binecuvintate spun ca e alcool de proasta calitate pt ca e facut de mine sau de alt ardelean dar se dau in vint dupa ea , toti fara exceptie. lasa-l pe fiecare sa-si bea vinul sau palinca proprie ,va fi mai multumit de munca lui si e pe gratis nu pe bani multi si nu e aghezmuita cu te miri ce intaritor sau aromatizant.
Ei, cu palinca e altceva. Inca n-am baut una "de firma" care sa bata bidonul de la Zalau sau de pe unde e omul respectiv. Acuma a nu se intelege ca orice vin de tara este apriori rau, ci eu am ceva cu "molanul" intelegand prin el vinul rosu de origine necontrolata(adica nici proprietarul nu stie din ce soi de vita e obtinut) cu o culoare buna de vopsit ouale de Paste.
si eu m-am intrebat de multe ori:daca molanelul lu taica-miu de la Botosani e mai bun decat vinul din comert, atunci cum se poate ca vinul din comert sa fie mai bun decat molanul lu' tata de la Botosani?
Leax, aceasta uimitoare dilema din care nu putem iesi, exprimata de tine atat de sententios, e una care bantuie cele mai sclipitoare minti.
Poate ca chestiunea ar trebui abordata altfel, mai filosofic, nu psihologic. De pilda, poate ar trebui discutat daca "bun" are acelasi inteles in enunturile lui nea Ghita despre molan si in enunturile oenologului despre Morgon. Daca cei doi joaca acelasi joc de limbaj; ca eu ma cam indoiesc.
Anonim, am vorbit despre vin din atatea puncte de vedere, incat le-am uitat si eu pe multe. Dar nu pe cele de mai jos:
PROBA A si PROBA B
aproape matur fiind pt un barbat , varsta interpretabila de catre fiecare in oglinda, poate am uitat gustul molanului dar niciodata culoarea , mirosul si zambetul cu dintii patati de cerenala -i vinetie. Pelegrin prin tarile producatoare m am indestulat cu ce aveau si ei francezi , italieni , greci , bulgari apoi am distilat ce am ingurgitat prin lecturile specialistilor oenologi cu nas fin si papile exuberante. Si am dat frau liber tentatiei de a gusta vinuri de mai multe monezi cu povesti agatate pe post de papillon . Nu mi neg preferinta pentru nestirbirea amintirilor , nu mi neg placerea stimularii olfacto gustative nu mi neg placerea degustarilor fine si a amestecurilor si condimentarilor variate dar sunt nevoit sa neg pentru oricine suprematia a orice licoare asupra cernelii vinetii.....
Trimiteți un comentariu