Cramposia lui Gabi Lacureanu e wow!

Am incercat cateva vinuri romanesti foarte reusite in ultimele zile. Unul dintre ele mi-a fost trimis de oenologul Gabriel Lacureanu, care s-a ocupat de recolta 2013 de la Intervitt, crama de la Zimnicea a miliardarului Ioan Niculae. Din cate am aflat, Gabriel isi va continua munca aici, dar din calitatea de consultant, deoarece cartea de munca, ca sa zic asa, si-o va muta la o crama inca nenumita, la care va avea si alte calitati decat cea de specialist in ale vinului. 

Cat despre Intervitt se pare ca au o suprafata cultivata respectabila, undeva peste 300 de hectare, toate plantatii tinere cu exceptia celor din care provine vinul de azi- cu o varsta de 30 de ani! Cum si cea din 2012 a fost destul de apreciata m-am grabit sa gust tocmai cramposia, in defavoarea vinurilor din soiurile internationale nou plantate. Fiind un vin in stadiu beta, adica inca nestabilizat si neetichetat, nu pot sa va spun decat detalii senzoriale- cum ar fi ca e un vin sec si are cel mai probabil mai mult de 13% alcool, judecand dupa vigoare. Se va regasi sub eticheta gamei Nobilitas, a caror exponate din 2012 se pot achizitiona si din unele hypermarketuri, la prima amintire- in mod cert- Carrefour. Asta daca nu se va inventa o gama noua si mai scumpa, sper sa nu le dau idei... 

Cramposia 2013 Intervitt poarta inca tribulatiile trecerii de la strugure la un vin in toata firea. Are nevoie de ceva timp ca sa-si piarda miresmele specifice. Dar cand se intampla asta- se transforma in cea mai buna cramposie pe care am gustat-o vreodata. Culoare galbuie spre auriu, cu nas de mar golden, lamaie, iarba, miere, sulf, o chestiune fireasca avand in vedere stadiul in care se afla. In schimb in gust e o lucrare! Daca la vioiciune ma asteptam, marturisesc ca am fost socat de bogatia si corpolenta licorii! Nu poti sa-i spui altfel decat gustos! Mar, caise, gutuie, flori de salcam, un pic de grapefruit pe final si senzatii dulci-acrisoare picante. Foarte gustos. 

Acest vin seamana, daca permiteti comparatia, cu un file apetisant dintr-un peste pretios, sa zicem- morun. Daca vinul imbuteliat, etichetat, etc va reusi sa conserve aceasta minunata consistenta pe care am experimentat-o eu, atunci stabilimentul e demn de stele michelin si o sa revin cat de des voi putea. Daca insa dupa filtrari si conditionari, din acest file fantastic se va coace o uscatura sau va fi distrus prin fierbere sau alte metode improprii, atunci va ramane doar dezamagirea inabilitatii de a fructifica acest noroc de care s-a lovit Intervitt prin achizitionarea unor plantatii vechi si dupa toate aparentele- bine intretinute.

Daca ar fi sa-l punctez acum i-as da sincer un punctaj care l-ar propulsa printre cele mai valoroase albe romanesti. Totusi am mai gustat, la alte crame, probe de tanc care erau la acel moment pline si gustoase, dar care dupa "magia" de dinainte de aruncarea pe piata s-au transformat in vinuri bune- nimic de zis- dar comune. Asa ca de aceasta data prefer sa nu ma grabesc. Asta nu inseamna ca nu ii multumesc mult lui Gabi pentru ocazie. Nu mi se intampla des sa gust vinuri albe care sa-mi lase o impresie atat de vie. 

As milita chiar sa se incerce comercializarea vinurilor de profil asemanator pe cat posibil in acest stadiu. Editii mici sau cu vanzare doar la crama, doar in unele restaurante sau magazine specializate cu rulaj mare, nu stiu metoda, dar cred ca mai multi oameni ar trebui sa beneficieze de vinuri atat de gustoase.

Babeasca Neagra La Sapata 2012

A doua editie a babestii ecologice de la Somova, jud. Tulcea, are 13,5% si presupun ca are acelasi pret decent (25-30 lei) din moment ce am incercat-o la 45, intr-un restaurant. 

Se prezinta cu o culoare rosie-rubinie, stralucitoare, medie ca intensitate. De aici iti dai seama ca nu va fi atat de densa precum cea de anul trecut. 

Nas frumos, parfumat, de boaba coapta de strugure, dulceata de cirese si condimente. Gustativ e mult mai tipica decat 2011, suculenta, cu arome de corcodusa, cirese, visine, niste taninuri mici si obraznice pe final, amestecate cu o dulceata unor curmale. Vinos, neaos, autentic. 

Exista opinia ca cea de anul trecut ar fi fost calea de urmat pentru babesti, ca ideea veche ca babeasca da un vin usor, light spre medium in corpolenta, undeva la mijlocul drumului dintre un beaujolais cru si un pinot, n-ar fi adevarata si ca s-ar datora tentintei de supraproductie a acestei plante. Se poate argumenta ca prin atentie in vie si eventual culegerea tarzie s-ar putea obtine un vin mai concentrat, mai serios. 

Dar...why so serious?, vorba lui Joker. De ce ar fi nevoie de seriozitate? Avem nevoie si de vinuri mai light, mai sagalnice, care sa nu scrie tratate de fenomenologie, ci sa se exprime mai batraneste, mai usor de inteles, printr-o pilda sau o povestire. A fi usor de inteles e o virtute pe care si oameni complicati precum Wittgenstein au apreciat-o. 

Pe langa faptul ca simplitatea se potriveste bine cu acest moment din an cand e de dorit sa fim impacati cu sinele, mai linistiti si mai impaciuitori.  Atat de impaciuitor incat n-o sa fac o mare teorie din faptul ca aceasta jivina jucausa care e babeasca de la Somova este adusa pe lume nu de un roman, ci de un italian, la fel cum in trecut si alte soiuri pure romanesti au fost tinute in viata de oenologi straini.

Oricum ar fi, am asa o banuiala ca vinul ar merge ca uns la pomana porcului ba chiar si la sarmale. Dar nici la o plachie de peste gras, cu un continut mai bogat de rosii, n-ar fi de alungat. 

Asadar cam aceasta ar fi licoarea prin care va urez Craciun fericit. Din pacate doar indemnandu-va sa-l incercati, dar  -cum convenabil se zice- intentia conteaza, asa ca nu ma judecati prea aspru :)

5 vinuri rosii de la Balla Geza

Intr-una din zilele saptamanii trecute comisia galateana s-a reunit pentru a trece in revista cateva vinuri de-ale lui Balla Geza, crama Wine Princess din Arad, vinuri din noua gama Stonewine, care reuneste- din ce am inteles eu - fostele varfuri, adica variantele reserve, premium, grand sellection, etc. Cum Cadarca am luat-o deja in verb, astazi vom vorbi despre:

Cuvee Diorit 2011 (Burgund, Cadarca, Merlot si Pinot Noir), 13,5%, este un vin fructat de corpolenta medie. Juicy, cu un feeling unguresc, sanatos si jovial:) Mi-a adus aminte de alt cupaj alambicat, dar extrem de simplu in final. Praf de cacao, legume tocate, fructe rosi, condimente. Nu e impresionat, dar e de baut mult si bine:)  80

Burgund Mare Stonewine 2009. 14%. Culoare frumoasa, stralucitoare. Nas interesant, afumat, floral, cu tuse de banană, impresii picante, dar si vegetale, ca de pastarnac. Gustul e suplu, usor uscat, cu vișina, pruna,  scortisoara. Bun, diferit. 84. 

Pinot Noir 2009 14% un vin direct, denotand visina din compot si cireasa, buna concentrare. Nu e cine stie ce ca diversitate, dar e un pinot, e curat, se poate bea cu usurinta si este versatil in ce priveste asocierile culinare. 82

Cuvee David 2010 (Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot şi Cadarca ) este un vin cu un profil aromatic mai conventional, dar serios: cutie de lemn, condimente pudra, ardei gras, afine negre si un gust brut, de fructe negre, cu taninuri uscate, piperat pe final. Infipt. Dar...nu e foarte placut pentru moment, din pricina unor barbare taninuri uscate care-ti jefuiesc si incendiaza gura pe final. In prag de 80 acum, insa e posibil sa se linisteasca barbarii, sa se aseze la casa lor si atunci vom deschide relatii diplomatice mai joviale cu ei. Poate pana pe la 90, cine stie. Oricum se poate si acum dar are nevoie de preparate grele, pe care sa le "taie" cu foarta sa bruta.

