Am trecut granita si am ajuns in tara noastra, cea pe care o iubim si uram, care ne bucura si ne umple de nervi. Asadar, Romania nu e o tara mama, ci mai degraba o tara sotie (edit: sau o tara-soacra, cum bine comenta cineva pe facebook).
Cu ceva vreme in urma am baut vinul rosu de la Corcova (Roy&Damboviceanu), si n-a fost deloc rau. Profitand de o oferta care a facut ca roseul sa coste 19 lei, m-am incumetat.
Inca de la prima privire, incepe sa-ti placa. Sticla arata bine, dopul e de calitate, are o eticheta aerisita, moderna, reprezentand o papadie cu puful pe jumatate aeropurtat.
Ei bine, rar mi s-a intamplat ca eticheta sa reprezinte atat de elocvent continutul. Adica necomplicat, simplu, usor, si...pe jumatate dus. Nasul aminteste de cirese si citrice amarui. Gustul este sec, dar sec, nu gluma. Sa zicem ca grapefruitul este fructul corespunzator, responsabil si de finalul usor amarui, de sambure de mar. O aciditate buna il salveaza din anonimat, ii da prospetime. Marturisesc ca m-am intrebat dupa prima inghititura : "is that it!?" Pai, da, dar nu va speriati, e curat, proaspat, acrisor si amarui, apos, aproape fara corp, iar imi amintesc de papadia de pe eticheta. Vad ca vinul.ro l-a invrednicit cu 73 pct. Ei, sa stiti ca nu-i chiar asa de rau cum pare (sau in fine- mediocru), e totusi- chiar daca cam simplu si fara complicatii- un vin de calitate. M-a facut sa-mi dau seama ca un strop de zahar nu strica roseurilor, mai ales acelora la care partea aromatica nu e foarte bine construita. Acuma luand in considerare si pretul, nu mare, as zice vreo 74 pct.
Dar frumoasa eticheta! Scuze, am si eu sensibilitatile mele:)
2 comentarii:
una din cele mai reusite etichete de vin romanesc...parerea mea ;)
In mod cert au apelat la cine trebuie. Ciudat e ca vinul rosu nu beneficia de acelasi suport estetic.
Trimiteți un comentariu