Istoria recenta si fluida a vinului de calitate romanesc: Prince Matei 1998-2009

Dupa cum v-am povestit aici, inainte de Craciun, mi s-a facut un frumos cadou. Daca in precedentul "post" v-am vorbit despre "anturaj" si ambianta, acum a venit randul vinurilor, care in mod absolut fericit, au fost la inaltimea asistentei. 

Ca sa nu existe dubii, vorbim despre Prince Matei, merlotul produs de Vinarte, la Vila Zorilor, DOC Dealu Mare, pe partea buzoiana a podgoriei. 

Am s-o iau in ordinea fireasca a servirii, de la cel mai tanar pana la cel mai batran:

2009- mostra de baric, "in utero", cum i-a spus George Moisescu- o bestie inca nedomesticita, de un rosu purpuriu intens, lasand picioare dese pe pahar. Aromatic aduce a coacaze, visine, si o atingere calda, de baric bine temperat- lemn parfumat, condimente dulcii, dar si un firesc(pentru stadiul in care se afla vinul) iz etilic. In gura pare tanar, dar promitator, o puslama cu potential, cu vinozitate, cu tanin hardcore, amintind de porumbe, piperat, dar si un reziduu lung, gustativ in arealul glicerinos si persistent al prunei uscate. 88-89

2008- la timpul prezent in stadiul maturarii in sticla- este asemanator cu fratele mai mic, mai filtrat si stralucitor, cu picioare de miriapod, mai suple si mai rare. In nas aduce cacao, scortisoara, ciocolata cu rom, gem de fructe de padure, iar in gura este asezat, dar inca neimblanzit, cu tonuri de dulceturi- de coacaze si nuci, asezonate cu praf de scortisoara. A fost lansat, dar mai lasati-l. 86-88

2007- este vinul care se mai poate gasi in magazine, atat specializate, cat si marele retail (Metro). Coloratura e mai matura, violetul e redus, picioarele lasate sunt mai groase. Nasul este placut, cuminte, vanilat. Gustativ pare mai light, mai fin, mai baubil, cu arome clare de pruna si visina. Fata de tinerei pare mai structurat, dar mai putin complex. 87

2006- inca exista reflexii purpurii! foarte placut, evoluat, cu intense arome condimentate, de ierburi aromatice. Prune, stafide, tabac, cafea, e complex, va spun! Gustul e mai puternic, mai corpolent, mai greu. Iti spune dincolo de arome, prin impetuozitate,  ca e sef de promotie. 90

2005- nu s-a produs. Un an foarte dificil.

2004- un rosu rubiniu matur, fara intensitatea celor de mai sus. Un nas mai rezervat, cu indicii de lesie si sapun de casa. Cireasa se exprima plenar, vinul e mai light, mai lejer, iar mineralitatea se exprima interesant, impregnand pe final in tanini un caracter nisipos, completat de dulceata persistenta a fructelor confiate. 85

2003- un rosu ciresiu. Ierbos, vinos, cu arome amintind de truffles belgiene, cu praf de cacao si ciocolata neagra. Si nitel tabac. Gustul e prietenos, fin, cu fructe de padure coapte (coacaze, zmeura ). 86

2002- rosu rubiniu matur. Nas interesant, de afinata, ciocolata, condiment si ierburi. In gura e chewy, cu pruna, visine, coacaze, vanilie, plinut si dulce. Un actor de comedie din filmele mute, care primeste o tarta de fructe direct in figura. Really nice! 88

2001- iti dai seama de potentialul sau de la prima privire. Exista inca reflexii purpurii.  E matur si evoluat cu note pamantoase,  miez de nuca verde, ciuperci uscate, lemn si tonuri dulci, gemoase. Totul ridicat de o aciditate foarte, foarte buna! Eu zic ca o mai duce 10 ani. Ca variatie, s-a servit acelasi vin din sticla magnum. Diferentele au fost notabile si pilduitoare pentru mutatiile pe care recipientul le produce vinului. Desi, normal, pe aceeasi linie vinul din magnum a parut mai elegant, dar si mai proaspat, cu fruct mai impetuos. Sticla normala: 90. Magnum: 92. Cel mai bun vin al serii, dupa umila mea parere.

2000- o culoare matura, dar sanatoasa pentru un vin de plus 10 ani. Aromatic aduce a conserva de porumb, tonuri de nuca. Usor imbatranit, deh! Condimentul (piper) si notele mature, de lemn, tabac si pielarie, domina fructul. Prin comparatie, magnum-ul a adus diferente notabile, atat in nas- cu miere zaharisita, piper si condimente pudra, dar si un gust ceva mai vivace, cu ceva mai mult fruct. 78- sticla normala, 84- magnum. Interesant, baubil, matur, dar de baut acum, as zice eu.

1999- culoare de bordeaux matur, in nas aducand tonalitati complexe de miere, rom, paprika, dulceturi, tutun si ierburi aromatice. In gust exista inca destul fruct, gravitand intre cireasa si pruna afumata. Pe palat apar si interesante sernzatii amintind de apa minerala carbogazoasa, senzatie complexa rezultat al aciditatii foarte bune si a nivelului de alcool. Finalul e tonic, cu tonuri salcii-dulcege, de maslina kalamata si fructe confiate. O surpriza a degustarii si alegerea multora pentru titlul neoficial de cel mai bun vin. 86-88.

1998- aduce un miros intens de...zacusca. Gustativ vine cu tonuri imbatranite de magiun afumat. Cu toate aceste, este inca baubil, dar daca il aveti ascuns pe undeva, eu zic sa-i dati cep cat mai repede. 72. Marea sa calitate e ca l-a pus in valoare pe 1999.

In concluzie, trebuie sa constat ca Vinarte este singurul producator roman care poate pune pe masa o verticala care pleaca din mileniul trecut. Vinuri de calitate si baubile in timpul prezent, ca sa fiu mai precis. Imi inchipui ca si Murfatlar poate face o verticala cu Zestrea Merlot demidulce, dar n-ar folosi la ceva. 

Niciunul dintre Printii Matei degustati  nu este de evitat, sau de nebaut, nici macar descarnata fantoma hamletiana din 1998. Acest eveniment a fost si un prilej sa descopar ca Sergio Faleschini&Co au avut un plan pe termen lung chiar de la inceput: rezervele sunt inca importante, la crama ajungand, pentru unele recolte, pana la 2000 de sticle! 

Tot la fel pozitionarea la nivel mare de calitate s-a facut la momentul potrivit, iesind in fata cu ceva tangibil, real, o traditie de calitate vizibila, asa cum cred sunteti de acord, in loc sa se autoproclameze din primul an de recolta (sau al doilea) regii segmentului premium, sau producatorii "celui mai...", "uzurpatori" (in grila hamletiana, daca-mi permiteti) de care nu ducem lipsa in ziua de azi.
PS: Oricat de dureros ar parea, sa ne uitam la Franta si traditia ei: exista lucruri pe care doar timpul le poate aseza. Iar Prince Matei este primul (si sper sa fie doar primul)  pas spre o traditie a vinului de calitate. Serve, Davino, Recas, Oprisor, Rotenberg (si cu voia dvs., Nachbil) etc, pot urma. Adica ...sper sa urmeze!

Aferim!