Cabernet franc 2009. Un vin din struguri culesi tarziu, cu 15,5% alc! Insa foarte bine ascuns. Nas vegetal, chiar usor floral, condimentat, cu ciocolată, tutun si paine prajita. Un gust catifelat si dens dar fara a fi intruziv, ca un nectar de fructe de padure negre, usor cremos, dar proaspat, agreabil. Cireasa neagra si coacaze. Si aici apar in letopiset niste taninuri uscate pe final, dar sunt civilizate si deja bine integrate in harta europeana. Cel mai cel din degustare. 86 acum, cu posibilitati de crestere si invechire! 

Majoritatea licorilor au exprimat un caracter aparte, exista o impresie de diferit, de diversitate, care pentru maniaci ca mine sunt muzica pentru urechi si delectare pentru papile. Tot la fel de prezente sunt niste taninuri uscate, pe care eu- bautorul- le-as fi vrut mai imblanzite. Toate sunt vinuri foarte puternice, in general acest aspect fiind foarte bine stapanit. Si desigur, ar fi de preferat sa se gaseasca o uniformitate vizuala, intrucat exista nu mai putin de trei etichete diferite pentru ceea ce pare a fi acelasi vin. Sunt sigur ca acest proces este in desfasurare, avand in vedere noutatea vinurilor si ca publicul doritor nu va trebui sa se simta bulversat de multitudinea lor. 

In rest, pentru mine a fost intotdeauna o placere intalnirea cu aceste vinuri din vestul tarii. Chiar daca nu sunt intotdeauna reusite plenare, ofera invariabil o autenticitate care suplineste in mare parte micile neajunsuri care s-ar putea sesiza, ici si colo.

Sa ne fie de bine, oameni buni! Noroc si...Egészségetekre!

Terra Romana Rose 2013 SERVE

Exista o categorie de vinuri in care expresia anului din care provine nu este esentiala. Nu pentru public, cel putin. Acestea sunt vinurile rose, vinuri care spre deosebire de cele rosii complicate, trebuie sa livreze aproximativ acelasi lucru an de an. Si sigur, aici intra in scena oenologul care trebuie sa-si puna inspiratia si cunostintele la lucru pentru indeplinirea acestui scop. 

Clientul amator de roze vrea sa gaseasca in pahar aceeasi prospetime si finete, aceleasi arome placute de trandafiri, zmeura si pepene galben ca in fiecare an. Si editia 2013 nu dezamageste asteptarile. Melanjul de feteasca neagra si merlot, 13,5% alcool,  aduce exact aceste repere asteptate. Un vin usor de baut, care isi joaca existenta intre o aciditate obraznica si o amabilitate delicata. 

Are si in acest an acelasi pret- aproximativ 35 de lei- si face banii. Eu zic sa nu stati prea mult pe ganduri, mai bun decat e acum n-o sa se mai faca. C-asa-i rozeul, fie si cel realizat intr-un stil mai elegant, cum e cazul de fata.
83-84

Viña Berceo Crianza 1981 (Rioja, Spania) si doua vorbe despre clasificarea din Rioja

Vina Berceo este eticheta principala si cea mai veche a grupului Luis Gurpegui Muga, firma mare care s-a intins si in alte regiuni ale Spaniei, ba chiar si peste ocean, in Chile.

Asadar avem un vin de Rioja, un tempranillo cu ceva mazuelo si graciano pe langa. E o crianza. Cred ca ati tot auzit de aceste clasificari spaniole. Ce sunt ele mai exact? 

Sunt diverse trepte de maturare a vinului, atat in butoi cat si in sticla. Ele variaza in functie de podgorie.

Un Rioja simplu, fara mentiuni, e vinul de baza, fara lemn. Nu necesita maturare obligatorie, dar in majoritatea cazurilor vorbim de ce putin un an de copilarie in crama.

Rioja Crianza inseamna ca vinul a stat minim un an in baric si inca unul in sticla. 

Reserva inseamna minim un an in baric si 2 in sticla

Gran Reserva numara minim 2 ani in baric si alti 3 in sticla, inainte sa fie aruncate pe piata. 

Sigur ca aceste trepte indica uneori mai mult decat cat timp a stat vinul in baric sau in sticle. Poate semnifica si nivelul de calitate intrinsec al vinului. Dar, tehnic vorbind, daca cumperi azi o crianza si o pastrezi in pivnita minim un an- practic, in final, vei poseda o reserva in toata puterea cuvantului!

Vinul de azi ne intampina cu o culoare rosiatica, limpede, nu foarte intensa, cu usoare tuse de caramel, firesti oarecum dupa mai bine de 30 de ani. Aromatic ne alunga emotiile exprimandu-se amplu, matur, cu note de tutun fin, sapun parfumat, whisky, caramel si dulceata de nuci. Gustul te uimeste printr-o prospetime agrabila, un mix de fructe rosii (visine, afine rosii) si in subsidiar un iz de pruna supracoapta. Iti lasa impresia de suc de fructe, sec, neindulcit.  Nu va mai castiga prea multe de acum incolo, e un vin care trebuie baut acum, dar nu se va plange nimeni dintre cei care o vor face, credeti-ma.

De gasit pe Vinescu.ro.

Iacob feteasca neagra 2010 si cabernet&feteasca neagra 2011 (Davino)

Cele doua etichete care completeaza pentru moment gama Iacob propusa de Unicom (sau Davino Productie) sunt o feteasca neagra 2010 si un cuvee compus din cabernet sauvignon si feteasca neagra an de recolta 2011. Ambele au peste 14% alcool si un pret undeva intre 40 si 50 de lei.

Feteasca Neagra 2010 am mai incercat-o (probabil si unii dintre dumneavoastra, dragi cititori), pe vremea cand se numea Ceptura. Puteti citi aici notele de degustare precum si alte minuni care mi-au trecut prin cap atunci. Fata de acel moment, de acum 6 luni, pot zice ca vinul s-a asezat bine de tot si astfel prognoza de 84 pct se adevereste, cel putin pentru mine, si poate se va dovedi ca am fost prea zgarcit, cine stie.

In ce priveste cupajul de cabernet si feteasca 2011, mi-a amintit foarte clar de senzatia gustativa a primului Ceptura rosu, din 2009, cacao, cafea, fructe negre si lemn uscat. Mai degraba robust decat catifelat, transmite puternic seriozitatea cabernetului, cu impresii zemoase (coacaze, visine), acide, dar si dulci, glicerinoase, ca de curmale si prune uscate. Pe final- picant. Taria e parca mai evidenta ca la feteasca, nu atat senzorial cat ca impact. Intelegeti dvs. metafora scarii lui Iacob...Pe ea poti aluneca in ghenele infernului, pacatosule, tu care bei mai mult de doua pahare, dar poti si urca lin catre norii linistiti, daca il privesti ca vin de meditatie si de moderatie. 86 pct.

Fiind mai pacatos, dar si un fervent explorator al vinului de Rhone, in al carui stil par realizate aceste lucrari ale oenologului Bogdan Costachescu, daca ar fi sa aleg doar una as merge pe cuvee. 

Daca n-ar fi sa aleg, as merge pe amandoua:) La o pastrama de capra feteasca si la un steak de vita sanatos- cuvee-ul.

Vinul importat direct de hypermarket. Asa incepe

sursa foto:
passionatefoodie.blogspot.ro

Am mai scris despre unele "semne" discrete si posibil ingrijoratoare pentru producatorul roman de vinuri. Stiu ca lui nu-i pasa, dar asta nu inseamna ca semnalatul, "ceea ce se vede", nu este cat se poate de vizibil. Poate nu e inca vizibil pentru el si de aceea nu le baga in seama. Dar incepe sa devina evident pentru importatori si pentru magazinele specializate. Despre ce e vorba?

E vorba despre importurile de hypermarket, importul facut chiar de acel magazin anume si in unele cazuri, chestiune care abia incepe, de vinuri produse special pentru sau chiar de firma respectiva (sau de o firma din grupul din care face parte acel hypermarket).

Repet e vorba de vinuri de import, nu de un private label care, de cele mai multe ori, corespunde unei etichete proprii a respectivului producator roman.

O sa va descriu trei cazuri. 

Metro. Aici inca treaba sta mai romaneste, deoarece vinurile importate chiar de ei, chiar fiind ieftine in aparenta pentru noi, un 15-20 lei, sa zicem, sunt de fapt dublu fata de cat costa in magazinele Metro de afara. Sunt vinuri produse pentru reteaua Metro si sunt multe-multe din Italia. Am vorbit despre un astfel de vin si printr-o simpla cautare prin google am descoperit un catalog Metro din Italia unde sticla era la jumatate de pret fata de cel din Romania. Fara promovare insa e greu sa capeti vizibilitate, chiar daca unele vinuri sunt peste media raportului pret calitate romanesc, chiar si la pret dublu. 

