Schimband niste mailuri cu confratii mei in ale bloggingului pomeneam de Louis de Funes cu celebra degustare "ochiometrica" din Aripioara sau Picior. Iata momentul pastisat de pe youtube. Magistral!!!
Robert Parker, tu poti?
De Funes si Gran Bordeaux
Schimband niste mailuri cu confratii mei in ale bloggingului pomeneam de Louis de Funes cu celebra degustare "ochiometrica" din Aripioara sau Picior. Iata momentul pastisat de pe youtube. Magistral!!!
Perseverare Diabolicum: Negru de Dragasani, 2004, Vinarte
Negru de Dragasani- 2004, Vinarte, Vanju Mare- Starmina, vin rosu sec, 16-20 lei
Cu luni in urma, plin de elanul patriotic al descoperirii soiurilor “istorice” romanesti, cumparam de la Carrefour o sticla de Negru de Dragasani, 2004, Vinarte, singura ipostaza a acestei varietati romanesti care se poate cumpara din supermarketuri.
Plin de curiozitate, am desfacut sticla, si n-am putut sa o consum. Inauntru se gasea ceva groaznic, cu iz pronuntat de “chimicala”, butoi prea vechi, porumb fiert. Avand in vedere ca nici dopul nu parea ca se simta foarte prospat si revigorat, m-am gandit ca asta este! fac parte dintre cei 1% care au ghinionul cumpararii unei sticle cu defect. Ghinion, se poate intampla, nu?
Acum cateva zile observ oarece reduceri in Selgros (lucru bun- caci se apropia o zi mare, peste care nu se poate trece fara mai multe sticle de vin). Printre ele acelasi Negru de Dragasani. Ei, imi spun, iti mai dau o sansa!
Cand colo- dezastru… Acelasi amestec pestilential de butoi nespalat, taraba de balci cu porumb fiert, si propria-mi credulitate (asta e cel mai greu de suportat!).
Despre vin nu se poate spune nimic, decat ca nici macar o felie de cascaval de Horezu, care ar eleva orice vin rosu, nu a fost in stare sa-l reanimeze, si apoi ca acest vin este daunator sanatatii.
Concluzie: cu atat mai mare dezamagirea cu cat vine de la un producator serios. In masura in care italienii sunt seriosi. Acest vin din 2004 nu are ce sa caute in supermarketuri, este undeva intre posirca si otrava. De ce nu a fost retras inca este o intrebare deschisa.
Riesling The Bend in the River 2007
Riesling 2007, The Bend
Inca un riesling german, comercial dar mai mult decat agreabil. Ceea ce socheaza este finetea si calitatea acestui vin, cum arareori poti cumpara de la producatorii romani, si aceasta pe langa aparitia plina de stil, intr-o sticla atipica, mata, cu eticheta mica (si minimalista). Informatiile se gasesc pe gatul sticlei si nu pe contraeticheta (care nu exista in acest caz).
Vinul denota un nas prospat, gust sec, dar induplecat de un rest de zahar in post-gust, cu o evolutie clara de citrice, amagind un pic papilele cu balansul dintre lime si piersica inca neculeasa dar aproape de parg. Vinul este o noua dovada a superioritatii tehnice germane. Se pare ca de la autovehicule si pana la vin, nemtii nu se pot abtine sa nu produca chestii de calitate, sau sa ofere in acelasi pret ca multi altii, o sumedenie de inovatii si gaselnite folositoare omului.
Acest Riesling este un vin adecvat pentru mesele colocviale cu sapte feluri, de la noi, merge aproape la orice, desigur cu predilectiile cunoscute: carne alba, peste, fructe de mare, etc, dar chiar si la vorba multa- saracia omului: politichie, discutiile despre nemurirea sufletului, controversa Heidegger-Carnap-Cassirer, apararea Alehin, suprematia lui Batman asupra lui Superman, si chiar oportunitatea pastrarii ca titular a lui Banel.
Robert Mondavi Zinfandel 2006
Zinfandel, 2006, Robert Mondavi- Woodbridge, California, 30 lei, la Sellgros. Vin rosu secNu poti decat sa incepi amintind de legendarul Mondavi, cel care a contribuit din plin la propulsarea Americii de Nord in lumea buna a oenologiei, si a facut zambetul superior al multor degustatori europeni sa inghete pe buze, prin calitatea deosebita a vinurilor sale. Apoi ca zinfandel-ul este vinul american prin excelenta.
Podgoria Woodbrige este “arma” premium din arsenalul Mondavi, de unde pretul relativ modest, avand in vedere “firma” si faptul ca a traversat un ocean ca sa ajunga la mine.
Este un vin cu care trebuie sa ai rabdare, cel putin 20 de minute de la desfacere, pentru a-l aprecia si pentru a evita izul de porumb fiert/melasa pe care il emana initial. Acestea facute, veti descoperi un nas de fructe de padure (zmeura si coacaze), prune uscate, piper si un pic de scortisoara si butoi de stejar. Are o corpolenta medie, moderat taninos (peste asteptarile teoretice ale varietatii) si un finish mediu-lung condimentat. Un vin bun, catifelat si imbatator, de seara racoroasa de toamna.
Mi-a pus memoria la incercare deoarece nu-mi aminteam ca zinfandelul sa denote arome atat de pronuntate de condimente, si mai mult: de prune uscate. Noroc ca producatorii care se respecta au grija de consumatori si posteaza informatii pe larg despre vinurile lor pe site-ul companiei. Asa aflam ca acest zinfandel este, de fapt, un mic cupaj, cu urmatoarea compozitie : 77% Zinfandel 10% Petite Sirah 4% Syrah 4% Cabernet Sauvignon 5% Malbec si Petit Verdot. Iata de unde venea pruna, scortisoara si catifelarea: de la Petite/Sirah si Cabernet (zic eu) ! Ingenioasa gaselnita, desi in Europa n-ar fi posibila (dpdv legal).
Concluzie : vin bun care isi merita banii, si apoi puteti face un pic de parada cu numele Mondavi. Fița medie, cum ar spune cineva !
PS : Daca cineva mi-ar fi turnat acest vin dintr-o sticla de feteasca neagra, as fi spus ca-i una dintre cele mai bune. Asta ma pune pe ganduri !
Imi salut, cu aceasta ocazie, cititorul constant din Los Angeles, California.
Château Cotnari: Mais cela est ridicule!
Château Cotnari, 2007, sec, cupaj, prod. Cotnari SA, 20 lei
"Étienne le Grand sedea in biblioteca chateaului din Sushawa, sorbind cu nesat vin pus in sticla la alt chateau de-al lui. Tocmai se intorsese de la un turnir, unde se duelase cu nenumarati cavaleri pentru dragostea curteneasca a preacuratei Marie, cea cucerita la propriu, copila fiind, in urma luptei fratesti impotriva lui Rhadoo le Beau, pe cand se aflau in vecinatatea orasului Sochi"
Fragment din Istoria Moldovei repovestita pentru producatorii de vin francofon
Autointitulat « opera de arta oenologica », acest cupaj alb se prezinta invelit intr-o sticla retro, fara indoiala pentru a accentua linia cunoscuta de marketing, anume traditia si legatura cu cel mai mare roman, dupa democratul show tv de acum ceva ani.
Probabil, si-au dat seama ca desi grasa de Cotnari este cel mai vandut vin romanesc, nu va mai dura mult pana cand bautorii patriei se vor freca la ochi precum inlantuitii din pestera lui Platon, aruncand valul ignorantei, dandu-si seama ca grasa ca etalon al calitatii este o iluzie.
Cupajul de francusa, feteasca alba si tamaioasa este un pas inainte- atat prin faptul ca rezultatul este un vin sec, cat si datorita impresiei de vin lucrat. Francusa este componenta dominanta, imblanzita de feteasca si, spre surpriza mea, foarte usor innobilata de aroma de tamaioasa, De altfel, aroma este subtila, sesizabila doar pe fundal. M-au surprins placut, deoarece cupajele de la noi abuzeaza de cate un vin aromat pentru ca asa cred ei ca va fi mai apreciat de catre romani. Nu stiu de unde fetisul asta, dar specialistii nostri ar trebui sa evadeze din mitul șarbei ca valoare absoluta a oenologiei romanesti (am tot auzit sintagme gen : « celebrul buchet de șarba » sau « cine obtine buchetul de șarba nu-si mai poate dori nimic de la viata ») .
Concluzie: Un vin lucrat, dar cu nas comun, de finete usor abuzata tehnologic, stratificat, cu postgust mediu. Nu impresioneaza, dar este agreabil. Se poate si trebuie mai mult! Hai baieti, ca se poate!
Jurnal de Blog
*Philippe Stark Gun floor lamp (e pleonasm, da! dar o stim si noi!)
Azi ma duc la serviciu, care uneori este o munca. Pentru cei care nu stiu- a munci vine din slavonul monca care inseamna chin sau sacrificiu- de unde “muncile apostolilor” in sensul de sacrificiul si pentru unii- martiriul lor. Daca mai are cineva dubii si travailler din franceza- provine din latinescul trivalium care reprezenta un tip de bici folosit la motivarea sclavilor. N-a fost cazul astazi, zi linistita, lipsita de evenimente, din cauza unui incident tragic : laptopul din dotare- echipament care, uneori, imi tine loc de creier- a inceput sa bazaie ciudat si sa dea semne evidente de retard. L-am dus la spitalul IT, unde vizitatandu-l mai tarziu, l-am surprins cu toate maruntaiele la lumina. Aproape sa vars o lacrima, nu alta! Semn rau, imi zic.
Sosesc acasa, intru silentios ca un ninja, deoarece sotia isi face somnul de dupa-amiaza (ca sa-i spun asa: cand ai un sugar, somnul devine un lux) impreuna cu fetita. Acum ce sa fac ? Sa le scriu celor de la Château Vartely sa-i intreb de ce e asa mare diferenta intre acelasi vin din recolte diferite, inainte sa-i dau in vileag pe blog? Ma gandesc ca ar fi mai bine sa le scriu intai, sa nu-mi mai iau bobarnace elegante (dar nemeritate) de la diversi producatori. Si i-am recomandat pentru oficiosul de vinuri! Nț, nenorocire!
Cat ma gandesc, dau drumul la tv- fapt fatal ganditului de obicei. Butonand- ajung la Realitatea unde o garnitura de tren ceausista sta- indecenta- cu rotile in sus. Breaking News!!! Zi plictisitoare: doua trenuri deraiate, unul suparat pe un tir. In studio se prezinta invitatii care urmeaza sa chibiteze pe seama accidentului (stai, ca nu-i accident ! E o mana criminala!) : X de la pdl, Y de la psd, Z de la pnl. Prima intrebare care-mi vine in minte: dar de la udmr n-au invitat pe nimeni ? Sau udmrul n-are voie sa comenteze decat deraiajele din Harghita si Covasna? Al doilea lucru : ce Dumnezeu or sti amaratii astia de politicieni despre deraierea trenurilor? Apas pe + si ajung fara sa vreau neaparat la Antena 3 unde sub aceeasi titulatura feroviara se discuta, ati ghicit! despre Basescu care a facut, n-a facut, a dres, a zis. Ce bine ca unele lucruri sunt constante si nepieritoare! Soarele rasare de la rasarit, Dunarea se varsa-n mare, laminoristii lamineaza, iar Antenele isi iau bonus! Al dracului caine de paza al democratiei, domnule! Ia d-aici! Ham-Ham !
Cine stie, poate mai pe seara voi scrie, in sfarsit, despre Château Cotnari. Caci adevar va spun voua, timpul s-a scurtat de-acum !
Cea mai buna Feteasca Neagra este…un Merlot
Sau cum a mierlit feteasca neagra
Feteasca Neagra, Private Reserve, 2007, demisec, 13%,
Despre feteasca neagra- private reserve auzi de regula lucruri bune. Pana si sticla impune respect. Pare serioasa, grava, ca o aristocrata scrobita din alte vremuri. Dar…nu este o aristocrata pur-sange, ci una care si-a adjudecat titlul prin scandalosul maritis cu un baron francez ajuns la varsta a treia. Te uiti la ea, asa eleganta si intepata cum este, si te gandesti la stramosii ei distrati de saltimbanci si menestreli in jurul masei de strejar masiv lunga de-o posta. Cand colo- falsitate! Ea este nascuta intr-un satuc de pe dealurile Prahovei, de unde a fugit de acasa cu ridicatorul de greutati al circului Frederico&Co, a ajuns la Paris- “artista” de vodevil, unde l-a fermecat pe impresionabilul baron de Merle, client fidel al stabilimentului. Dupa ce respectivul si-a dat cu bun simt obstescul sfarsit, demoazela s-a intors in patria natala pe cai mari, nu cu multi franci, dar cu un nume daca nu mare, macar de bonton!
Asadar, Feteasca noastra a mierlit (merlot este echivalentul in dialectul occitan a literarului merle, adica mierlă pe romaneste). Exact cum de este posibil- nu stiu. Tot ce stiu este ca acest vin aduce mai degraba cu un merlot decat cu feteasca neagra. Culoarea este rosie-rubinie intensa, denota o aroma de visine, prune uscate, piper si postgust mediu cu nuante de scortisoara. Nu este din cale-afara de corpolent, nici catifelat, si are o astringenta atipica care iti paralizeaza gingiile ca un sarut taninos (un mare -). Descrierea de mai sus se poate potrivi foarte bine unui merlot. Unde mai pui ca are un caracter “barbatesc”, care in mod evident nu i se poate asocia unei fetesti, fiinta delicata de firea ei.
Concluzie: Este un vin bun, potrivit ca pret, dar pare un experiment al vinificatorului respectiv, iar fanii fetesti negre vor ramane debusolati si un pic dezamagiti.
Edit 06.10.2009: N-am descoperit primul America, dar e placut ca nu sunt singurul care a descoperit-o! Acest vin (e drept din recolta 2006) este cea mai buna feteasca neagra in topul 2008 care se gaseste pe site-ul Vinul.ro. Si juriul care l-a apreciat atunci a precizat ca a ocupat acest loc doar in lipsa concurentei si pentru ca i s-a ignorat caracterul puternic de merlot.
Riesling: Oh, Wein, Mein Geliebten Apfelstrudel!
[…]şi-ntre timp ce-ar mai fi de făcut şi de spus/Eu nu ştiu, şi apoi, la ce bun poeţii în timpuri sărace? Însă ei, îmi spui tu, sînt ca preoţii zeului viţei, Ce din ţară în ţară mereu colindau în noaptea cea sfîntă” Friedrich Holderlin, Paine si vin
sau, pentru modernisti, cu:
“Poeţii sînt acei muritori care, cîntîndu-1, pătrunşi de gravitate, pe zeul vinului, dau de urma dispăruţilor zei, rămîn pe urma lor şi, astfel, le arată muritorilor de un neam cu ei calea ce duce spre schimbare” Martin Heidegger, Originea operei de arta
Nu intru in amanunte de o inaltime culturala teribila (caci Alpii sunt mai inalti decat Carpatii nostri- pe unde-am ratacit in supla-mi tinerete, si potecile mai abrupte si mai periculoase!). Spun doar ca in momentul (pururi tanar, infasurat…) in care am citit elegia lui Holderlin, ma gandeam ca titlul ei este doar o parafraza biblica. De unde vin in tara bautorilor de bere?, ma intrebam cu ignoranta. Ei, poate terminatia “ing” din riesling ar fi trebuit sa-mi dea de gandit…
Peste ani, ajung in fata a doua sticle de vin german (alb, cum altfel). Mi-a fost mai greu sa-mi dau seama ce scrie pe eticheta si cum s-ar traduce pe limba si pe legea noastra, decat sa-mi fac o impresie despre vinul in sine. Sistemul nemtesc de clasificare semana cu al nostru si tocmai de aceea este mai greu de intelesJ.
