Marturiseste ca s-a nascut la Galati (ca sa vezi:), absolvent de liceu de mate-fizica si de Facultate de Industrii alimentare, cu ucenicia in vinificatie la Nazarcea, langa Murfatlar, scolit pentru a deveni degustator, oenolog consultant, proiectant de tehnologii si crame, trecut prin campanii de vinificatie in ultimii 18 ani de la mare pana langa locul de intrare al Dunarii in tara. Creator de vinuri de ceva ani si castigator cu ele al multor medalii pe la concursuri autohtone ori internationale la toate categoriile de pret (de la sub 5 euro pana la peste 15 euro) ori de prezenta in comert (raft ori horeca). Medaliat la Londra pentru inovatie in vinificatie.
_______________________________________________________________Numeroase vinuri de top romanesti poarta amprenta dvs., de la Oprisor la Rotenberg. Cel putin in ultima vreme acestea par sa aiba un filigran comun: Smerenie 2008, Cabernetul La cetate Miracol 2008, Dragaica rosie 2008, sau Notorius 2007 si noul Menestrel 2008 sunt vinuri de finete si usor de baut. Se poate spune ca aceasta e marca dumneavoastra?
Consider ca vinul trebuie sa ne produca placere in momentul degustarii/servirii lui, nu sa genereze crispari ori „chinul”de a termina paharul. De aceea modul in care vinific ori creez vinurile e condus de aceasta idee, iar rezultatul poate fi interpretat ca „vin usor de baut”. Cand ne gandim la un vin rosu, prima intrebare ar fi daca respectivul poate fi invechit la sticla 1 sau 30 de ani. Potentialul de invechire dat si de componenta tanica a structurii vinului nu se apreciaza doar din prisma ideii – e foarte astringent, aproape de nebaut, asta inseamna ca poate sa stea mult timp in sticla pentru a evolua. Marea arta a oenologului este de a obtine un potential de invechire similar intr-un vin ce se poate consuma relativ rapid dupa nasterea sa si o concentratie practic identica de taninuri insa intr-o alta structura decat vinurile „de nebaut acum” . Din acest punct de vedere, da, vinurile fine dar puternice si corpolente in acelasi timp, cu potential de invechire mare dar considerate usor de baut, sunt marca Liviu Grigorica.
Pot spune ca am avut norocul de a intalni oameni deosebiti, unii dintre ei fiindu-mi mentori sau modele. Pe scurt si respectand doar o simpla ordine cronologica i-as aminti pe cei care mi-au fost profesori in facultate: Mircea Bulancea, care mi-a urmarit primii pasi in arta vinificatiei si Brad Segal, cel ce mi-a aratat cum sa-mi pun intrebari si in ce fel sa gasesc raspunsuri, cum sa ma organizez pentru a putea coordona o intreprindere sau o afacere. Nu pot trece mai departe fara a o mentiona pe doamna Gabriela Arion de la care am invatat ce inseamna perseverenta, puterea de a zambi si de a ramane optimist indiferent de situatie. Voi incheia prin a-i mentiona pe cei doi mari oameni ce mi-au marcat primii pasi in arta degustarii: Mircea Bocancea si Viorel Stoian. De la primul am „furat” arta de a ramane concentrat si calm in mijlocul a sute de vinuri la degustare, iar impreuna cu domnul Stoian mi-am descoperit capacitatea de a „diseca” fiecare vin, de a respecta vinul si vinificatorii, de a gasi ceva bun in fiecare vin si de a-i scoate in evidenta calitatile, chiar daca sunt unul dintre
cei mai exigenti critici in acest domeniu.
Unii spun ca vinul trebuie sa exprime exclusiv caracterul de soi si locul de unde provine, altii ca strugurele e o materie prima pe care specialistul o poate manipula dupa bunul plac si propria stiinta. Dumneavoastra ce credeti?
Un vin trebuie sa exprime soiul si locul de origine. Restul e o discutie despre marketing, piata, consumatori, distributie si preturi, plus argumentele comerciale ale unor firme ce doresc sa vanda cat mai multe materiale oenologice. Sunt unul dintre specialistii care stiu cum sa manipuleze la maxim strugurii sau vinurile pentru a obtine acel produs comercial dorit de piata. Asta nu inseamna ca o si fac. In natura gasim aproape tot ce ne trebuie pentru a obtine un vin bun, dar uneori natura mai trebuie si ajutata. Sunt adeptul interventiilor tehnologice minime, facute cu cap si cu materiale de buna de calitate, precum si respectarea catorva reguli de baza pentru a obtine un vin bun. Chimia si biochimia trebuie sa intervina cu adevarat in vinificatie atunci cand trebuie reparate greselile flagrante ale viticultorului ori ameliorate calitatile materiei prime intr-un an dificil.
Multi producatori inteleg ca varietatile autohtone sunt calea de iesit in lumea mare a vinurilor. Cu toate acestea, in afara de familia “fetestilor”, restul varietatilor, atatea cate mai sunt, nu fac parte din aria lor de interes. Sunt soiuri precum zghihara, galbena, babeasca sau mustoasa, mici si fara perspectiva, sau cauzele sunt mai complexe?
Calea soiurilor autohtone e o reteta folosita astazi de multe tari, de la cele mai mici, cum ar fi Croatia sau Grecia, pana la Italia si Spania. Toate se bazeaza in special pe dorinta turistilor de a degusta un vin autohton langa doua – trei feluri traditionale de mancare. Soiurile enumerate mai sus ar putea avea succes intr-un context asemanator, cu doua conditii minime: sa fie corect vinificate si decent prezentate. Trebuie sa fim constienti de faptul ca respectivele soiuri nu pot sta alaturi de cele consacrate international, dar pot fi o varianta „exotica” locala intr-un context gastronomic romanesc.
Am auzit de cateva ori povestea oenologului care isi pune amprenta asupra vinului dupa ce acesta a fermentat, cat timp e in cisterne sau chiar in baric, reusind sa amelioreze produsul. Cum este posibil? Ce interventii pot cauza o astfel de imbunatatire?
In timpul fermentarii se decide soarta unui vin: daca poate fi ceva deosebit ori ceva uzual. Apoi vinificatorul mai poate doar sa „dreaga” erorile, ori sa pregateasca „tanarul” pentru a deveni un mare vin. In functie de tipul de vin sunt importante deciziile luate in acest moment: in ce tip de lemn se va matura vinul, in ce tip de butoi, eventual pentru cat timp. Apoi intervine degustarea periodica ce va decide momentul parasirii recipientelor din lemn, eventual corectiile ce se vor aduce vinului, precum si perioada de invechire in sticla. Totul se face in functie de cunostinte, experienta, imaginatie si e o arta ce poate fi interpretata ca o amprenta a fiecarui oenolog.
Ce noutati ne veti propune in viitorul apropiat?
Unele noutati deja s-au epuizat sau aproape. Ma refer aici la Caloian Zinfandel alb 2010, Tamaioasa Romaneasca La Cetate Miracol 2010. Altele de abia isi incep cariera: La Cetate Sauvignon Blanc 2010, Caloian Rose, Sauvignon Blanc Negrini 2010. Iar pana la sfarsitul anului mai avem suficient timp si pentru alte vinuri bune.
Aprecierea unui vin este in mare parte dependenta de ocazie si asocierea culinara. Cu toate acestea noi toti avem un vin pe care nu l-am refuza, indifferent de circumstanta. Pentru dvs. care este acesta?
Degustarea unui vin are pentru mine valente profesionale si-mi face placere sa degust orice vin indiferent de calitate. E adevarat, cred ca as evita vinurile cu defecte intr-un moment deosebit. Pentru a raspunde la intrebare, nu pot refuza niciun vin bin facut ce poate fi degustat ori baut cu placere.
5 comentarii:
Mda, foarte interesante raspunsuri. Totusi, la faza cu obtinerea unui vin usor de baut si, in acelasi timp, cu potential de invechire ridicat, doar timpul iti poate da dreptate :D Eu raman circumspect pana la proba contrarie :)
In teorie e foarte posibil. Ma gandesc ca cineva cu foarte multa experienta ar putea intui potentialul de invechire, dar in practica, vorba ta, timpul si cazierul producatorului sunt cele mai precise indicatii.
Ma gandesc ca acest lucru ar fi posibil si practic, dar doar in anii excelenti, cand natura iti cam serveste totul la fileu :)
Asa, dar si atunci depinde de producator. N-ai cumpara orice Bordeaux din 2009 sau 2010, nu-i asa? Vorbesc cu Ciprian Haret, asadar, evident, intreb retoric.
:)) Din 2009 sau 2010 nu orice, dar din 2005...:D Au multi vinificatori francezi de renume o vorba: daca intr-un an excelent nu esti in stare sa scoti un vin bun, atunci nu ai ce cauta in meseria asta
Trimiteți un comentariu