Acum ca timpul si-a reintrat in matca putem vorbi mai relaxat despre politica. Vreau sa va spun ca probabil strategia aplicata de Iohannis ("eu nu negociez cu politicienii- eu vreau votul romanilor", "decat sa fiu marlan mai bine pierd", "asa vorbesc eu- gandesc mai intai"), desi cel mai probabil produsa printr-un laborator de partid plin de sociologi, politologi si psihologi, s-a mulat mai bine pe imaginea omului decat bombardamentul galagios, mitocanesc si pana la urma enervant de arogant al contracandidatului.
Nu e numai vina lui Ponta, desigur. Strategia in sine s-a dovedit intr-un final gresita, culminand cu niste momente de dezinformare atat de vadite, incat pana si un cretin si-ar fi dat seama ca ceva nu e in regula acolo. Desfasurarea votului din dispora a fost fermentul.
Sociologii ne spun ca Iohannis a preluat conducerea bataliei electorale abia dupa ora 18 din ziua votului. Fiecare interpreteaza cum vrea situatia, dar tare mi-e ca alde Melescanu si Firea, prin declaratiile lor duhnind a dispret pentru bunul simt (aia cu "sectia de votare goala din apropiere de Londra"- adica- cum s-a dovedit ulterior- din Liverpool-300km, sau mersul in vizita la Nancy "e un oras frumos, sa stiti!"- 350 km), n-au facut decat sa scoata din casa o masa de oameni care a spus: "destul! pana aici!".
Sociologii ne spun ca Iohannis a preluat conducerea bataliei electorale abia dupa ora 18 din ziua votului. Fiecare interpreteaza cum vrea situatia, dar tare mi-e ca alde Melescanu si Firea, prin declaratiile lor duhnind a dispret pentru bunul simt (aia cu "sectia de votare goala din apropiere de Londra"- adica- cum s-a dovedit ulterior- din Liverpool-300km, sau mersul in vizita la Nancy "e un oras frumos, sa stiti!"- 350 km), n-au facut decat sa scoata din casa o masa de oameni care a spus: "destul! pana aici!".
In fine, ca sa ne intoarcem la vin, cum a fost cu Iohannis cam asa si cu Lopez de Heredia. Vinul tot in budane de lemn fermenteaza, tot intr-un dispret fata de chimia moderna si tot in baricuri sta si nu 3,6, 12, 24 luni. Nu! Vinul de fata e baricat 72 de luni! Ne-am spune, gandindu-ne la un vin oarecare baricat sa zicem 6 luni dar care duhneste a vanilie si cacao, ca dupa 6 ani in baric ar trebui sa avem o ciocolata calda alcoolizata, un soi de ceai de vanilie, dar numai fruct nu! Vinul alb al cramei nu e scos pe piata dupa 3 luni de la recolta, ca sa prinda vanzarile de sarbatori, nu! E scos dupa vreo 10 ani, dupa care il gusta mai marii presei de vin si-i dau note fantastice.
Dar, asta e, Lopez de Heredia e pe drumul sau de peste 100 de ani. Iohannis de abia a pornit. Speram cu totii sa nu devina un Emil Constantinescu doi, infrant de sistem si de propria inabilitate.
Ok, cea mai recenta reserva incercata de mine a fost 1998 (apropos, daca vreti sa aflati pareri si despre alte vinuri Lopez de Heredia- iaca click aci). M-am gandit sa trec si la tineret, asa ca astazi vorbim de 2001. Nu m-as atinge inca de 2002, probabil e prea tanar si mai are nevoie de timp:)
2001 a fost un an foarte bun pentru Rioja Alta (in miezul careia sta Tondonia) si Rioja, in general. Toate vintage chart-urile remarca anul. Presupun ca acest aspect se repercuteaza in licoare, pentru ca mi-a placut maxim.
Tondonia Reserva 2001 (cuvee clasic de garnacha, graciano si mazuelo) are o culoare rosie rubinie cu reflexii mature, cu nas complex de compost, ierburi aromatice, cireasa neagra, dude, carne rosie maturata. Gustul e extraordinar de echilibrat si racoritor, cu fructe (cireasa neagra, merisoare), chiar portocala. Pe finalul cu remanenta enorma se ingramadesc tuse picante, citrice (sau de rodie) si o mica cremozitate amintind de ciocolata cu sare. Nivelul de alcool e excelent integrat.
Stiu ca zic ceva discutabil, insa- dupa parerea mea- nu exista temperatura optima de consum, desigur in limitele decentei. L-am avut si la 15 si la 18 si la 21 grade si ceea ce difera nu e nivelul de calitate, sau de placere, ci daca vreti e jocul intre jovialul rapid curgator si complexitatea mai apasatoare data de temperaturile mai inalte.
E ceva cuceritor, fara densitatea cremoasa si bombastica a modernitatii, ci mai degraba oferind o complexitate aromatica si gustativa prinsa intr-un corp jovial, lipsit de taninuri intrusive (ar fi si culmea dupa 13 ani), foarte fresh, fara urme de imbatranire. Cred ca timpul va trece foarte incet peste acest 2001. Cine-l are, sa nu se grabeasca. 94-100 pct (daca tot am zis ca mi-a placut maxim...), 25-30 euro in online-ul european (eu zic doar: multumesc, Dumi!).
Cat despre noul nostru presedinte (sa nu cobim, inca nu s-a terminat telenovela ANI) sper sa aiba ceva din longevitatea acestui vin si sa-si pastreze integritatea si principiile. Pentru ca nu n-am dus lipsa de cai mari si oameni mici.
Cat despre noul nostru presedinte (sa nu cobim, inca nu s-a terminat telenovela ANI) sper sa aiba ceva din longevitatea acestui vin si sa-si pastreze integritatea si principiile. Pentru ca nu n-am dus lipsa de cai mari si oameni mici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu