Feteasca Alba de Urlati

Feteasca Alba, Urlati- sec, 2006, Domeniile Dealu Mare Urlati. 27 lei

"Urlaţii înfăţişează o minusculă urbe patriarhală. La restaurantul lui Petrache – un fel de cămin cultural al locului – am văzut adunaţi laolaltă: avocaţi, magistraţi, inspectori administrativi, un lăutar şi preotul paroh... Fratele meu Dimitrie Pişculescu – un adevărat moştenitor al lui Nicolache Piua-Petrii din Papucii lui Mahmud – este una din columnele de voie bună, de mândrie şi de glorie ale Urlaţilor. Filosof în felul lui, fratele meu n-a avut în faţa vieţii decât o atitudine: a fi încântat de viaţă şi a o sărbători, de-a pururi, dar nu în chip mistic, ci cu paharul în mână"`Gala Galaction Jurnal, vol. II, Ed. Minerva, Buc, 1977, p. 463

IN ciuda celebrei glume ceferiste: “Urlati trei minute!”, localitatea prahoveana nu este fieful death-metalistilor si nici nu adaposteste vreo comunitate de alienati, ci este un orasel de provincie linistit si tipic, dar cu o istorie multimilenara. Se spune ca numele localitati ar proveni de la locuitorii care coborau de pe dealurile vecine spre a se aduna la urlătoare, adică la târg. Apoi, exista si teoria ca ar proveni din Uralt- cuvant nemtesc insemnand “vechi”(de unde si banuiala ca provine de la goti- popor care a invadat spatiul actualmente romanesc, cu multa dragoste si prietenie). Nicolae Iorga observa ca numele orasului nu are legatura cu verbul “a urla”, si cel mai probabil provine din slavona (orlu, orlat), nume intalnit si in Serbia sau Bulgaria.

Tot aici se gaseau podgorii voievodale, cum ar fi cele ale lui Voda Brancoveanu (care a lasat si o frumoasa Casa Domneasca in mijlocul fostei sale mosii). In fine, localitate viticola, de traditie, cum nu mai sunt multe in tara noastra.

Am remarcat Feteasca Alba de Urlati datorita sticlei elegante (din cale-afara) si a pretului deloc cuvios, iesit din comun pentru aceasta varietate, de obicei pretuita mult mai putin. Asadar face 27 de lei. Inauntru un vin aproape incolor, cu frumoase reflexii galben-pai. Nasul este fructos, floral, dar si cu un iz neplacut de cauciuc ars, venit de nu stiu unde-Apoi gustul este fin, lucrat, dar cara dupa el bagajul metafizic usor amarui, usor acru si usor indigest, propriu din pacate multor ipostaze ale acestei varietati vechi romanesti. E cam ca tocsourile politice de la Antena 3, in care desi realizatorii sunt ok, invitatii sunt ok, telespectatorii sunt ok- cumva, nu stim cum- totul se transforma intr-o haituire obsesiva a unui animal mitologic absent. Postgustul nu este memorabil.

Da senzatia unui vin creat cu grija, cu finete, dar din variate cauze- a rezultat un model de sapă nichelata, incrustata cu cristale swarovski. Eu cred ca ar trebui sa ne punem oarece probleme privind raspandirea acestui soi, si a abilitatii sale de a face fata unui sauvignon blanc sau riesling.

Concluzie: o sa adaug o sticla colectiei mele de vinuri stramosesti, ca fiind una dintre cele mai fine si lucrate fetesti albe de pe piata, dar n-o sa beau alta prea curand. Cu toti stim ca Istoria Ieroglifica este o lucrare definitorie pentru literatura si filosofia romaneasca, dar n-o citim cu mare inflacarare, nu-i asa?

PS Catre producator: Imi manifest stupoarea inutila (iarasi, din nou, inca o data) fata de denumirile pompoase, snoabe (in sensul clasic, peiorativ si cel mai rau al cuvantului) fata de mania insondabila a unora de a denumi via, podgoria lor- neaosa si inocenta, cu apelative de frantuzite gen Chateau sau Domenii. Monşerilor, daca au existat domenii regale (caci doar cele regale se numeau “domenii” si nu moşii) pe la voi, v-ati gandit sa-i dati un telefon Regelui, sa-l intrebati daca n-are nimic impotriva? Apoi, chiar “Domeniile Urlati”- hai sa fim seriosi! De ce oare toti producatorii astia se auto-intituleaza “Domeniile X, Y, Z” (de regula nume de sate, care numai a noblete nu aduc aminte)? Foarte putini isi spun cum ar trebui: Crama X, Via W, hai sa zicem: Mosia Y.

In rest, ii apreciez, investiile realizate sunt mai mult decat bine-venite, iar fotografiile din prezentarea lor ma duc cu gandul la o imbinarea fericita dintre modernitate si traditional. Asa se face treaba in ziua de azi! Ia-uzi una, I-auzi doua!