Inteleg ca 1974 n-a fost un an bun pentru apelatia Thornicher Ritsch, ca de altfel pentru tot Mosel-ul, dar ca acest riesling a fost realizat de pe cea mai buna parcela a producatorului J. Geiben. Avem de-a face cu un kabinett, prima treapta pe scara vinului de calitate german, semnificand de asemenea si faptul ca strugurii au fost culesi la maturitate deplina. In lipsa altor indicatii de pe eticheta, un kabinett nu poate fi decat lieblich, adica demidulce. Eticheta este deteriorata, fapt care nu ma deranjeaza- presupun ca din acest motiv si pretul e mai jos decat ar trebui, gatul sticlei e smolit, nivelul foarte, foarte, prea bun, dopul se dovedeste in stare foarte buna si el. Atat de buna incat nu cred ca e cel original, ca nah! sunt roman, deci suspicios.
Culoarea e galben aurie stralucitoare cu tuse verzui, fantastic de vie pentru un vin atat de vechi.
Nas de minole, hidrocarburi si cremene, sirop din compotul de gutui, absolut regulamentar pentru aceasta varietate.
Gust: intra heavy, cu ceva pastos, care ramane pe interiorul gurii, portocale, gutui, zarzare, si da, am descris un vin demidulce. Se subtiaza pe final, se termina dulce acrisor (usor paralele cele doua gusturi, asta s-a mai vazut si la alte rieslinguri). Senzatia aceea pastoasa e foarte persistenta.
Zic 82 pct, dar mentionez ca nu pare a vin de 39 de ani. Oricum la 10 euro, pret de samizdat, e cel mai ieftin vin vechi si baubil, care s-a deschis undeva in Romania, in acea zi :)
Da, stiu e incredibil- 10 euro- aproape 40 de ani, inca baubil. Un vin romanesc de aceasi factura costa prin vinoteci de cel putin 10 ori mai mult. Sigur, apare si sentimentul de "too good to be true", da' asta-i in tenis. 10 euro...ce sa mai discutam. Daca as avea bani de investit as lua tot stocul ramas la producator si l-as vinde incet dar sigur pe post de cadoo pentru norocosii nascuti in '74, cu un adaos comercial de doar 500-600% si tot as fi mult sub pretul pietei!
despre alte vinuri (si nu putine) de la aceeasi crama- AICI
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu