Cand ne gandim azi la revolutia din decembrie 1989 ne imaginam un grup de oameni in jurul lui Laszlo Tokes care s-a marit incet-incet pana a cuprins intreaga tara. Ca o scanteie care aprinde o miriste uscata. Dar soarele din decembrie a fost destul de arzator si in alte parti ale tarii.
Putini stiu ca pe 14 decembrie un grup de revolutionari din Iasi, sub titulatura Frontul Popular Roman, a dorit sa organizeze un miting in Piata Unirii, prin care sa protesteze impotriva regimului. Din grup faceau parte Stefan Prutianu, Emilian si Vasile Stoica, Vasile Ilascu, dar si alti ingineri si muncitori de la diverse fabrici din localitate.
S-au pregatit intens toata toamna lui '89, s-au tiparit artizanal manifeste, s-au dat telefoane la numere aleatorii pentru a chema populatia la manifestatii. Totul era stabilit pentru sambata de 14 decembrie. Au fost pregatiri destul de meticuloase, dar nu trebuie sa ne miram prea mult ca mitingul n-a mai avut loc. Pentru ca asa ceva nu putea scapa Securitatii. Ori Securitatea s-a pregatit la randul ei si mai meticulos.
Astfel, hotelul Unirea era plin de militieni si securisti, chestiune mascata de o manifestare sportiva care fusese in prealabil mutata de la Oradea, unde trebuia sa aiba loc initial, la Iasi. Masini de pompieri, masini ale securitatii cu alte numere de inmatriculare decat Iasi erau in parcarea hotelului si imprejurimi. Ba chiar printr-o hotarare a primariei data cu cateva zile inainte de presupusul miting se desfiintase statia de tramvai. Totul ca sa nu se formeze grupuri de oameni care ar fi putut sa se alature "revolutionarilor".
Asa incat cand membrii micului grup au ajuns in Piata Unirii, in preajma orelor 16, aceasta era destul de populata. Insa nu de oameni potrivnici regimului ci de militieni si securisti in civil. Semnalul inceperii protestului ar fi trebui sa fie dat de clopotele de la Mitropolie. Insa cel responsabil cu aceasta actiune, deoarece din exces de zel nu convocase la miting doar oameni "de incredere", fusese deja ridicat inca de dimineata. Cu toate acestea la ora 16, clopotele Mitropoliei au fost trase, nimeni nu stie de catre cine, conform intelegerii, in ceea ce ar fi trebuit sa fie inceputul Revolutiei Romane. Insa observand suspecta aglomeratie din piata, formata doar din figuri necunoscute, conspiratorii s-au retras fiecare separat, dupa cum si venisera. Inutila retragere: au fost ridicati a doua zi. Anchetati, torturati si in final eliberati pe 22 decembrie, fara sa stie de evenimentele care intre timp cuprinsesera intraga tara. Ce povestea Vasile Vicol, cel care poate purta titlul neoficial de prim arestat al revolutiei romane, despre eliberarea sa este tragicomic. Cand militienii au deschis usa celulei pentru a-l elibera a crezut ca o forma de tortura psihologica. Cerand explicatii i s-a raspuns: "Ba da, eşti liber. Ai văzut că n-am luptat degeaba?" (sursa Jurnalul.ro). Mi se pare foarte romaneste ca tortionarul sa-i spuna victimei, pe un ton complice, ca au luptat impreuna...
Nu stiu de ce scanteia s-a aprins la Timisoara si de ce s-a stins chibritul la Iasi. Poate pentru ca in capitala Moldovei oamenii au luat-o inginereste, au planuit totul meticulos cu mult timp inainte. Pe cand la Timisoara s-a beneficiat initial de solidaritatea dintre membrii unor culte religioase (reformati, baptisti) si care n-au putut fi imprastiati atat de usor. Sau poate pur si simplu pentru ca actiuni anti-sistemice planificate pot fi dejucate mult mai usor de un sistem represiv metodic si bine pus la punct, dar care nu se poate stinge la fel de repede scantei spontane, cum a fost cea de la Timisoara.
In domeniul vinului, revolutia din orasul unde viile sar gardul seminarului teologic a reusit mai bine. Daca considerati ca-i o licenta poetica, trebuie doar sa urcati dealul Copoului si o sa va convingeti singuri: dupa Seminar e Statiunea de cercetari. Ce infratire dintre cele dumnezeiesti si cele lumesti e mai elocventa pentru targul Iasilor? Poate doar faptul ca d-l Olteanu este preot si slujeste intr-unul din satele zonei metropolitane? He, he, vedeti voi cum se leaga lucrurile...
Ce a inceput in 2009, cu deja clasicul aligote, s-a consolidat in urmatoarele recolte. Pana la urma vorbim de primul producator din zona care si-a concentrat activitatea pe obtinerea de vin de calitate, "premium", cum se prefera in zilele noastre.
Intorcandu-ne la descrierea poate necuvioasa dupa cele zise mai sus, vinul din 2012 miroase moderat a floare de vita de vie, calcar si kiwi rascopt. In gust: intra cu fizz, acid si te astepti sa fii invadat de arome puternice, agresive, dar nu se intampla asa. E plin, impresia de grapefruit copt (si fara amareala) sau, daca vreti, de combinatie citrica- cu efect astringent- cretos, e foarte activa. E citric, cum altfel, dar suficient de fin. Pe final se simte puternic o impresie de caisa usor necoapta, foarte aproape de real, mai bine zis -se simte textura unei muscaturi din fruct.
Cui i-a placut Arezan Fa+Fr 2011, Trei Pesti sau alti campioni mioritici ai baubilitatii, o sa zica un mare da si acestui vin de pe dealurile din jurul Iasiului. Mai ales ca e prietenos si sub aspectul nivelului de alcool- 12,4%!
Sub 40 lei si 84 pct.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu