Doamne, ieri am baut cel mai mineral vin! A fost usor sa-mi dau seama de asta deoarece se numeste "Mineral", he he.
E un riesling sec produs de Emrich-Schönleber. Poarta mentiunea VDP, numele cunoscutei asociatii a producatorilor germani, o asociatie din care nu oricine poate face parte. E o afacere de familie, cu 17 hectare plantate in Nahe. Pedigriul e de soi. In fiecare an 2-3 vinuri sar de 95 de puncte, Parker sau Gault-Millau.
Ei bine, cum duci paharul la nas iti dai seama ca n-au gresit dandu-i numele de scena Mineral. Practic doar un pic de iarba si limeta se pot simti sub aroma dominanta de pietre si nisip ud, chiar asfalt. Sincer am mai simtit asta atat de pregnant intr-un singur alt vin, dar atunci am luat treaba ca un defect, avand in vedere ca aceste tuse se continuau in gust. Si cine ar vrea sa bea o feteasca regala cu gust de asfalt?
Oricum, in cazul de fata, nasul e relativ disjunct de gust, mineralitatea exprimandu-se mai delicat pe papile, cu tuse usoare de magneziu si sodiu. De altfel, ca vorbeam de sodiu, exista o nuanta sarata. In rest- lamaie, caise, poate corcoduse galbene. Presupuneti corect ca vinul este destul de acid, chiar prea, si ca are chiar o usoara perlare, atacand reconfortant limba.
Insa e si un vin cam periculos pentru talie deoarece va face sa se deschida larg usa frigiderului. In care ar trebui sa cautam crustacee si poate un piept de pui cu lamaie.
Se bea usor si destul de rapid, procentul de 13% alcool fiind extrem de bine ascuns printre pliurile lemonate si minerale ale licorii. Lasa in urma o impresie de vin abordabil, dar mestesugit cu destula finete.
Ciprian a facut o alegere inspirata cand a comandat vinul din Germania (belvini.de), unde sa tot faca vreo 14-15 euro. 88 pct.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu