Chardonnay V legends 2010, Cramele Recas

Port in portofel de vreo luna un biletel pe care mi-am notat impresiile despre chardonnayul de larga circulatie al celor de la Recas. Intr-un final printre descrieri de vizite la crame si promovari de evenimente m-am hotarat sa scap de respectivul biletel, chiar daca mai sunt multe alte bonuri, chitante, carti de vizita de pe vremea lui Pazvante, care  fac portofelul sa para mai prosper decat este. Bine, mai am pana la dimensiunea lui George din Seinfeld, adica inca nu detin pliculete de mustar si ketchup, dar nu-i timpul pierdut:)

Asa...vinul sec, de vreo 16-17 lei, gasibil in mai toate hypermarketurile. Culoarea este galben auriu, cu ceva verzui, asta daca n-o fi avut foaia alba ceva filigran verde. Nasul este mieros, cu impresii de fruct dulce, corcodusa galbena supercoapta sau physallis, o usoara nota tamaioasa (pe care eu unul o pun pe seama intruziunii lemnului in vinul alb). In legatura cu acest iz, placut- nimic de zis, remarc ca lumea este tentata sa-l considere o caracteristica a chardonnayului, dar de fapt daca gusti alte varietati care iau contact cu lemnul (fie baric, fie chips sau rumegus)  o vei recunoste si acolo (imi vine in minte fume-ul Budureasca, care e sauvignon blanc majoritar). Apoi sa amintesc si notele diafane, florale, parfumate. Las la urma ceva ce s-a simtit initial, chiar dupa deschidere, dar care dupa 15 minute a disparut, din fericire: o usoara nota acetica.

Gustul este destul de plin, cu note dominant citronate, dar si fructe mai tari precum caisa, marul si banana. Finalul aduce aminte de limeta cu aport dulce-acrisor persistent, dar si unele tuse picante.

Aciditatea este foarte reconfortanta, iar vinul pare unul destul de echilibrat. 

Pe ansamblu, este o noua reusita, parca un pic mai slaba decat 2009, mai "verde", din pricina conditiilor climatice, imi permit sa presupun, dar oricum de partea buna a lucrurilor, un alb "reliable", dar cu tuse elegante si indubitabil un "best-buy". 

77 pct.

Mea culpa/autocritica: ma vad nevoit sa revin in lumea punctelor, dupa o scurta ratacire in lumea stelelor. Din mai multe motive. Sistemul de 100 de puncte e mai flexibil. Apoi, ofera consumatorului de informatie un rating mai "politicos" pentru vin. O sticla de 77 pct cu pretul de sub 20 de lei, ar trebui clasificata cu o stea din 5, ceea ce l-ar plasa "psihologic" la marginea plutonului, desi la acel pret este best-buy! Sa mai zic ca un anume vin mi s-a parut chiar la granita. Daca sa ii dai 2 sau 3 stele? Diferenta pare mai mare decat cea dintre 84 si 85 pct, sigur diferenta fictionala, dar orisicat. Apoi, sa amintesc vointa "boborului" de pe facebook, care a votat in majoritate ca gaseste ratingul de 100 pct. mai util decat stelele. De fapt, nimeni nu a votat pentru stele. Asa ca plecand de la ideea ca ratingul e mai degraba folositor altora decat mie insumi ma vad nevoit, cu scuzele de rigoare sa revin la ignobilele puncte. Oricum, nu e atat de important, deoarece eu nu sunt Wine Spectator ca sa fac reviewuri la 1000 de vinuri pe editie, si din motive evidente, sa descriu vinul in trei cuvinte si doua cifre. Asa ca "servim" simultam doua categorii: cel care citeste notele de degustare si il plaseasa undeva in propria axiologie, dar si "grabitul" care sare direct la cifre.