Imi amintesc ca sedeam la o masa din restaurantul Pivnitelor Rhein, in toamna anului trecut. Eu si ceilalti participanti adunati la prima intalnire a bloggerimii iubitoare de vin. La un moment dat intra un grup de turisti straini. Ghidul, un domn bine, jovial, le tot explica cum e cu vinurile. Grupul purcede la degustatul unei fetesti neagre, prilej cu care ghidul se straduie sa le traduca celebra epigrama a lui Pastorel ("babeasca place mult la tineri, pe cand, feteasca la batrani"), precum si cum ar suna in engleza numele celor doua soiuri. Si noi am tot auzit povestea babestii, stim de Nicoresti, de Stefan cel Mare si batrana ospitaliera, etc. Fetesti avem, desigur. Babeasca? Ia-o de unde nu-i!
Sigur, exista cateva variante de supermarket, vinuri de vreo 10 lei. Care mai de care mai putin potabile. Printre ele o oarecare exceptie face babeasca neagra Monser de la Senator Focsani. A nu se intelege ca e vreo revelatie, dar intre cele cateva posirci sau vinuri imbatranite (cum a devenit intre timp si Vinia din 2006 ori '05), etichetate babeasca, aceasta macar se poate bea. Pana si maniacii vinurilor, evanghelisti sau entuziasti, pofticiosi din fire dupa orice curiozitate, nu s-au manifestat plenar in legatura cu acest soi. In afara de mine desigur, vesnic si pagubos explorator al lor.
Lipsa de interes (a producatorilor, dar si a consumatorilor) poate parea ciudata avand in vedere ca in afara de feteasca neagra nu exista prea multe varietati de soiuri rosii autohtone pe care sa le putem numi. Si pana la urma citind atat pe Pastorel, cat si alte "surse" de mai-an, observi ca babeasca exista! La Capsa, acum mai bine de o suta de ani, vinul de Nicoresti era in meniu, remarcam din ghidul de calatorii al lui Newnham-Davis! Un secol a trecut de atunci si azi am ajuns sa ne gandim la babeasca ca la locomotivele cu aburi sau ca la o statuie reprezentand vreun om de stat cum astazi nu mai sunt (decat in varianta "mini": micul X, micul Y, etc.).
Ei bine, dupa multe calatorii virtuale prin lumina clar-obscura a paharului de degustare am baut in sfarsit una demna de salon. Nu sunt inca entuziasmat, dar se dovedeste ca trebuie putina dedicatie, inclinatie si inspiratie ca sa poti face un vin adevarat. La Goodwine, unde am gustat deja luata in seama babeasca Glia (despre care vom mai vorbi, si care reprezinta la randul ei un prag de dezvoltare), Lucian Neacsu de la Senator Focsani, cu intermedierea lui George Moisescu (cel care a militat pentru acest experiment) m-a improprietarit cu doua sticle de babeasca "mai altfel", aflata in stadiul de "beta-testing", ca sa zic asa. Fara etichete, fara alte informatii, decat un mic abtibild verde pe care scria "bn. stejar francez", respectiv "bn. stejar american". Le-am desfacut, le-am "testat", si puteti citi mai jos concluziile.
Babeasca Neagra-stejar francez. Culoare rosu rubiniu putin intens, stralucitor. In nas preponderent lemn, cum e de asteptat la un vin intr-un asemenea stadiu al evolutiei, cu ciocolata, paine prajita, scortisoara si dedesubt cirese negre. Gustul prezinta o corpolenta usoara, aciditate mare, usor iesita din corp, cu cafea si- trademarkul babestii-mult fruct: cireasa, visina, fructe rosii de padure (va amintiti bomboanele "juicy fruit"?), condiment si apoi ceva usor iodat, cum ar fi miezul de nuca. Exista ceva "verde", nitel acru, poate fie de la ilustrele supraproductii pentru care e recunoscut acest soi (chestiune nu prea buna, care scade calitatea) fie de la tipul de baric si nivelul de prajire folosit. Finalul este acid, fructat si condimentat (piper), cu tuse de lemn parfumat. Pe ansamblu, si cu rezerva ca vorbim despre un vin "in progress", as spune ca lemnul este inca disociat in relatie cu fructul, cauzand un usor dezechilibru. Totusi, e un vin mustos, plin de prospetime, o babeasca evoluata, care trebuie savurata la temperaturi mai joase, pe la 14C.
Babeasca Neagra- stejar american. Aici se schimba calimera. Culoarea este rosie rubinie cu nuante ciresii, ceva mai intensa decat in cazul precedent. Olfactiv da marturie privind transformarile prin care trece, existand un iz de spirt cu apa, si acetona, care se disipa in timp, apoi note florale (trandafiri, violete), paine, cacao, must. Gustul este mai compact, mai vinos decat primul, cu lemn mai putin evident sau mai bine integrat, cel putin. Este mai plin, mai corpolent, tot cu amalgamul de cireasa, visina, fruste rosii de padure, un pic de gutuie, tanin sanatos, fin, si pe final apar note usor astringente de coacaze si afine. Aciditatea este tot super, si nu trebuie sa ne mire: asa-i soiul! Finishul este persistent, de cireasa, fragi, dulceata de visine, putina pruna, scortisoara. In mod cert, trece de 80 pct.
Am gasit aceasta ultima varianta delicioasa, agreabila si usor de baut, dar cu un "twist" sofisticat. Baricul i-a facut mult bine, fara a fi prea intrunziv, deci se poate si asa. E un soi de Beaujolais Village, si nu din cel de duzina! Dar mai mult, este dovada clara ca ar trebui sa celebram redescoperirea unui batran soi romanesc.
Sigur, mai este cale lunga pana la obtinerea unui vin care sa capete laude de peste tot, dar cu mai multa atentie privind limitarea cantitatii de struguri la hectar, privind microclimatul si selectia strugurilor destinati vinificarii, cu ceva maiestrie, cu ceva baric, se pot obtine pe viitor vinuri entuziasmante din aceasta venerabila varietate. Aceasta babeasca neagra "experimentala", caci nu ai unde sa vezi prea multe babesti, si nu vezi deloc vreuna baricata, este un prim pas! Doamne-ajuta!
4 comentarii:
Buna ziua, va scriu cu emotie pentru ca sunt un incepator, novice, nestiutor, etc in ale vinului dar mare doritor de invatatura. Am luat la rand toate blogurile, v-am citit cu mare placere, va recitesc ... si nu am gasit niciunde un inceput, zic eu firesc, al stiintei de care tot faceti vorbire: CAND, UNDE si CUM v-ati format acest database de gusturi si mirosuri (ca de "postgusturi" nici nu mai amintesc :))) ??? Am si eu in minte mirosul de ciuperci de padure dupa ploaie si a treia otava proaspat cosita de pe dealurile Bucovinei, si nucile verzi cu iodul lor cu tot, si mure si afine, etc. OK, dar asta e tot ? Ce va inspira sa insirati toate fructele pamantului intercaland si putina paine prajita ? Sper sa nu fi pus o intrebare prosteasca de care sa va amuzati teribil ... Va multumesc.
@Anonim: bine ai venit. "Baza de date" se formeaza in timp. In campul muncii, ca sa zic asa. Vorba lui Gary Vaynerchuk: gusta un vin pe zi vreme de un an de zile, si la sfarsit gata! esti cunoscator. In mare, cam asta este. Trebuie sa pleci de la "intrarile" personale "a treia otava proaspat cosita de pe dealurile din Bucuvina" e foarte ok, chiar te duce cu gandul acolo, dar si la o feteasca alba sau un sauvignon blanc:)
Exista si tasting-kituri cu arome sintetice, dar mi se pare ca strivesc oarecum corola de minuni a lumii. Trebuie sa te apleci analitic asupra mirosurilor si gusturilor si incet-incet mai repede decat crezi, se va face lumina.
doamne, nici superzeu al artei degustatorilor(ex. parker) daca ai fi nu ai reusi sa-ti dai seama de toate, poate prin adiacenta , ca altfel de unde????ai tu pe cineva in spate(si nu exper. din ultimii ani ai degustarilor facute)
O iau ca pe un compliment, Radu. Banuiesc ca stii ca asta nu-i o stiinta exacta, asa-i? De fapt, nici nu-i o stiinta:) Apoi, eu am avut la indemana doua sticle si doua zile.
Pe cand un degustator/critic de meserie petrece vreo 10 secunde cu vinul inainte sa dea o nota de degustare.
Trimiteți un comentariu