In drum spre munte, opresc si intru in magazinul Halewood de la intrarea in Comarnic. Iau niste chenin blanc Stellenboch, un vin bun de vorba lunga (desi dupa rapiditatea cu care s-a baut discutia n-a fost chiar asa de lunga). Apoi observ sticle noi de Vitis Metamorfosis, poate stiti- rezultatul asocierii intre Halewood si Antinori. Iau un sauvignon blanc/feteasca alba 2009 contra a 19 lei. Simultan in masina mi-a sunat telefonul si ghiciti cine era. Halewood! Bine, nu John Halewood insusi, ci o amabila doamna care mi-a cerut datele pentru a fi colindat de un pachet de la multi ani. E greu sa fii blogger de vin, stiu, cate sacrificii...na' asta e, da' nu mi-e frica sa recunosc:) N-am intrebat ce voi primi, fire delicata, ce sa-i fac, dar stiam ca nu-i doar o felicitare. Felicitarile nu vin prin curier.
Bun, sa revin la prima sticla. Am ajuns la Cota 1400, feeric, zapada cat cuprinde. Seara la masa- lumea se intrecea in salate, asa ca am scos sticla de Vitis Metamorfosis. Fiind cam multi, vinul putin, dupa buget, tocmai "propitarului" nu i-a ramas cine stie ce, si oricum nu eram intr-o pasa analitica. Uneori, cum stiti, vinul trebuie doar baut. Si nu mi s-a parut rau, oricum.
Asa, toate bune, dat pe zapada, plimbari pe poteci minunat troienite, infricosati de cainii de la schitul Sf. Ana, mancat, baut, vorbit, pierdut la ping-pong, castigat la biliard, admirat coloana ce urca pe DN1, recuperat una bucata copil, acasa. In pachetul de la Halewood diverse, printre care Vitis Metamorfosis.
Peste cateva zile- creveti. Scoatem sticla de Vitis Metamorfosis. Si iarta-ma, Doamne! am fost lovit de pacatul necumpatarii! Si tot nu pot spune mare lucru despre vin.
Totusi s-ar putea intampla una ca asta deoarece nu e deosebit de complex, dar nu-i nimic. Nu-i obligatoriu. Nasul nu aduce, din fericire, para si banana. Ci e mineral si vegetal, stiti voi, fanul proaspat, soc (da, sunt si pe contraeticheta, bravos), pietris, un pic de zahar, usor citric. Gustul e plin, racoritor, combinatie de mar si limeta, si secundar- diverse fructe exotice pe care nu le mai rascolesc in amintire. E si altceva de remarcat- finetea specifica fetestii se manifesta plenar, facand melanjul foarte uniform si baubil. Aciditatea moderata contribuie si ea la rezultat. Finalul e proaspat, citric, si usor ierbos, destul de...mediu. E un vin ok+, bun pentru pretul de 19 lei. 82 pct.
PS: ca sa fiu onest trebuie sa le multumesc si sa le urez la randul meu "la multi ani" si Casei Olteanu de la Iasi, Cramelor Rotenberg, precum si tututor care mi-au trimis gandurile lor bune, sau vinurile lor (bune si mai putin bune). In fond, e flatant ca un blog (si omul din spatele lui) e considerat (de unii) ca avand ceva de spus in industrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.