In drum spre munte, opresc si intru in magazinul Halewood de la intrarea in Comarnic. Iau niste chenin blanc Stellenboch, un vin bun de vorba lunga (desi dupa rapiditatea cu care s-a baut discutia n-a fost chiar asa de lunga). Apoi observ sticle noi de Vitis Metamorfosis, poate stiti- rezultatul asocierii intre Halewood si Antinori. Iau un sauvignon blanc/feteasca alba 2009 contra a 19 lei. Simultan in masina mi-a sunat telefonul si ghiciti cine era. Halewood! Bine, nu John Halewood insusi, ci o amabila doamna care mi-a cerut datele pentru a fi colindat de un pachet de la multi ani. E greu sa fii blogger de vin, stiu, cate sacrificii...na' asta e, da' nu mi-e frica sa recunosc:) N-am intrebat ce voi primi, fire delicata, ce sa-i fac, dar stiam ca nu-i doar o felicitare. Felicitarile nu vin prin curier.
Bun, sa revin la prima sticla. Am ajuns la Cota 1400, feeric, zapada cat cuprinde. Seara la masa- lumea se intrecea in salate, asa ca am scos sticla de Vitis Metamorfosis. Fiind cam multi, vinul putin, dupa buget, tocmai "propitarului" nu i-a ramas cine stie ce, si oricum nu eram intr-o pasa analitica. Uneori, cum stiti, vinul trebuie doar baut. Si nu mi s-a parut rau, oricum.
Asa, toate bune, dat pe zapada, plimbari pe poteci minunat troienite, infricosati de cainii de la schitul Sf. Ana, mancat, baut, vorbit, pierdut la ping-pong, castigat la biliard, admirat coloana ce urca pe DN1, recuperat una bucata copil, acasa. In pachetul de la Halewood diverse, printre care Vitis Metamorfosis.
Peste cateva zile- creveti. Scoatem sticla de Vitis Metamorfosis. Si iarta-ma, Doamne! am fost lovit de pacatul necumpatarii! Si tot nu pot spune mare lucru despre vin.
Totusi s-ar putea intampla una ca asta deoarece nu e deosebit de complex, dar nu-i nimic. Nu-i obligatoriu. Nasul nu aduce, din fericire, para si banana. Ci e mineral si vegetal, stiti voi, fanul proaspat, soc (da, sunt si pe contraeticheta, bravos), pietris, un pic de zahar, usor citric. Gustul e plin, racoritor, combinatie de mar si limeta, si secundar- diverse fructe exotice pe care nu le mai rascolesc in amintire. E si altceva de remarcat- finetea specifica fetestii se manifesta plenar, facand melanjul foarte uniform si baubil. Aciditatea moderata contribuie si ea la rezultat. Finalul e proaspat, citric, si usor ierbos, destul de...mediu. E un vin ok+, bun pentru pretul de 19 lei. 82 pct.
PS: ca sa fiu onest trebuie sa le multumesc si sa le urez la randul meu "la multi ani" si Casei Olteanu de la Iasi, Cramelor Rotenberg, precum si tututor care mi-au trimis gandurile lor bune, sau vinurile lor (bune si mai putin bune). In fond, e flatant ca un blog (si omul din spatele lui) e considerat (de unii) ca avand ceva de spus in industrie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu