Tamaioasa Roza 2013 Domeniul Coroanei Segarcea
Plantatiile actuale s-au refacut din "ochii" plantelor centenare, supravietuitoare la IAS Segarcea. Sigur, DCS pretind ca cele 14 hectare cu Tamaioasa Roza aka Muscat de Frontignan aka Muscat Rouge à Petits Grains, nu mai exista altundeva. Este o asertiune discutabila, cel putin. Astfel, dupa unele surse, nici Busuioasa de Bohotin n-ar fi altceva. Si sa nu uitam ca prima editie a vinului a purtat pe eticheta mentiunea "Muscat de Frontignan".
Oricum, la nivel de vizibilitate mare, DCS este singurul producator care imprima "tamaioasa roza" pe eticheta unui vin. Avem un rose demidulce, cu 12,5% alcool, care ne intampina cu un "nas" elegant, cu arome flagrante de piersici, caise, flori albe, litchi si condimente dulci. Gustul e elegant, zaharul fiind echilibrat de note tonice, ca de piersica dobrogeana si sfarseste cu o remanenta dulce-vegetala, de dulceata de trandafiri.
E un vin de desert competent, cu prospetime si aciditate buna. 85 pct. Pretul variaza in online de la 54, 47 si pana la 42 lei pe bauturaonline.ro.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Ce ne facem cu titlul agramat? Numai cind il vad, ma apuca damblaua... mai rau e ca insista...
cu Tamaioasa roza sau cu Domeniul Coroanei Segarcea?
Tamiioasa "roza"... si scuza-ma daca s-a inteles gresit, ma refer la eticheta de fapt.
Ei, nu cred ca e vina celor de la DCS. Probabil asa e omologat soiul in patria noastra.
Cea din 2011 a fost cea mai buna, a luat si un noian de medalii..Oricum este unul din putinele vinuri dulci reusite de la noi alaturi de: Riesling Sirena Dunarii, Nectar de Transilvania, Desert de la Stirbey si tamaioasa dulce tot de la ei, Busuioaca de la basilescu si Tamaioasa dulce de la vanju mare ce din 2010 nu a mai aparut.
Salut, George!
Nu-mi inchipuiam sa te gaseasca vara la gustat de vinuri demidulci, dar ma bucur ca pot sa intervin si eu ca sa incercam sa lamurim odata treaba asta cu Tamaioasa Roza. Am mai scris pe pagina de Facebook a Domeniului Coroanei Segarcea, am mai dat comunicate, dar vad ca nu se prinde neam informatia de cititori. Am s-o iau in ordine cu cateva lucruri care sa mai faca lumina in toata afacerea. Va fi lung, dar este o proba de buna credinta pentru toti cei care se reped sa dea cu parul inainte sa intrebe.
- Muscatul de Frontignan este un strugure alb, sinonim cu Muscatul cu boabe mici alb. (http://www.theworldwidewine.com/Varieties/Muscat-de-Frontignan.php, https://fr.wikipedia.org/wiki/Muscat_blanc_%C3%A0_petits_grains). Este plantat în multe tari, in cantitati mici si se pare ca are originea definita pe la anul 900.
- Ultima mentiune a Muscatului de Frontignan crescut in Romania am gasit-o in 1994, intr-un studiu ampelografic (http://www.vitis-vea.de/admin/volltext/e040196.pdf). Studiu, de altfel, destul de ciudat, din moment ce mentioneaza ca soiuri din Romania Muscatul violet si Muscatul rosu de Madera, iar Busuioaca de Bohotin este pusa in clasa cu Tamaioasa de Bohotin din Slovacia.
- Incepand din 1935, Muscat de Frontignan este denumire de origine protejata. Ca tara UE nu avem voie sa folosim acest nume. Inainte de al doilea razboi mondial,
- Denumirea de Tamaioasa Roza este omologata de statul roman, dupa consultari cu experti autohtoni si traini din viticultura, oenologie, ampelografie. Nu cea de Tamaioasa roz, nici cea de Tamaioasa Roze. Poate Cosmin intelege ce inseamna modificarea numelui unui soi. Daca nu, ii aduc aminte de Busuioc de Pietroasa si de Muscatel.
- Amprenta genetica a familiei Muscat este printe cele mai vechi din lume. Un strugure primitiv are o singura tinta: sa se raspandeasca peste tot. Genele primitiva il fac dispus la incrucisari cu alte soiuri invecinate din podgorie, dar si la clonare spontana. De aici si numarul enorm de struguri din aceasta familie (peste 200).
- Prin 1830, primele mentiuni din primele tentative de ampelografiere a patrimoniului de soiuri din Franta nu trec decat in trei randuri peste Muscatul de Frontignan. Abia in 1857 se face referire la varietatile alb si rosu. Dupa primele atacuri ale filoxerei, adica dupa 1861, incercarile de ampelografiere sunt blocate in constatarea numarului exploziv de noi soiuri, mai ales hibrizi si hibrizi direct producatori. In tentativele cu autori diferiti de a inventaria soiurile, apare prima mare confuzie: o categorisire in muscat cu boabe mici albe, roz si rosii, o alta cu boabe mici albe, rosii si negre. S-a pastrat ca referinta cea dintai, insa decenii intregi au aparut probeleme provenite din suprapunerea roz-rosu si rosu-negru.
- Dovada disparitiei soiului in intervalul 1958 – 1968 o aveti aici: https://www.facebook.com/227678113967590/photos/a.282003168535084.62593.227678113967590/624636504271747/?type=1.
- Soiul este plantat prima oara in Segarcea dupa 1884, si replantat cand scoala de vita de vie se transforma in podgorie a Regelui Carol I (1906-1908). Perioada in care denumirea soiului, la el acasa, e inca intr-o ceata totala. Pe scurt, nu poti sa spui ca exista Strugure alb de Moldova si sa arunci in aceeasi galeata Francusa, Grasa si Tamaioasa. Azi e mai clara problema, dar necesita cateva minute de documentare.
- Regret, eu insumi fiind un soi de grammar nazi, nodul in gat pe care il resimt potentialii nostri clienti cand se intalnesc cu agramatismele girate de statul roman in denumirea strugurelui. Propun si delistarea din meniurile scolare a lui Bacovia, care avea tupeul sa scrie de taina roza a voluptatii si poema roza a iubirii viitoare, sa nu trecem vreodata prin glumele in versuri ale lui Toparceanu, iar romanticii din generatia lui George Eliot n-ar mai trebui tradusi... (Apoi toata valea va fi roza si alba
Si gingasa sub pasii nostri).
Multumesc pentru spatiul acordat, George, si astept sa te decizi cand facem o excursie la crama in doi sau cu tot cu Ciprian, daca ne potrivim orarele...
Pentru Radu Rizea: exista licenta poetica, acceptata in literatura (vezi celebrul "Cobori in jos, Luceafar blind"). La fel si in cazurile enumerate de dv. Ma indoiesc insa sincer ca numele unui soi de vin se califica la capitolul literatura.
In ceea ce priveste regretele, chiar imi pare rau ca ne tinem de ironii ieftine.
Trimiteți un comentariu