Riesling, Mosel-Saar-Ruwer 2008, Germania , prod. Dienhard demisec, 11% 17 lei. Inchisa, comod, cu screwcap (ultima moda).
Este un Qualitatswein (QbA) care semnifica “vin de calitate”, si daca se indica si podgoria si locul specific este si mai bine. In acest caz Mosel-Saar-Ruwer (aceasta este o regiune viticola, mai degraba decat o podgorie: cum ar fi la noi Dealu Mare, de exemplu). Vinul in sine te pune pe ganduri, fapt deosebit pentru pretul sau modest. Culoarea este galben pai, cu fine nuante verzui. Denota evidente arome de flori de soc, de piersica si de portocala prea coapta. Interesanta este si scara de la sec la dulce, in zece trepte, de pe contraeticheta. Acest vin este la 4, deci aproape de demidulce. Acest aspect este evident in degustare, vinul parand sa alterneze in gura, intre senzatii de dulce si cea de acrisor. Apoi, inca de la primul contact, iti inunda palatinul cu un gust usor intepator, frizant, un vin foarte racoritor.
Apoi, trebuie spus ca diferenta dintre rieslingul german si cel romanesc/italian- etichetat explicit sau nu- riesling italian- este destul de mare. Primul este in mod evident un vin cu mare potential, versatil si divers, in vreme de neaosul vin de spritz (cel mai vandut soi din Romania
Cu siguranta nu este cel mai bun reprezentant al vinificatiei germane, dar la pretul de 17 lei (in Metro), te face sa intrebi producatorii din Transilvania si Banat (unde rieslingul german si variantele sale ar trebui sa fie ca la ele acasa; edit: a se inlocui cu "ca la o matusa acasa") daca se simt confortabil si cam ce au de gand in viitor.
Blue Nun, Rheinhessen, 2006, Germania , prod. H. Sichel Sohne, Qualitatswein, demidulce (dupa papilele mele), 10%, 25 lei imbuteliat intr-o atractiva sticla albastra, prevazuta cu screwcap (adio, tirbuson!).
Ei, pentru dibuirea soiului de vita folosit la fabricarea acestui vin a trebuit sa utilizez cativa megabiti de memorie cache, in lipsa unei indicatii clare pe eticheta. La prima vedere este un riesling (cum il dau si unele site-uri de degustari), ca doar daca zici vin german zici riesling, nu? Ei, nu prea, adica oarecumJ.
Specificatiile tehnice spun ca pentru fabricarea acestei marci celebre (si controversate) s-au utilizat struguri din soiurile Silvaner si Müller-Thurgau. Primul, care aparent ar trebui sa creasca si in Transilvania, este o incrucisare de traminer si alb austriac si este folosit in cupaje pentru a “indulci” cu aroma sa riesling-urile. Al doilea este o incrucisare din secolul 19 intre silvaner si riesling. Toate impreuna dau un vin nepretentios, lejer, cu o aroma florala, iar lipsa de descrieri precise o pun pe seama vinului care este doar o licoare dulceaga, cu aroma fructoasa, de boaba de muscat, usoara, cu post-gust s (doar "s" ca "scurt" ar fi prea mult) si care nu deranjeaza prea mult, dar nici satisfacut nu te lasa. Un vinisor!
L-as categorisi ca vin de aperitiv, desi presupun ca poate acompania si deserturi mai acrisoare. Vinul aduce cu grasa noastra cea de toate zilele. Sa fie de bine? Poate doar pentru vanzari…
Concluzie: Se poate manca o paine cu vinurile acestea, dar mai bine un crustaceu sau un peste, ba chiar un aperitiv!
Desi poate pica cam greu, se poate asocia si cu:
sau, pentru modernisti, cu:
Feteasca Alba de Urlati
Feteasca Alba, Urlati- sec, 2006, Domeniile Dealu Mare Urlati. 27 lei
"Urlaţii înfăţişează o minusculă urbe patriarhală. La restaurantul lui Petrache – un fel de cămin cultural al locului – am văzut adunaţi laolaltă: avocaţi, magistraţi, inspectori administrativi, un lăutar şi preotul paroh... Fratele meu Dimitrie Pişculescu – un adevărat moştenitor al lui Nicolache Piua-Petrii din Papucii lui Mahmud – este una din columnele de voie bună, de mândrie şi de glorie ale Urlaţilor. Filosof în felul lui, fratele meu n-a avut în faţa vieţii decât o atitudine: a fi încântat de viaţă şi a o sărbători, de-a pururi, dar nu în chip mistic, ci cu paharul în mână"`Gala Galaction Jurnal, vol. II, Ed. Minerva, Buc, 1977, p. 463
IN ciuda celebrei glume ceferiste: “Urlati trei minute!”, localitatea prahoveana nu este fieful death-metalistilor si nici nu adaposteste vreo comunitate de alienati, ci este un orasel de provincie linistit si tipic, dar cu o istorie multimilenara. Se spune ca numele localitati ar proveni de la locuitorii care coborau de pe dealurile vecine spre a se aduna la urlătoare, adică la târg. Apoi, exista si teoria ca ar proveni din Uralt- cuvant nemtesc insemnand “vechi”(de unde si banuiala ca provine de la goti- popor care a invadat spatiul actualmente romanesc, cu multa dragoste si prietenie). Nicolae Iorga observa ca numele orasului nu are legatura cu verbul “a urla”, si cel mai probabil provine din slavona (orlu, orlat), nume intalnit si in
Tot aici se gaseau podgorii voievodale, cum ar fi cele ale lui Voda Brancoveanu (care a lasat si o frumoasa Casa Domneasca in mijlocul fostei sale mosii). In fine, localitate viticola, de traditie, cum nu mai sunt multe in
Am remarcat Feteasca Alba de Urlati datorita sticlei elegante (din cale-afara) si a pretului deloc cuvios, iesit din comun pentru aceasta varietate, de obicei pretuita mult mai putin. Asadar face 27 de lei. Inauntru un vin aproape incolor, cu frumoase reflexii galben-pai. Nasul este fructos, floral, dar si cu un iz neplacut de cauciuc ars, venit de nu stiu unde-Apoi gustul este fin, lucrat, dar cara dupa el bagajul metafizic usor amarui, usor acru si usor indigest, propriu din pacate multor ipostaze ale acestei varietati vechi romanesti. E cam ca tocsourile politice de la Antena 3, in care desi realizatorii sunt ok, invitatii sunt ok, telespectatorii sunt ok- cumva, nu stim cum- totul se transforma intr-o haituire obsesiva a unui animal mitologic absent. Postgustul nu este memorabil.
Da senzatia unui vin creat cu grija, cu finete, dar din variate cauze- a rezultat un model de sapă nichelata, incrustata cu cristale swarovski. Eu cred ca ar trebui sa ne punem oarece probleme privind raspandirea acestui soi, si a abilitatii sale de a face fata unui sauvignon blanc sau riesling.
Concluzie: o sa adaug o sticla colectiei mele de vinuri stramosesti, ca fiind una dintre cele mai fine si lucrate fetesti albe de pe piata, dar n-o sa beau alta prea curand. Cu toti stim ca Istoria Ieroglifica este o lucrare definitorie pentru literatura si filosofia romaneasca, dar n-o citim cu mare inflacarare, nu-i asa?
PS Catre producator: Imi manifest stupoarea inutila (iarasi, din nou, inca o data) fata de denumirile pompoase, snoabe (in sensul clasic, peiorativ si cel mai rau al cuvantului) fata de mania insondabila a unora de a denumi via, podgoria lor- neaosa si inocenta, cu apelative de frantuzite gen Chateau sau Domenii. Monşerilor, daca au existat domenii regale (caci doar cele regale se numeau “domenii” si nu moşii) pe la voi, v-ati gandit sa-i dati un telefon Regelui, sa-l intrebati daca n-are nimic impotriva? Apoi, chiar “Domeniile Urlati”- hai sa fim seriosi! De ce oare toti producatorii astia se auto-intituleaza “Domeniile X, Y, Z” (de regula nume de sate, care numai a noblete nu aduc aminte)? Foarte putini isi spun cum ar trebui: Crama X, Via W, hai sa zicem: Mosia Y.
In rest, ii apreciez, investiile realizate sunt mai mult decat bine-venite, iar fotografiile din prezentarea lor ma duc cu gandul la o imbinarea fericita dintre modernitate si traditional. Asa se face treaba in ziua de azi! Ia-uzi una, I-auzi doua!
A scrie despre vin, II
Acest post a fost initial un comentariu la un articol, interesant ca de obicei, publicat de Mihnea Mironescu. Scriindu-l, mi-am dat sema ca devine prea mare. Asa ca ii raspund aici:
"Articolul tratează cu umor şi ironie vocabularul imprecis şi ambiguu al notelor de degustare a vinurilor şi conchide că vinul prin însăşi esenţa lui este o ţintă pentru "aburitorii" care sunt atraşi de fenomen. Aceşti aburitori pretind că pot găsi în vin atribute care nu sunt deloc acolo, şi fac acest lucru cu o artă ce convinge publicul consumator credul şi reuşeşte să promoveze anumite vinuri în dauna altora." Mihnea Mironescu despre un articol de Richard Quandt
Pana la urma, scepticii ar putea spune: "a descrie un vin este ca si cum ai vrea sa descrii o piesa muzicala" sau "oricat ai incerca nu poti sa descrii infabilul". Ceilalti- consumatorii de note de degustare- ar putea spune ca prin acestea capata informatii pretioase despre un vin. Cand dai 40 de euro pe o sticla, ai vrea sa stii totusi parerea cuiva.
Acum, intradevar, "criticul de vin" este pus intr-o postura incomoda: daca afirmi despre un vin rosu ca aduce cu fructe de padure, prune,etc- vinul respectiv ar putea fi doar unul dintr-o suta de mii, care au aceeasi aroma.
Prin urmare, trebuie sa "inventeze" tot felul de arome- gen "coaja de paine prajita", sau "miez de paine prajita" sau "tulpina de trandafir"- pentru a in individualiza produsul. Pe de alta parte, daca ma gandesc la unul ca mine, "setul" meu de arome poate fi ori limitat ori vinul in sine poate fi limitat, de unde "micimea" de descrieri "tehnice". De unde nevoia de a-l descrie prin altceva, de regula prin mine insumi.
Si inca ceva: sa barbarizam si sa comparam vinul cu un ciocan. Un critic de ciocane, sa zicem- subsemnatul -publicand in revista Ciocanul.ro- ar putea descrie ciocanul respectiv- ultimul model al unui producator celebru, ca fiind fin, elegant, dar cu note robuste, pe scurt: un ciocan "corect", bine facut. Ring-a-bell? Acum sa ne imaginam un tamplar care vrea sa-si cumpere un ciocan si care citind cronica zice:"HA???".
Uneori(doar uneori) tot ce trebuie sa spui este daca e bun sau nu, daca merita sau nu, si ce anume poti sa faci cu el. Ciocan sau vin.
intr-un fel este partea a doua din: A scrie despre vin
Halewood: Aveti manual de utilizare la vinul asta?
Ii apreciez pe cei de la Halewood, nu este de mirare, desi unele din vinurile lor standard si premium au inceput s-o ia razna, fie prin denaturare- ca in cazul unor vinuri albe- fie prin variatia nefireasca de calitate, in cazul unor soiuri, de la un an la altul. Cu toate acestea, ii consider un producator serios, si nu in ultimul rand singurul care a adus o “mare medalie de aur” obtinuta la un concurs international de renume, dupa 1989.
Totusi ideea lor de a aglomera raftul tematic din magazin cu cate 10 sticle diferite pentru acelasi soi de vin, sigur vinificate diferit, din recolte diferite, etc, face consumatorul sa devina usor confuz. O fi o moda de marketing si asta: sa inunzi cu acelasi soi in zece variante diferite rafturile magazinelor!
Sa zicem ca doresc sa cumpar un pinot noir sau un cabernet sauvignon. Pe care sa-l iau si mai ales care este diferenta intre continut, in afara aspectului sticlei? Cherry Tree Hill, Byzantium, Blue Danube, Reserve, private reserve, special reserve, special reserve-roze, premiat sau pur si simplu un clasic fara rezerve? Voi ce spuneti? Poate pretul sa fie un indicator? Mda. Clasic sub 10 lei, reserve sub 15 lei, iar intre special reserve si private reserve nu gasim mari diferente de pret: ambele pe la 23-25 lei, cherry tree hill peste 50.
Sigur, plecand de la exemplele de mai sus, pare stupid sa ceri producatorului sa-si insoteasca vinul cu un manual de folosinta si note explicative de subsol, dar chiar este?
O tragedie de acum 20 de ani. Mogosoaia
Acum fix 20 de ani, pe la ora 10 dimineata, inarmat cu acum uitata cartela de paine, am coborat din bloc pentru a cumpara o franzela si 1/2 (cat avea dreptul familia mea). Punctul de desfacere se afla (ca si blocul) in fata Spitalului Judetean din Galati. Am remarcat ca mai multa lume se stransese la intrarea in Urgenta. Curios, am traversat strada, m-am amestecat prin multime, tragand cu urechea, si am aflat ca nava de pasageri Mogosoaia, care face curse regulate Galati-Tulcea (sau Grindu, nu mai stiu exact), s-a scufundat la cateva minute de la plecare. Se vorbea de sute de morti.
Pe vremea aceia nu se inventase conceptul de breaking news, nici realitatea tv, etc. Daca porneai televizorul la ora aceea, a unei zile din cursul saptamanii, ai fi fost intampinat doar de o mare de "purici". A trecut o zi. Camparam ziarul local: nimic. A treia zi, in ziarul local, a aparut un articol mic, la pagina "diverse", care anunta "tragicul accident". Abia la mijlocul lunii decembrie am remarcat, in ziarul local, un numar imens de necroloage care anuntau disparitia unuia sau altuia "intr-un tragic accident"(toate anunturile erau la fel). La tv nu s-a vorbit despre asta, si nici in vreun ziar national- in linia obisnuita a secretomaniei tipic comuniste.
