Povestea plina de invataminte a lui Cherry Tree Hill Merlot 2006

Industria noastra este la inceput. Nu stim sa pretuim. Poate cei care lucreaza in marketing ar trebui sa faca piata mai des, cum se zice, sa inteleaga live si in afara tratatelor si manualelor care fac din marketing o stiinta oculta, cum se pune pretul unui produs la taraba. Si asta de oameni cu o educatie modesta, fara traininguri in vanzari si altele. Spun asta deoarece in piata, in piata de la piata, ca sa zic asa, nu vezi preturi stiintifico-fantastice. Calitatea I costa 5 lei, calitatea 2 costa 3 lei. E simplu. Apar desigur mici variatii, un precupet care are volum mare si trebuie sa scape de el- si lasa un 50 de bani pe kilogram, in acest scop. In final iese tot pe-acolo. Asta este politica bunului-simt. Nu trebuie sa fii un geniu al marketingului. Bunul simt e alimentat si de perisabilitatea produselor. Ele trebuiesc vandute. Repede. Altfel iesi in paguba.

Cu vinul, produs de pastrare ceva mai indelungata, lucrurile nu sunt esential diferite, in afara faptului amintit. Vinul e mai sensibil la amagirea brandingului si vorbele dulci de marketing. Cherry Tree Hill. Ce imi spune mie, traitor in Galati, Cherry Tree Hill? Exista un deal numit "Dealul Ciresului"? Si ce treaba are asta cu vinul? Si de ce e in engleza? E un vin pentru englezi, americani, etc? Si cat costa? 65lei (poate vorbesc cu pacat, dar sigur am vazut candva pretul asta)? Cat??? Sa recapitulam: suntem in 2008, vin romanesc, merlot, de Dealu Mare, 65 lei. Adica vin scump, "premium" tata, nu gluma. Si timpul trece si vinul nu se vinde. Din variate motive. Nu atrage conceptul, e prea scump, etc. Si ajungem in 2011. Deja mai e putin si o sa-si dea obstescul sfarsit. Si astfel ajunge merlotul de 65 de lei sa coste 15-20 de lei! Prentru ca trebuie sa scapi de el. E ca la rosii. Rosia trecuta, statuta pe taraba x zile, scofalcita, isi urla cantecul de lebada:  se transforma in rosie de "gatit" si costa 70 de bani. 70 de bani e mai mult decat nimic. Plus ca 300 de kg de rosii pot disparea mai usor. Dar cu paleti intregi de sticle de vin ce faci? Te costa ceva doar ca sa scapi de ele. Sa le deschizi pe fiecare, sa reciclezi sticlele, etc. 

Si uite asa, merlotul premium ajunge dupa ani si ani entry-level. Precum rosiile de gatit. 

In fine, daca va intereseaza, sa stiti ca vinul nu-i rau, miroase destul de inchis, cu indicii usor reductive la inceput, dar cateva ore bune folosesc. Nasul se stabilizeaza intr-un miros de ciuperci, prune afumate si visina. Te intrebi mirat unde o fi baricul acela in care a stat vinul 18 luni. E doar ceva difuz, in gust, un iz de cafea, dar secundar. Gustul e destul de plin, cu tanin abundent sar polisat la perfectie, de granulatie mica, cu gustul lin curgator de suc pur de coacaze, cu ceva pruna si un final  nitel tonic- condimentat de cirese amare si dulci, si un praf de condimente. Alcoolul se simte un pic pe final. E de vreo 77 pct, dar l-as mai bea desi nu mai e foarte echilibrat. Nu stiu daca e doar impresia mea, dar chiar daca cu mici defectiuni tehnice (sa amintesc ca l-am luat din Billa si nu stiu cat si cum a stat acolo), s-a dorit un vin de buna calitate. Mi-a amintit de Monbrisonul baut craciunul trecut.

Eu zic sa-i ajutam sa elibereze taraba. In magazinele producatorului baxul de 6 costa 91 de lei. Adica aproximativ 15 lei pe sticla. Bani pe care ii face cu varf si indesat.