Ma gandesc la un trandafir pe care un tip trebuie sa-l ofere iubitei sale. Si camera de filmat urmareste trandafirul rosu, nu omul, la fel cum acest blog este despre sticle de vin si nu despre omul care il bea.
Si timpul trece, se innopteaza de-a binelea, si femeia nu mai vine. Si tipul pleaca, lasand in urma, pe marginea de beton a gardului din fier forjat, trandafirul. Nu il poate lua cu el, ce sa faca un tip singur cu un trandafir? Ii va aminti de faptul ca iubita nu a venit, l-a parasit, de orgoliul ranit, de starea de anxietate si furie. Si trandafirul ramane acolo. Si ploua. Bate vantul. Care ia cu el cateva petale. Si iese soarele. Care il usuca. Si uite asa in cateva zile, presupunand ca nu-l ridica nimeni, si stim ca in tara noastra nu-l va ridica nimeni, se va ofili cu totul, pana cand va ramane doar un fir subtire, uscat, care se va prabusi pe caldaram si va fi macinat de picioarele trecatorilor. Poate ca lovitura de gratie, exemplul unui destin ratat, ii va fi data chiar de tocul femeii caruia ii era menit din capul locului. E un efect potrivit sau accentuam prea tare?
Vinul de astazi a avut un destin asemanator. Sigur, fara femei, tipi si trandafiri, dar prin alegorie, va dati seama, ca nu am ajuns la timp pentru a ma bucura de el.
De cum il privesti iti dai seama ca e prea auriu pentru un SB. Mirosi si nuantele de flori de tei si musetel iti intaresc impresia ca ai ajuns vreo doi ani mai tarziu. In rest in nas un iz cunoscut, pelinat, puternic ierbos, vegetal, care iti sugereaza ca vei da peste ceva acru si amar. Si nu ne inselam prea tare. In atac mai rezida ceva din exotismul pe care presupun ca l-a avut in tinerete, cu note discrete de ananas, banane. Asta pana sa fim asaltati de un gust acru, atat de clar ilustrat incat cu poti spune ca "aminteste de sucul de lamaie", sau ca e "accentuat citric", pentru ca probabil e vorba de acid citric, ascorbic, sau cum vreti sa-i spuneti, da! unde esti copilarie?- vitamina C!
Aici ma opresc din consemnat. Nu stiu cum a fost vinul in 2008, poate bun, in fond vad ca are o distinctie IWC, dar in 2011 vei primi 27 de lei pe el doar din partea unui blogger de vin, obsedat de diversitate, si cu un oarecare dispret pentru continutul propriului buzunar!
Ah , si pentru ca m-am pornit: ar fi util ca oamenii care opereaza in comertul online cu vin, mai de doamne ajuta, sa adauge la capitolul detalii nesemnificative si anul in care este produs vinul. E drept ca daca l-ar fi scris ar fi incasat cu 27 de lei mai putin.
Si partea a doua ar fi ca daca prin absurd ai notat anul de recolta al unui vin si cineva ti-l comanda, trimite-l pe acela si nu o alta recolta! Daca comand un chardonnay Nyakas 2010 (apare pe factura "2010") ma astept sa primesc un 2010, nu un 2009. In fine, mai sunt cateva chestiuni de reglat in bransa asta.
In rest, un vin de vreo 63 pct. Desi as incerca o varianta "updatata", daca s-ar ivi ocazia.
7 comentarii:
Prin februarie-martie am fost la Nyakas "acasă" şi am avut ocazia să şi degust vreo 7-8 vinuri din 2009-2010, inclusiv "Menádok 2009", un chardonnay baricat, care după părerea mea e cel mai bun vin al lor. Un adevărat vin mare, după părerea mea de necunoscător.
Ei folosind în primul rând tehnologie reductivă nu e de mirare că după 4 ani vinul se prezintă cum l-ai descris.
E inacceptabil ca pe factură să-ţi apară 2010 şi de fapt să-ţi trimită un vin din 2007, e hoţie şi ar trebui să le scrii celor de la care ai luat vinul.
Sper că e doar o greşeală şi îţi vor trimite ce le+ai cerut.
De altfel 2010 a fost un an greu şi în Ungaria aşa că şi vinurile au o aciditate un pic mai ridicată, dar totuşi m-am mirat cât de frumoase sunt şi aşa.
După părerea mea vinurile de la Nyakas au un raport preţ/calitate foarte bun, iar eu le beau cu mare plăcere :)
Şi dacă tot suntem la capitolul vinuri ungureşti, weekendul următor, la Eger, este festivalul "Bikavér", adică "sângelui de taur".
CElor din vestul ţării le recomand cu drag. Şi eu merg :)
Asa, asa! Pe ei! :))
M-am pacalit si eu azi cu un SB La Cetate 2010, nu la pret sau la an, doar la continut. Desi...era redus de la 42 la 33 de lei..hmmmm. Si nu ca ar fi rasuflat...doar ca ..asa e el..acru.
Poate prinde cineva ideea: ce frumos ar fi sa aiba cineva un blog de genul: mi-am luat tzeapa cu un vin; sau: vinuri proaste.
Si din lenea de a mai cauta review-ul tau despre Solo Quinta 2010, zic tot aici: a venit vara si chiar a disparut baricul ala care aparea "in fata". De unde ai stiut? Dar toate ca sunt fan Recas, vazand povestirile de pe bloguri si premiile luate, ma asteptam la mai mult.
@Szövérdfi-Szép: trebuie sa fie foarte misto sa poti avea contact direct cu un loc mai sanatos. Si asteptam pareri de la Eger. Pacat ca putine, daca vreunul, ajung la noi. Asteptam impresii, oricum. Nu se stie cand ajunge cineva intr-un magazin de vinuri din Ungaria si i-ar prinde bine o parere:)
Pe langa sauvignonul acesta care era nedatat, ca sa fiu fair, deci l-am luat pe riscul meu, am comandat si chardonnayul 2010, fiind curios dupa placerea conferita de 2009. Si din eroare a sosit tot 2009. Oricum inteleg ca cei de la Crama Noastra imi vor trimite pana la urma un 2010. Thumbs up, ca sa zic asa.
@Berbecutio: trebuie sa marturisesc ca fiind amplasate pe raftul de sus, ajung foarte rar la albele din gama La Cetate:) Acuma e una din trei: ma inaltz eu si ajung la ele(putin probabil), se coboara ele la nivelul meu, adica mai scad din pretentii (putin probabil) si trei se fac atat de bune incat sa ma faca sa topai langa raft incercand sa le ajung(asta e posibil, dar parca tot putin probabil). Repet: albele din gama (dom' Boris te salut!)
Cu Solo Quinta, ce sa-ti spun...Stii, aveam un post "celebru", cel despre Uberland("dialog monologat..."). Cam aceleasi sentimente se aplica si albului de top de la Recas. Adica vinul f.bun nu e total diferit de cel bun, e doar mai slefuit, mai bine facut. Si pentru acesta linie asimptotica spre perfectiune se plateste scump.
George, dragă, nu ştiu ce înţelegi prin loc mai sănătos, dar ştii ce este mişto? Să faci parte din două culturi relativ diferite, să vorbeşti două limbi complet diferite, să cunoşti un Eminescu şi un Petőfi, un Enescu şi un Bartók, un Munkácsy şi un Brâncuşi, un Davino-Flamboyant şi un Gere-Solus.
Să le compari în sensul bun al cuvântului, să vezi lucrurile frumoase, plăcute la ambele.
Şi nu numai că e mişto, dar îţi dă şi o bogaţie sufletească de care nu poate avea parte oricine...
Zoli: "mai sanatos" in ce priveste industria si cultura vinului. Asta pot sa observ cu usurinta, din ce citesc si gust.
N-am fost niciodata in Ungaria ca sa-mi dau cu parerea despre altele.
Si da, trebuie sa fie interesant sa faci parte din doua culturi simultan, sigur tu remarci ce-i mai bun in asta si la ele, si bine faci.
Daca eram romancieri rusi poate ai fi fost "sfasiat" intre culturi si niciunde acasa. Glumesc, desigur:)
Noroc că nu suntem romancieri ruşi :)
Cultura vinului...complicată treabă. Dar un rol esenţial o au restaurantele unde, dacă vrei, să existe posibilitatea să bei un pahar de vin turnat din sticlă şi nu la "carafă". Caut cu disperare acest loc în Timişoara şi doar la River DEck am găsit vin la pahar din sticlă, e adevărat că şi costă 10 lei :)
Dacă întreb omul ce fel de vin e, răspunsul e clar: alb sec :)
Vin următoarele întrebări: ce soi? ce an? şi de obicei se sfârşeşte prin a aduce sticla...
Dacă ştiţi vreun loc unde se poate bea la pahar aş fi înântat să mi-l împărtăşiţi şi mie :)
Dar da, Ungaria merită măcar o vizită. Iar salonul VinCE, dragă George, merită toţi banii. La anul te iau cu mine :)
Zoli, faptul ca ospatarii cu sunt bine pregatiti e in ton cu sociatatea intreaga. Inainte sa fii ospatar era o meserie. Acum e o ocupatie sezoniera.
Ai avut dreptate cu recolta 2010. Chardonnayul Nyakas a fost dezamagitor.
Trimiteți un comentariu