In fapt, ce se intamplase: era o zi cetoasa, si undeva, in dreptul "cotului Pisica" nava de pasageri s-a lovit de un convoi de barje bulgaresc, scufundandu-se in cateva secunde. Zvonuri, dupa zvonuri: ca si unii si alti erau beti, ca nu le functionau radarele, nici statiile radio nu erau pornite, sau erau defecte, uitasera sa porneasca luminile de avertizare, cate si mai cate. Cert este ca in ziua precedenta fusese ziua nationala a Bulgariei, deci era de presupus...
A urmat o ancheta, finalizata rapid din punct de vedere penal, comandantul navei bulgaresti fiind condamnat la 10 ani de inchisoare. A stat in arest 2 luni, apoi a venit revolutia, a fost extradat in Bulgaria, unde a fost amnistiat imediat. Astazi, se pare, traieste bine-merci in orasul Ruse. Din punct de vedere al daunelor civile- catre familiile victimelor, cat si catre armatorul roman, procesul se deruleaza inca (deci e pe rolul diverselor instante de 20 de ani), in prezent fiind judecat de Tribunalul Sofia. Familiile au primit, din partea statului roman, un sicriu si o cruce, si daca nu ma insel- o punga de orez.
239 de oameni au murit in acea dimineata. Doar 16 persoane au supravietuit.
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Pisicile din Inglorious Basterds
David Bowie - Cat People- Putting out the fire (with gasoline)
Asculta mai multe audio Muzica
Unul din efectele perverse ale vizionarii filmului lui Tarantino- Inglorious Basterds- a fost bantuirea de catre aceasta piesa. E gothic avant-la-lettre. Cei de la The Sisters of Mercy (pe care i-as fi creditat cu piesa, daca n-as fi trecut printr-o faza David Bowie) au aparut la cativa ani dupa 1982, cand piesa amintita a fost scoasa ca single dintr-un alt soundtrack (filmul Cat People) .
Este exemplul clasic de revitalizare a unei melodii ca urmare a includerii pe coloana sonora a unui film de succes.
Despre filmul lui Tarantino- pseudo-remake al peliculei din 1978 Quel maledetto treno blindato- numai de bine, desi surprinde atat pe fanii inraiti cat si pe noi, ceilalti.
Merge cu un Merlot bun si o interminabila ploaie de toamna.
Merge cu un Merlot bun si o interminabila ploaie de toamna.
Vin de petrecere trista
Gordiana, 2007, cupaj Feteasca alba-Sarba, sec, SC Tenuta Odobesti srl. 13 lei
Sincer mi se pare genul de cupaj ca sa nu-i spunem amestec. Sarba se simte foarte putin (chiar iluzoriu), nereusind sa innobileze cupajul cu deja “celebrul buchet de sarba” de care citeam intr-un articol din revista Wine Magazine (desi eu unul nu stiu de ce este asa celebru). In rest, baza este feteasca alba, nu dintre cele mai bune, purtand
Concluzie: Apa, multa apa!
Feteasca Neagra, 2008, sec, Crama Ceptura, Prahova Estate, 14 lei
Un vin de pluton, in vecinatatea fetesti Val Duna, are o astringenta usoara-medie, culoare rosie-rubinie. Nu este memorabil, dar are un gust catifelat, pentru care ii putem ierta intrucatva finishul scurt si notele putin neplacute de fructe stricate. Este mai proaspat decat fetestile obisnuite (care se scot pe piata dupa minim 2 ani), de aceea denota un caracter mai fructos, de fructe negre de padure, si mult mai putin izul condimentat specific. Ca tot se lauda producatorul de “rotunjimea” produsului sau: da, e rotund ca o minge de rugby!
Concluzie: mai cautati cativa marunti prin buzunare si luati o feteasca din gama Maiastru.
SENZATIONAL!!! INIMAGINABIL!!! ELODIA!!! EU IN VINUL.RO!!!
BREAKING NEWS! Intrerupem programul obisnuit pentru o stire de ultima ora: am aparut in revista Vinul.ro.
Dragi prieteni, salvati-ma! Dati fuga la chioscul de ziare INMEDIO (din Kaufland, Real, Carrefour- caci n-o veti gasi in alta parte) cumparati toate exemplarele! Nu-i lasati pe clienti mei norvegieni, canadieni si summerieni sa afle ca am o viata dubla, caci voi ramane fara resursele necesare sa scriu despre vin in continuare!
Nu, serios acum, am participat la un material intitulat "blogger de vinuri" (alaturi de ceilalti: Alibus, Mihnea Mironescu si Andreiard), articol aparut datorita lui Valentin Ceafalau- redactor-sef al publicatiei VINUL.RO. La naiba, trebuia sa spun ca-i cea mai tare revista despre vin din Romania (nu-i greu, ca sunt numai doua, iar cealalta apare numai cand ii permit sponsorii, he he!) inainte de aparitia articolului, acum o sa credeti ca-s vanitos!
A aparut in nr. 17, septembrie 2009.
Se pare ca interviurile vor apare in corpore si pe degustari.ro, asa ca, vorba lui Giga Craioveanu, Stati cu ochii pă noi!
Intre timp a mai aparut si Ciprian, care culmea!- cine credea ca Galatiul nu-i un oras asa de mare sa tina doi bloggeri de vin?!- este concitadin cu subsemnatul, roacher si el, si nu! nu ne cunoastem!, nu avem afaceri impreuna!, nu stam in aceeasi scara de bloc!, etc. Asa ca stati cu ochi si pă el!
Ah, sa nu uit: pentru autografe, contactati-mi agentul, pentru ca momentan sunt teribil de ocupat!
Manifest: Vinurile Romanesti- aproape de final
VINURI ROSII
Primul articol publicat pe blog, acum 4 luni, s-a numit Manifest: Vinurile Romanesti, referitor la varietatile traditionale romanesti de vin. Ei, a cam venit vremea concluziilor, fie ele si partiale.
Mi-am dat seama- brusc- ca am incercat cam toate varietatile romanesti care se pot gasi in supermarket: tamaioasa, cadarca, feteasca, etc. Sigur, ar mai fi tot felul de vinuri regionale, care ori au decedat si nu le-am citit necrologul ori stau pline de perfuzii prin curtea cuiva, de genul samoveanca sau negru de sarichioi, sau cate si mai cate.
O concluzie se desprinde clar si e aproape un truism in lumea vinurilor: soiul romanesc cel mai valoros este feteasca neagra. Stim caracterul fructos si finishul condimentat al soiului cand este tanar sau maturitatea fina, serioasa cu nuante de scortisoara si piper a vinului de 3-4 ani. Pe piata exista foarte multi producatori, mai bine spus aproape toti producatorii au undeva, in vreo gama, feteasca neagra. Ba chiar si conservatorii (gen Cotnari) care nu-l cultivau pana acum, au anuntat ca-l au in vedere in viitor.
Stapanul vinurilor pe piata mondiala este vinul rosu sec. Observam acest lucru cu usurinta pe rafturile supermarketurilor mai ales privind vinurile straine. Ei, din punctul asta de vedere stam cam rau. Oricum arealul viticol romanesc este dominat de vinurile albe. O data ca in tara nostra se cultiva intensiv vinul alb demidulce, gen Grasa de Cotnari (cam asta era Romania oenologica comunista), vinul rosu nefiind chiar preferatul nr. 1 al romanilor. Stim cu totii ca pana si la mesele grele de Craciun, aniversari, Paste vom gasi pe masa mai degraba un un dry muscat (care culmea-culmilor este demisec!) sau o grasa decat un vin rosu care s-ar potrivi mai bine, gastronomic vorbind. Apoi, nu avem prea multe varietati. Ma gandesc doar la feteasca neagra, cadarca, negru de dragasani, burgund (daca e sa-l consideram traditional romanesc), novac-ul (desi e recent, istoric vorbind), babeasca neagra si…cam atat. Avand in vedere ca negru de Dragasani, cadarca, si babeasca sunt vinuri regionale, care nu pot fi cultivate aiurea, ci evident in regiunea de origine, feteasca neagra pare singurul soi de intindere nationala. Nu ca asta ar fi o valoare in sine, dar macar iti da de ales.
In rest, Cadarca exista in doar trei variante (Wine Princess-Minis- Maderat, Cramele Pancota, si Senator Focsani- Dealurile Tirolului). Doar cea de la Wine Princess merita recomandata. Negru de Dragasani- produs de Vinarte este singurul care se poate cumpara de la supermarket (desigur, in rest, cel de la Agricola Stirbey este « probabil cel mai bun negru de Dragasani din lume ») . Burgund fac cei de la Wine Princess, Cramele Pancota si Tohani (nu-l incercati pe cel de Tohani, atat va spun) edit: de fapt, asa cum mi s-a adus la cunostinta sunt mai multi producatori din vest- ii vom studia cu atentie!. Babeasca Neagra s-a trezit un pic din adormire, dar banuiesc ca este ca trezitul pe la 4 dimineata- tine putin, si adormi din nou. Aici sunt mai multi producatori- toti concentrati in acelasi areal (la confluenta judetelor Vrancea, Galati si Vaslui). Oricum soiul are doar vocatie istorica, nu si europeana (cum se poarta acum), desi e interesant. Eu am creditat-o pe cea de la Vinia Iasi (nu, n-am actiuni, nu lucreaza tata acolo, etc).
Asa ca singura varietate de vin rosu romanesc care poate naste unele «topuri » -deci si controverse- este Feteasca Neagra.
Despre parerea mea asupra celei mai bune fetesti negre - in viitorul apropiat.
PS pentru enciclopedisti si pasionati de "stiati ca...": Copacul acela imens pe care il vedeti in prima fotografie este sequoia de la Maderat, judetul Arad, Romania.
Campania Turist in Romania
Alo! Ministeru Turismului? Eh, ce bine! Doamna Ministru? AAA, vreau sa va spun ca mi-a placut campania de afise stradale, am apreciat intentia chiar oarecum lipsita de obiect, dar totusi...nu ma simt foarte imbiat de maidanul, strada desfundata si firele de tramvai fara tramvai in care e pus in context afisul.
PS: Chestii ca asta- chiar ma fac sa ma simt turist in Romania. Doar turist...
PS: Chestii ca asta- chiar ma fac sa ma simt turist in Romania. Doar turist...
Avem o tara frumoasa, pacat ca-i guvernata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