Mega Image. Marturisesc ca orasul meu nu are in dotare asa ceva, dar pentru bucuresteni e imposibil de ignorat, deoarece in curand va fi cate unul la fiecare scara de bloc. Imi povestea un prieten de un anume vin frantuzesc, un umil cabernet de Pays d'Oc, importat si produs chiar de Delhaize (firma care detine marca Mega Image). Costa 8,99 si prietenul imi spunea ca in afara de eticheta de pret si poza din pliantele publicitare nu l-a vazut la raft. Pentru ca isi face cumparaturile seara. Intreband revoltat seful de raion de ce nu se gaseste acel vin la raft, i s-a raspuns calm ca raftul e plin de dimineata, dar pana seara se goleste. Daca vrea neaparat- sa vina la prima ora, sau sa spuna din timp, daca vrea mai mult de cateva sticle. Ei, poftiti!

Lidl. Lidl e un caz aparte, deoarece are o politica comerciala aparte, cu ofertele lor saptamanale si cu produsele care sunt de multe ori disponibile doar in acea saptamana. In ce priveste vinurile, dupa ce ani de zile am vazut un raion de vinuri destul de trist, din care straluceau niste private label-uri gen Chimarosa, vinuri industriale foarte ieftine (in jur sau sub 10 lei), din toamna lui 2012 s-a lansat o colectie de vinuri in principal frantuzesti, care- dupa cum stiti daca cititi vinosfera- a cauzat dese cumparaturi ale bloggerilor. Vorbeam in principal de vinuri de 25-50 de lei. Nu stiu exact cum le-a mers, probabil nu foarte bine (desi unele etichete excedeau in calitate pretul cerut) pentru ca in aceasta toamna noua colectie a coborat stacheta, propunand cumparatorului o selectie de vinuri in general sub 20 de lei. Diverse Bordeaux-uri, Languedoc-uri, dar si alte apelatii. Recent o serie de vinuri portugheze ne-a dat dureri de cap, la figurat, deoarece la propriu n-a fost cazul fiind vinuri prietenoase si corecte. Am scris despre atatea in ultima vreme, incat nici nu mai dau auto-link. Toate acestea sunt vinuri importate de Lidl si desi sunt disponibile doar aici, nu sunt in majoritate private-label ci vinuri care se pot gasi si pe alte canale, e drept- doar in tara de origine.

Dupa aceste descrieri presupun ca fiecare dintre voi a extras deja niste concluzii. O sa imi permit sa punctez si eu cate ceva:

1. aproape invariabil, raportul pret calitate la importuri este superior in cazul celor de hypermarket versus acelora care sunt importate prin filiera "conventionala" (adica exista un importator care le propune unui distribuitor care la randul sau gaseste canale de desfacere, fie ele de mare retail, fie prin magazine specializate sau horeca). Nu cred ca trebuie sa ne gandim prea mult de ce. Mai putini in lantul trofic, mai putine rate de leasing la SUV-ul fiecaruia (edit: scuze celor care n-au rate la SUV! lunea sunt mai tendentios ca de obicei :) Apoi, ca sa fim corecti, nici pretul de achizitie nu poate fi la fel. Un importator roman nu poate beneficia de aceleasi conditii de cumparare ca un lant international de magazine.

2. In mod cert exista un neajuns, un deficit de servicii pe care un mare magazin il are in fata magazinelor specializate. Nu insist aici, e evident la ce ma refer (consiliere, livrare la domiciliu, etc), dar...cumparatorul de vin la 15-20 de lei, nu il cumpara pentru revelatii oenologice ci pentru consum imediat, vinul devenind un bun de larg consum, in sensul propriu. Iti cumperi o paine cu seminte, o branza mai smechera si de rest pana la 50- o sticla, ca incape bine in coltul caruciorului, langa punga de detergent.
3. Eu cred ca impactul asupra segmentului de piata ocupat de importatorul conventional va fi devastator. Nu imi place sa folosesc cuvinte senzationale, dar cred ca pe nebagate in seama de catre restul lumii, managementul marilor hypermarketuri a sesizat ca in aceasta nisa a vinurilor de import ieftine e o paine de mancat. A fost mai greu pana s-au concentrat. Odata inceputa miscarea va fi foarte greu de oprit. Importatorul conventional nu va putea face fata, cu adaosurile si costurile sale din prezent, la ce propun in rafturi hypermarketurile. Repet, in segmentul low. Dar nici mai sus chestiunea nu e de ignorat. Eu, de exemplu, nu fac parte din publicul tinta al unui magazin gen Lidl, dar tocmai din pricina selectiei de vinuri, am devenit un cumparator destul de fidel. Ca mine imi inchipui ca sunt destul de multi.
4. Producatorul roman de vinuri, chiar daca nu imediat, va fi si el atins de aceasta (mai noua) tendinta. Aparent, nu ar avea de ce sa-si faca probleme, in fond e un razboi pe piata importurilor. Dar...am mai spus-o si doresc sa intaresc acum, ca fiecare cumparator multumit al vinurilor de import low-cost este un cumparator pierdut pentru producatorul roman, in ce priveste consumul casnic, mai ales. Sigur ca la nunti, restaurante, magazine specializate, romanul va continua sa vanda bine merci. Dar s-ar putea sa piarda sticla de vin pentru masa de duminica, si nu numai in cazul unui consumator obisnuit de vin. Asta pentru inceput. Ce il va impiedica pe viitorul ginerica sa ceara hypermaketului 20 de baxuri dintr-un anume vin strain de 8,99, pe care l-a incercat din curiozitate, impins si de ieftinatatea produsului, intr-o amiaza de duminica? Si cam asta e momentul in care va incepe totul la doara. Tare!
5. Piata romaneasca de vinuri e o bula. Totul are sens in interiorul ei. E relativ inchisa, pentru ca dupa 2007 n-am asistat la o invazie a vinurilor de import. De ce?  Am o parere personala in acest sens. Pentru ca unii din primii si din cei mai mari importatori de pe piata sunt si mari producatori de vinuri. Doar n-o sa se lase singuri in offside! N-o sa propuna in veci vinuri de import la preturi care sa faca propriile vinuri ridicol de scumpe prin comparatie. Importatorul pur-sange, dupa cum stim, se va alinia pe piata cu preturi comparabile la aceeași calitate. De ce ar vinde mai ieftin, in propria sa paguba?
6. Vinul ieftin si decent e un mare mister pentru producatorul roman. Nu-mi explic de ce nu e capabil sa propuna un vin imbuteliat de 2-3 euro care sa fie corect. Dar si ceva mai scump, la 20 de lei- deci in prag de 4,5 spre 5 euro, descoperim antimaterii in sticla! Nu e de mirare ca aceste vinuri straine de hypermaket se concentreaza mai nou in acest segment. Aici e o paine de mancat, in mod evident!

PS: puteti citi pe aproximativ aceeasi tema si "Ragetul de pe urma al dinozaurilor"

Inca trei vinuri portugheze de supermarket

Flor de Nelas (din podgoria Dao) 2009 nas afumat, urmat de trufe de ciocolata, cuisoare. Si un iz imbacsit, cernelos. Gustul e demisec,  cu impresii de stejar ud. Prune, afine. Final picant,  piperat. 76. 

Reserva dos Amigos, Vidigal (vin regional- Lisboa) 2011, nas direct de bomboane de ciocolata cu lichior de vișine, vin fiert, gust domol, dens, supracopt. Vin decent. A doua zi, se transforma: nas de spirt si ciocolata, fructul se exprima mai proaspat: afine, prune, ierburi. 77.

Quinta de San Pedro (Dao) 2009 nas de taierea porcului, carne macra si tuse sangvinice, un iz de ars, poate de hidrocarburi. Gustul e destul de curat, fresh, nu foarte taninos, cu tuse de afine, visine si usoare tuse de miez de dulceata de nuca pe final. Dupa o aerare prelungita nasul funky se calmeaza, dar gustul nu se schimba. 78, mai mult pentru imagistica aromatica cauzata.

Toate sunt cupaje avand la baza soiul Touriga National. Toate sunt vinuri cu 13% alc, toate sunt destul de prietenoase si baubile. Nu sunt insa extraordinare, dar la acest pret (costa 15 lei sau mai putin!) nici nu ma asteptam. Si da, se gasesc in Lidl. Care mai sapa putin la temelia importatorului roman, pentru care 50-100% adaos e o nimica toata.

Sezi bland si bea Cadarca. Stonewine Premium 2009 Balla Geza

Sunt mai multe lucruri pe care vreau sa le spun: ungur. :)

Eu ma intreb sincer cati ani vor mai trece si cate dusuri pe creier trebuie sa facem ca acest cuvant sa nu ne mai provoace pulsiuni, n-o sa ne irite instantaneu, fie ca suntem majoritari, fie parte din minoritate. Cati ani vor mai trece pana ca sentimentul de acceptare a multiculturalismului sa se raspandeasca si in Vaslui si in Bucuresti si in Sfantu-Gheorghe (CV)? Eu cred ca ar trebui sa ne mandrim cu diversitatea noastra etnica si sa nu ne mai ofuscam pentru orice. Vinurile de la Wine Princess,  Nachbil si mai nou- Familia Hetei (pentru a le enumera pe cele mai accesibile la nivel national) sunt un factor motivant!

Da, omul care a produs acest vin este ungur, cetatean roman, se numeste Balla Geza, este oenologul si proprietarul cramei Wine Princess din Arad, loc de unde periodic vine cate un vin care rupe gura targului.  Un cabernet 2003, un burgund 2006, un merlot 2007, si ceva mai des- cadarca- soiul rosu pentru care podgoria Minis este cunoscuta cel mai mult.   Imi plac vinurile facute de el si cu asta basta!

Stonewine Cadarca Premium 2009 este un vin de un rosu-rubiniu stralucitor. Asadar stii de la inceput ca n-o sa fii bombardat cu taninuri. Olfactiv aduce a nucsoara, scortisoara piper, dude, cacao. Gustul salveaza aparentele de monstru baricat propunand impresii de fructe proaspete, zemoase- mure, cirese si zmeura. Final condimentat ca un baton de scortisoara si cuisoare. Un vin puternic, de peste 14%, dar cu o mare "baubilitate". 86 pct. (50-60 lei)

Iti lasa impresia ca este diferit, desi pare ceva mai modern in exprimare decat cadarca Reserve din 2006, oricum altfel decat mare enorma de merloturi, caberneturi si combinatii intre ele. Plus ca asa cum apare pe contraeticheta- nu e un "vin rosu sec" precum 99% din suratele colorate de pe piata, ci un "rubiniu sec":)

Mai e ceva la care ar fi bine sa ne gandim: traditia! Orice am spune- traditia vinului de calitate din Transilvania este indisolubil legata de cei care astazi, in Romania, reprezinta minoritati etnice. Cred ca ar fi cazul sa ne bucuram si sa-i pretuim.

Imi imaginez un meci de fotbal intre Franta si Germania, pe Stade de France, in care stadionul sa urle "afara, afara, cu nemtii din tara!".
Adio, gewurztraminer si riesling alsacian! Absurd, nu?

Doua vinuri straine exotice si...ieftine

Harmonie 2012 AOC Ventoux (cupaj de clairette blanche, bourboulenc, grenache blanc si roussane) e un alb-galbui cu 13% alc si care miroase a toate fructele. Serios. Aproape orice iti poti imagina e acolo. Piersici, mere, fructul pasiuni, agrise, corcoduse galbene, caise, pere, banane, plus un iz de flori lamaita, musetel,  vata pe bat. Nu stiu ce drojdii au folosit, dar vreau si eu. Gustul surprinde prin tuse tonice de soc si calcar, zarzare, grapefruit pe final. Un vin foarte aromat. Insa dupa vreo ora doua- notele olfactive se mai amesteca si scad in intensitate. Produs de cooperativa Les Vignerons de Mont Ventoux. 83

Quartetto 2009 vine din Alentejano, Portugalia. E un cvartet din varietati portugheze- touriga national, aragonez, alfrocheiro si alicante bouschet. Are 13% alcool.  E rosu rubiniu, si aromatic aduce tuse de condimente (cuisoare si scortisoara),  plastelina,  visine si coacaze. Dupa un timp insa nuantele de cacao preiau controlul. Suplu (taninurile nu va vor da batai de cap),  cu aciditate elocventa,  de fructe de padure fresh- afine si coacaze rosii, cu tuse de cacao.  Un vin  bun, nepretentios, mai ales prin prisma pretului. Produs de Herdade Monte da Cal, Lda. 81

Stiu ca unii dintre cititorii mei care se ocupa nemijlocit de vanzarea vinului prin magazinele lor specializate o sa aiba un mic rictus cand o sa spun ca aceste etichete se gasesc in oferta Lidl de saptamana aceasta, la fabulosul pret de 15 lei. Mai stiu si ca magazinul specializat e locul unde poti primi indrumare si recomandari, ba chiar poti participa la degustari, ceea ce in mod evident nu se intampla in supermarketuri. Totusi, chiar daca aceste vinuri sunt de larg consum, fara a fi spectaculoase, ele ar putea face fara probleme parte dintr-o selectie in rafturile...mai specializate. 

Syrah Anima 2011 Aurelia Visinescu

Iata un syrah romanesc foarte bun, dar care mi-a facut dor de un Crozes-Hermitage de la Guigal. De ce?

Pentru ca printre faldurile de lume noua, cu aromatica concentrata de condimente si fructe confiate se ascunde suculenta de cirese negre, mure si un praf de cacao care mi-a ramas in amintire de la pomenitul vin de Rhone.

Pe langa faptul ca este foarte bine lucrat, are totusi mici carente. Exista o oarecare subtirime, ca un sandwich care nu are mijlocul prea consistent si parca inca nu poseda nici concentratia unui Nachbil 2009, dar nici eleganta lui 2008, ca sa ma raportez la niste repere nationale. Desigur, din alt punct de vedere, se poate spune ca are cate putin din amandoua. 

Pana la urma daca ne gandim la denumire, vinul are unele profunzimi si voluptati. Fie ca inseamna suflet, ca la Aristotel, fie ca e o reprezentare a arhetipului feminin din inconstientul masculin a la Jung, Anima de la Aurelia Visinescu are un oarece uz meditativ.  

Costa in jur de 75 de lei in magazinele specializate, pret la care mi se face dor si mai tare de syrahul domnului Guigal. 84-85 pct

PS: materialul didactic a fost oferit de Ethic Wine

Vinul- acest șarpe care dansează

Iata textul ultimei strofe din Le serpent qui danse (volumul Les Fleurs du mal, al lui Charles Baudelaire):

Je crois boire un vin de bohême,

Amer et vainqueur,

Un ciel liquide qui parsème

D’étoiles mon cœur !

Si acum va invit sa cititi trei traduceri ale versurilor de mai sus:

Parcă beau balsamuri grele

De amar și glorii

Și-mi presară-n suflet stele

Bolțile cu norii. 

(trad. Ion Caraion)

Parcă aș bea deodată

Un vin cu-aroma grea

Și-un cer ce mă îmbată,

Sorbindu-l, stea cu stea

(trad. Octavian Soviany)

Parcă beau licoare rară,

Vin de glorii grele,

Cer lichid care-mi presară

Inima cu stele! 

(trad. Petru Dincă)

Un vin nu vorbeste de la sine. Are nevoie de un interpret, de un traducator. Stiti desigur expresia italiana "traduttore, traditore", care atrage atentia asupra faptului ca desi prin traducere universul cultural al unei limbi se largeste cu noile pagini "aclimatizate", inevitabil ceva se va pierde din sensul originar, ceva nu va face trecerea in noua limba.  Ambele variante mi se par adevarate.

O sticla de vin este ca poezia lui Baudelaire, iar bautorii- precum traducatorii chemati sa o talmaceasca. Unele traduceri vor fi mai muzicale, altele mai fidele, altele vor fi atat de departe de intelesul initial incat cu greu iti vei da seama ca in miez sunt acelasi lucru. Unii traducatori se vor inspira din inaintasi, alti vor cauta sa fie complet originali. Pentru unul poate fi o strofa minunata, pentru un altul o banalitate pretioasa, pentru unul o incantare, pentru altul platitudine si plictiseala.

