Despre cum am fost la țară, în Bulgaria (și mi-a plăcut)

Am vrut sa petrecem un mini sejur la mare. La o mare accesibila cu masina in cateva ore. Am mai vrut sa fie intr-un loc linistit. Si cazare la un pret decent. Cu trei zile de presupusa plecare am inceput asaltul telefonic. La pensiunile de pe faleza nordica a Costinestiului preturile depaseau bugetul si chiar asa din cele 3 pensiuni contactate nici una nu avea locuri libere. La Eforie Nord preturile o idee mai mici, dar cele care au corespuns cerintelor minime (distanta comoda fata de plaja, aer conditionat, nu vorbesc aici de apa calda care ar trebui sa nu mai fie un lux pe undeva) nici una nu mai avea camere disponibile, fie pretul diferea semnificativ fata de ce gasesti pe diversele site-uri unde sunt listate. Vama Veche si 2 Mai nu mai corespund asteptarilor mele, si ele si eu schimbandu-ne destul de mult in ultimii 10 ani. Plus ca o fetita de 3 ani si jumatate in Vama Veche ar fi generat un val de intrebari si nelamuriri avand in vedere ce se intampla acolo mai ales dupa o anumita ora, a caror raspunsuri prefer sa le aman cativa ani buni.

Asa ca mi-a incoltit in minte o nastrusnica idee: oare aproape de granita cu noi nu au si bulgarii sate cu pensiuni, etc.? M-am uitat pe google maps sa vad care sunt primele sate de la sud de granita pe malul marii. La primul- Durankulak- stiam sigur ca sunt cativa kilometri pana la mare. Insa urmatorul- Krapets- e amplasat chiar pe mal. Am googalit si satul are site oficial unde sunt listate locurile care ofera cazare si locurile de vizitat imprejur, in special informatii despre pasari, deoarece se pare ca locul este un soi de paradis al voyeurilor de pasari sau cum s-or numi ei stiintific. Dupa 3 telefoane aveam unde sa stam. Pret 55 leva/camera cu mic dejun, adica la cursul zilei ceva mai putin de 130 de lei. Sambata dimineata cheia in contact, Bac, drum pitoresc prin Dobrogea (Macin, Slava Rusa, Slava Chercheza, etc, apoi europeanul Tulcea-Constanta cu 10 km in reconstructie, Vama Veche+15 km, satul Krapets, regiunea administrativa Shabla, Obstina Sabla, ca sa fiu precis)= 4 ore.
 La sosire am avut surpriza placuta de a constata ca am primit o camera tripla, cu un pat single extra, care a fost util la desfasurat haine, pentru ca fiica-mea refuza inca sa doarma la distanta de noi. Dar multumim pentru intentie, oricum. Chiar daca pensiunea respectiva (Villa Artea***) are mici neajunsuri, nu pot spune ca am fost prea furiosi, dar nici ca ne vom intoarce tot acolo data viitoare, daca va exista una.

Locul e insa extrem de linistit. Bine, daca e sa fiu extrem de carcotas au existat cateva gaste din vecini care te faceau sa-ti inchizi fereastra la unele ore, dar dupa doua zile gagaitul a incetat brusc simultan cu aparitia in meniul zilei a unei ciorbe de gasca, care a fost cu atat mai gustoasa. Ah si a mai fost un magar, ca altfel nu pot sa-i spun, destul de simpatic la prima privire, dar cam ragusit....

Chiar daca reclama de pe site nu minte si chiar sunt 20 de metri pana la mare, trebuie avut in vedere ca "pana la mare" nu este acelasi lucru cu "pana la plaja". Exista o mica plaja de nisip care se iveste de pe strada  principala (ulitza se spune si in bulgara), dar e locul de unde pleaca pescarii sa-si intinda plasele. Treaba e pitoreasca, in satele romanesti de pe litoral nu mai vezi asa ceva. Exista si tot felul de baraci unde isi tin oamenii sculele, ba chiar trag si un pui de somn, din ce am vazut.
Ulitza principala (sunt asfaltate toate, in caz ca va intrebati) face o curba la dreapta si continua cateva sute de metri de-a lungul tarmului pana in capatul satului, care coincide cu capatul hotelului Yanitza ***, locul care parea cel mai cu motz din sat (piscina, sezlonguri, intelegeti stilul), posesor de parculet si loc de joaca (ambele publice). Faleza satului este protejata in intregime de o structura de placi de beton suprapuse, intr-un loc se poate cobori pe scari pana jos, unde se poate face baie ori plaja, dar in regim de avarie si doar daca marea o permite.

Pana la plaja de nisip, salbatica si neamenajata, sa fie vreo 1,5km pe un drum ce se face la stanga de la strada principala. De altfel se si vede pe harta marita ca plaja este undeva in nordul satului, iar undeva la mijlocul ei, de partea cealalta, se observa lacul Durankulak, despartit de mare in punctul minim de doar 20-30 de metri.
Noi n-am plimbat pana la marginea lacului, unde am costatat ca se poate ajunge si cu masina, dar inteleg ca poti ajunge plimbandu-te pana la Durankulak, de fapt pana la Vama Veche (asta daca n-ar exista granita). Deci terminati odata cu certurile voastre politice ca sa intram in Schengen si sa pot trece eu la pas, pe plaja, din Romania in Bulgaria sau invers! Iar despre lac, sa stiti ca n-a trebuit sa ma chinui prea tare sa vad lebede si alti pasaroi. Ornitologii au ce sa vada acolo.

Nu stiu daca a existat recent vreo actiune de igienizare a plajei sau bulgarii sunt ciudat de educati din punctul asta de vedere, dar singurul pet pe care l-am vazut in cei cativa kilometri de plaja parcursa era romanesc. I-am facut si o poza, atat de cuprins de mandrie nationala am fost! Eu cred ca si pe Himalaia poti gasi o vatra de gratar neacoperita, un pachet stalcit de tigari slim si un pet gol de Bucegi. Marea e pe alocuri extrem de frumoasa, un degrade de la albastru marin la verzui, fara alge sau alte minuni.

Daca ai rabdarea sa mergi cateva sute de metri de-a lungul plajei mai departe de intrarea unde se gasesc 2-3 terase (cu doar cateva mese fiecare) si unde campistii trag in mare majoritate, o sa te sperii de cata intimitate ai. Si asta iti da acel; sentiment de liniste si chiar as zice-exclusivitate, pe care celebrul weekend la Mamaia in care vara nu dormi nu poate sa ti-l ofere desi e mai costisitor. E drept ca la Krapets n-o sa-ti admire lumea BMV-ul. Nici tenisii Converse nu mi s-au parut a fi la o prea mare pretuire.

Despre masa nu pot sa spun decat ca terasa-restaurant a hotelului Yanitza, aflata pe buza falezei, e cel mai decent loc si culmea si cel mai ieftin dintre cele alte trei pe care le-am explorat. Scoici (400g- 14 lei ), peste, tot soiul de mancaruri cu aspect rustic servite in craticioare si tigai, un ciolan de porc de o fragezime ireala la mai putin de  20 de lei, meniul constistent de rakia (da, rachiu de tescovina, pentru care bulgarii au un cult), cateva vinuri decente bicicletele Minkov (si alte branduri de la acelasi producator), Eduardo Miroglio, Khan Krum si altele. Majoritatea vinurilor costa 14-15 leva, deci undeva intre 30 si 40 de lei. O sticla de  bere Kamenitza aprox 6 lei. Rachiurile, 6-7 lei/50 ml, pret suspect si usor bizar pentru un roman. Am incercat cateva la nelipsita ciorba de peste (8 lei) si pot spune ca nu erau fake, ci chiar destul de fine, pentru un rachiu, se intelege.

Exista si cateva particularitati curioase. Felul pe care il comanzi nu contine garnitura sau salata si nici nu te intreaba cineva daca vrei. Salatele, garniturile si carnurile vin pe farfurii separate si nu in ordinea fireasca pentru un roman. Pentru ei (ca pentru mai toata lumea) salata e un aperitiv si ea va veni prima. Painea e ceva exotic, am remarcat ca bulgarii nu prea mananca ce mananca cu paine, asa ca trebuie sa fii precis. De asemenea, painea nu se comanda la portie (ca la noi), ci la felie.
Apoi, cel putin la Yanitza am mai gasit ceva bizar. Daca ai in meniul limba de vita, care costa vreo 15 lei portia in banii nostri, poti sa te chinui s-o prepari ceva mai elaborat decat fiarta si condimentata cu sare si piper. In fond, e o trufanda,  ce Dumnezeu. Aveau in meniu (care, apropos!, e si in limba romana) inima de gasca, dar dupa dezamagirea de care va pomeneam, n-am mai indraznit. Serviciul in schimb e destul de promt si personalul numeros. Ah, si se descurca bine la treburi rustice de tipul ghiveciului cu pui in oala de lut sau sufleu de cartofi in tigaie. Iar ciolanul, of, ciolanul, o necuvioasa opera gustativa!
De vinuri, ce sa va zic, am incercat un merlot Chateau Karnobat 2010, o gama inferioara bicicletelor, corect pentru pretul extrem de modest, dar prea taninos si greu la stomac, cu iz cunoscut de rosu demisec. Semana cu Halewood in gama lor Premiat.  In schimb Khan Krum Chardonnay 2011 a fost mai satisfacator, la pret de restaurant 14 leva, un vin nebaricat (sau baricat in mica parte, pentru ca existau iluzorii tuse vanilate in gust)  destul de bogat si plin, cu fructe exotice si final mineral de praf de creta si grapefruit alb. Acesta s-ar apropia cumva de 80 pct.
Am mai incercat cateva rakia, bautura sora buna cu ciorba de peste, si mi-au ramas in minte Carnobatska Special si Kehlimbar, doua rachiuri foarte evoluate si fine, surprinzatoare mai ales la nivel aromatic, emanand ceva floral si intens fructat. In rest, sa nu ma ascund dupa degete, berea Kamenitza este de baza.
Alte mici sfaturi: luati-va fructe de acasa, n-o sa gasiti alceva decat ce e in sezon, iar micul magazin alimentar din piata nu detine si raion de fructe. Cat am fost noi se gaseau doar prune si pepeni. Apoi, nu uitati acasa umbrela de plaja! Si inca ceva: nu aveti de unde sa cumparati vin potabil. Deci duty-free, da?
Concluzia excursiei a fost multumitoare: de mult nu m-am intors dintr-o vacanta atat de relaxat si cuprins de serenitate. Se vede ca imbatranesc, locuri gen Mamaia mi se par iadul pe pamant fata de molcomul rural al acestor localitati litorale. Si, sincer, fata de vacarmul  intortocheat si suprapus al teraselor din statiuni, ragetul magarului din satul bulgar mi s-a parut o minimalista simfonie romantica.