Feteasca Regala 2008 Cramele Odobesti

In sfarsit un lucru bun la un pret modest: 5lei si ceva.

Am remarcat sticla stinghera in raft la Metro, incadrata de niste lucruri deosebit de rele. Mi-a sarit in ochi si datorita etichetei care aminteste, si nu degeaba, de Davino. Sigur, nu-i cale de comparatie, desi etichetele sunt realizate de acelasi George Moisescu, un om care si-a facut o meserie din crearea identitatii unor vinuri.

Am luat-o cu inima indoita, caci stiu bine ca vinul ieftin este, de cele mai multe ori, ieftin cu un motiv. In cazul acesta, banuiesc ca motivul este incercarea de a intra pe piata.

Vinul este demisec, ceea ce face bine soiului (pana acum n-am baut o feteasca regala vinificata in sec, care sa fie satisfacatoare, dar sunt multe vinuri pe raft si ficatul meu e numai unul), ii conserva aroma specifica a muscaturilor, de boaba parguita de strugure, si face vinul mai agreabil. In plus, aduce la gust cu gutuile coapte si pielita de strugure copt, are o aciditate buna si un nas floral deosebit.

Nu are rost sa ridic in slavi "calitatile imense" ale acestei ipostaze a fetestii regale (desi sunt cateva), dar ca vin de consum curent este o adevarata afacere. Le urez succes!

Francusa de Cotnari 2009

Francusa, 2009, Cotnari SA, vin alb sec

Un "primeur" romanesc, dintr-o varietate neaosa, pe langa faptul ca este singurul:)

Cotnari s-a gandit bine sa lanseze francusa, soi nepretentios si nepretabil la invechire, pe post de vin nou, si este dovada ca se misca ceva la Cotnari.

Gustul este crud, citric, de boaba necoapta, dar cu finete nebanuita la acest soi, fructos, dar noutatea vine cu un pret: exista multa stiinta in acest vin, daca intelegeti ce vreau sa spun. Chiar nu ma mai duruse capul de multa vreme! Aciditate buna, dar mai redusa decat in anii trecuti. Impresia este ca din 2007 incoace, s-a schimbat macazul la Cotnari: vinul are alt gust si alt pret. Finish condimentat, stricat de fermentatia parca nefinalizata. Deocamdata nu-l pot recomanda, mai ales ca vinul nou vine la 20-25 lei. Poate doar de curiozitate, dar nu care cumva sa va incarcati masa cu francusa 2009.

Sa vedem, peste cateva luni poate evolua. Mai vorbim!

foto prezintă sticla recoltei 2008, dar nu va faceţi griji: cea din 2009 este identica si la fel:)

Razboiul Vinului: Cotnari SA si Vinia SA

Zilele trecute cautam ceva "pe net" si dau peste un articol. In el se vorbeste despre exporturile Cotnari (a se citi SC Cotnari SA) dar fotografia reprezenta o sticla oarecum diferita, produsa de Vinia Iasi. O greseala onesta din partea autorului. Am observat si eu pe rafturile hypermarketurilor aparitia sticlelor cu pricina.

Investigand mai departe, observ ca se desfasoara un razboi intre cele doua societati moldave, fiecare avand dreptul de a produce vin cu apelatie "Cotnari", intrucat si Vinia Iasi detine ceva teren in potgoria omonima. Pana aici toate bune, in afara cazului in care o singura societate detine tot arealul cu pricina, caz rarisim, ar fi absurd sa se planga cineva.

Dar totusi Cotnari se burzuluieste la Carrefour si Vinia, Vinia ridica din umeri, iar Carrefour (retailerul implicat in scandal) cere daune de imagine la Cotnari. De unde vine problema? O data ca mamutul Cotnari se simte jenat ca mai exista si alt producator in aceeasi potgorie, chestiune cam comunista, daca ma intrebati pe mine. Cu cat mai multi, cu atat mai bine. Si punctul doi: daca ati intrat intr-un supermarket, este imposibil sa nu fi vazut sticlele din foto. Nu-i asa ca seamana cam mult? Cam prea mult?

Vina Iasi spune ca Francusa si Grasa de Cotnari nu sunt marci inregistrate, si ca are licenta pentru producerea acestora. Cotnari reclama Vinia la ANPC care analizeaza vinurile si le gaseste in regula, cu exceptia concentratiei alcoolice ceva mai mare decat cea inscriptionata pe eticheta (12,8 in loc de 12).

Parerea mea: Cotnari SA nu trebuia sa isi piarda timpul cu reclamatii la ANCP, si (din proprie experienta vorbesc) nici cu sesizari la departamentul competent in a aplica Legea 11/1991 (legea concutentei neloiale) din Ministerul de Finante, deoarece acesta nu poate lua masuri reparatorii (doar instanta poate). Solutia optima: sesizarea directa a organelor de cercetare penala. In asemenea cazuri conteaza intr-o mai mica masura daca eticheta este sau nu marca inregistrata. Eticheta Vinia produce o confuzie evidenta, fara indoiala voita, pana si caracterele cu care este scris numele Cotnari coincid cu ale concurentei. Legea 11/1991 prevede ca art. 5 lit. a ca folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, embleme sau ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, reprezinta infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Cred ca nimeni nu are de castigat din aceasta afacere, cu atat mai putin consumatorul.

credit foto: vinul.ro

PS: Cineva imi spune ca si Fluvimed Medgidia face acelasi lucru cu Murfatlar SA. Asa o fi!

Ne-am schimbat la faţă!

La capatul unei epopei fantastice, lupte seculare, etc. in care rolul de Scila si Caribda a fost luat de Widglet si Html, am reusit sa produc un format mai compact, prin eliminarea enervantului spatiu gol (horror vacui!) pe care-l afisa sablonul clasic blogger, precum si mici alte modificari.

O mareata realizare, din punctul meu de vedere, nestiutor fiind in cele ale html-ului! (imagini alb-negru cu sunet de fanfara, confeti cazand din cer, cocarde tricolore, etc.)

Enjoy!

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Primeur L'Herault 2009: Primul vin al anului

Primeur 2009, vin du Pays de l' Herault, rosu sec, 12%(zic ei, dar nu e tocmai adevarat),
produs de fratii Castel.

Recunosc am cumparat acest vin doar din curiozitate. Este aproape a treia joi din octombrie :) deci pot vorbi despre un primeur de Herault. Ei, producatorul si retailerul (adica Kaufland) au trisat cu putin. Nu stiu cum au obtinut acest vin asa repede, dar nu vreau sa strivesc corola de minuni a lumii.

Apoi, vin in continuarea articolului precedent. Iata un vinisor agreabil, cu iz de must, care prin dulceata de final compenseaza gustul sec. Exista si ceva note condimentate, dar pe ansamblu este un adevarat vinisor, lipsit de grijile complexitatii omniprezente la vinurile obisnuite, cu o frumoasa culoare rosie-rubinie, necorpolent si scurt, intr-un cuvant: light.

Este binevenit oricand in preajma unei halci de pastrama de oaie, dar fiind tras printr-un inel, merge bine cu de toate. O surpriza placuta!

Concluzie: Traiasca vinisorul, mai ales cand costa 5 lei!!! Si fratii Castel din Languedoc! Tombe la! tombe! tomber la chamise...

Vinişorul

Vinişorul este o bautura foarte asemanatoare cu vinul.

In practica se obtine la fel. Se cultiva vita de vie, se culege, se zdrobesc strugurii, se pune mustul in butoaie, etc.

Dar ce deosebeste vinisorul de vin? In primul rand intentia de a crea chestiuni maiastre, cu mestesug iesit din comun, transmis cu glas tremurat pe patul de moarte sau de specialisti la scoli scumpe. Vinisorul nu aspira la medalii stralucitoare, la lumina rampei, la cronici elogioase prin reviste. Dar se mai deosebeste si prin lipsa snobismului care ataca bacterian lumea vinului, prin lipsa pretului scump, a reclamei etc.

Acuma, nu trebuie sa confundam vinisorul cu vinul prost. I-am jigni pe toti cei care, fara a avea aspiratii inalte, isi traiesc viata onest, cu multa truda si bucurii simple (daca exista asa ceva!). Vinisorul este nepretentios, brutal uneori, dintr-o bucata, cum se spune, nerafinat, dar si eficient si muncitor. Apoi vinisorul se bea din pahare obisnuite, de 150 de ml, si nu din elegante pahare cu picior.

Alt lucru esential care deosebeste vinisorul de vin este categoria "estetica" in care trebuie judecat. In vreme ce vinul isi joaca existenta intre "bun" si "rau", vinisorul vietuieste "aproximativ" intre "agreabil" si "dezagreabil". El nu poate fi bun, caci am tulbura categoriile si sobrietatea unui adevarat vin, dar la capitolul "inca una, ospatar!" poate straluci. Doar ca vinisorul este modest, el nu prea se gaseste in comert. Uneori, il putem confunda cu un vin mai prostut, tinerel si cu viitorul tulburat, dar in cazul celui din urma vom vedea prin el, la o privire mai atenta, manualele de facultate si nu lumina rasaritului pe ogor.

Si cu asta inchei trecerea in revista a vinişorului, aceasta jivina perena a satului de pretudindeni.

Addendum la teoria chibritului: Vinisorul este ruda buna cu Poşircuţa- adica o poşirca "with a twist", salvata intrucatva de ceva, definit sau nedefinit- agreabil. Este ca la oameni: cineva poate fi urat ca dracu', dar daca are ceva al lui, cum se spune, poate deveni in ciuda urateniei- agreabil. Asa si cu vinisorul!

Ma predau: Prahova Valley, Pinot Noir 2008, Reserve

Cand spun ca ma predau, vreau sa spun ca sunt oarecum debusolat. Aveam impresia ca stiu cate ceva, iar ca papilele mele, chiar daca nu prea sesizeaza prin vinuri arome de genul fructe exotice stranii, salvie, pielarie, etc (ca mai vede omul si de astea pe la altii), reuseau totusi sa separe bunul de rau si agreabilul de dezagreabil, chestiune mai utila in viziunea mea.

Ei, noua sticla de Pinot Noir 2008 Reserve produsa de Cramele Halewood (caci este o sticla noua, nu seamana cu sticlele folosite de ei pana acum, ale caror continut m-a delectat in trecut), gasita "la oferta" sinucigasa mai peste tot: 1+1=15 lei sau asa ceva, basca stampilata cu medalie de argint la Bruxelles (ei, nu chiar la Bruxelles- orasul, ci la concursul mondial de vinuri "Bruxelles") , plus recomandari Decanter, etc, mi-a cauzat probleme de constiinta. De ce? Pentru ca vinul din ambele sticle este indigest, cu note sulfuroase, iz de leucoplast (vedeti ca stiu si eu de-astea!), si cu o aciditate dementa.

Un astfel de vin nu putea lua nici mentiune la concursul comunal de la Pocreaca, de unde apreciere internationala!

Nu stiu daca sunt singurul opozant sau mai confirma si altii impresia mea, dar din punctul meu de vedere- arunca o banuiala ori asupra probelor trimise/asupra seriozitatii jurizarii, ori asupra abilitatii mele de a discerne calitatea.

Oh well, maybe it's just me!

revin cu o poza mai pe seara: done!

Inca un Recas: Chardonnay Sole 2008

Chardonnay Sole 2008, Cramele Recas, vin alb sec, 14%, 45-50 lei in magazine specializate.

Incep prin a spune (cu rusine, dar si bucurie) ca este cel mai bun vin alb pe care l-am baut, intelegand prin aceasta ca mix-ul de atmosfera, gust si dispozitie cauzat de vin si circumstanta degustarii, a fost optim.

Am citit multe note de degustare pana sa gust eu insumi acest vin mult laudat (pana la punctul de a fi desemnat "cel mai bun chardonnay din Romania"). Asa incat pot doar sa confirm sau sa infirm unele aprecieri.

Vinul este o "licoare" complicata, amagitoare, care sub o cortina de prospetime erupe aromatic cu delicate pastise malolactice (untoase) chiar amintind de nuci sau alune de padure, un neindoielnic gust fructos, citric, dar si de pere si piersica, un strop de vanilie, si cu un finish lung, atragator si condimentat. Delicios! Apoi, e un vin foarte "clar" si proaspat, amagindu-te cu "usuratatea" sa, desi este destul de tare. Potrivit pentru ocazii speciale, in compania unor oameni asemenea. O reusita oenologica, fara indoiala!

Concluzie: Daca ar fi fost o zi torida, l-as fi comparat cu o adiere fina si racorosa dinspre o livada in pârg. Dar fiind octombrie rece, trebuie, in prealabil, sa incingeti atmosfera!

Anul acesta: medalie de argint la pretigiosul Concours Mondial de Bruxelles 2009 (acuma sa nu va inchipuiti ca s-a dat o singura medalie de argint...in concurs, din 6000 de vinuri au fost premiate 1800!)

Apoi, zice-se ca a primit o medalie de aur la Chardonnay-du-monde, pentru vinul din recolta 2006.

Si cu asta am incheiat vremelnic periplul prin podgoria banateana. Ma voi intoarce candva cu un Cuvee Uberland (cel mai bun vin al lor, o zic chiar ei!)

Mustoasa de Recas 2008 limited release

Daca ultimul post a fost despre Syrah-ul Cocoşul de la Recas, m-am gandit sa epuizez mini-gama scriind doua vorbe si despre Mustoasa 2008, alb demisec, 12,5%, 25 lei la Metro (nu l-am vazut in alte hypermarketuri) .

Trebuie spus ca fata de Mustoasa de Maderat/Pancota, despre care am mai scris (aici si aici), aceasta versiune a vechiului soi romanesc este mai delicata si mai fructata.

Asadar, vinul denota arome pronuntat fructate potentate de vinificarea in demisec, in primul rand: citrice, apoi caise, mere si este usor untos, dar cu o aciditate buna, care il recomanda alaturi de preparate din carne usoara si aperitive. Este cam scurt, dar ii sta bine- nu toata lumea trebuie sa fie Ghita Muresan.

Concluzie: Un "vinisor" foarte proaspat, foarte accesibil si usor de baut.

O mica precizare: conform producatorului aceste doua vinuri fac parte integranta din gama de varf- Sole. Totusi, atat pretul mai scazut, caracterul mai "democratic" decat al produselor etichetate Sole, dar si canalul de expunere (n.a. hypermarket) le individualizeaza, in opinia mea.

Apoi, trebuie amintit ideea altruista a celor de la Recas de a varsa o parte din veniturile obtinute din vanzarea acestor vinuri catre asociatii de ajutor al persoanelor cu handicap( "cocoşul" de pe eticheta fiind creat de un copil evident talentat, dar suferind de un handicap locomotor sever)

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Syrah, Recas 2007

Syrah-limited release, 2007, Cramele Recas, rosu sec, 14%

Cand eram mic (here we go again...) am ascultat de zeci de ori povestea Emirul si poetul din O mie si una de nopti, la picap (sau picup- dupa DEX- ce stiu academicienii astia?). Acolo, emirul Selim ben Mustafa (s-ar putea sa ma insel) se desfata cu mirosul neasemuit in lume al unor trandafiri de Shiraz.

In zilele noastre, am regasit acest nume pe etichetele sticlelor de vin, de regula din lumea noua. Se pare ca testele ADN au infirmat provenienta persana/iraniana a soiului, dar, ca de multe ori, stiinta nu face decat sa omoare povestile si legendele copilariei.

In Romania, soiul nu a fost cultivat pana curand, dar Cramele Recas s-au gandit sa ne surprinda. Syrah-ul lor e in editie limitata, din asa-numita gama "cocosul"(e mult spus "gama", caci sunt doar doua vinuri), si nu este rau deloc. La 25 de lei este un best-buy.

Vinul: bun, fructos, fructe negre de padure, cu finete de ciocolata si vanilie, cu un finish lung si aromat, doar ca un pic alcoolic. Vinul confirma faptul ca Recas devine un producator serios, de prima mana. Apoi, vinul a obtinut o medalie de argint la Syrah du Monde 2008 in Franta. Daca s-ar fi intamplat la noi, medalia de argint ar fi primit-o din oficiu, dar asa, a trebuit sa concureze cu alte 300 de vinuri (datorita lui Mihnea putem fi precisi: 384)

Concluzie: Aha, deci se poate!

Cono Sur Chardonnay 2007

Acest producator chilian, care a imprumutat numele jumatatii sudice a subcontinentului latino-american, nu are o traditie indelungata, dar stie ce face, cu siguranta.

Costa la fel ca cel de Cricova (12 lei), despre care am irosit acum ceva zile cateva cuvinte, e tot un vin ieftin, dar ce diferenta enorma!

Vinul: sec, cu miros de iarba proaspata, fructe necoapte, frunza de vita de vie, nu are arome incantatoare, dar, dupa mine, este salvat de un rest de zahar in finish, lucru care-l face interesant si agreabil la mese lungi. Straluceste in raza sa de pret.

Concluzie: Merge!

Pinot Noir Rose Halewood

Pinot Noir Rose 2008, demidulce, IG: Dealurile Munteniei, 14 lei

O reminiscenta a verii. Atac foarte frumos, de zmeura si petala de trandafiri (aici au nimerit-o pe contraeticheta). Totul esueaza intr-o mare dulceaga, cu un finish minuscul, de umezeala (Arghezi mi-a venit in minte) si alcool. De ce l-au facut demidulce- numai ei stiu, pentru ca in timp devine obositor si neprietenos. Ideea de vin de vara, de discutii prelungi despre lume si viata este o iluzie.

Concluzie: ceva se schimba la Halewood, si nu-mi place. Vinul incepe placut, dar termina rau. Totusi costa 14 lei, nu 8, nu 10!

Cricova Orasul Subteran Chardonnay 2008

Ok, o zi lumina la "servicii", de unde nevoia unui pahar de "vinisor" (caci eram prea obosit pentru "adevaratul vin", vorba rapsodului) pentru cina. Se face statie la Billa, se cumpara una bucata Chardonnay 2008 Cricova, Republica Moldova, brand Orasul Subteran, 12 lei

Parea ca intruneste conditiile: 10.5% alcool, alb sec. Ma gandesc: Hm, un vinisor nepretentios, de masa, proaspat, digestie usoara, somn usor!

M-am inselat amarnic : o posirca stranie, gust crud de parca ar fi fost facut din ciorchini fara boabe de strugure, indigest, si unde mai pui ca dupa prima (si ultima) inghititura gura mi-a fost invaluita de o senzatie "pastoasa"("malolactic" cu "malo" de la "rău" si "foarte rău") de parca as fi baut lapte, nu alta!

Concluzie: Pe raspunderea dvs!

Grand Cru of China

Ati avut vreodata sentimentul ca in viitor vom fi coplesiti de marele popor chinez? Ca toate lucrurile din jur vor fi produse in China? Nu e surprinzator- azi- sa gasesti cu eticheta indicand originea celebra pe spatele unei canapele cumparata din magazinul unui producator local, sa vezi scobitori "facute cu deosebita grija in China", lapte praf, haine, ca sa nu mai vorbim de Phillips sau Nokia facute tot in China, etc etc.

Ei, dar cum ar fi sa vedem vinuri, multe si mici, inundand rafturile: Yellow River Chardonnay, Panda Cabernet, sau desigur! - Chateau Xing Ziang Grand Cru!

I had a dream last night...

si l-au avut si altii: aici

It's coming...It's coming!

foto: shanghaiist.com

Tezaur Jidvei 2006, Muscat si Feteasca Regala

Tezaur Jidvei 2006, Muscat Ottonel si Feteasca Regala, 20-23 lei

In general evit vinurile facute de colosi industriali, din variate motive, dar am vazut de multe ori in raft Tezaur Jidvei, si mi-am spus “hai sa vedem!”. Am ales varianta Muscat Ottonel si Feteasca Regala, deoarece mi s-a parut indraznet sa cupajezi doua soiuri din familia muscaturilor, iar rezultatul sa fie un vin sec. Rezultatul nu e rau: un vin proaspat, de o finete interesanta, in care feteasca a adaugat usoare note de lastar de viţă si suficienta aciditate cat sa faca vinul alunecos, iar muscatul a contribuit atat cat trebuie cu aroma sa notorie de strugure prospat. Un finish scurt spre mediu, cu putina miere, dar si note sălcii. Sta bine pe masa, alaturi de "antreuri" si pui cu rozmarin.

Concluzie: sunt usor surprins, dar as fi fost si mai mult daca ar fi oferit vinul la un pret mai mic, asa de amorul artei, ca sa rupa gura targului!

Herta Muller: Premiul Nobel pentru literatura

1.Asta da stire!

Scriitoarea de origine romana a castigat premiul Nobel pentru literatura!

Daca bulgarii se laudau cu Elias Canetti, na' ca de azi ne laudam si noi cu o scriitoare germana de origine neaosa!

Scurta biografie Herta Muller: aici

2. sunt curios cu ce se vor deschide stirile de la Antena 1 din seara asta!

Scrise mai pe seara:

3. Sunt unul dintre cei care au una din cele 1200 de sticle de Feteasca Neagra Hyperion. Dar sunt si unul dintre cei 1500 care au ciudata carte a Hertei Muller: Este sau nu este Ion. Parerea mea ca nu este!

4. Azi la tv (b1), unii se tot intrebau: "Este Herta Muller romanca? Avem dreptul sa ne bucuram?". Pentru aceia trebuie spus ca volumul de versuri (amintit mai sus) este scris in limba romana (de fapt e "tiparit" de altii) si este de fapt un colaj din cuvinte decupate din revista Plai cu Boi (sigur, nu pentru experimentul acesta jucaus a primit premiul Nobel, ci pentru gravele ei romane).

Deci, sa recapitulam: o romanciera din Germania, nascuta in Romania, dar de origine germana, publica un volum de poezii "romanesc" care nu este scris in limba romana, pentru ca vorbele insele sunt scrise de altii. E clar pentru toata lumea?

Daca inca nu sunteti lamuriti va spun ca in prima poezie apare cuvantul (numele) "Dorohoi". qed.

5. Pe de alta parte, sa nu fim patriotarzi! Romanele sale aparute in Romania sunt traduceri. Cariera ei s-a faurit in Germania, in limba germana. Aici a urmarit-o doar Securitatea, chiar si dupa plecare, iar dupa 89, cel mai probabil, ar fi urmarit-o doar umilinta si ignoranta (lor si a noastra).

6. Se pare ca stirile de la Antena au inceput tot cu ce le trebuie. Singura televiziune care a regurgitat ceva tematic a fost TVR (o emisiune-interviu in reluare). Suntem vraiste! Daca n-a zis Basescu ceva despre mama ei sau daca n-a scuipat-o Becali - nu conteaza!

un adaggio: aici

Recomandari pentru Vinul.ro

Acestea sunt recomandarile mele pentru numarul care va sa vina din editia tiparita Vinul.ro. Mi s-a facut neasteptata onoare de a colabora cu publicatia amintita.

Numai doua dintre ele vor razbi in pagina tiparita, dar toate sunt la fel de “recomandabile”, daca ma intrebati pe mine.

In variante mai largi si colocviale- se gasesc si aici, aici si sa nu uit: aici!

Pe langa aparitia in “cuprinsul” blogului a categoriei “recomandare Vinul.ro”, de acum inainte, in post-urile corespunzatoare, vinurile cu pricina vor purta mentiunea :

1. Feteasca Neagra- Black Peak, Vanju Mare, Vinterra, 2003, demisec, 25 lei in hypermarketuri (cu putin noroc)

2. Pierre- 2007, cupaj, Cabernet si Merlot, 13,1%, sec. 35 lei, Romanian Winecellars, produs Unicom Production srl Ceptura exclusiv pentru Metro.

3. Feteasca (alba n.a), 2006, Chateau Vartely, Republica Moldova, sec, 13%. 17lei

Purpura Valahica 2007 Davino

Purpura Valahica (Feteasca Neagra) 2007 Ceptura, Davino, rosu sec, 14,1%, prod. Unicom Ceptura, de gasit doar in magazinele specializate

Marturisesc ca am intarziat publicarea acestui post deoarece m-a intrigat imaginea heraldica de pe eticheta. Nefiind un fanatic al acestei discipline auxiliare istoriei, nu pot decat sa remarc ciudata reprezentare totemica, care nu prea se aseamana cu semnul heraldic obisnuit al Valahiei (Tara Romaneasca, Muntenia), cel cu acvila cu crucea crestina in cioc pe fundal albastru. Asadar pe eticheta- avem o cruce falsa, avand in varf un calaret. Dupa parerea mea, avem de-a face cu o reprezentare pre-crestina ori pagana, de sorginte celtica- atat crucea celtica, cat si imaginea calaretului (calul fiind un animal totemic la pre-celti si celti) intarindu-mi aceasta ipoteza. O alta teorie, nu neaparat contrara primeia, ar fi ca respective imagine infatiseaza un cavaler danubian (ceea ce ar explica de unde asemanarea cu reprezentarile lui Mithra). Nu-mi dau seama daca coiful calaretului are in spate o aura sau este impodobit cu pene, caz in care in mod clar avem de-a face cu o imagine medievala apuseana. Oricum, detaliile sunt dificil de observat (banuiesc ca voit).

Ma rog, fiecare cu enigmele sale! Poate d-l Moisescu (creatorul, din cate stiu, al brand-ului), sau poate cineva de la producatorul Unicom Ceptura, sa-mi poata satisface insatisabila sete de cunoastere (si nu numaiJ).

Vinul: Totul in legatura cu produsul Davino impune respect. Toate elementele sunt de buna calitate: sticla, dopul, capisonul, hartia etichetei, si evident vinul in sine. Vinul denota o frumoasa culoare rosie-rubinie intensa. Fructe rosii de padure. Piper (mult piper!). Note usoare de lemn. Fructe in gust, aciditate proaspata si tanini bine-crescuti, postgust lung, cu un interesant dar obositor finish dulceag (aduce aminte de prunele uscate pe acoperisul fierbinte de catre bunicile noastre).

Ce sa spun altceva decat ca este o feteasca neagra exceptionala, produsa cu multa grija si pricepere. Un vin fin, rotund, lucrat care depaseste orice alta incercare disponibila pe piata. Si in primul rand, dupa cum au spus-o multi altii, este dovada ca feteasca noastra e “alive&kicking”. Pentru mine a fost un eveniment!

Poate trebuia sa am rabdare cu aceasta sticla, sa uit de ea vreo 2-3 ani! Ei na, v-ati si gasit omul! N-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine…

Concluzie: Ce mai tura-vura: este de departe cea mai buna feteasca neagra pe care am avut ocazia s-o degust! Este ca un roman scris de un mare stilist: fiecare pahar cere mult efort din partea receptorului, mai mult timp si resurse pentru a fi apreciat.

Ce zice Vinexpert:

Lot: 16.154 sticle

Se produce numai în anii favorabili.
Tehnologia de vinificatie este orientata spre obtinerea unui vin cu un caracter de soi bine exprimat. Selectia celor mai valoroase parcele este urmata de selectia la recoltare si completata prin selectatia strugurilor la banda, in crama. Metoda de vinificatie in rosu: clasica pe bostina, in vase mici de inox la 23°C timp de 15 zile. Fermentatie malolactica desavarsita imediat dupa cea alcoolica. Invechire la sticla minim 12 luni.

Se recomanda a fi servit cu carne de rata, cotlete de porc, paste pe baza de sos de tomate, pui prajit sau la cuptor, carne de vitel fara sosuri, la temperaturi de 17-18 C.

O mica revelatie: Vinul de Targu Bujor

Exista revelatii mari de tipul arhanghelului Gabriel care iti dicteaza o carte intreaga, un munte vorbitor care-ti spune care e sensul vietii, sau un graf deghizat intr-un copac care iti rezolva ipoteza Riemann, etc. Si exista, apoi, revelatii mici, revelatii intre ”, chestii de tipul “Wow! Nu stiam ca telefonul meu poate sa faca asta!”, sau sa descoperi portofelul gol (tata de adolescent fiind)- adica lucruri neinsemnate dar surprinzatoare!

O revelatie mica am avut si eu in acest week-end cand Piata Centrala din Galati (de ce ii tot spun astia care o administreaza- “centrala”, cand toata lumea ii spune de 100 de ani “piata mare”?) a gazduit o micăriadă numita Ziua Recoltei. Chestiuni provinciale. Singurul lucru bun a fost standul SDCVV Bujoru care comercializa must si cateva sortimente de vin. Pentru ca sunt un om cu frica lui Dumnezeu iar Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista, am cumparat o Şarba si o Feteasca Neagra.

Asteptarile mele de la un vin produs de o statiune de cercetari (si care costa 8 lei) sunt modeste. Imi dau seama ca instalatiile lor sunt paraginite din lipsa de fonduri, dar in acelasi timp, imi place sa cred ca toti specialistii care lucreaza acolo stiu cum sa produca ceva bun. In al doilea rand, poti fi sigur ca ce bei este ce scrie pe eticheta. Daca nici cercetatorii in ale viei si vinului nu stiu ce-i o feteasca neagra, apai cine sa mai stie!

Trebuie sa marturisesc ca ambele vinuri au fost mici revelatii. In primul rand, acum pot spune ca am baut şarba. Versiunile anterioare (Vincon, Senator) au fost falseturi. In sfarsit, mi-e clar de ce e considerat un soi foarte pretentios.

Şarba 2008, IG- Dealurile Covurluiului, vin de masa, demisec. Sa incep cu defectele: vinificarea in demisec, si nu in sec, cum zice la carte; usor iz de tabla ruginita (de la instalatii, probabil), imbutelierea intr-un mod cam amatoricesc (cred ca folosesc cele mai proaste dopuri de pluta din cate exista, ba chiar refolosite). Si cam atat.

Lucruri bune: atacul este fructos dar discret, apoi in evolutie nu se intampla nimic pret de o fractiune de secunda, apoi boom! gustul inconfundabil de tamaioasa invaluie delicat dar prompt palatinul. Vin de culoare galben-pai, foarte usor, fin, cu iz de petala de trandafir, extrem de baubil. Şarba trebuie consumata tanara, caci unul din marile mistere ale lumii alaturi de clasicul “cum s-au construit piramidele?” este “unde dispare buchetul de sarba dupa cativa ani?”. Si apoi, “defectul” de a fi demisec poate fi un mare atu in lupta pentru ocuparea meselor de petrecere, pe langa faptul ca retine mai bine aroma specifica, si este- nu-i asa?- mai pe gustul romanului (amator de secaturi doar din patru in patru ani!).

Vinul a fost pus in valoare de o tarta cu ciuperci si piept de pui (credit: sotia mea si gospodini).

Feteasca neagra, 2008, DOC-CT, Dealu Bujorului, sec. Ei, da! In sfarsit o feteasca tanara care aduce in prim plan o aroma fructuoasa, de pruna uscata si stafida neagra. Exact cum ar trebui sa fie. Specificul fetestilor din comert care denota chiar din primul an note puternice de condimente nu se regaseste aici. Acelea seamana mai degraba cu pseudo-antichitatile din bazarurile straine- obiecte invechite artificial. Singurul defect este, din nou, izul nefericit dat de instalatii, sau de pastrarea in recipiente nu tocmai corespunzatoare. Trebuie sa spun ca nu exista pe piata o feteasca neagra atat de catifelata ca aceasta pe care am avut ocazia sa o degust. Acesta este punctul forte al vinului! Catifelarea este ajutata de o corpolenta de balerina, si tanini bine educati care imbratiseaza prietenesc papilele. Delicios! Singurul regret este ca probabil nu voi mai avea ocazia sa ma intalnesc cu acest vin, desi dupa cum apare pe site-ul statiunii (“dragi iubitori ai vitei-de-vie si vinului…”) dumnealor ne asteapta oricand sa ne convingem de ospitalitatea moldoveneasca.

A ajutat la ingerarea lina a unei pastrame usturoiate si piperate de oaie. S-a lasat cucerita de aroma neaosa si badaraneasca a pastramei, dar i-a imblanzit cu delicatete aperitatile ultra-condimentate. O ultima idee: chiar cu micile defecte, daca acest vin s-ar comercializa in retail ar putea costa peste 20 de lei fara probleme!

Extra: Şarba este un soi de vita de vie obtinut la statiune de cercetari din Odobesti la inceputul anilor ’80. Este o incrucisare intre rieslingul italian si tamaioasa romaneasca. Tipic! De ce imensa majoritate a familiilor internationale avand o componenta romaneasca sunt de tipul- barbat strain si femeie romanca?Asta ma pune pe ganduri. Sa fim chiar asa de rai? Sau femeile prea bune?

Extra 2: Printre tarabele cu gratare, cu pastrame, mici, carnati, etc, toate fumegand atroce, dai la un moment dat peste un chinez invartind un wok si vanzand pachetele de primavara si chiftele cu susan si (sic!) vin la halba! Ce orasel multicultural, domnule!

credit foto1: blog.dingalati.ro; foto2: 10pm scuze pentru intarziere!

Top Feteasca Neagra: Ignition!

Caloian e intr-un loc cu verdeata acum

Purpura Valahica s-a dus si ea.

Si nici Hyperion nu se simte mai bine.

Burgund 2005, Wine Princess

Burgund 2005, prod. Wine Princess srl, podgoria Minis-Maderat; 25-30 lei in hypermarketuri

Nu trebuie sa ne intrebam prea mult daca Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul au baut vreodata Burgund. Numele spune destul de multe. Soiul a fost importat in secolul 19, dar inainte de invazia filoxerei. A fost cultivat pe suprafete neinsemnate in vestul tarii pana cand oenologii comunisti au gandit in mod pur stahanovist : soiul da un vin asemanator cu pinot noir (din care se banuieste ca s-ar trage), dar este mai usor de intretinut si da recolte de 3 ori mai mari. Zis si facut. Si s-au plantat sute de hectare. Insa nici macar indicatiile de partid n-au putut face din burgund un soi mai valoros decat este.

Cu toate acestea, burgundul este considerat un soi care da vinuri de calitate mai buna decat- sa zicem- babeasca sau cadarca. In lista mea este un soi romanesc, deoarece am banuiala ca in Burgundia nu prea se face burgund. Asta vine ca tigarile Kent care nu se mai fac in America sau aiurea, ci doar la noi (si prin alte doua-trei tari unde a tinut loc de valuta pe vremuri).

De remarcat ca de la intrarea in UE burgundul a fost redenumit burgund mare, si asta nu pentru ca ar exista un burgund mic, ci pentru ca s-a considerat ca denumirea scurta ar aduce atingere intereselor regiunii Bourgogne (Burgundia) din Franta.

O reminiscenta a vechiului burgund este cel din 2005 de la Wine Princess, podgoria Maderat, adica domnul Balla Geza, producatorul mult laudatei Cadarca. In cel mai putin elitist si stiintific mod l-as categorisi ca pe varful de sus al acestui vin cu potential limitat, un fel de « cel mai bun vinisor amintind de Pinot noir ». Cu toate acestea, acest vin a fost medaliat cu aur la Vinfest 2009, la categoria « vinuri rosii seci ». Aroma este pronuntat fructoasa, cu fructe de padure rosii in prim-plan, urmate de umbre de visin. Culoare rubiniu-inchis; astringenta usoara ; final mediu, delicat. Un vin catifelat.

A adaugat putina aroma de padure unor mezelicuri neaose, dar si unei fripturi de vitel la cuptor cu garnitura de ceapa rosie si alte legume de sezon, plus un ardei copt.

Concluzie : un vin delicat, dar care de la un punct in colo tureaza in gol. Probabil atata poate. E ca si cum uzinele BMW ar produce un trabant. Ar fi cel mai bun trabant din lume, dar tot trabant ramane!

PS : In categoria « vinisor » as mentiona ca burgundul de la Cramele Pancota (despre care am spus doua vorbe aici) a parut mai agreabil in preajma unui gratar decat cel produs prin metode mai competente de catre Balla Geza. Unde mai pui ca este de doua ori mai ieftin. Vinisorul©, adica un vin nepretentios, nerafinat excesiv, putin salbatic si fara rotunjimi, poate fi mai agreabil decat un « vin » , chiar daca niciodata mai bun.

Edit. Vinurile Monșer: Concluzii

Un mic adagiu la articolul despre gama de vinuri Monser

02.10.2009: cand am spus ca nici un vin nu este remarcabil- am gresit un pic. Unul singur eludeaza acesta "sentinta". Si asta nu pentru ca ar fi vreo opera de arta oenologica, ci pentru ca...nu exista altul pe piata. Este vorba despre Babeasca Gri, o raritate! Este un vinisor alb ok, sec, dar cu o aroma fructoasa placuta, de strugure copt si iz ciudat de biserica de tara pufaind fum de tamaie. Usor amarui in final, dar, din nou, la pretul asta ce sa le ceri?

Nota catre mine insumi: pune o sticla la colectie, ca maine-poimaine taie ultimul butuc si planteaza riesling in loc.

Cum laude: Caloian, Feteasca Neagra 2008

Feteasca Neagra, 2008, Caloian, Crama Oprisor, prod. Carl Reh, vin rosu sec, 14%

“Iene, Scaloiene!
Tinerel te-am îngropat,
De pomană că ţi-am dat,
Apă multă şi vin mult
Să dea Domnul ca un sfânt,
Apă multă să ne ude,
Să ne facă poame multe!”

“Fetele îl aduc în sat şi îl aruncă într-o fântână sau se duc şi-i dau drumul sicriului pe un râu sau pe un lac, urând ca anul să fie ploios şi plin de belşug. În multe locuri, Caloianul e mai întâi frânt în bucăţi şi abia după aceea diferitele sfărâmături sunt aruncate în fântâni, în bălţi ori pe râuri. Apoi se adună toate fetele la o casă şi acolo coc o plăcintă mare, numită ghizmana (cf. trac. AKES-SAMENOS "Grădina (Sămânţa) Magică"), ori mai multe plăcinte şi alte bucate. Flăcăii aduc vin şi lăutari, se aşează toţi la masă, mănâncă şi beau din pomana Caloianului. Alteori, fetele îmbracă un sul cu straie femeieşti şi umblă cu el pe la casele oamenilor; şi la casa unde se duc, gazda trebuie să ude acel sul cu apă, apoi le dă faina, ouă, unt ş.a. Cu ceea ce adună fac şi ele plăcinte, bucate, aducând şi vin, şi aceasta se numeşte Pomana Caloianului. Iar acelui sul îmbrăcat, i se spune, ca şi omului de lut, tot Caloian sau Scaloian” (de aici)

Caloianul este un obicei popular intalnit in mai multe parti ale Balcanilor, cu siguranta precrestin, cam intunecat si tenebros, daca ma intrebati pe mine. Numele ii vine de la o papusa care se inmormanteaza ritualic sau i se da drumul in josul apelor curgatoare, intr-un cosciug miniatural. Etimologic, numele se pare ca provine din kallos (“frumos” in gr. veche, intarind dupa unii teoria originii orfice a ritualului). Obiceiul nu este pur oltenesc, ca dovada sta faptul ca Ionita Asan (imparatul romano-bulgar, sau bulgaro-vlah, in functie de limba manualului de istorie) fiind supranumit si Caloian (“cel frumos”).

Inapoi la vin, trebuie spus ca George Moisescu si-a meritat laudele pentru gandirea acestui brand, in special pentru feteasca neagra (pentru ca un sauvignon blanc cu etichete “populare” nu mi se pare cel mai nimerit lucru), promovand conceptul de Oltenie Profunda, prin eticheta care accentueaza la randu-i vechimea si dimensiunea traditionala, folclorica a vinului, dar mai ales prin continutul sticlei, datorat specialistului Liviu Grigorica.

Apoi, nu pot sa nu amintesc de ironia situatiei, anume ca o firma germana (Carl Reh) marseaza puternic pe caracterul traditional, cu “patriotism local” al vinurilor oltenesti, in vreme ce producatori romani inventeaza “chateauri” cu nume care mai de care mai ilare.

Feteasca neagra Caloian este un vin “etalon” pentru aceasta veche varietate romaneasca. Pretul actual este de 29 lei (pentru ca imediat dupa lansarea din primavara a costat mai mult), dar are dezavantajul ca nu se gaseste decat in segmentul horeca, sau in magazinele specializate, prin urmare daca nu locuiti in Bucuresti sau in alte orase cu un comert variat, va trebui sa asteptati rabdator firma de curierat.

Vinul este curat, proaspat- dar poate fi bine pastrat cativa ani, cu un caracter puternic de pruna uscata si piper proaspat rasnit (stati linistiti- nu veti stranuta!), si o farama de visina, fiind foarte aproape de ceea ce se poate banui ca este feteasca neagra dupa literatura de specialitate. Un finish mediu foarte condimentat. Singurul defect, ca sa-i spun asa, a fost o aciditate un pic cam mare, dar sunt sigur ca timpul o va imblanzi.

Este destul de echilibrat, dar pentru ca este o feteasca in costum popular- ii lipseste fasonul cult al altor ipostaze sau varietati. Nici nu are nevoie, daca ma intrebati pe mine; nu toata lumea trebuie sa stie Critica ratiunii pure pe de rost. Cateva basme si povesti, un cantec de leagan- acolo, sunt mai mult decat suficiente.

Concluzie: Exemplara! La nivelul acesta, in ierarhia mea, sta pe raftul de sus al Fetestilor, alaturi de Black Peak 2003, desi e mare diferenta de varsta si gust, cu un plus de tipicitate, dar un minus de personalitate.

MARIN CHISAR - Voinicel Oleac si Hora