Bizar in sensul de...wow! Un vin elvetian vechi disponibil si in Romania

Cand am vazut aceasta sticla cu indicatia Vin du Valais, am ramas un pic nedumerit. Am vazut si harta de pe spate, dar n-am procesat topografia. M-am gandit ca e harta vreunui departament francez, iar vin du Valais o fi vreo apelatie mai obscura. Totusi indicatia ca este un "pinot-gamay" mi-a aprins becul. Desi ambele soiuri sunt frantuzesti- in Franta nu exista asa ceva. Poate doar in Beaujolais, dar cum cunosc oarecum zona- Valais nu mi-a spus nimic. Prima data m-am gandit ca e un vin belgian. Dar pana nu am cautat in google n-am crezut ca am de-a face cu un din...Elvetia!
Pe eticheta fata apare ca producator Cave Derborence, pe dop Jacques Germanier, iar pe spate o firma din Germania, care se vede treaba ca a importat vinul acum o mie de ani. Din experienta mea, stiu ca ce scrie pe dop e de regula sfant. Respectivul producator exista si astazi. 

In ciuda aparentelor, Dôle nu este marele producator de banane, ci un varf din muntii Jura, pe partea elvetiana. Valais este regiunea viticola care urmeaza cursul raului Ron (da, acelasi Rhone). Dar sa retinem ca Dole semnifica in principal stilul de vin si blendul  de Pinot noir (preponderent) si Gamay (impreuna trebuie sa faca 85%, restul de 15 putand fi compus din exoticele varietati  Gamaret, Garanoir, Carminoir, Ancellotta, Diolinoir, precum si din cunoscutele Merlot si Syrah). In orice caz podgoria si crama sunt localizate in jurul localitatii Conthey, asta daca va ganditi sa-i vizitati. 

Cat despre licoare, pot spune ca nu e vinul care a castigat cel mai mult prin invechire, dar...a dezvoltat niste arome exotice, deosebite. Pentru ciudatii ca mine asta e interesant. In fond cate vinuri cu arome de fructe de padure, visine si alte asemenea nu sunt pe lume...La un moment dat e firesc sa iti doresti si altceva. Si asta pe langa faptul deloc de neglijat ca e un vin din Elvetia, cu indicatie de pastrare 1-3 ani, dar care s-a putut bea si peste 25! Deci -atipic- n-au prea dat dovada de precizie. Dar nu m-am suparat deloc.

Vinul denota o culoare rubinie, virata spre mahon. Pe dop observi depuneri de cristale (sunt inofensive depozite de tartrati, nu va faceti griji!). Aromatica este bizara pentru un vin rosu, de hidrocarburi, dulceturi vechi, ghimbir si adieri saline. In gust e firesc suplu, dar racoritor, cu gust contradictoriu de cirese, portocala si bizarerii secundare de banana si chiar... morcov si pastarnac. Final mineral, sarat. 

Pe Vinescu.ro vinul costa 73 de lei. Avand in vedere exotismul, dat atat de origine, de vechime, dar mai ales de profilul paletei aromatice, nu mi se pare deloc exagerat. 

Singurul meu regret e ca nu pot experimenta aceleasi satisfactii si cu niste vinuri romanesti de o vechime asemanatoare, deoarece fie au un pret necuviincios, fie pentru ca sunt de mult, cum sa le spun...mumificate.

Beciul Domnesc Cabernet Sauvignon sec 2009

Exista un risc cand produci multa vreme vinuri rosii dulci si ai o politica neclara in ce priveste rotatia sticlelor

la raft si abilitatea de a sincroniza numarul de sticle produse cu vanzarile. De aceea, nu e de mirare ca unii cumparatori mai pretentiosi de firea lor nu au dat navala prin carrefoururi si kauflanduri sa cumpere acest cabernet sauvignon sec din 2009, produs de Vincon Vrancea, DOC Odobesti.

Daca n-ar fi obtinut o medalie de aur la Vinul.ro, in sectiunea retail (adica vin cumparat de ei din magazin), o mie de ani n-as fi cautat printre rafturi aceasta eticheta ultracunoscuta. Evident trebuie sa fii cu bagare de seama pe ce pui mana, pentru ca in acelasi loc se gaseau simultan varianta dulce si cea vinificata in sec.  Am scos 16 virgula ceva la casa si plin de emotie, ajuns acasa, am desfacut licoarea. 

Ei bine nu-i un vin deloc rau!  M-am straduit sa descopar nuantele caramizii care sunt prevestite pe contraeticheta si din fericire nu le-am gasit. De ce ar fi la un vin din 2009? Nasul poarta un usor cache de sticla, dar denota o sanatoasa vinozitate si chiar vagi arome de padure (muschi, frunze uscate). Fructul e ceva mai greu de ghicit, asa ca nici nu ma chinui. In schimb, in gust impresia se schimba radical. Plin, balsamic, corpolent, cu taninuri bine crescute, un balans intre zmeura si mure, afine si ceva herbal, ca de menta. 

Intr-un propozitie e un vin la care retii o oarecare greutate gustativa, o concentratie in gust, nu tocmai proprie acestei categorii de pret.

 Eu unul l-am preferat ceva mai rece, pe la 14-15C, tratandu-l ca pe un rosu rustic, dar presupun ca alte papile il pot aprecia si la temperaturi mai mari. 

83 puncte si o recomandare ferma pentru fripturi si alte mancaruri mai dure carora pare ca le poate face fata. Pretul mai mult decat decent, iar daca va exista si constanta in calitate, promit sa ignor etichetele si eventual sa incerc si alte vinuri din gama.

Iacob alb 2012 Unicom Production (DAVINO)

Nu trebuie sa fii prea cult sau prea habotnic ca sa intelegi ce semnifica aceasta eticheta. E vorba de scara lui Iacob sau Iacov, cum vreti, cunoscut de la un punct incolo ca Israel (Cartea Facerii, cap 28.). Omul „a visat că era acolo o scară sprijinită de pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea". Apoi a aparut Dumnezeu care i-a comunicat niste chestiuni in general de bine. 

Asadar e o metafora, care s-a dezvoltat ulterior datorita lui Ioan zis si Scararul, care si-a castigat supranumele datorita cartii "Scara dumnezeiescului urcus", un soi de manual al renuntarii la lume si accederii acolo sus. Ideea scarii are diverse variante, multe manastiri romanesti avand pictate mural variatii ale imaginii. La Voronet, de exemplu, raposatii urca pe scara, de unde ai mai pacatosi sunt smulsi de draci si demoni, pe cand drept-credinciosii sunt binecuvantati de ingeri. Pana la urma si Johnny Cash zicea "There will be a golden ladder reaching down, When the man comes around". :) 

Bun, cam atat cu evlavia. 

Cupajul de sauvignon blanc si feteasca alba este dupa toate aparentele acelasi lucru cu gama Ceptura. Inteleg ca o va inlocui. Nu s-au gandit rau. Daca dai "ceptura alb" in google o sa descoperi orice numai acest vin- nu. Varianta 2012 mi s-a parut foarte reusita. Ca plasament in portofoliu e un vin mai aproape de Domaine Ceptura decat de Faurar. Dar cred ca am mai zis aceste lucruri si alta data. Vinul in sine ofera un interesant melanj intre impresiile florale, minerale si acide. Adieri de flori albe-soc, lamaita, un iz citric destul fin si care e filigranul vinului. In gust apar tuse de zarzara completate de tonuri vegetale, leguminoase. Ideea principala e feelingul de zarzara zemoasa (deci spre parg) care are si ceva puternic calcaros. Totusi toate aceste note, care la prima citire sugereaza un vin agresiv cu palatinul, sunt insa fin dozate, impresia finala fiind de robustete, dar si de finete. 85 pct. 

Asadar cand bei vinul esti pe scara lui Iacob. Cred ca e un soi de joc intre sobrietete si ebrietate. Stim cu totii ca nu-i bine sa utilizezi scarile dupa un anumit gramaj, dar pana la urma tine de virtutile fiecaruia.

Glorioso Crianza Bodega Palacio 1985 & 1986

Am incercat aceste vinuri in doua seri consecutive. Sunt DO Rioja, crianza (12 luni in baric), tempranillo, 12% alcool, de la o crama fondata in 1894.

1985 este un vin cu tuse de maturitate evidente, atat vizual prin nuantele mahon, cat si aromatic. Se disting tuse de caramel, tutun, marochin, conserva de porumb. In gust isi face intrarea usor, dar nu-i ia mult sa invaluie palatinul cu tonurile sale glicerinoase de dulceturi, aducand impresii picante, aromatice pe final. E un vin care n-o sa se faca mai bun de atat, ca sa ma exprim alambicat.

1986 a lasat impresii mult mai vivante. Culoare rubinie, cu usoare tuse cires. Olfactiv aduce a porumb, legume, tutun, iar gustul se remarca printr-un melanj racoritor si suplu, fructat, de cirese si rodi si ceva herbal pe final ori mai degraba o senzatie de lemn parfumat. Foarte agreabil si degraba varsatoriu...pe gat. Remarcabila capacitatea de invechire a acestei crianza, avand in vedere ca Bodega Palacio nu produce vinuri foarte scumpe, din nou...alambicat vorbind. :)

De gasit pe vinescu.ro

Cateva prejudecati personale

Am anumite prejudecati, recunosc. Cum ar fi ca pamantul este rotund. N-am dovezi, nu l-am vazut din spatiu, n-am vazut toate pamanturile posibile, am doar o cunoastere indirecta, adica am vazut filmari, am citit in manuale. Pur si simplu ti se spune de cand esti mic ca pamantul e rotund. Nu mai cauti dovezi. Accepti ideea ca este rotund si cu asta basta. Daca as fi trait in Evul Mediu as fi fost la fel de convins ca este plat.

Si in domeniul vinului am destule prejudecati. 

Una din ele ar fi ca nu poti face vinuri mari din plante tinere. Asta explica oarecum felul meu ireverentios de a ma raporta la unele vinuri romanesti. Asta e, imi asum propriile neajunsuri!

Apoi am tendinta (si sigur asta nu-i chiar o prejudecata) sa cred ca un producator care scrie pe etichete ineptii si spune la prezentari sau in discursul public tampenii dovedeste fata de potentialul cumparator (cumparator care are uneori fata mea) o lipsa de consideratie. Imi cer scuze, dar am tendinta s-o iau personal. Iata! Inca o mentiune in cazierul meu!

O alta prejudecata ar fi ca e mai usor sa descoperi care e sensul vietii decat sa gasesti o unitate si tipicitate de soi la fetestile negre de pe piata. 

Alta ar fi ca oenologii romani si straini (dar care vinifica feteasca neagra si nu numai) deopotriva au ciudata tendinta de a barica mai mult decat ar fi necesar (dupa parerea si papilele mele neprofesioniste) vinurile obtinute. Ca sa nuantez, nu atat timpul petrecut in baric, cat tipul de stejar folosit si gradul de prajire. 

Apoi prejudecatile mele se combina cu ale altora. Care au tendinta sa ma considere ceea ce nu sunt: un soi de autoritate publica, care ar trebui sa dea judecati depersonalizate si competente (de parca institutiile noastre publice chiar o fac:)). Ei bine, nu! Eu sunt un tip din Galati, fara studii de specialitate (chestiune pe care n-am ascuns-o niciodata, ba chiar e continuu prezenta pe pagina, prin acel disclaimer din subsol), dar care a degustat multe vinuri si s-a "prins" de niste lucruri in domeniul vinului, prin cunoastere intuitiva (nemijlocita, senzoriala) sau discursiva (mijlocita, adica "teoretica", ca sa-i zic asa). Cam asta ar fi. Pe scurt, competenta mea in domeniul vinului este limitata de ceea ce am gustat si am citit, nu de ceea ce am invatat institutionalizat sau de diploma din dotare. Daca e de ajuns sau nu ca sa ma fac ascultat, asta nu e problema mea. Dar e de ajuns ca sa ma exprim, asta e sigur, dupa cum vedeti.

O cina la Zahanaua Zexe cu M1 Crama Atelier

Dupa o zi grea la concursul Vinul.ro am fost invitati la o cina la zahanaua Zexe sustinuta de M1 Crama Atelier. Locul-foarte frumos, elegant si chic. Crama Atelier- probabil cea mai buna idee pe care a avut-o Murfatlar de multa vreme. 

Am gustat trei vinuri: 

Chardonnay 2011 Leat 6500 2011, 14 luni in stejar, 14%.  Nas de lemn (vanilie, lemn parfumat), fructe exotice. Vin cu aciditate buna, surprinzator de fresh in gust, cu suc de grapefruit indulcit, ananas. Vanilat si usor untos pe final. 84.  

Pinot Noir 2011 Leat 6500, 12,5%, arome prăjite de cafea, espresso, rom, barnyard, in gust nuante de iaurt cu fructe (zmeura, afine rosii). In acest sens usor dezamagitor (tot datorita propriilor prejudecati care imi creaza asteptari mai zemoase, de suc de cirese si fructe de padure proaspate), dar overall un vin bun., sau foarte bun pentru cei pe care nu-i deranjeaza aceste tuse lactate si  esentele de cofetarie. 84

Feteasca Neagra Arezan 2011 13% alcool. Rom, ciocolata, magiun, vanilie. Senzatii glicerinoase, prune uscate, taninuri fine, o adiere de ierburi aromatice, dar parca inca prea marcata de lemn. Imi amintesc ca am gustat vinul intr-o faza beta, in octombrie 2012 si sincer mi s-a parut mai...vivace atunci.  Cine stie, in naivitatea mea pot spera ca fructul sa faca un comeback spectaculos... 85

Seara in fine a fost reusita, locul minunat, cum ziceam, plin de obiecte ciudate si misterioase, mancarea delicioasa si vinurile bune. Discutiile din separeul scrumierelor au fost cel putin la fel de mustoase.

Una peste alta se vede ca La Crama Atelier se doreste si se face o treaba serioasa. Ba as zice ca si Murfatlarul cel mare incepe incet-incet sa ofere vinuri surprinzatoare prin calitate. De urmarit!

O trecere prin Pitesti cu oameni tineri si vinuri batrane

Si asa am ajuns pe Valea Oltului si intr-un final inserat la Pitesti. Aici ospitalitate, copii jucandu-se, pastravi si pastrame rumenindu-se si vinuri bune peste tot. Serios, la Ionut Popescu e casa vinului, o concentratie mare fiind la poarta, unde exista un magazin foarte bine dotat, cu mai toate bunatatile neoase, plus vechituri din lumea larga. Cateva ne-au trecut pe la nas in acea seara. Dan Micuda a fost partas la adunare si puteti gasi notele de degustare pe blogul lui. 

Imi permit, la randul meu, sa fac unele mici selectiuni:

ameteala, ceva?

A servit drept aperitiv un Berlucchi Cuvee Imperiale Brut, spumant italian fermentat prin metoda clasica din chardonnay si pinot noir, de o calitate foarte, foarte buna! Nu sunt de acord cu Dan in ce priveste comparatia nefavorabila cu champagne, eu unul incercand cel putin doua nume mari din celebra apelatie franceza mai putin bune decat acesta. Deci aviz amatorilor!

Tondonia tinto 1984, de la Lopez de Heredia,  s-a prezentat bine, cu aromatica previzibila pentru varsta sa, de padure toamna si usoare tuse de foaie uscata de tutun si marochin. In gust baubil, agreabil, plin de dulceturi si acadele, destul de lung pe final, cu note glicerinoase, persistente. Nu mai trebuie asteptat prea mult cu aceasta Rioja de linie. Daca imi amintesc bine e o crianza, deci nici macar reserva! Oricum pedigree-ul producatorului s-a vazut si iata- chiar daca nu e cel mai bun produs al cramei l-am putut bea cu succes dupa aproape 30 de ani! 

Vegaval Plata Grand Reserva 1993 un DO Valdepenas (de la Bodega Miguel Calatayud) serios, cu nas de piele, tabac, si un gust de fructe rosii suculente, cu taninuri fine, dar prezente, cu tuse picante, de condimente si o parte vegetala aromatica. Finalul e dominat de impresii de fruct dulce-acrisor, semn ca vinul e inca in viata si mai are satisfactii de oferit. O surpriza neasteptat de placuta prin amplitudine si echilibru si un semn ca nu numai Rioja si Ribera del Duero pot oferi vinuri mari.

Fac mentiunea importanta ca aceste doua vinuri spaniole se pot cumpara de pe Vinescu.ro, alaturi de multe altele.

Geiben Thornicher Ritsch Auslese 1976 s-a prezentat destul de bine, e in continuare un vin bun (iata o impresie din martie 2012), dar mi se pare ca incet-incet se apropie recomandarea "a se bea acum". Parca a mai pierdut ceva din persistenta citrica, aromata si mieroasa de pe final, dar e in continuare un riesling stas si o afacere buna. 

O hai sa-i zicem "batranica in devenire" a fost Cuvee Charlotte 2002, cunoscutul vin al celor de la SERVE Ceptura. Desi nu a fost bine plasat in coada degustarii, din vina noastra evident, parand mai greoi decat indurau papilele la acea ora si in respectiva filiatie, cu notele sale confiate, pline, corpolente si dulcege- nu prea surprinzatoare avand in vedere ca e un blend de feteasca neagra si cabernet sauvignon, totusi ceva surprinzator a oferit: vivacitatea. Exista inca taninuri sanatoase si un pic de zvac datator de sperante si pentru cativa ani de acum incolo. Doar ca intuiesc o aromatica din ce in ce mai glicerinoasa, dulceaga, cu gemuri si dulceturi. 

E drept ca in memoria mea afectiva nu vinurile vor ramane. Cel putin nu pe termen lung. Finisul cu cea mai mare remanenta il va avea intalnirea in sine, cu doua fetite jucandu-se cu papusile lor si parintii vorbind nerozii de oameni mari la masa. Si credeti-ma cand va spun ca nu a existat un  loc mai potrivit si mai natural pentru o sticla de vin decat pe acea masa, in acea seara.

Cioran, Noica si Stefan Gheorghiu

Dupa experienta Sibiu, am luat-o un pic spre sud, numai ca in acest caz sudul inseamna vreo 1000 de metri in sus. 

Vreau sa va spun ca distanta dintre Emil Cioran si Constantin Noica nu a fost niciodata la fel de pitoreasca ca in acea zi. Peisaje superbe intre Rasinari, o localitate cu un pitoresc aparte, strazi inguste si case colorate, si Paltinis, caruia nici nu stii cum sa-i spui- nu e nici localitate (nu exista niciun paltinisan, ca sa zic asa), nici statiune- in sensul unei dezvoltari acerbe (si isterice pe alocuri) cum vezi pe Valea Prahovei. Un spatiu intre locul unde s-a nascut un filosof celebru si locul unde a murit un altul. 

Am stat la un hotel amplasat la cativa pasi de reconstruita Vila Noica, stabiliment foarte bun daca iti place tarasenia asta noua cu spa-uri, piscine, saune etc.

E bine ca in acest ambient am luat la cunostinta de deja celebra scrisoare deschisa adresata mie si semnata de un om imaginar.  Dupa un rechizitoriu demn de un absolvent cum laude la Stefan Gheorghiu- adica tot tacamul ("esti prost, corupt, ipocrit, etc, etc, reabiliteaza-te, tovarase!"- dar totul impachetat intr-un discurs decent ca limbaj) eram rugat sa nu mai murdaresc lumea vinului romanesc, in special o anumita parte a ei. N-as putea spune ca nu am anticipat o reactie vehementa din partea celor doi producatori, mai ales stiind carentele mari de comunicare pe care le au. Daca la Cotnari am inteles oarecum reactia de frustrare a unui angajat de acolo (eu sunt doar curios cati ani vor mai trece pana un vinut fermentat pe fast-forward va inceta sa fie numit de autori "opera de arta oenologica"), in cazul WineRO lucrurile au mers ceva mai departe. 

Oricum, un lucru a fost util: asemenea situatie iti arata cine iti sunt prietenii sau sustinatorii si care sunt persoanele care nu te inghit si care au nevoie doar de un mic impuls ca sa se burzuluiasca nitel la tine sau sa se bucure de circumstanta.

Mi se pare ciudat ca oamenii reactioneaza atat de violent. Eu mi-am exprimat un punct de vedere asupra unei denumiri comerciale pe care nu am gasit-o in regula. Reactia a fost fabuloasa. E ca si cum i-ai spune cuiva "vezi ca ti-a iesit usor camasa din pantaloni", iar reactia respectivului ar fi "ce-ai zis de mama, mai animalule?".   

Noroc cu drumeagul umbrit de brazi batrani, cu jocurile de lumini si umbre, cu linistea aceea fecunda. Iti dai seama de ce a stat Noica atata amar de vreme acolo.
Andre Comte-Sponville, un filosof francez pe stil nou, spunea intr-un interviu ca filosofia este femeia de serviciu a culturii. Ei bine, mi se pare ca presa libera de indatoriri si prejudecati, cu bloggerit-ul inclus aici, asigura acelasi serviciu igienico-sanitar, la un nivel mai necalificat, desigur. Nu am dubii ca oamenii carora le atragem atentia sa nu mai arunce hartiile pe langa cos se vor enerva in continuare si vor reactiona previzibil, spunand ca ce ne bagam noi, ca sunt hartiile lor in fond, ba chiar vor spune ca ne pierdem vremea dand cu mopul si ca ar trebui sa lasam totul asa cum este, adica frumos si curat.
E minunat sa fii liber, sa poti spune in orice moment ce-ti trece prin cap, fara temeri. Iar asta e un lucru care ne separa. Asta stiu sigur. Incerte sunt lucrurile care ne pot uni. Ori acestea nu sunt prea usor de descoperit in acest moment.

BBdV ep. 29. 4XFuller's

Am stat in Sibiu o noapte, la un boutique-hotel foarte cochet de pe strada Cetatii. La o cafea, butonand telefonul, am aflat ca exista o degustare de bere in apropiere, intr-un loc numit Just Beer (str. Bastionului nr. 3), degustare de beri Fuller's in prezentarea Dianei Pavelescu (membru ADAR). Asa ca pe seara m-am infiintat in locul respectiv, care si pe dinafara si pe dinauntru arata a carciuma veche, autentica. Centrul Sibiului, ce sa facem...

Prezentarea a fost profesionist condusa si a urmat un profil interactiv. Ei, daca ar fi sa remarc ceva ar fi participantii. Cel mai impresionat lucru a fost ca in timpul prezentarii nu s-a fumat.  Si n-am auzit apeluri publice inainte. Cum s-a terminat, iar oamenii s-au intors la berile si dialogurile lor, n-au trecut 5 minute si simteai ca esti intr-o berarie. Dar in timpul degusarii- nimic, nimic! Eu unul am fost la degustari si lansari de vinuri in buricul Bucurestiului, la care vreun boem isi aprindea cate o pipa aromata, ca nu mai conta prea tare ce aveai in pahar. Asadar, thumbs up, Sibiu!  

Honey Dew. Arome florale, de miere, dulceață de portocale. Amaruiul intra pe final, ca turbina la un motor

turbo. Bravo lui! Atentie pentru puritani: nu-i zice Honey Dew de pomana! Contine miere! Evident doamnele au fost incantate. 3,5/5

London's Pride. Culoare chihlimbarie, arome de ace de pin, sirop de patlagina, citrice, lamaita. Gust sec, provocator de salivatie. Oricand, oriunde:) 4/5

ESB. O bere roșiatică, cu tuse mahon, cu aromatica usor florala si usor exotica. Agreabilă, se aseaza pe papile minunat, cu tuse de sirop de artar, citrice, devine tomica per final ca o ciocolata amara. O bere foarte buna. 4/5

Past Masters Old Burton Extra. E un English Strong Ale mai tare decat suratele (undeva la 7,3%), cu o culoare rosie-maronie. Aduce a caramel, cafea, cascaval afumat. Nu am receptat-o asa de deosebita si agreabila ca pe cele dinainte, dar e o bere buna fara indoiala. 3,5/5

despre alte beri de la cea mai veche fabrica de bere din Londra: aici

Punctajele mele de la Premiile de Excelenta Vinul.ro 2013

Cateva precizari:

• Medaliile s-au dat astfel: Argint: 84-86,9; Aur- 87-92,5; Marea Medalie de Aur 92,5- 100. 
• Lista cu Medalii: AICI
• Punctajul se compune din media notelor celor din comisie, dupa ce s-au inlaturat extremele, adica cea mai mare, respectiv cea mai mica nota. In ultima zi insa, la sesiunea de redegustare, nu s-a mai aplicat aceasta regula, media fiind compusa din notele tuturor membrilor comisiei. Motivul principal a fost acela ca unii membri nu au mai putut ajunge si in aceasta a patra zi de concurs...
• In comisia din care am facut parte nu prea s-a discutat. Cand s-a intamplat totusi, discutiile s-au purtat pentru eventualitatea ca un vin sau altul sa primeasca sau nu o anume medalie. Unii membri ai comisiei si-au modificat punctajele tocmai pentru ca respectivul vin sa primeasca o medalie sau alta. De exemplu eu mi-am modificat o singura nota, de la 82 la 83 pentru ca un vin oarecare sa atinga in medie 84 pct, deci argint.
• Vorba presedintelui de comisie: daca vinul nu are sanse la medalii punctajul nu prea conteaza. Din acest motiv la vinuri inferioare au fost cazuri cand punctajele au diferit destul de mult. Pana la urma concursurile de vinuri au ca miza medalia si nu 80+ sau 90+.
• Punctajele sunt subiective, desi sunt- de multe ori intre membri comisiei- obiectiv de subiective, in sensul ca se gasesc intr-o plaja destul de mica.  Apoi, pana nu experimentezi pe pielea ta, nu prea iti dai seama cat de mult influenteaza seria un vin sau altul. Dupa mai multe vinuri proaste- unul bun pare si mai bun.  Apoi, nimeni nu are rabdare sa observe evolutia sau transformarile in timp. Aerarea poate sa fi fost suficienta sau poate nu, asta tu ca degustator avand doar 2-3 minute pe proba nu poti lua in considerare.
• Notele s-au dat pentru vinurile din pahar. Daca eticheta reala corespunde acelui vin sau nu, n-am de unde sa stiu. Dupa ce am vazut, unele vinuri (dupa ce se predau fisele de catre presedintele de comisie fiecarui jurat i se da "cheia" zilei, adica lista cu denumirile vinurilor) s-au prezentat mult mai bine sau mult mai prost decat amintirea mea despre ele. Si trecem peste diferente de 1-2 puncte, vorbim aici de diferente mari de memorie gustativa ori diverse defecte. Am o mica lista de vinuri pe care le voi testa personal pentru conformitate, ca sa zic asa, in masura in care le voi gasi si memoria ma va ajuta sa le compar.
• Sectiunea "retail" semnifica ca probele au fost cumparate de Vinul.ro din diferite hypermarketuri. "Non-retail" si "en-primeur" sunt categorii compuse din vinuri inscrise de producatori si evident trimise la concurs de catre ei. Nu putem decat sa speram ca n-au gresit etichetele:)

Ziua 1
Seria 1 Vinuri albe seci (3-5 euro) non-retail
Aligote Casa Panciu 2012- ambele probe catalogate cu defect de dop de presedintele de comisie
Plavaie Livia 2012 70
Sarba Livia 2012 79
Francusa Selectii 2012 83
Chateau Selectii 2010 78
Feteasca Regala Livia 2012 74
Sauvignon Blanc Varius 2012 86
Viognier Cote de Danube 2012 (Bulgaria) 73
Chardonnay Via Etulia 2011 (R. Moldova) 85
Dry Muscat Domeniile Boieru 2012 60
Cabernet Sauvignon (in alb) Casa Panciu 2012 70

Seria 2 Vinuri rosii seci (5-6 euro)- retail
Negru de Dragasani Castel Starmina 2011 68
Pinot Noir Prahova Valley Reserve 2012 81
Feteasca Neagra Villa Zorilor 2012 77
Feteasca Neagra 3 Hectare 2012 78
Merlot Arbora 2011 81
Merlot Jirov 2009 83
Cabernet Sauvignon Prahova Valley Special Reserve 2012 84
Cabernet Sauvignon Maiastru 2011 80
Cabernet Sauvignon 3 Hectare 2011 76
Cabernet Sauvignon+Merlot Jirov 2009 81

Seria 3 Vinuri rosii seci (9-11 euro) non-retail
Feteasca Neagra Alira 2011 78
Feteasca Neagra&Merlot Liliac 2011 83
Cabernet&Merlot Epicentrum 2012 84
Shiraz Neptunus 2011 85
Syrah Secret Viu Manent 2010 (Chile) 88
Malbec Secret Viu Manent 2012 (Chile)  71
Malbec Gran Reserva Viu Manent 2011(Chile)  75
Barbera Dodicidodici 2009 (Italia) 86
Valle Cupa 2007 (Italia) 89

Ziua 2
Seria 1 Vinuri albe seci (peste 10 euro) non retail
Gavi di Gavi Villa Sparina 2012 (Italia) 79
Pinot Gris Maria 2011 84
Furmint Stonewine 2012 79
Sauvignon Blanc Secret Viu Manent 2013 (Chile) 86
Sauvignon Blanc Liliac 2012 88 (e vinul care, la redegustarea efectuata de alta comisie, a primit MMA, cu un punctaj mediu de peste 92.5)
Chardonnay Ana 2012 81
Rusalca Alba 2012 84
Origini Oromanisa 2012 86
Alb de Purcari 2011 (R. Moldova) 88
Gewurztraminer Ritratti 2011 (Italia) 84

Seria 2 Vinuri rose neimbuteliate
Rose Alira 2013 75
Busuioasa de Bohotin Cotnari Domenii 2012 81
Busuioaca de Bohotin Vinicola Averesti Inox 1 2013 83

Seria 3 Vinuri rosii seci (13-14 euro) non retail
Pinot Noir Selection Villa Vinea 2011 79
Feteasca Neagra Selection Villa Vinea 2011 84
Merlot Lacerta 2011 80
Cabernet Franc Stonewine 2009 86
Ovas 2012 88
Dragaica Rosie 2011 87
Incantation 2009 84
Monte Gradella 2008 (Italia) 84

Seria 4 Vinuri rosii demiseci (6-8 euro) retail
Pinot Noir Mosia de la Tohani 2011 46
Pinot Noir Cocosul dintre Vii 2011 76
Feteasca Neagra Budureasca 2012 74
Feteasca Neagra Private Reserve (soare) 2012 79
Feteasca Neagra Epoque 2011 75
Cabernet Sauvignon Velvet 2011 75
Cabernet Sauvignon+Merlot Silk 2011 79

Ziua 3
Seria 1 Vinuri efervescente retail
Zarea Diamond Collection Rose 80
Cuvee Millenium sec 55
Angelli Imperial 72

Seria 2 Vinuri efervescente (peste 10 euro)- non retail
Jane Ventura Reserva de la Musica Brut Nature 2009 (Spania) 85
Edoardo Miroglio Brut Zero 2009(Bulgaria) 70
Prosecco Colle Baio 2012 (Italia) 83
Spumant Domeniile Panciu Brut 71

Seria 3 Vinuri albe demiseci (5-11 euro) non retail
Kerner Premium Villa Vinea 2012 83
Kerner Selection Villa Vinea 2012 84
Smarald Selection Villa Vinea 2012 85
Diamant Selection Villa Vinea 2011 79
Tamaioasa Romaneasca La Cetate 2012 76
Gewurztraminer Premium Villa Vinea 2012 80
Gewurztraminer Selection Villa Vinea 2012 79

Seria 4 Vinuri rosii seci (8-10 euro)- retail
Feteasca Neagra Caloian 2011 81
Feteasca Neagra Balla Geza 2011 80
Feteasca Neagra Crama Ceptura 83
Merlot Arlequin 2009 76
Merlot+Feteasca Neagra Crepuscul 2012 80
Merlot Caloian 2011 82
Cabernet Sauvignon Domeniile Samburesti 2010 82
Cabernet Sauvignon Domeniul Coroanei Elite 2011 83
Sable Noble Rosu 2012 84

Seria 5 Vinuri rosii demidulci si dulci(4-5 euro) retail
Pinot Zestrea 2012 69
Feteasca Neagra Zestrea 2011 71
Feteasca Neagra Beciul Domnesc 2009 80
Rai de Murfatlar rosu 2011 80

Ziua 4
Vinuri degustate anterior in concurs, cu note peste 80 si sanse de trecere la medalii superioare.
Nota: daca nota de la redegustare era mai mica, se pastra cea de la prima degustare.
Mentionez ca aici vinurile n-au mai fost pe categorii, altele decat de culoare si gust (sec, demi, etc)
Seria 1 Vinuri albe demiseci
Feteasca Regala, Feteasca Alba, Viognier AV 5 2013 83
Sauvignon blanc Nec Plus Ultra 2012 80
Feteasca Neagra Premium Villa Vinea 2012 82
Kerner Premium Villa Vinea 2012 75 (83 in prima degustare)
Gewurztraminer Premium Villa Vinea 2012 82 (80)
Smarald Selection Villa Vinea 2012 83 (85)
Tamaioasa Romaneasca Cotnari Domenii 2011 86
Diamant Selection Villa Vinea 2011 79 (79)
Blanc Selectii 2009 87

Seria 2 Vinuri albe dulci
Icewine Purcari 2012(R. Moldova) 85
Grasa de Cotnari 1984 86
Grasa de Cotnari 1979 86

Seria 3 Vinuri rosii seci
Cabernet Sauvignon Avincis 2012 83
Byzantium Rosso di Valachia 2012 81
Cabernet Franc Chateau Bourgozone 2011(Bulgaria) 80
Feteasca Neagra Glia 2011 84
Terra Romana Millenium Rosu 2011 79
Pinot Noir Premium Villa Vinea 2011 80
Cabernet Sauvignon Via Etulia 2010 (R. Moldova) 83
Shiraz&Cabernet Sauvignon Jacob’s Creek 2010 (Australia) 76
Senator Private Collection 2008 80