Despre infratirea lirica dintre Chile si Romania

Nicanor Parra

Nu exista o infratire in sensul birocratic, inclestata de tratate internationale si consilii judetene care se muta cu arme, dar mai ales bagaje, in alta tara, la schimb de experienta turistica, pe bani publici. Exista in schimb una glorioasa, prin intermediul vinului, cel mai simplu translator al sentimentelor in alta limba. Vinul este mai light, mai curgatoar, mai facil decat poezia, care desigur face si ea acelasi lucru- transportand cuvantul national pe scena mondiala si universala, la un nivel care depaseste prin perenitate bietul vin, atat de sensibil la curgerea timpului. De ce spun acestea? Pentru ca pe langa vinul incercat, am citit de curand o poezie a poetului chilian Nicanor Parra, laureatul din 2011 al premiului Cervantes.  Ea se numeste "Chile" si se incheie cu ceva ce sigur rezoneaza si in sufletelul nostru romanesc, cel plin de sine dar bantuit de o criza identitara, de frica ca spre deosebire de altii, ne inselam asupra imaginii din oglinda: "credem ca suntem o tara si adevaru-i ca suntem doar peisaj". Suna cunoscut? Grupul Divertis ne-a spus-o noua intr-un mod mai putin meditativ, dar la fel de ludic. Am suportat si chiar ne-am insusit si repetat celebra replica "frumoasa tara avem, pacat ca-i locuita", cu atata usurinta pentru ca umorul suspenda sensul, il pune in paranteze, il imblanzeste, il domesticeste. Literatura mare doare, ajunge departe inauntru, ca un bisturiu, ca o agresiune. Sa ne amintim doar de ilustra radiografie a spatiului mioritic facuta de Horia-Roman Patapievici in Politice (1996). Ce strigate de durere, revolta si deznădejde a produs...

Oricum, domnilor, va indrept spre blogul lui Darie Novaceanu, unde mai puteti citi alte cateva poeme ale scriitorului sud-american, destul de putin investigat la noi. 

Si acum se ne infratim cu paharele in mana, in care ar trebui sa se regaseasca un vin chilian interesant, care livreaza tot ce te astepti de la un sauvignon blanc de lumea noua, din 2011. Ar livra si tot ce astepti de la un chardonnay, dar vorba lui Parra "e mai reala apa fantanii sau fata care se oglindeste in ea?"(din Intrebari la ora ceaiului).

Asadar, Misiones de Rengo Sauvignon Blanc Reserva 2011 abunda in arome tropicale, de grapefruit si ardei gras, cu note florale, dar si o puternica mineralitate pe final. Plin, lasa in urma un iz citric aromat, ca de mandarina dar si un rest de zahar, amintind de un pepene galben supra copt. Se pare ca chilienii au invatat cum sa ascunda alcoolul din vinurile lor, asa incat se duce cu o usurinta suspecta si ingrijoratoare pe gat. Aciditatea este mai moderata decat la versiunea inferioara "varietal", care este mai varateca, si despre care am scris de curand. Dar vinul acesta, aproape dublu ca pret fata de fratele mai mic, tinteste indubitabil spre alt traseu, mai montan. In aceeasi bani as merge pe mana varului Vina Mar, dar daca il aveti in vedere sa stiti ca nu veti fi dezamagiti. Aroma, corp, finish: 84 pct. Si remarc ca vinul e uneori doar un produs- evaluabil. Poezia lui Nicador Parra nu este.